<\/p>\n\n\n\n
\u2014 B\u0103, \u0218tef, unde racordez asta acum? Era un nene pe-aici care preg\u0103tea terenurile, racorda rachetele, punea baloanele iarna, f\u0103cea tot. Nelu \u00eel chema, nu? \u0218tiu c-a murit acum c\u00e2teva luni. O fi cineva \u00een locul lui?<\/p>\n\n\n\n
Andrei arunc\u0103 racheta cu racordajul rupt pe mas\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i d\u0103 drumul pe scaunul de plastic verde. Se-aude un p\u00e2r\u00e2it, Andrei sare speriat \u0219i r\u0103m\u00e2ne \u00een picioare. Strive\u0219te o \u00eenjur\u0103tur\u0103 \u00eentre din\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi iau prosopul pufos de dup\u0103 g\u00e2t \u0219i pufnesc \u00een r\u00e2s.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 B\u0103, Andrei, las-o mai moale cu \u0219aormele alea, c\u0103 le rupem recuzita \u0103stora. Dup\u0103 ce c\u0103 d\u0103m 70 de lei pe or\u0103, le mai pl\u0103tim \u0219i scaunele.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd v\u0103d de-aproape bidonul lui Andrei care-i face tricoul XXL mulat-mulat, \u00eemi fac curaj \u0219i nu m\u0103 mai \u0219terg doar pe sub tricou. \u00cemi sug burta de corporatist \u0219i-mi dau tricoul jos. M\u0103 \u0219i-ncordez un pic, s-ar\u0103t c\u0103 nu merg degeaba de trei zile la sal\u0103. Fetele de pe terenul de vizavi nu par impresionate. M\u0103 frec cu prosopul pe piept \u0219i pe spate \u0219i \u00eencerc s\u0103-mi amintesc cum \u00eel chema pe omul care f\u0103cea ca terenurile astea s\u0103 fie cele mai bune din ora\u0219.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sile? Fane? zic tare.<\/p>\n\n\n\n
Eu \u0219i Andrei scutur\u0103m din cap simultan.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, m\u0103, era tot un nume scurt, dar nu a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n
De cinci ani joc tenis cu amicul Andrei \u0219i nu-mi amintesc or\u0103 din zi sau noapte \u00een care acel om s\u0103 nu fi fost pe teren, s\u0103 ude zgura, s\u0103 dea cu peria sau s\u0103 repare vreun gard de s\u00e2rm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ne salutam, schimbam c\u00e2teva vorbe: \u201eDomnu\u2019 \u0218tef, \u00eemi place c\u0103 v\u0103 \u021bine\u021bi de treab\u0103. \u00cemi convine \u0219i mie, vin banii, \u00eemi iau leafa\u201d, zicea \u0219i-\u0219i d\u0103dea \u0219apca pe ceaf\u0103. \u00cel rugasem s\u0103 nu m\u0103 mai domneasc\u0103 at\u00e2ta, dar de fiecare dat\u0103 scutura din cap: \u201eNu pot, domn\u2019 \u0218tefan, eu a\u0219a am fost \u00eenv\u0103\u021bat.\u201d \u00ce\u0219i \u0219tergea fruntea cu dosul palmei, eu \u00eel apucam de um\u0103rul tare ca piatra: \u201eDar dac\u0103 te rog eu?\u201d Iar d\u0103dea din cap, ca un cal ce refuz\u0103 c\u0103p\u0103strul. \u201eDac\u0103! \u00cemi \u0219tiu locul!\u201d zicea \u0219i-mi \u00eentorcea spatele, s\u0103-n\u021beleg c\u0103 insist degeaba.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i-acum, doar la trei luni dup\u0103 ce nu mai e, uite, i-am \u0219i uitat numele. \u00cemi iau capul \u00eentre palme \u0219i \u00eencerc s\u0103 m\u0103 concentrez. \u201eB\u0103, nu se poate, cum dracu\u2019 s\u0103 nu \u021bin minte asta, c\u0103-l vedeam la fel de des ca pe nevast\u0103-mea?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Andrei m\u0103 atinge pe spate, \u00eemi face semn c-au venit urm\u0103torii la teren. \u00cemi schimb repede tricoul, \u00eemi pun ochelarii, \u00eel salut pe Andrei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne d\u0103m piept \u00een piept, cum v\u0103zuser\u0103m c\u0103 fac unii la final de meci. Nu reu\u0219im asta niciodat\u0103, m\u0103 opresc mereu \u00een burta lui. Dau din m\u00e2n\u0103, \u00eei zic \u201eFructe \u0219i legume, man!\u201d, el mi-arat\u0103 degetul mijlociu. Z\u00e2mbesc, \u00eemi pun termobagul \u00een spate \u0219i o iau pe jos spre cas\u0103. Imediat cum ies pe poarta arenei, pac, m\u0103 tr\u0103sne\u0219te:<\/p>\n\n\n\n
\u201eNea Gic\u0103, frate, Gic\u0103 \u00eel chema. Ca pe tata! \u0218i eu am uitat asta, nu pot s\u0103 cred!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Mereu c-o \u0219apc\u0103 ro\u0219ie pe cap, \u0219i iarna, \u0219i vara. Mereu c-o \u021bigar\u0103 lipit\u0103 de buza de sus. Parc\u0103 era tot timpul aceea\u0219i, pe terminate, aproape chi\u0219toc.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i m\u00e2inile alea muncite, cu vene groase c\u00e2t odgoanele. \u00cel v\u0103zusem o dat\u0103 cum bate cu maiul tu\u0219ele unui teren de tenis, de la un cap\u0103t la altul, f\u0103r\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103 o clip\u0103. \u00cen cinci minute. \u00cei cerusem s\u0103 m\u0103 lase \u0219i pe mine. De-abia putusem s\u0103 bat o l\u0103\u021bime, apoi \u00eemi c\u0103zuser\u0103 umerii.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNu \u0219tiu ce m\u00e2nca\u021bi, domnu\u2019 \u0218tef, dar se vede c\u0103 a\u021bi fost crescut la ora\u0219.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi racorda racheta pe-o bere \u0219i-un pachet de \u021big\u0103ri, pre\u021b doar pentru mine. \u00cei mai aduceam ba c\u00e2te un sandvi\u0219, ba c\u00e2te un \u0219ni\u021bel la caserol\u0103, ba c\u00e2te dou\u0103 mere. Iar nea Gic\u0103 nu uita, \u00eemi d\u0103dea terenul de la umbr\u0103 vara, pe c\u00e2nd iarna, la balon, d\u0103dea termostatul la dou\u0103\u0219trei de grade. \u021aig\u0103ri \u00eei luam doar c\u00e2nd era vorba de racordat rachetele, \u0219i-atunci pentru c\u0103-mi cerea \u00een mod expres asta.<\/p>\n\n\n\n
\u00cei ziceam: \u201eMai las\u0103-le, bre, c\u0103 nu sunt bune. Hai s\u0103-\u021bi iau altceva, o merdenea, un kil de banane, o portocal\u0103, ceva.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eN\u021b\u021b\u021b, astea m\u0103 ajut\u0103 la treab\u0103, e tovar\u0103\u0219ii mei de munc\u0103. \u0218i le puf\u0103i, nu trag \u00een piept.\u201d <\/p>\n\n\n\n
\u201eDar mata nu te duci acas\u0103 niciodat\u0103? Pare c\u0103 nu pleci niciodat\u0103 de la teren!\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201ePlec ultimul, viu primul, acas\u0103 nu prea am de ce merge. Fac \u0219i tura de noapte de multe ori, s\u0103 mai c\u00e2\u0219tig un ban. \u0218i mai pun \u0219i gresie, faian\u021b\u0103, m\u0103 pricep la toate. Fata, Alexandra, e la liceu, \u00eei place s\u0103 citeasc\u0103, s\u0103 \u00eenve\u021be, poate o avea ea o soart\u0103 mai bun\u0103. Pentru ea muncesc. Iar femeia\u2026\u201d Atunci f\u0103cuse cu m\u00e2na un semn a lehamite \u00een aer \u0219i scuipase l\u00e2ng\u0103 picior.<\/p>\n\n\n\n
Mi-ar\u0103tase multe poze cu Alexandra. Poze clasice, pe h\u00e2rtie. Iar poza de fundal a telefonului cu taste tot cu ea era. O fat\u0103 cu ochi ageri, lumino\u0219i, aproape ascun\u0219i de un breton ca smoala. Nea Gic\u0103 avea un portofel de piele neagr\u0103 burdu\u0219it cu fotografiile fetei. \u00cel deschidea tacticos, a\u0219eza teancul b\u0103t\u00e2ndu-l de mas\u0103, \u00ee\u0219i umezea degetul mare \u0219i \u00eencepea s\u0103 mi le-arate, cu un z\u00e2mbet mare pe fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eAici era \u00een prima zi de \u0219coal\u0103, de-abia am putut s\u0103 \u00eei iau un buchet de flori \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei.\u201d \u201eAici era c\u00e2nd a luat premiu \u00eent\u00e2i \u00een clasa a patra. Doar ea, din toat\u0103 clasa!\u201d \u201eAici a \u00eempins-o unul la \u0219coal\u0103 \u0219i \u0219i-a julit tot nasul \u0219i fruntea.\u201d Aici\u2026<\/p>\n\n\n\n
Erau singurele momente \u00een care nea Gic\u0103 z\u00e2mbea, iar cuta dintre spr\u00e2ncene \u00eei disp\u0103rea ca prin minune. Cuta aia mi-a adus aminte de poza cu tata din vitrin\u0103, sprijinit\u0103 de pe\u0219tele-bibelou din sticl\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Un b\u0103rbat cu \u0219apc\u0103 ro\u0219ie \u0219i cu rucsac kaki \u00een spate. \u00cenainte de plecarea \u00een Aconcagua, \u00een mun\u021bii misterio\u0219i de departe. El nici nu ar fi trebuit s\u0103 fie acolo, dar s-a \u00eemboln\u0103vit un polonez din expedi\u021bie \u0219i a hot\u0103r\u00e2t cu mama s\u0103 plece, primea diurn\u0103 tripl\u0103 la deplas\u0103rile pe alte continente. Era cel mai bun arheolog din \u021bar\u0103, \u0219tia limba englez\u0103, lua des cuv\u00e2ntul la conferin\u021bele interna\u021bionale, ajunsese s\u0103 fie apreciat \u0219i chemat la misiuni afar\u0103. \u0218i era l\u0103sat s\u0103 plece, pentru c\u0103 \u0219tiuse unde s\u0103 \u201eung\u0103\u201d, iar prestigiul \u0219tiin\u021bific d\u0103dea bine pentru \u021bar\u0103. Avionul lui a c\u0103zut, nimeni n-a mai ajuns atunci s\u0103 cerceteze vestigiile aztece din vremea lui Montezuma. S-a scris ceva la vremea aia, at\u00e2t c\u00e2t se putea scrie, dar nimeni nu i-a g\u0103sit vreodat\u0103. Mama a albit la aflarea ve\u0219tii, eu am r\u0103mas cu multe amintiri. B\u0103rbatul cu musta\u021b\u0103 neagr\u0103, nas \u00een v\u00e2nt, ochi ascun\u0219i sub spr\u00e2ncene unite, stufoase, cu linia ad\u00e2nc\u0103 dintre spr\u00e2ncene \u0219i cu \u0219apca ro\u0219ie m-a dus, cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de accident, la terenul de tenis. Mi-a dat drumul din m\u00e2n\u0103, m-a \u00eempins u\u0219or din spate \u0219i mi-a zis: \u201eFii curajos, a\u0219a \u00eenve\u021bi s\u0103 te descurci singur!\u201d La \u0219ase ani jumate nu \u0219tiam ce era aia descurcat. Mama mi-a spus mai t\u00e2rziu c\u0103 tata spera s\u0103 fac eu ceea ce \u0219i-a dorit el toat\u0103 via\u021ba, s\u0103 fie juc\u0103tor profesionist de tenis. N-am reu\u0219it s\u0103 fac asta, el n-a aflat niciodat\u0103, dar impulsul \u0103la al lui c\u0103tre teren mi-a pus \u00een suflet dragostea pentru sport. Ochii mi se umezesc, \u00eemi dreg vocea, trag aer \u00een piept \u0219i-l dau afar\u0103 cu zgomot. M\u0103 opresc \u00een mijlocul trotuarului, m\u0103 g\u00e2ndesc un pic \u0219i m\u0103 hot\u0103r\u0103sc rapid.<\/p>\n\n\n\n
\u00cel sun pe Ionu\u021b, adminul de la terenuri \u0219i-l \u00eentreb de adresa lui nea Gic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Strada Pinului 27, \u00eemi zice. E prin Giule\u0219ti, pe undeva. Vezi c\u0103 e aproape de \u021big\u0103nie, am fost de vreo dou\u0103 ori s\u0103-l duc acas\u0103. \u0218i drumul e cam r\u0103u. Dar de ce-\u021bi trebuie?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vreau s\u0103-i duc ceva Alexandrei, fata lui nea Gic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Moment de pauz\u0103\u2026 Ionu\u021b, cu respira\u021bie sacadat\u0103, zgomote neclare pe fundal:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Aha, frumos, dar vezi c\u0103 treaba e cam \u00eencurcat\u0103 pe acolo.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce?<\/p>\n\n\n\n
Aud ni\u0219te \u0219oapte feminine \u00een telefon \u0219i apoi vocea lui precipitat\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Scuze, te sun eu mai \u00eencolo.<\/p>\n\n\n\n
Ajung acas\u0103, m\u0103 schimb \u0219i cobor la supermarket. \u00cen ma\u0219in\u0103, pun Waze-ul \u0219i pe drum m\u0103 g\u00e2ndesc ce m-a apucat cu Alexandra. E clar c\u0103 amintirea lui nea Gic\u0103 m-a \u00eempins s\u0103 merg acolo. \u0218i nu doar asta. Las turmele de blocuri f\u0103r\u0103 culoare \u00een urm\u0103 \u0219i cu c\u00e2t \u00eenaintez spre periferie, casele sunt din ce \u00een ce mai mici \u0219i mai gri. Oamenii par tot mai adu\u0219i de spate, cu fe\u021be mohor\u00e2te \u0219i priviri \u00eencruntate. Waze-ul \u00eemi spune c\u0103 am ajuns. Cobor cu grij\u0103 \u0219i m\u0103 uit \u00een dep\u0103rtare, cu palma strea\u0219in\u0103 la ochi. V\u0103l\u0103tucii de praf danseaz\u0103 blues \u00een lumina crunt\u0103 a soarelui. Pe strada Pinului nu v\u0103d niciun copac. Las ma\u0219ina acolo, la cap\u0103tul str\u0103zii, \u00een fa\u021ba unui butic. Strada n-are asfalt, n-are trotuare, iar fiecare pal\u0103 de v\u00e2nt \u00eemi bag\u0103 praf \u00een ochi. Cu banii pe care-i dau eu pe dou\u0103 ore de tenis, oamenii \u0103\u0219tia m\u0103n\u00e2nc\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, m\u0103 g\u00e2ndesc \u0219i m\u0103 uit la sneaker\u0219ii mei de firm\u0103. Merg instinctiv pe v\u00e2rfuri, dar tot sunt murdar \u0219i pe \u00eenc\u0103l\u021b\u0103ri, \u0219i-n ele, \u0219i pe tricou, simt c\u0103 \u0219i-n albul ochilor.<\/p>\n\n\n\n
Num\u0103rul 27. M\u0103 uit peste gardul cu uluci rare, din lemn, pe care au supravie\u021buit c\u00e2teva urme scorojite de vopsea verde. Un c\u00e2ine scheletic se t\u00e2r\u00e2ie spre poart\u0103. La fiecare pas parc\u0103 \u00eei cad smocuri de p\u0103r \u00een colbul cur\u021bii. \u00cencearc\u0103 s\u0103 latre, dar scoate doar un horc\u0103it. Poate ultimul. M\u0103 \u00eentreb iar ce caut aici, nu \u0219tiu cum s\u0103 strig la poart\u0103, dar mi-aduc aminte pentru cine am venit:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Alexandraaa!<\/p>\n\n\n\n
O femeie \u0219tears\u0103, \u00eentre toate v\u00e2rstele, cu \u0219or\u021b \u0219i batic negre, apare din casa mic\u0103, dar proasp\u0103t v\u0103ruit\u0103. E un alb aproape orbitor \u00een contrast cu praful ce domne\u0219te din gard p\u00e2n\u0103-n trepte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S\u0103ru\u2019 m\u00e2na, \u0218tefan m\u0103 numesc. Doamn\u0103, mi-am adus aminte azi de nea Gic\u0103, ne \u0219tim de la terenurile de tenis \u0219i mi-a vorbit mult despre Alexandra. Am zis s\u0103-i aduc ceva \u0219i s\u0103 v-aduc ceva, de sufletul lui. O cafea, o cutie de bomboane, ni\u0219te banane, dou\u0103 c\u0103r\u021bi, o sticl\u0103 de vin pentru dumneavoastr\u0103. \u0218i-o bere, c\u0103 lui asta \u00eei pl\u0103cea.<\/p>\n\n\n\n
Femeia nu spune nimic, doar m\u0103 fixeaz\u0103 cu ochi obosi\u021bi, scoate m\u00e2inile din buzunarele \u0219or\u021bului \u0219i le \u00eentinde spre punga de cadouri.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A\u0219 vrea s\u0103 i-o dau Alexandrei, pentru ea am venit. Mai mult\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i retrage m\u00e2na, ca op\u0103rit\u0103. Zice cu un sfert de gur\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Atunci haide, intra\u021bi un pic.<\/p>\n\n\n\n
\n\u201eCe naiba fac acum?\u201d (\u2026) \u00cen cas\u0103 miroase a \u021bigar\u0103 ieftin\u0103, a igrasie \u0219i a belele. Praful de pe mas\u0103 e de-un deget, sub mileul cro\u0219etat \u0219i murdar. Pre\u0219ul de pe du\u0219umeaua care sc\u00e2r\u021b\u00e2ie la fiecare pas are firele de\u0219irate. \u00cenregistrez mecanic toate astea, sim\u021burile \u00eemi sunt \u00een alert\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
Calc pe c\u00e2lc\u00e2ie acum, \u00eemi scutur pantofii pe gr\u0103tarul de fier de la intrare \u0219i urc cele trei trepte solide de beton. \u00cen hol e gresie bleumarin cu rosturi perfecte, se vede m\u00e2na lui nea Gic\u0103. E \u0219i un pre\u0219 mai curat, dar alunec un pic, \u00eemi fuge de sub picioare. \u201eGresie de trafic u\u0219or\u201d, g\u00e2ndesc, tot de la nea Gic\u0103 \u0219tiam asta. Intru \u00een sufrageria c\u00e2t o cutie de chibrituri. E \u00een\u021besat\u0103 de mobil\u0103 veche \u0219i de bibelouri de sticl\u0103. Un b\u0103rbat cu un maiou c\u00e2ndva alb, ce nu-i poate cuprinde burta, st\u0103 la masa cu mu\u0219ama albastr\u0103, cu un pahar plin \u00een fa\u021b\u0103. Nu se ridic\u0103 c\u00e2nd m\u0103 vede.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ion, domnul a venit s\u0103 ne aduc\u0103 ceva \u00een amintirea lui Gic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bun\u0103 ziua, salut eu. <\/p>\n\n\n\n
Omul m\u00e2r\u00e2ie ceva \u0219i se uit\u0103 la mine, cu nas \u0219i ochi ro\u0219ii. Femeia s-a a\u0219ezat pe marginea unui scaun, l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103. \u00ce\u0219i str\u00e2nge baticul sub b\u0103rbie \u0219i se uit\u0103 cu m\u00e2inile str\u00e2nse-n poal\u0103 la zdrahonul care-\u0219i \u021bine picioarele inundate de varice sub mas\u0103. Din camera al\u0103turat\u0103 apare o adolescent\u0103 cu tricou alb, blugi cura\u021bi, p\u0103r negru \u0219i bretonul ca-n poze. O recunosc imediat, \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te. E singura pat\u0103 de culoare din casa asta cenu\u0219ie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Alexandra, eu sunt \u0218tefan! \u021ai-am, v-am adus ceva, \u00een amintirea tat\u0103lui t\u0103u!<\/p>\n\n\n\n
Fata z\u00e2mbe\u0219te, are din\u021bii alinia\u021bi perfect. \u00cei dau ei punga, \u00eemi mul\u021bume\u0219te. Matahala Ion m\u00e2r\u00e2ie ceva, iar fata \u00eei arunc\u0103 o privire speriat\u0103 \u0219i m\u0103 fixeaz\u0103 c\u00e2teva secunde cu ochi mari.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cemi pare bine, r\u0103spunde ea, \u0219i-mi str\u00e2nge m\u00e2na b\u0103rb\u0103te\u0219te. Eu cred c\u0103 v\u0103 \u0219tiu. V-am v\u0103zut pe la terenuri, mai veneam s\u0103-l ajut pe tata.<\/p>\n\n\n\n
Pune punga l\u00e2ng\u0103 canapeaua acoperit\u0103 cu un macat prin \u021bes\u0103tura c\u0103ruia se vede buretele. Femeia \u0219i b\u0103rbatul r\u0103m\u00e2n cu ochii a\u021binti\u021bi pe pachet ca ni\u0219te hiene pe un le\u0219 de antilop\u0103. Alexandra se a\u0219az\u0103 \u0219i se uit\u0103 \u0219i ea doar la mine, simt \u00eencordarea cu care st\u0103 pe canapea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da, mi-aduc aminte. Mereu tuns\u0103 a\u0219a scurt, am crezut c\u0103 e\u0219ti un b\u0103iat nou pe care nea Gic\u0103 \u00eel \u00eenva\u021b\u0103 meserie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata m-a \u00eenv\u0103\u021bat cu munca de mic\u0103, mi-a pl\u0103cut s\u0103 m\u0103 ia cu el. Veneam c\u00e2nd aveam mai liber la \u0219coal\u0103, mai d\u0103deam cu plasa pe teren, mai udam. St\u0103team pe banc\u0103 am\u00e2ndoi apoi \u0219i-mi ar\u0103ta m\u00e2ndru \u201ecele mai bune terenuri din ora\u0219\u201d, cum le zicea. Eu m\u00e2ncam un m\u0103r, el lua o gur\u0103-dou\u0103 de bere \u0219i m\u0103 \u021binea de dup\u0103 um\u0103r! M\u0103 sim\u021beam \u00een siguran\u021b\u0103 cu el, \u0219opte\u0219te, parc\u0103 doar pentru mine.<\/p>\n\n\n\n
Alexandra str\u00e2nge pumnii \u0219i vocea \u00eei devine nesigur\u0103. Scr\u00e2\u0219ne\u0219te din din\u021bi, pare c\u0103 e gata s\u0103 o pufneasc\u0103 pl\u00e2nsul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Lua mai multe beri, nu o gur\u0103! \u0218i nici nu venea cu to\u021bi banii acas\u0103, zice femeia, cu venin \u00een voce.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce spune\u021bi asta?, sar. Eu am v\u0103zut c\u0103 nu bea mai mult de dou\u0103 beri pe zi, c\u0103 str\u00e2nge bani pentru Alexandra, s-o trimit\u0103 la facultate. \u0218i sunt convins de asta, nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 beat \u0219i \u0219tiu cu c\u00e2t\u0103 dragoste vorbea despre Alexandra.<\/p>\n\n\n\n
Femeia tace, o p\u0103pu\u0219\u0103 \u00eentoars\u0103 cu cheia. Alexandra m\u0103 aprob\u0103 din cap \u0219i-mi z\u00e2mbe\u0219te, Ion m\u00e2r\u00e2ie din nou. Fata se trage pe canapea, mai departe de el. M\u0103 uit la mama ei, femeie \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, care pare coco\u0219at\u0103 de nevoi \u0219i r\u0103utate. C\u00e2nd privirea mi se mut\u0103 din nou pe Alexandra, ea face ochii mari, se \u00eentoarce mai mult spre mine \u0219i-\u0219i mi\u0219c\u0103 buzele de dou\u0103 ori: \u201eajutor\u201d, deslu\u0219esc \u0219i mi se face frig \u00een plin\u0103 z\u0103pu\u0219eal\u0103. Dau u\u0219or din cap, roti\u021bele mi se pun \u00een mi\u0219care, \u00eencerc s\u0103 g\u00e2ndesc lucid. \u201eCe naiba fac acum?\u201d \u2013 \u0103sta e \u0219eful g\u00e2ndurilor care mi se bulucesc \u00een cap. \u00cen cas\u0103 miroase a \u021bigar\u0103 ieftin\u0103, a igrasie \u0219i a belele. Praful de pe mas\u0103 e de-un deget, sub mileul cro\u0219etat \u0219i murdar. Pre\u0219ul de pe du\u0219umeaua care sc\u00e2r\u021b\u00e2ie la fiecare pas are firele de\u0219irate. \u00cenregistrez mecanic toate astea, sim\u021burile \u00eemi sunt \u00een alert\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mi se pare c\u0103 v\u0103d un tablou pe perete, cu o poz\u0103 de-a lui nea Gic\u0103. M\u0103 ridic, dar nu, \u00een poz\u0103 e Ion, omul de la mas\u0103. Cu so\u021bia lui nea Gic\u0103, o poz\u0103 ce seam\u0103n\u0103 cu un tablou de nunt\u0103, unde protagoni\u0219tii privesc fix spre mine, cu privirile \u00eenghe\u021bate. Ion d\u0103 pe g\u00e2t paharul \u0219i se foie\u0219te pe scaun. Parc\u0103 \u00eel aud iar m\u00e2r\u00e2ind, ca un c\u00e2ine de lupt\u0103 \u021binut \u00een les\u0103. Alexandra se trage mai departe de el \u0219i m\u0103 prive\u0219te cu un lic\u0103r de team\u0103. Dau s\u0103 m\u0103 a\u0219ez iar la mas\u0103, dar privirea \u00eemi cade pe rama unei poze de l\u00e2ng\u0103 vitrina cu multe geamuri \u0219i sticl\u0103rie ticsite de praf. O \u00eentorc \u0219i de acolo m\u0103 prive\u0219te un nea Gic\u0103 cu p\u0103r bogat \u0219i inelat, undeva la mare. Singur. Am pus poza cu fa\u021ba \u00een sus, sprijinit\u0103 de vitrin\u0103, \u0219i m-am a\u0219ezat iar. M\u00e2r\u00e2itul parc\u0103 se aude \u0219i mai tare.<\/p>\n\n\n\n
O \u00eentreb pe femeie:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Spune\u021bi c\u0103 nea Gic\u0103 nu aducea to\u021bi banii acas\u0103, dar, scuze, de ce \u00eel judeca\u021bi? L-a\u021bi ajutat cu ceva, c\u0103 muncea zi \u0219i noapte la teren?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am fost suferind\u0103, am avut \u00eenceput de astm imediat dup\u0103 ce m-am luat cu Gic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 uit la Ion \u0219i la femeie, dau s\u0103 zic ceva despre pozele din vitrin\u0103. Ion se propte\u0219te \u00een mas\u0103 \u0219i d\u0103 s\u0103 se ridice. Nu reu\u0219e\u0219te, se pr\u0103bu\u0219e\u0219te iar pe scaunul care protesteaz\u0103 cu un trosnet.<\/p>\n\n\n\n
Miroase a praf de pu\u0219c\u0103 \u00een camera aia mic\u0103. \u00cen\u021beleg tot mai bine acel \u201eMi-e mai bine aici\u201d al lui nea Gic\u0103 de la teren. M\u0103 ridic brusc, eu reu\u0219esc din prima. \u00cei fac un semn scurt cu capul Alexandrei, spre ie\u0219ire. M\u0103 uit doar la ea:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu o s\u0103 plec! Alexandra, m\u0103 bucur c\u0103 te-am v\u0103zut! E\u0219ti frumoas\u0103 \u0219i ager\u0103, la fel ca-n pozele din portofelul lui nea Gic\u0103! Sigur e m\u00e2ndru de tine!<\/p>\n\n\n\n
Trec privirea \u0219i peste ceilal\u021bi doi, nu le zic nimic. Alexandra se ridic\u0103 iute de pe canapea:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 V\u0103 conduc eu!<\/p>\n\n\n\n
Ie\u0219im iute \u0219i, cum cobor\u00e2m treptele, Alexandra \u00eencepe s\u0103-mi \u0219opteasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mama e cu Ion de dinainte s\u0103 moar\u0103 tata. E un be\u021biv ordinar care a zis c\u0103 ne ajut\u0103 cu bani, a\u0219a a p\u0103c\u0103lit-o pe mama s\u0103-l accepte \u00een cas\u0103. \u0218i se face c\u0103 gre\u0219e\u0219te camera, alalt\u0103ieri a intrat la mine. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 \u00eencui.<\/p>\n\n\n\n
Nu m\u0103 ia pe nepreg\u0103tite confesiunea.<\/p>\n\n\n\n
Cobor\u00e2m treptele, ajungem \u00een mijlocul cur\u021bii. Din cas\u0103 se aude un zgomot de scaun tr\u00e2ntit, apoi rupt, un pocnet de palm\u0103 pe obraz de femeie, un \u201etu l-ai chemat aici\u201d. Ion url\u0103 din\u0103untru:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 B\u0103\u0103\u0103, cine mor\u021bii t\u0103i e\u0219ti tu de m\u0103 iei pe mine la \u00eentreb\u0103ri?! Dispaaari!<\/p>\n\n\n\n
Apare, uria\u0219 \u0219i cl\u0103tin\u00e2ndu-se pe picioare cu un picior gros de scaun \u00een m\u00e2n\u0103. O \u00eemping pe Alexandra \u00een spatele meu, caut din ochi ceva cu care s\u0103 m\u0103 ap\u0103r. Dau un picior cote\u021bului \u0219ubred \u0219i smulg o sc\u00e2ndur\u0103 din el. M\u0103 a\u0219ez \u00een pozi\u021bie de lupt\u0103, str\u00e2ng \u00een m\u00e2n\u0103 sc\u00e2ndura ca pe o rachet\u0103 de tenis. \u00cenghit \u00een sec, inima \u00eemi bubuie. Alexandra ia \u0219i ea \u00een m\u00e2n\u0103 o sc\u00e2ndur\u0103 cu dou\u0103 cuie ruginite. Ion se av\u00e2nt\u0103 pe hol, \u00eel v\u0103d, e mare \u0219i ro\u0219u la fa\u021b\u0103, face doi pa\u0219i, trei. Alexandra vine l\u00e2ng\u0103 mine, acum suntem um\u0103r l\u00e2ng\u0103 um\u0103r, sc\u00e2ndur\u0103, l\u00e2ng\u0103 sc\u00e2ndur\u0103. El se \u00eempiedic\u0103 de pre\u0219 sau alunec\u0103 cu \u0219lapii pe gresie, \u00eenc\u0103 trei pa\u0219i berbece\u0219ti \u0219i cade cu capul \u00een jos, lovindu-se cu zgomot de a doua treapt\u0103 de beton. Corpul \u00eei r\u0103m\u00e2ne \u00eentins jum\u0103tate pe hol, jum\u0103tate pe trepte.
<\/del><\/p>\n\n\n\nFemeia iese url\u00e2nd din cas\u0103, coboar\u0103 \u00een curte, ocolind trupul \u021beap\u0103n. M\u0103 aplec, \u00eemi feresc sneaker\u0219ii de balta de s\u00e2nge ce se l\u0103\u021be\u0219te sub \u021beasta lui Ion. \u00cei verific pulsul. Nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E mort, zic \u0219i femeia url\u0103 iar \u0219i izbucne\u0219te \u00een pl\u00e2ns.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 dau c\u00e2\u021biva pa\u0219i spre poart\u0103 \u0219i sun la 112. Alexandra se sprijin\u0103 \u00een sc\u00e2ndur\u0103, \u00eenfige cuiele \u00een praf, \u00eemi zice:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 M\u00e2ine fac 18 ani. Cadoul mi l-am primit, zice ar\u0103t\u00e2nd cu b\u0103rbia spre mortul Ion.<\/p>\n\n\n\n
Nu i se clinte\u0219te niciun mu\u0219chi pe fa\u021b\u0103. Se aud ni\u0219te sirene \u00een dep\u0103rtare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata m-a-nv\u0103\u021bat s\u0103 m\u0103 descurc singur\u0103. Dup\u0103 ce termin\u0103m aici, iau pozele cu el \u0219i m\u0103 duc la o prieten\u0103, nu mai calc \u00een casa asta.<\/p>\n\n\n\n
Da, pozele cu tata. Tat\u0103l meu. O fi suferit \u00eenainte de moarte? O mai fi avut timp s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la mama, la mine? Dar nea Gic\u0103, pe podeaua vestiarului unde l-au g\u0103sit a doua zi, dup\u0103 infarct? Cum s-o fi zv\u00e2rcolit, cum o fi \u00eencercat s\u0103 strige dup\u0103 ajutor? Oare ultimul lui g\u00e2nd a fost c\u0103tre Alexandra?<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi ridic privirea. Dintre nori, doi b\u0103rba\u021bi cu \u0219epci ro\u0219ii, unul cu musta\u021b\u0103 neagr\u0103 \u0219i unul cu un chi\u0219toc \u00een col\u021bul gurii parc\u0103-mi z\u00e2mbesc.<\/p>\n\n\n\n
Mi se \u00eence\u021bo\u0219eaz\u0103 privirea. M\u0103 uit la Alexandra. Arat\u0103 cu degetul spre cer.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Proz\u0103 de Nic Popescu<\/p>\n","protected":false},"author":327,"featured_media":11985,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,2115,2284,47],"coauthors":[2114],"class_list":["post-11984","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-nic-popescu","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Nic-Popescu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11984","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/327"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11984"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11984\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11991,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11984\/revisions\/11991"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11985"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11984"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11984"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11984"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11984"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}