{"id":11978,"date":"2024-12-22T17:59:02","date_gmt":"2024-12-22T14:59:02","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11978"},"modified":"2024-12-22T17:59:08","modified_gmt":"2024-12-22T14:59:08","slug":"greenwich-village","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11978","title":{"rendered":"Greenwich Village"},"content":{"rendered":"\n
  \u201eIt is the city consciousness
  Which sees and says: more: more and more: always more.\u201d
  Delmore Schwartz, America, America!<\/em>

\u201eThe apparition of these faces in the crowd:
  Petals on a wet, black bough.\u201d
  Ezra Pound, In a Station of the Metro<\/em>
<\/pre>\n\n\n\n
Era o var\u0103 stranie, sufocant\u0103, vara \u00een care l-au \u00eempu\u0219cat pe Trump, \u0219i noi habar n-aveam ce facem \u00een New York. Dup\u0103-amiaz\u0103 t\u00e2rzie, un bar \u00een Greenwich Village, am\u00e2ndoi la tejghea, b\u00e2nd Sazerac \u00een ciuda toropelii. \u00cen noaptea care trecuse, somn agitat, un vis pe care nu mi-l mai aminteam dec\u00e2t ca pe o senza\u021bie de surescitare amestecat\u0103 cu fric\u0103. Cu dou\u0103 ore \u00een urm\u0103, eram \u00een Central Park, privind ra\u021bele de pe South Pond. Nu ne mai \u00eentrebam unde se duc iarna, c\u0103ci citiser\u0103m \u00eentr-un ghid c\u0103 din ultimele zile ale lui noiembrie se mut\u0103 pe Harlem Meer sau la Rezervor, unde apa e prea ad\u00e2nc\u0103 pentru a \u00eenghe\u021ba. Au, a\u0219adar, un plan, a\u0219a cum \u0219i eu am avut \u00eentotdeauna, nu c\u0103 asta m-ar fi ajutat prea mult.<\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103 nu era loc atunci pentru g\u00e2nduri negre, c\u0103ci tr\u0103iam una dintre acele zile de var\u0103 c\u00e2nd totul pare posibil \u0219i cerul se arat\u0103 prietenos, norii au forme premonitorii \u0219i tu e\u0219ti predispus la pareidolie, c\u00e2nd nicio metafor\u0103 nu-i exagerat\u0103 \u0219i niciun om n-ar trebui s\u0103 fie nevoit s\u0103 fac\u0103 altceva dec\u00e2t s\u0103 stea pe o banc\u0103 \u00een parc \u0219i s\u0103 se uite dup\u0103 ra\u021be. Sau s\u0103 se a\u0219eze la tejghea \u00eentr-un bar \u0219i s\u0103 dea pe g\u00e2t whiskey de secar\u0103. Sunt at\u00e2tea ora\u0219e \u00een care po\u021bi s\u0103 fii boem, dar \u0103sta nu-i unul dintre ele.<\/p>\n\n\n\n
De partea cealalt\u0103 a iazului se vedeau zg\u00e2rie-norii orbitori, sturzii zeflemitori \u00eencepuser\u0103 s\u0103 strige, iar, de pe o banc\u0103 din spatele st\u00e2ncilor, un b\u0103tr\u00e2n se pornise s\u0103 zic\u0103 duios din kingri<\/em>. M-am \u00eentors spre tine \u0219i \u021bi-am propus s\u0103 mergem \u00een Greenwich Village, c\u0103ci \u0219tiam un bar unde obi\u0219nuiau s\u0103-\u0219i bea min\u021bile Ashbery, Dylan Thomas \u0219i Delmore Schwartz. \u0218i tu mi-ai zis c\u0103 sun\u0103 bine \u0219i am luat-o din loc, am ie\u0219it pe 59th Street, dup\u0103 care am cotit pe 6th Avenue \u0219i am \u021binut-o drept, c\u0103sc\u00e2nd gura la turnurile de sticl\u0103 \u0219i la rezervoarele de ap\u0103 de pe acoperi\u0219uri \u0219i la elicoptere, de parc\u0103 era pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd vedeam a\u0219a groz\u0103vii, p\u00e2n\u0103 au \u00eenceput s\u0103 ne doar\u0103 picioarele \u0219i atunci am \u0219tiut c\u0103 mai avem doar pu\u021bin, c\u0103ci locul unde trebuie s\u0103 ajungi este mereu dup\u0103 col\u021b de unde sim\u021bi c\u0103 te las\u0103 puterile.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am f\u0103cut dreapta pe W 10th Street, mi s-a p\u0103rut c\u0103 ne \u00eentoarcem acas\u0103, de\u0219i nu mai fuseser\u0103m niciodat\u0103 acolo. Dac\u0103 ar fi s\u0103 aleg o strad\u0103 pe care s\u0103 locuim, aceasta ar fi W 10th Street. \u0218i dac\u0103, totu\u0219i, \u021bii mor\u021bi\u0219 s\u0103 fii boem \u00een New York, singura ta \u0219ans\u0103, de vreo \u0219aizeci de ani \u00eencoace, e Greenwich Village. Doar aici mi-a\u0219 putea imagina un apartament \u00eenghesuit, \u00eentr-una dintre cl\u0103dirile astea din c\u0103r\u0103mid\u0103 brun\u0103 \u0219i cu sc\u0103ri de incendiu, o vizuin\u0103 de morganucodon \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m al mon\u0219trilor gigantici, pe care s-o umplem cu c\u0103r\u021bi \u0219i cu reproduceri dup\u0103 Hopper \u0219i unde s\u0103 ne chem\u0103m prietenii, c\u00e2\u021bi ne-au r\u0103mas, \u0219i s\u0103 t\u0103if\u0103suim despre lucruri lipsite de importan\u021b\u0103 \u0219i despre lucruri fundamentale, s\u0103 filosof\u0103m pedant \u0219i str\u0103lucitor, \u0219i s\u0103 citim poezii \u0219i s\u0103 bem Sazerac \u0219i s\u0103 fum\u0103m American Spirit, cu poft\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 regrete, \u0219i s\u0103 ascult\u0103m discuri prost \u00eenregistrate cu Davis, Ellington \u0219i Monk, \u0219i s\u0103 uit\u0103m de slujbele noastre de salahori \u0219i chelneri \u0219i m\u0103tur\u0103tori, restan\u021bieri prin excelen\u021b\u0103, \u0219i de visurile noastre de a fi scriitori \u0219i pictori \u0219i actori, p\u0103pu\u0219i cu a\u021be rupte.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i r\u00e2setele \u0219i fumul \u0219i aburii etilici \u0219i fantomele aduse acolo din c\u0103tunele Carpa\u021bilor pe o curs\u0103 transatlantic\u0103, \u00een bagaje \u2013 nici nu s-au sim\u021bit la c\u00e2ntar pe aeroport \u2013, s-ar fi amestecat \u0219i din melanjul acela diafan \u0219i \u00eenec\u0103cios ar fi ie\u0219it \u00eemp\u0103carea, nu doar resemnarea, ci chiar \u00eemp\u0103carea, oric\u00e2t de vremelnic\u0103, cu tot \u0219i toate, \u0219i \u00eencrederea c\u0103 am \u00een\u021beles via\u021ba, ce e \u0219i ce nu e. \u0218i am tr\u0103i la limit\u0103, singurul mod \u00een care via\u021ba poate fi tr\u0103it\u0103, c\u0103ci acolo se desf\u0103\u0219oar\u0103 aceasta, fie c-o con\u0219tientiz\u0103m, fie c\u0103 nu. \u0218i am fi tineri, mereu foarte tineri \u0219i revolt\u0103tor de \u00een\u021belep\u021bi. Dar noi n-aveam niciun prieten acolo, niciun suflet cunoscut pe vreo cinci mii de kilometri. \u00censu\u0219i faptul c\u0103 ne g\u0103seam \u00een acel loc ni se p\u0103rea neverosimil, de parc\u0103 izbutiser\u0103m s\u0103 ajungem \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m mitic despre care al\u021bii ne preveniser\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 \u0219i astfel nici n-are rost s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103-l g\u0103sim. Num\u0103raser\u0103m zilele de la ob\u021binerea vizei, de la trei sute \u00een jos, nici nu credeam c\u0103 e posibil \u0219i totu\u0219i iat\u0103-ne.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i dup\u0103 al doilea pahar tu m-ai \u00eentrebat ce c\u0103ut\u0103m, de fapt, acolo \u0219i eu \u021bi-am spus c\u0103 nu \u0219tiu. \u0218i ce mai e de f\u0103cut dup\u0103 ce colind\u0103m insula asta dintr-un cap\u0103t \u00een cel\u0103lalt, din Downtown p\u00e2n\u0103-n Uptown, s\u0103 ne \u00eentoarcem sau poate s\u0103 r\u0103m\u00e2nem, erau at\u00e2tea de tr\u0103it acolo, dac\u0103 nu \u00een West Village, m\u0103car spre periferie, \u00een Morningside Heights, bun\u0103oar\u0103, citiser\u0103m anun\u021burile, un studio nu era at\u00e2t de scump, o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103 la ultimul etaj al unei cl\u0103diri f\u0103r\u0103 lift, cu acoperi\u0219ul spart \u0219i \u00een care abia \u00eenc\u0103pea un pat rabatabil, pe care s\u0103 trebuiasc\u0103 s\u0103-l ridic\u0103m ca s\u0103 ai loc pentru gimnastic\u0103, o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103 ca-n Barefoot in the Park<\/em>, iar auzind asta tu mi-ai spus c\u0103-s mai chipe\u0219 dec\u00e2t Robert Redford, iar eu \u021bi-am dest\u0103inuit c\u0103 mereu m-ai v\u0103zut mai bun dec\u00e2t sunt \u00een realitate sau nu \u0219tiu dac\u0103 \u021bi-am zis-o, dar am g\u00e2ndit-o, e sigur doar c\u0103 \u021bi-am spus c\u0103 tu e\u0219ti mult mai frumoas\u0103 dec\u00e2t Jane Fonda.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen orice caz, dintr-un salariu am fi pl\u0103tit chiria \u0219i facturile \u0219i din cel\u0103lalt ne-am fi descurcat cu traiul. Poate g\u0103seam chiar una dintre acele cl\u0103diri rent controlled<\/em>, pentru c\u0103 erau vechi \u0219i ruinate. Dac\u0103 eram \u0219i mai noroco\u0219i, la parter am fi avut un deli<\/em> \u0219i \u00een cap\u0103tul str\u0103zii un jazz club. \u0218i fereastra din spate ar fi dat spre terasa pe care vecinii \u00ee\u0219i scoteau \u0219ezlongurile \u0219i coliviile cu canari \u0219i ghivecele cu roze, zinii \u0219i echinacea, \u0219i unde am fi putut s\u0103 ne bem cafeaua, s\u0103 ne ostoim dup\u0103-amiezile cu o carte \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i dou\u0103 pahare de Montrachet cu seltzer<\/em>, s\u0103 faci plaj\u0103, s\u0103 scriu. \u0218i ne-am fi petrecut concediile \u00een Catskills, Big Sur sau Key Largo.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2t de greu s\u0103 fi fost s\u0103 ne ob\u021binem greencardul, mai ales c\u0103 avuseser\u0103m reziden\u021b\u0103 \u00een Marea Britanie? Ca un f\u0103cut, pe atunci locuiser\u0103m chiar la dou\u0103 sta\u021bii de Greenwich-ul londonez. Mereu m\u0103 fascinase capacitatea omului de a supravie\u021bui \u0219i de a se adapta, \u00een Hunts Point sau \u00een Bird-in-Hand, \u00een Saint-Tropez sau \u00een Kibera. Dintr-un grupaj de interviuri pe care l-am v\u0103zut \u00eempreun\u0103 reie\u0219ea c\u0103 nici newyorkezii nu \u0219tiu cum reu\u0219esc s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 aici. Am fi scos-o \u0219i noi la cap\u0103t cumva. Doar tu mi-ai spus mereu s\u0103 nu suprara\u021bionaliz\u0103m.<\/p>\n\n\n\n
Tot tu ai declarat c\u0103 ai tr\u0103i cu mine chiar \u0219i \u00een Morningside Heights, de\u0219i e ur\u00e2t, e un fel de Militari, doar c\u0103 mai murdar \u0219i mult mai periculos. Ai amintit apoi de o libr\u0103rie micu\u021b\u0103 pe care o v\u0103zuser\u0103m pe Morton Street \u0219i eu am z\u00e2mbit \u0219i am spus c\u0103 mi-ar pl\u0103cea s\u0103 lucrez acolo \u0219i tu mi-ai zis c\u0103 mi s-ar potrivi. Mi s-a p\u0103rut mereu c\u0103 mai aveam at\u00e2t de mult timp \u00een fa\u021b\u0103, c\u0103 via\u021ba abia \u00eencepea \u0219i c\u0103 nimic nu se sf\u00e2r\u0219e\u0219te la treizeci sau la patruzeci sau la cincizeci de ani. Bifaser\u0103m, ascult\u0103tori, tot ce considera societatea c\u0103 trebuie \u00eenf\u0103ptuit, dar vedeam asta ca pe o temelie, doar o mic\u0103 parte a edificiului, iar dac\u0103 medicina modern\u0103 ne d\u0103ruise c\u00e2teva decenii \u00een plus, n-aveam de g\u00e2nd s\u0103 le petrecem \u00eentre acelea\u0219i coordonate, s\u0103 retr\u0103im aceea\u0219i zi, p\u00e2n\u0103 la un cap\u0103t care \u00eenc\u0103 se ar\u0103ta foarte departe. Schimb\u0103rile drastice puteau fi f\u0103cute oric\u00e2nd, niciodat\u0103 nu era prea t\u00e2rziu s\u0103 ne mut\u0103m pe o insul\u0103, s\u0103 ne apuc\u0103m de pictur\u0103 sau de dans, s\u0103 ne deschidem o cafenea cu c\u0103r\u021bi. Cred c\u0103 niciodat\u0103 nu ne-am \u00eeng\u0103duit s\u0103 ne plictisim.<\/p>\n\n\n\n
Nimic nu era imposibil, dar cumva \u0219tiam am\u00e2ndoi c\u0103 n-aveam s-o facem, s\u0103 ne mut\u0103m \u00eentreaga via\u021b\u0103 dincolo de marea ap\u0103, c\u0103 r\u0103d\u0103cinile ni se lignificaser\u0103 deja \u00eentr-un alt p\u0103m\u00e2nt, \u0219i c\u0103 tot ce reu\u0219iser\u0103m venind aici era s\u0103 \u00eemplinim visul acelui copil uitat \u00een fa\u021ba televizorului din care o voce \u00eei spunea c\u0103 \u0103sta-i, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, cel mai extraordinar loc de pe p\u0103m\u00e2nt. \u0218i tu ai concluzionat c\u0103 asta nu-i pu\u021bin, iar eu \u021bi-am dat dreptate.<\/p>\n\n\n\n
Dar \u00ee\u021bi dai seama cum ar fi fost s\u0103 te fi n\u0103scut aici, s\u0103 fi copil\u0103rit \u00een Queens sau Bronx, \u00een loc de Pantelimon sau Ferentari, \u00een Meatpacking District sau Hell\u2019s Kitchen, \u00een loc de S\u0103l\u0103jan sau Rahova? Nu mai fuseser\u0103m niciodat\u0103 at\u00e2t de departe de locul unde ne n\u0103scuser\u0103m \u0219i parc\u0103 niciodat\u0103 nu fusesem mai nebun dup\u0103 tine. Dup\u0103 jum\u0103tate de via\u021b\u0103 \u00eempreun\u0103, \u00een care ne cl\u0103diser\u0103m un c\u0103min \u0219i ne crescuser\u0103m copiii, tr\u0103ind pe jum\u0103tate \u00een lume, pe jum\u0103tate \u00een microcosmosul nostru, \u00een utopia noastr\u0103, \u00een statul nostru cu doi cet\u0103\u021beni, nu doar \u00een spa\u021biul, ci \u0219i \u00een timpul nostru, diferit de al celorlal\u021bi, cu c\u0103r\u021bile \u0219i cu filmele \u0219i cu discurile \u0219i cu tablourile noastre, cu glumele noastre la care r\u00e2deam doar noi, pentru c\u0103 doar noi le \u00een\u021belegeam \u0219i nu era nevoie dec\u00e2t de un cuv\u00e2nt sau dou\u0103 ca s\u0103 pufnim \u00een r\u00e2s, spre consternarea oricui, dup\u0103 mii de zile de trai ca un singur organism, \u00eenc\u0103 eram nebun dup\u0103 tine, chiar mai ceva dec\u00e2t la \u00eenceput. C\u00e2nd ne-am \u00eent\u00e2lnit atunci, \u00een acel limb \u00een care credeam c\u0103 suntem sorti\u021bi s\u0103 r\u0103m\u00e2nem pentru totdeauna, cine ar fi crezut c-o s\u0103 ajungem aici dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani?<\/p>\n\n\n\n
\n
S-a a\u0219ezat pe dalele cr\u0103pate, a v\u00e2nturat afum\u0103toarea \u0219i a lovit toba, mai \u00eent\u00e2i \u00eencet cu v\u00e2rfurile degetelor, apoi tot mai tare, izbind-o cu \u00eentreaga palm\u0103. Cu un glas cavernos, a \u00eenceput un c\u00e2nt tribal. Aerul s-a \u00eencins \u0219i mai tare, ne dureau urechile, ne ustura g\u00e2tlejul, presiunea cre\u0219tea, culoarul \u00eengust care ducea afar\u0103 nu era destul s-o elibereze.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
\u0218i la l\u0103satul serii, c\u00e2nd \u00een boxe Bryan Adams zicea ceva despre the best days of my life<\/em>,  m-ai \u00eentrebat din nou ce ne r\u0103m\u00e2nea de f\u0103cut, s\u0103 mergem la hotel, s\u0103 ne r\u0103t\u0103cim prin West Village, s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een Central Park, iar eu \u021bi-am r\u0103spuns c\u0103 mi-e totuna c\u00e2t\u0103 vreme sunt cu tine, a\u0219a c\u0103 ne-am ridicat s\u0103 vedem unde ne poart\u0103 pa\u0219ii. Era z\u0103duf, fojg\u0103ial\u0103 \u0219i vacarm, cartierul se trezea c\u00e2nd se l\u0103sa \u00eentunericul, str\u0103du\u021bele lini\u0219tite ziua se umpleau de lume \u0219i de muzic\u0103, te \u021bineam de m\u00e2n\u0103, purtai rochia aceea purpurie, cu umerii goi, parc\u0103 pluteai pe sub luna plin\u0103 abia r\u0103s\u0103rit\u0103 pe un cer verde.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen Washington Square, de unde am v\u0103zut gura de metrou de pe W 4th Street, ne-am uitat unul la cel\u0103lalt \u0219i ne-am \u00een\u021beles din priviri s\u0103 cobor\u00e2m, s\u0103 afl\u0103m unde ne-ar fi dus primul tren, de\u0219i din ochii t\u0103i \u0219i din respira\u021bia ta mi-am dat seama c-ai fi vrut s\u0103 ne duc\u0103 spre hotel. \u021ai-am spus c\u0103 sub New York sunt zeci de mile de \u0219ine abandonate \u0219i nou\u0103 sta\u021bii-fantom\u0103 \u0219i c\u0103 citisem la Auster c\u0103 o duzin\u0103 de bombe cu hidrogen \u00eenc\u0103 zac ascunse \u00een galerii secrete. \u00cemi pl\u0103ceau astfel de curiozit\u0103\u021bi. \u00ce\u021bi pl\u0103ceau \u0219i \u021bie, a\u0219a m\u0103 asigurai.  <\/p>\n\n\n\n
Lu\u00e2nd-o \u00een josul treptelor \u00eeng\u0103late, am auzit muzic\u0103 venind de jos, coboram parc\u0103 \u00eentr-un club underground. \u0218i atunci mi-am amintit visul. A\u0219teptam pe un peron, \u00een \u00eenghesuial\u0103 \u0219i z\u0103pu\u0219eal\u0103 \u2013 sta\u021biile de metrou din New York nu au aer condi\u021bionat \u2013, c\u00e2nd de undeva din penumbr\u0103 a ap\u0103rut un b\u0103rbat \u00eenalt \u0219i usc\u0103\u021biv, cu cochilii \u0219i tigve cu semin\u021be prinse la genunchi \u0219i la glezne, cu forme de oameni pictate cu alb pe pielea neagr\u0103, acoperit\u0103 doar par\u021bial de o blan\u0103 de serval, av\u00e2nd capul v\u00e2r\u00e2t \u00een ceea ce p\u0103rea a fi un cuib de viespi \u00eempodobit cu pene de turaco \u0219i prev\u0103zut cu dou\u0103 g\u0103uri pentru ochi. \u00cen bra\u021be \u021binea o tob\u0103, iar pe tob\u0103 un fel de c\u0103\u021buie din care ie\u0219ea fum alb\u0103striu. Un vraci egungun<\/em>, ca-n dioramele de la AMNH, \u00een fa\u021ba c\u0103rora z\u0103bovisem mai bine de o or\u0103 \u00een diminea\u021ba acelei zile.<\/p>\n\n\n\n
S-a a\u0219ezat pe dalele cr\u0103pate, a v\u00e2nturat afum\u0103toarea \u0219i a lovit toba, mai \u00eent\u00e2i \u00eencet cu v\u00e2rfurile degetelor, apoi tot mai tare, izbind-o cu \u00eentreaga palm\u0103. Cu un glas cavernos, a \u00eenceput un c\u00e2nt tribal. Aerul s-a \u00eencins \u0219i mai tare, ne dureau urechile, ne ustura g\u00e2tlejul, presiunea cre\u0219tea, culoarul \u00eengust care ducea afar\u0103 nu era destul s-o elibereze. \u0218i cei care a\u0219teptau \u00eempreun\u0103 cu noi, afro-americani de diverse staturi \u0219i fizionomii, au intrat \u00eentr-un soi de trans\u0103, leg\u0103n\u00e2ndu-\u0219i capetele \u00eentr-o parte \u0219i-n alta. Brusc, au \u00eenceput s\u0103 se mi\u0219te spasmodic, lovindu-se \u0219i frec\u00e2ndu-se unii de al\u021bii, cu ochii da\u021bi peste cap. B\u0103rba\u021bii \u0219i-au smuls tricourile, dezv\u0103luindu-\u0219i piepturile de obsidian pe care \u0219iroia sudoarea, femeile \u00ee\u0219i mi\u0219cau ame\u021bitor fesele uria\u0219e. Era \u00een ei o energie furioas\u0103, acel soi de for\u021b\u0103 capabil\u0103 s\u0103 sparg\u0103 st\u0103vilarele vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Priveam vr\u0103jit, \u0219tii prea bine obsesia mea pentru culturile africane. Era ceva tonic \u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u00een mi\u0219c\u0103rile lor, \u00een ochii care sc\u0103p\u0103rau c\u00e2nd p\u00e2lp\u00e2iau neoanele, \u00een fream\u0103tul frenetic, \u00een s\u0103lb\u0103ticia dezl\u0103n\u021buit\u0103. Veacurile de chin \u0219i umilin\u021be \u0219i genocide nu mai aveau nicio \u00eenr\u00e2urire. Muzica trezise \u00een ei ecouri ancestrale, amintirea atavic\u0103 a ceremoniilor sacre de pe continentul-mam\u0103, erau p\u0103trun\u0219i de duhurile aduse cu secole \u00een urm\u0103 de str\u0103mo\u0219ii lor \u00een cala unei cor\u0103bii \u0219i care acum b\u00e2ntuiau aici, debusolate, lupt\u00e2ndu-se cu cele ale amerindienilor \u0219i ale albilor. Prin \u00eensu\u0219i modul \u00een care s-a format, orice metropol\u0103 e un pandemoniu. \u00cen r\u0103p\u0103iala asurzitoare, \u00een amestecul de miresme \u0219i miasme, \u00een sufocarea de pipe dream<\/em>, \u00een toat\u0103 nebunia asta preorgiastic\u0103, o poft\u0103 de via\u021b\u0103 distructiv\u0103, nu bucolic\u0103 ori frugal\u0103, ci de excese, de rom \u0219i iarb\u0103 \u0219i energizante \u0219i mirodenii iu\u021bi \u0219i carne \u00een s\u00e2nge, cre\u0219tea \u00een\u0103untrul nostru, imposibil de rezistat.<\/p>\n\n\n\n
To\u021bi se roteau acum ame\u021bitor prin spa\u021biul str\u00e2mt. \u0218i vraciul s-a oprit pentru o clip\u0103 \u0219i a \u00eentins spre noi un deget osos. \u0218i v\u00e2rtejul s-a oprit, privirile s-au \u00eentors c\u0103tre noi. \u00cenfiora\u021bi, am vrut s-o lu\u0103m spre ie\u0219ire, dar pasajul era blocat de al\u021bii care tot coborau, al\u0103tur\u00e2ndu-se nebuniei. Te-am apucat de m\u00e2n\u0103 \u0219i am fugit dintr-o parte \u00een alta, prin aerul vibrant, prin fumul \u00eenec\u0103cios, ca \u00eentr-o curs\u0103, ciocnindu-ne de c\u00e2te un trup greu \u0219i convulsiv. Atunci m-am trezit, tu \u00eenc\u0103 dormeai, era t\u00e2rziu \u0219i eram a\u0219tepta\u021bi la Morgan Library. \u0218i am uitat.<\/p>\n\n\n\n
Acum \u00eens\u0103, auzind ecourile de sub p\u0103m\u00e2nt, mi-am amintit \u0219i mi s-a p\u0103rut o posibilitate ca, ajun\u0219i jos, s\u0103-l vedem pe vraciul egungun<\/em>. M-ar fi surprins, dar nu mi se p\u0103rea imposibil. Am cobor\u00e2t treptele, am intrat \u00een spa\u021biul \u00eenghesuit \u0219i \u00eencins. \u00cen mijlocul peronului \u00eengust \u0219i murdar, \u00eentre st\u00e2lpii verzi \u0219i pere\u021bii acoperi\u021bi cu faian\u021b\u0103 alb\u0103 \u0219i afi\u0219e cu MoMA, Harlem Renaissance \u0219i spectacole de pe Broadway, sub grinzile joase, l\u00e2ng\u0103 o box\u0103 de-o \u0219chioap\u0103, cinci pu\u0219ti \u00een tricouri l\u0103l\u00e2i cu NWA \u0219i baggy jeans<\/em> interpretau o pies\u0103 hip-hop. Era cald ca \u00eentr-o ser\u0103 \u0219i mirosea a canabis.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen jur, p\u00e2lcuri de oameni n\u0103du\u0219i\u021bi. \u00cen st\u00e2nga, un grup de tineri afro-americani d\u00e2nd din cap \u0219i din m\u00e2ini, ei \u00een tricouri de baseball \u0219i cu \u0219epci cu Yankees, ele \u00een rochii multicolore \u0219i cu p\u0103rul \u00eempletit, cumva ca-n visul meu, \u00een dreapta, c\u00e2teva pu\u0219toaice blonde, \u00een maiouri albe \u0219i pantaloni scur\u021bi, deja bete, pas\u00e2nd de la una la alta o sticl\u0103 \u00eenvelit\u0103 \u00een h\u00e2rtie brun\u0103, \u00eentr-un col\u021b, trei rabini cu p\u0103l\u0103rii cu zulufi \u0219i b\u0103rbi, \u00een straie cernite, ca ni\u0219te doctori de cium\u0103. Pe \u0219inele de tren, un \u0219obolan m\u00e2nca dintr-o felie de pizza. Ne-am uitat pe indicatoare \u00een lumina p\u00e2lp\u00e2itoare a neoanelor, dac\u0103 ne-am fi suit \u00een trenul de Queens, am fi putut cobor\u00ee pe 42nd Street, de unde ne puteam continua drumul pe jos.<\/p>\n\n\n\n
Ritmul a crescut, basul ne f\u0103cea pieptul s\u0103 vibreze, t\u00e2mplele ne vuiau, capul st\u0103tea s\u0103 pocneasc\u0103. S-au auzit c\u00e2teva urale, iar fetele blonde au chiuit \u0219i au pornit un dans lasciv, sub privirile negreselor, care se plimbau de la ele la b\u0103rba\u021bii lor, atente, du\u0219m\u0103noase. S-au l\u0103sat \u00eens\u0103 repede \u00een voia muzicii, au \u00eenceput s\u0103-\u0219i mi\u0219te tot mai hot\u0103r\u00e2t trupurile \u00eemplinite \u0219i ude. Din col\u021bul lor, rabinii priveau cu repro\u0219 \u0219i cu invidie. Eram \u00eencordat \u0219i curios.<\/p>\n\n\n\n
\u201eWhatcha lookin\u2019 at?<\/em>\u201d a strigat unul dintre b\u0103rba\u021bi. <\/p>\n\n\n\n
S-a desprins de perechea lui \u0219i a venit spre noi, m\u0103t\u0103h\u0103los \u0219i asudat, cu n\u0103rile \u00eenfiorate, cu ochi exoftalmici, cu venele umflate pe frunte ca ni\u0219te pui de mamba. Tu te-ai lipit de mine \u0219i atunci mi s-a f\u0103cut fric\u0103, pentru c\u0103 nu \u0219tiam dac\u0103 o s\u0103 pot s\u0103 te ap\u0103r. A trecut pe l\u00e2ng\u0103 noi, cu un r\u00e2njet alb, s-a dus c\u0103tre rabini, s-a aplecat asupra unuia dintre ei.<\/p>\n\n\n\n
\u201eThis is America, bitch!<\/em>\u201d a r\u0103cnit, zbur\u00e2ndu-i cu latul palmei p\u0103l\u0103ria de pe cap.<\/p>\n\n\n\n
 Un vuiet puternic, albul ochilor de tren c\u0103sc\u00e2ndu-se \u00een tunel croind o bre\u0219\u0103 \u00een vraj\u0103. Te-am apucat de m\u00e2n\u0103 \u0219i am urcat \u00een grab\u0103, noi \u0219i rabinii, ne-am pierdut urma \u00een siguran\u021ba cutiei de metal \u0219i a tunelurilor beznoase, am cobor\u00e2t dup\u0103 patru sta\u021bii, am p\u0103r\u0103sit bulevardul cu ma\u0219ini \u0219i ric\u0219e, turi\u0219ti \u0219i v\u00e2nz\u0103tori de hotdogi, ecrane \u0219i firme luminoase, ne-am av\u00e2ntat pe str\u0103zile \u00eenv\u0103luite \u00een aburi de canal, cu intr\u00e2nduri \u00een care oamenii str\u0103zii dormeau acoperi\u021bi cu cartoane, prin dantescul nop\u021bii newyorkeze, prin amestecul delirant de lumini \u0219i umbre, zgomote \u0219i mirosuri, surescitare \u0219i spaim\u0103. Cineva a strigat dup\u0103 noi, dar nu ne-am \u00eentors, am gr\u0103bit pasul \u0219i, dup\u0103 ce am cotit din Park Avenue pe 39th Street \u0219i am v\u0103zut copertina hotelului, te-am \u00eentrebat dac\u0103 e\u0219ti bine \u0219i tu mi-ai spus c\u0103 da, doar c\u0103 te doare pu\u021bin m\u00e2na. Te str\u00e2nsesem prea tare.<\/p>\n\n\n\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 120 E 39th Street, New York, iulie 2024<\/em><\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Proz\u0103 de George Cornil\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":137,"featured_media":11979,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,841],"coauthors":[1209],"class_list":["post-11978","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-george-cornila"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/George-Cornila.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11978","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/137"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11978"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11978\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11982,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11978\/revisions\/11982"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11979"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11978"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}