[1]<\/a><\/p>\n\n\n\nDaniel \u0219i Antonie ciulir\u0103 urechile la auzul acelor cuvinte aspre pe care nu le mai auziser\u0103 \u00een via\u021ba lor. P\u00e2n\u0103 \u0219i varegii care ajunseser\u0103 la Murfatlar, nu departe de ob\u0219tea lor, vorbeau \u00een limba greac\u0103 \u00eentre ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce facem, a\u0219adar? \u00eentreb\u0103 Canut \u00een greac\u0103. Vre\u021bi s\u0103 v\u0103 ajut\u0103m s\u0103 ajunge\u021bi acum la via\u021ba ve\u0219nic\u0103 sau mai a\u0219tepta\u021bi pu\u021bin?<\/p>\n\n\n\n
Ceilal\u021bi trei c\u0103lug\u0103ri din ob\u0219tea m\u0103n\u0103stirii plecaser\u0103 de diminea\u021b\u0103 \u00een sat s\u0103 citeasc\u0103 rug\u0103ciuni la c\u0103p\u0103t\u00e2iul unor bolnavi. Prezen\u021ba lor nu le-ar fi folosit \u00eens\u0103 la nimic. Trupurile lor, chiar dac\u0103 luptaser\u0103 c\u00e2ndva, erau acum sl\u0103bite de post \u0219i de b\u0103tr\u00e2ne\u021be.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S\u0103 intre, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, spuse Daniel, cu glas \u0219ov\u0103itor, muncit de aceea\u0219i \u00eengrijorare. \u0218tia c\u0103 vor muri dac\u0103 nu se vor da la o parte ca cei doi str\u0103ni, calul \u0219i mortul lor s\u0103 intre \u00een curtea mic\u0103 a m\u0103n\u0103stirii.<\/p>\n\n\n\n
Daniel mai avea un motiv, pe care nu putea s\u0103-l recunoasc\u0103 nici fa\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i. Limba aceea \u00een care vorbise str\u0103inul, niciodat\u0103 auzit\u0103 p\u00e2n\u0103 acum, \u00eel fermeca prin asprimea \u0219i prin \u0219tiin\u021ba ascuns\u0103 \u00een ea, ca orice alt\u0103 comoar\u0103 necunoscut\u0103.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103n\u0103stirea \u00een care intraser\u0103 avea geamuri p\u0103trate \u0219i mici, decorate la marginea superioar\u0103 cu sculpturi \u00een lemn \u00eenchipuind scene din Noul Testament. Erau acolo na\u0219terea M\u00e2ntuitorului, fuga \u00een Egipt, uciderea pruncilor, \u00eenchinarea Domnului la templu, scena din Capernaum, Iisus merg\u00e2nd pe Marea Galileei, ultima cin\u0103, tr\u0103darea din gr\u0103dina Ghetsimani, crucificarea \u0219i \u00cenvierea. Toate sculptate \u00een p\u0103tr\u0103\u021bele mici de fratele Antonie, care se pricepea la mult mai multe c\u00e2nd era vorba de lucrul \u00een lemn dec\u00e2t la cur\u0103\u021barea r\u0103chi\u021bilor pentru co\u0219uri. Deasupra fiec\u0103rei scene scrisese anul \u00een care fusese sculptat\u0103, leg\u00e2nd prin aceasta ceva care se \u00eent\u00e2mpla \u00een eternitate cu anii \u00een care \u00ee\u0219i duseser\u0103 ei via\u021ba pe p\u0103m\u00e2nt. Sp\u0103tarele \u00eenalte ale celor cinci scaune din sala mare a m\u0103n\u0103stirii erau sculptate \u00eens\u0103 cu scene lume\u0219ti, ogari la v\u00e2n\u0103toare, f\u00e2nt\u00e2ni cu ciuturi \u00eenalte \u0219i c\u0103su\u021be \u00eengr\u0103m\u0103dite pe malul m\u0103rii peste care c\u0103deau boabe mari de struguri sculptate \u00een relief. Pe picioarele mesei picurau ghirlande m\u0103runte de roze \u0219i stele, \u00eens\u0103 placa mesei era curat\u0103, limpede \u0219i lucitoare ca un ochi de ap\u0103. Acolo \u00eel \u00eentinseser\u0103 pe Rollo, dup\u0103 ce \u00eel dezveliser\u0103 din p\u00e2nzeturile \u0219i foile de brusturi \u00een care \u00eei p\u0103straser\u0103 trupul timp de dou\u0103 zile.<\/p>\n\n\n\n
Mirosul de carne \u00een putrefac\u021bie umplu \u00eenc\u0103perea \u00eentr-o clip\u0103. Canut \u00ee\u0219i puse palmele mari pe obrajii mortului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i \u00eendrepte capul c\u0103zut pe um\u0103rul st\u00e2ng. Din culoarea de pergament a fe\u021bei ie\u0219eau perii blonzi \u0219i lungi crescu\u021bi cu o unghie mai mult dec\u00e2t \u00een ziua \u00een care \u00eel v\u0103zuser\u0103 c\u0103l\u0103rind voios spre poalele Cserhalomului. \u00cen cre\u0219tetul capului, acolo unde c\u0103zuse ghioaga, lu\u00e2nd \u00een nituri buc\u0103\u021bi de carne \u0219i os, \u00eencepuser\u0103 s\u0103 colc\u0103ie viermii. C\u0103lug\u0103rul Daniel aduse din chilia lui canceul cu o\u021bet amestecat cu sare amar\u0103, care oprea \u00eenaintarea g\u00e2ndacilor pe sub podele, \u0219i \u00eel turn\u0103 tot pe cre\u0219tetul lui Rollo. Apa i se scurse din p\u0103r amestecat\u0103 cu cheaguri de s\u00e2nge \u0219i viermi amor\u021bi\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S\u0103-l \u00eengrop\u0103m \u00een seara asta, spuse Canut n\u0103ucit la vederea trupului care nu mai sem\u0103na deloc cu Rollo.<\/p>\n\n\n\n
#<\/p>\n\n\n\n
Canut fusese z\u0103mislit pe una dintre b\u0103ncile din thingul din Aros, dup\u0103 una dintre desele adun\u0103ri care se \u00eencheiau cu mult vin \u0219i mult\u0103 uitare. Fiii \u0219i fiicele n\u0103scu\u021bi la nou\u0103 luni dup\u0103 aceea erau accepta\u021bi de familii, fiind cu to\u021bii \u00eencredin\u021ba\u021bi c\u0103 erau os din regii m\u0103rilor, ai nobililor \u0219i ai altor r\u0103zboinici, b\u0103rba\u021bi liberi adu\u0219i \u00een v\u00e2nzoleala thingului de socoteli care nu suportau am\u00e2nare, precum moartea unei c\u0103petenii sau \u00eemp\u0103r\u021beala bunurilor dup\u0103 un seceri\u0219. Canut sim\u021bea deseori repulsia \u00een s\u00e2ngele lui \u0219i chiar supunerea oarb\u0103 a mamei lui de t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103 care nu se putuse opune poftelor unui r\u0103zboinic ce tocmai pe ea o alesese s\u0103 \u00eei ridice poalele \u00een cap. \u0218i oric\u00e2t se rugase de ea s\u0103 \u00eei spun\u0103 cine \u00eei era tat\u0103l, tot ce scosese de la ea fusese: \u201eUrmeaz\u0103-\u021bi c\u0103ut\u0103tura ochilor \u0219i firele de p\u0103r din v\u00e2rful capului.\u201d \u201eCe prostie s\u0103 fie asta\u201d, \u00ee\u0219i spusese \u00een tinere\u021bile lui, \u00eens\u0103 de c\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 plece \u00een expedi\u021bii cu Hrafn, st\u0103p\u00e2nul fermei din Fregerslev, cel care avea un ochi lene\u0219, \u0219i apoi, de c\u00e2nd am\u00e2ndurora \u00eencepur\u0103 s\u0103 li se r\u0103reasc\u0103 p\u0103rul din v\u00e2rful capului, silindu-i s\u0103-\u0219i poarte p\u0103rul prins \u00een coad\u0103, \u00een\u021belesese c\u0103, de\u0219i Hrafn nu \u00eel putea pune la mas\u0103 cu feciorii lui legiui\u021bi, avusese \u00eentotdeauna pentru el o grij\u0103 v\u0103dit\u0103, a\u0219a cum face un me\u0219ter cu ucenicul lui. At\u00e2ta doar c\u0103 me\u0219te\u0219ugul lor era s\u0103 taie capete, bra\u021be, picioare sau orice altceva le ie\u0219ea \u00een cale f\u0103r\u0103 s\u0103 se dea la o parte. Cunosc\u00e2ndu-l pe Hrafn, se \u00eentreb\u0103 dac\u0103 \u0219u\u0219otelile pe care le auzise uneori \u00een copil\u0103rie \u00een hambarul de afar\u0103, \u00een pivni\u021ba casei c\u00e2nd era iarn\u0103, \u00een pod, pe afar\u0103 \u00een nop\u021bile de var\u0103 nu fuseser\u0103 chiar ale lui Hrafn, nobil respectat \u0219i r\u0103zboinic temut, care nu \u0219i-a mai l\u0103sat niciodat\u0103 ibovnica s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 un b\u0103rbat numai al ei. Dar astea erau trecute de mult \u0219i \u00een seara aceea, st\u00e2nd la masa de lemn sculptat\u0103 de c\u0103lug\u0103ri cu mai mult\u0103 r\u00e2vn\u0103 dec\u00e2t cu credin\u021b\u0103, chipul lui Hrafn, pierit demult \u00een pustia Islandei, \u00eei veni \u00een minte doar pentru c\u0103 din icoana care \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a fuga \u00een Egipt, chipul preocupat al lui Iosif \u00eei adusese \u00een minte expresia de pe fa\u021ba lui Hrafn. To\u021bi ta\u021bii au c\u00e2te ceva de uitat \u0219i de iertat \u00eenainte s\u0103 moar\u0103, \u00ee\u0219i spuse \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i must\u0103\u021bile cu m\u00e2neca hainei.<\/p>\n\n\n\n
Cei doi c\u0103lug\u0103ri f\u0103cuser\u0103 ce \u0219tiuser\u0103 ei mai bine ca s\u0103 scoat\u0103 din trupul lui Rollo mirosul de putreziciune, \u0219i acum \u00eel l\u0103saser\u0103 \u00eentins \u00eentr-un sicriu simplu de lemn chiar pe prispa camerei de mas\u0103. \u00cei sp\u0103laser\u0103 trupul cu le\u0219ie, \u00eel unseser\u0103 cu untur\u0103 de porc amestecat\u0103 cu cimbri\u0219or \u0219i unt de iasomie, \u0219i apoi \u00eel \u00eembr\u0103caser\u0103 \u00een ce mai g\u0103siser\u0103 prin l\u0103zile cu hainele lor lume\u0219ti. O c\u0103ma\u0219\u0103 aspr\u0103 de c\u00e2nep\u0103 \u0219i o pereche de pantaloni din piele de vi\u021bel. \u00cen picioare \u00eei puseser\u0103 ni\u0219te \u00eenc\u0103l\u021b\u0103ri \u021buguiate, din piele de porc, pe care Rollo nu le-ar fi \u00eenc\u0103l\u021bat de bun\u0103voie niciodat\u0103, \u00een ruptul capului. Chipul i-l acoperiser\u0103 cu o p\u00e2nz\u0103 fin\u0103, care \u00eei acoperea schimonoseala \u0219i r\u00e2njetul mor\u021bii, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se vad\u0103 prin ea doar frumuse\u021bea frun\u021bii \u00eenalte a nasului drept \u0219i a gurii alungite, aproape z\u00e2mbind.<\/p>\n\n\n\n
Wulf urc\u0103 treptele prispei, aplec\u00e2ndu-se s\u0103 intre \u00een odaie, ferindu-se s\u0103-i arunce mortului mai mult dec\u00e2t o privire fugar\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S\u0103 nu crezi c\u0103 atunci c\u00e2nd o s\u0103 ne \u00eentoarcem s\u0103-i ducem oasele acas\u0103 vom lua cu noi ceva din \u021boalele astea, \u00eei spuse lui Canut scuip\u00e2nd dispre\u021buitor \u00eentr-o parte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A\u0219a e, r\u0103spunse Canut, dar nici gol pu\u0219c\u0103 nu poate fi \u00eengropat.<\/p>\n\n\n\n
\nSfor\u0103ielile lor treceau prin ziduri, peste capetele plecate ale c\u0103lug\u0103rilor care se rugau \u00een biserica m\u0103n\u0103stirii p\u00e2n\u0103 \u00een urechile lui Daniel, care se c\u0103znea icnind s\u0103 mute scriptoriul de l\u00e2ng\u0103 perete \u00een mijlocul chiliei. \u201eDoi diavoli din iad\u201d, \u0103\u0219tia erau Canut \u0219i Wulf groh\u0103ind \u00een somnul lor.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
Wulf se \u00eentoarse apoi spre sicriu, ca un om care \u00ee\u0219i amintise brusc c\u0103 mai are ceva de f\u0103cut. Canut \u00eel v\u0103zu sco\u021b\u00e2nd din m\u00e2nec\u0103 un sul din acelea pe care scriu c\u0103lug\u0103rii \u0219i, aplec\u00e2ndu-se asupra trupului lui Rollo, i-l \u00eendes\u0103 \u00een sicriu sub um\u0103rul st\u00e2ng.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce faci, \u00eel \u00eentreb\u0103, ridic\u00e2ndu-se de la mas\u0103?<\/p>\n\n\n\n
Wulf nu \u00eei r\u0103spunse imediat, ci aranj\u0103 mai \u00eent\u00e2i p\u00e2nza care alunecase de pe fa\u021ba lui Rollo.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce ai pus \u00een sicriu? \u00eentreb\u0103 din nou.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am pus o scrisoare pentru cei care-l vor g\u0103si \u0219i-l vor dezgropa dac\u0103-l vor g\u0103si \u0219i-l vor dezgropa vreodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Canut \u00eel privi mai \u00eent\u00e2i cu nedumerire, apoi cu furie, \u00eenjur\u00e2nd vinul m\u0103n\u0103stiresc \u0219i sl\u0103biciunea lui Wulf.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce vorbe\u0219ti? Noi vom veni \u0219i-l vom dezgropa. \u0218i \u00eei vom duce oasele \u00een Jutlanda.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da, dac\u0103 nu ne \u00eenghite marea, dac\u0103 nu ne str\u0103pung sarazinii, dac\u0103 nu ne otr\u0103vesc grecii, dac\u0103 nu ne r\u0103pune molima, dac\u0103 nu ne omoar\u0103 \u00een somn femeile noastre c\u00e2nd ajungem acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Canut \u00eel privi din nou, cu nedumerire, \u00eens\u0103 de data asta cuvintele lui Wulf \u00eencepur\u0103 s\u0103 aib\u0103 un \u00een\u021beles.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i ce-ai scris acolo?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu eu am scris, \u00eei r\u0103spunse Wulf, a\u0219ez\u00e2ndu-se oft\u00e2nd. C\u0103lug\u0103rul a scris \u00een grece\u0219te: \u201eAcestea sunt oasele viteazului Rollo, ucis pe Cserhalom, \u00een anul 1068 de la na\u0219terea domnului nostru Iisus Hristos. Pomenirea lui \u00een veci.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Asta i-ai zis tu c\u0103lug\u0103rului s\u0103 scrie?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu i-am spus s\u0103 scrie: \u201eAici zace Rollo din Jutlanda, ucis mi\u0219ele\u0219te pe Cserhalom.\u201d Dar c\u0103lug\u0103rul \u0103sta, Daniel, \u0219tie mai bine cum e cu moartea \u0219i cu mor\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O fi \u0219tiind el, spuse Canut, dar Rollo e mortul nostru. \u0218i peste \u0219apte ani o s\u0103 venim s\u0103 \u00eei ducem oasele acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Wulf nu \u00eei r\u0103spunse. \u00cel v\u0103zu pe cel\u0103lalt c\u0103lug\u0103r, Antonie, gr\u0103bindu-se s\u0103 deschid\u0103 poarta m\u0103n\u0103stirii \u0219i asta \u00eel f\u0103cu s\u0103 str\u00e2ng\u0103 u\u0219or pl\u0103selele cu\u021bitului ascuns sub pelerin\u0103. Ce \u0219tiau ei despre \u021binutul \u0103sta \u0219i despre oamenii care \u00eel locuiau? Ceilal\u021bi trei c\u0103lug\u0103ri intrar\u0103 pe poart\u0103, la fel de slabi \u0219i de livizi precum Daniel \u0219i Antonie \u0219i, la vederea lor, Wulf se lini\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
#<\/p>\n\n\n\n
Pe Rollo \u00eel \u00eengropaser\u0103 \u00een aceea\u0219i sear\u0103, \u00eentr-un morm\u00e2nt s\u0103pat \u00een grab\u0103 de doi c\u0103lug\u0103ri, ca nu cumva varegii s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama c\u0103 groapa se afla \u00een mijlocul c\u0103r\u0103rii care ducea spre gr\u0103dina de zarzavaturi. Adic\u0103, \u00een cimitir, dar oarecum \u00een afara lui, pentru c\u0103 nu se afla pe linia celorlalte dou\u0103 morminte ale fra\u021bilor mor\u021bi de oftic\u0103 doar cu doi ani \u00een urm\u0103. M\u0103n\u0103stirea fusese ridicat\u0103 de boierul Pamfile dup\u0103 ce se \u00eentorsese dintr-un pelerinaj la Ierusalim \u00een Anul Domnului 1064. Dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntare, fratele Antonie m\u0103tur\u0103 \u00een \u0219an\u021b frunzele c\u0103zute din ramurile de salcie pe care le a\u0219ezaser\u0103 \u00een sicriu \u0219i, odat\u0103 cu ele, m\u0103tur\u0103 \u0219i amintirea lui Rollo din locurile acelea.<\/p>\n\n\n\n
Canut \u0219i Wulf primiser\u0103 chiliile fra\u021bilor pleca\u021bi \u0219i ei pe lumea cealalt\u0103, \u00een care nu mai intrase nimeni de doi ani de teama molimei care \u00eei ucisese. Dar nici nu era mare lucru de dereticat \u00eentre un pat de lemn \u0219i o mas\u0103 cu o lum\u00e2nare stins\u0103 pe ea. Boarfele de pe pat fuseser\u0103 arse demult. Varegii aveau c\u00e2te un s\u0103cule\u021b umplut cu paie uscate s\u0103 \u0219i-l pun\u0103 sub cap. \u00cenchiseser\u0103 ochii pentru un somn scurt, p\u00e2n\u0103 se cr\u0103pa de ziu\u0103, urm\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een port o corabie care s\u0103 \u00eei duc\u0103 a doua zi la Constantinopol.<\/p>\n\n\n\n
Sfor\u0103ielile lor treceau prin ziduri, peste capetele plecate ale c\u0103lug\u0103rilor care se rugau \u00een biserica m\u0103n\u0103stirii p\u00e2n\u0103 \u00een urechile lui Daniel, care se c\u0103znea icnind s\u0103 mute scriptoriul de l\u00e2ng\u0103 perete \u00een mijlocul chiliei. \u201eDoi diavoli din iad\u201d, \u0103\u0219tia erau Canut \u0219i Wulf groh\u0103ind \u00een somnul lor. Dup\u0103 ce se str\u0103duise toat\u0103 ziua s\u0103 le g\u0103seasc\u0103 varegilor un loc al lor \u00een catastiful f\u0103pturilor de care Dumnezeu avea grij\u0103 p\u00e2n\u0103 la judecata de pe urm\u0103, \u00eentorc\u00e2nd capul \u00een alt\u0103 parte ori de c\u00e2te ori \u00eei s\u0103rea \u00een ochi vreo d\u00e2r\u0103 de s\u00e2nge pe \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile lor, pe poalele tunicii, sau \u00een \u00eenc\u00e2lceala b\u0103rbilor, seara, \u00een chilie, s\u00e2ngele oamenilor pe care varegii \u00eei uciseser\u0103 striga c\u0103tre el cer\u0219ind rug\u0103ciuni de dezlegare. \u0218i el le murmura spun\u00e2ndu-le c\u0103 st\u0103 \u00een catastiful f\u0103pturilor lui Dumnezeu s\u0103 plec\u0103m din lumea asta fie de boal\u0103, fie de b\u0103tr\u00e2ne\u021be, fie de sabie.<\/p>\n\n\n\n
Murmur\u00e2nd a\u0219adar rug\u0103ciuni pentru vii \u0219i mor\u021bi, printre icneli \u0219i g\u00e2f\u00e2ieli, Daniel tr\u0103gea dup\u0103 el spre mijlocul chiliei scriptoriul de l\u00e2ng\u0103 peretele \u00eengropat \u00een \u00eentuneric. Nu din cauza \u00eentunericului \u00eel muta, ci pentru c\u0103 literele at\u00e2t de frumos rotunjite \u00een tinere\u021bele lui se alungiser\u0103 \u00een ultimele zile spre v\u00e2rf, de parc\u0103 toate voiau s\u0103 fug\u0103 \u00een sus, pe perete, \u0219i de acolo \u00een icoana Maicii Domnului. Daniel se g\u00e2ndi c\u0103 dac\u0103 schimb\u0103 locul, va schimba \u0219i forma literelor, \u0219tiind \u00een sinea lui c\u00e2t de naiv poate fi un astfel de g\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219ez\u0103 opai\u021bul pe sciptoriu \u0219i reciti versetul din Evanghelia pe care o copia \u00een grece\u0219te pentru boieroaica Pamfile, o femeie trupe\u0219\u0103 venit\u0103 la Murfatlar tocmai din ar\u0219i\u021ba insulei Zakinthos. \u1f38\u03b7\u03c3\u03bf\u1fe6\u03c2 \u03b4\u1f72 \u03c0\u03bb\u03ae\u03c1\u03b7\u03c2 \u03a0\u03bd\u03b5\u03cd\u03bc\u03b1\u03c4\u03bf\u03c2 \u1f09\u03b3\u03af\u03bf\u03c5 \u1f51\u03c0\u03ad\u03c3\u03c4\u03c1\u03b5\u03c8\u03b5\u03bd \u1f00\u03c0\u1f78 \u03c4\u03bf\u1fe6 \u1f38\u03bf\u03c1\u03b4\u03ac\u03bd\u03bf\u03c5. Da, acolo r\u0103m\u0103sese: \u201eIsus, plin de Duhul Sf\u00e2nt, S-a \u00eentors de la Iordan \u0219i a fost dus de Duhul \u00een pustie.\u201d \u00cen\u021belesese de ce \u00eel visase pe diavol doar cu o noapte \u00een urm\u0103 \u0219i de ce primul str\u0103in intrat \u00een m\u0103n\u0103stire \u00eei purta grimasa pe chip. \u201eCel care vine s\u0103 tulbure lini\u0219tea aduc\u00e2nd mort str\u0103in \u00een lini\u0219tea unei m\u0103n\u0103stiri nu poate fi dec\u00e2t de la diavol.\u201d Cu g\u00e2ndurile acestea, Daniel \u00ee\u0219i \u00eenmuie be\u021biga\u0219ul \u00een cerneal\u0103 \u0219i continu\u0103 fraza l\u0103sat\u0103 copiat\u0103 doar pe jum\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n[1]<\/a> Cine sunt nebunii \u0103\u015ftia, chiar vor s\u0103 ne batem cu ei?<\/p>\n\n\n\n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Fragment de roman de Flavia Teoc<\/p>\n","protected":false},"author":256,"featured_media":11965,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,1744,2284,47],"coauthors":[1743],"class_list":["post-11963","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-flavia-teoc","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Flavia-Teoc.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11963","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/256"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11963"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11963\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11966,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11963\/revisions\/11966"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11965"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11963"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11963"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11963"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11963"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}