{"id":11909,"date":"2024-12-16T15:16:04","date_gmt":"2024-12-16T12:16:04","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11909"},"modified":"2024-12-16T15:16:58","modified_gmt":"2024-12-16T12:16:58","slug":"pe-bicicleta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11909","title":{"rendered":"Pe biciclet\u0103"},"content":{"rendered":"\n<p>Cum veneai dinspre Podul de la Politehnic\u0103 spre Prim\u0103rie, drumul se \u00eengusta de la dou\u0103 benzi la o band\u0103, apoi se l\u0103rgea din nou. Pentru turi\u0219ti era un lucru de ne\u00een\u021beles, pentru timi\u0219oreni doar o alt\u0103 povar\u0103 a trecutului, care nu se mai l\u0103sa dus\u0103. Cl\u0103direa, fostul Liceu de Arte Plastice, \u00een prezent pustiu, devenise centrul unei controverse ce dura de at\u00e2t de mult timp \u00eenc\u00e2t nimeni nu mai credea cu adev\u0103rat c\u0103 se va ajunge vreodat\u0103 la o rezolvare onorabil\u0103. P\u00e2n\u0103 una-alta, cet\u0103\u021benii vedeau cum traficul se \u00eengusteaz\u0103, nervii cresc, locul nepermi\u021b\u00e2nd crearea unei benzi suplimentare sau m\u0103car a unor piste de biciclete, tot a\u0219a cum nici fostul Liceu nu mai ajuta la educarea unor noi genera\u021bii de elevi.<\/p>\n\n\n\n<p>Adrian se opri la intersec\u021bia cu C.D. Loga, se d\u0103du jos de pe biciclet\u0103 \u0219i a\u0219tept\u0103 \u00een r\u00e2nd cu ceilal\u021bi s\u0103 se fac\u0103 verde. Nu era \u00een starea necesar\u0103 pentru a \u00eencerca o for\u021bare a semaforului. \u00cen plus, de partea cealalt\u0103, parc\u0103 privindu-l numai \u0219i numai pe el, erau doi poli\u021bi\u0219ti comunitari. Dintre care unul era Musta\u021b\u0103, individul slab \u0219i nervos care-l mai amendase de dou\u0103 ori. O dat\u0103 c\u0103 intrase cu bicicleta \u00een Pia\u021ba Operei \u0219i o dat\u0103 pentru c\u0103 nu avea far \u0219i stop. \u00cel ura pe poli\u021bist \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, \u00eei era fric\u0103 de el. Un tremur nervos, pe care nu \u0219i-l putea st\u0103p\u00e2ni \u00eel cuprinse. Se urc\u0103 pe biciclet\u0103, \u00eei ar\u0103t\u0103 comunitarului degetul mijlociu \u0219i pedal\u0103 rapid pe Loga. \u00ce\u0219i \u00eentoarse capul o singur\u0103 dat\u0103. Musta\u021b\u0103 nu se mi\u0219case din loc, de\u0219i \u00eentre timp se f\u0103cuse verde \u0219i pietonii treceau gr\u0103bi\u021bi dintr-o parte \u00een alta. Se uita lung la el \u0219i, chiar dac\u0103 \u0219tia c\u0103 nu are cum, z\u00e2mbea mul\u021bumit. Str\u00e2nse din din\u021bi \u0219i \u00eei ar\u0103t\u0103 din nou degetul mijlociu. O va lua pentru asta, nu se \u00eendoia. Musta\u021b\u0103, \u0219tiau to\u021bi bicicli\u0219tii, era r\u0103zbun\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n<p>Se opri c\u00e2teva minute \u00een fa\u021ba Mitropoliei. Scoase o \u021bigar\u0103, sprijini bicicleta de gard \u0219i se a\u0219ez\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea. Era s\u00e2mb\u0103t\u0103 dup\u0103-amiaza \u0219i el \u00eenc\u0103 nu \u0219tia unde s\u0103 se duc\u0103. Taic\u0103-s\u0103u se mutase \u00een Prin\u021bul Turcesc, \u00eentr-un apartament dintr-o cas\u0103 mare ce avea \u00een mijloc o curte larg\u0103, plin\u0103 de iarb\u0103 s\u0103lb\u0103ticit\u0103 \u0219i pomi l\u0103sa\u021bi de izbeli\u0219te. Colocatarii erau la fel de lene\u0219i \u0219i indolen\u021bi. O adun\u0103tur\u0103 de rata\u021bi, majoritatea be\u021bivi sau \u0219omeri. Prim\u0103ria \u00eei g\u0103zduia la gr\u0103mad\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 le pretind\u0103 nimic. Nici m\u0103car cur\u0103\u021benie. Lui Adrian \u00eei pl\u0103cea acolo, chiar \u0219i a\u0219a. C\u00e2ndva, \u00eenainte de accidentul care-i distrusese piciorul drept, taic\u0103-s\u0103u fusese un b\u0103rbat solid, capabil s\u0103 ridice singur un butoi de 50 de litri de bere. Acum, parc\u0103 era Scar, leul de la Animal Planet, alungat de ai lui, tr\u0103ind la marginea societ\u0103\u021bii, b\u0103tr\u00e2n, slab, dar \u00eenc\u0103 maiestuos. Tat\u0103l, Scart, preg\u0103tise o camer\u0103 mic\u0103, cu o fereastr\u0103 \u00eengust\u0103 \u0219i \u00eenalt\u0103, cu podea din lemn de brad vopsit \u00een verde. Sc\u00e2r\u021b\u00e2ia ca naiba \u0219i pu\u021bea ca \u00eentr-o canalizare. Camera nu era niciodat\u0103 aerisit\u0103, \u00een schimb avea avantajul lini\u0219tii, iar, taic\u0103-s\u0103u, spre cinstea lui, o \u021binea curat\u0103 \u0219i liber\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 B\u0103iete, i-a spus atunci c\u00e2nd i-a prezentat-o, asta e a ta \u0219i numai a ta.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Nu-mi trebe, e doar o cocin\u0103, altceva n-ai g\u0103sit?<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cei pl\u0103cea s\u0103 se enerveze, mai ales c\u0103 nici taic\u0103-s\u0103u, nici maic\u0103-sa nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103-i fac\u0103 observa\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Las\u0103 tu \u0219mechereala, c\u0103 nu \u021bine cu mine. Bag\u0103 la cap, c\u00e2nd prime\u0219ti ceva moca, nu-l cau\u021bi la din\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00ce\u0219i aducea aminte c\u0103 \u00eel \u00eenjurase de c\u00e2teva ori. O f\u0103cea f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 dac\u0103 era bine sau r\u0103u, o f\u0103cea pentru c\u0103-i era ciud\u0103 pe el. La peste 70 de ani, tot ce avea era un apartament cu dou\u0103 dormitoare, primit de la prim\u0103rie, \u0219i asta pentru c\u0103 Ilie, fostul lor vecin, inginerul, ajunsese viceprimar \u0219i i se f\u0103cuse mil\u0103 de el. \u0218i pentru c\u0103 \u00eempu\u021bitul o angajase pe soru-sa ca secretar\u0103. O alt\u0103 fuf\u0103, una care-i st\u00e2rnea o furie rece, de alt tip.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103 v\u0103 fut!<\/p>\n\n\n\n<p>Pu\u021binii trec\u0103tori, majoritatea p\u0103trun\u0219i de importan\u021ba cl\u0103dirilor Mitropoliei, \u00ee\u0219i \u00eentoarser\u0103 privirea spre el \u0219i-\u0219i f\u0103cur\u0103 cruce.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103 v\u0103 fut \u0219i pe voi!<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>O slujb\u0103 minunat\u0103, bani \u00een buzunar, f\u0103r\u0103 carduri \u0219i alte rahaturi oficiale, p\u0103pic\u0103, ma\u0219in\u0103 la discre\u021bie \u0219i o camer\u0103 gratuit\u0103, chiar deasupra garajului. Dac\u0103 nu veneau \u00eempu\u021bi\u021bii \u0103ia de la inspec\u021bia muncii, tot acolo ar fi fost, tr\u0103g\u00e2nd dintr-o \u021bigar\u0103, la un pochera\u0219 cu b\u0103ie\u021bii, cu urechile ciulite spre Boss.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Dar nu strig\u0103 prea tare, mai mult pentru el. Dac\u0103 mergea \u00een Prin\u021b putea s\u0103 se bazeze pe discre\u021bia lui \u0103l b\u0103tr\u00e2n. Avea camer\u0103, poate \u0219i ceva de m\u00e2ncare, bere sau r\u0103chie proast\u0103 \u0219i lini\u0219te. Ferestruica d\u0103dea \u00eenspre o fund\u0103tur\u0103 cu pubele, de unde venea doar mirosul acru al alimentelor putrede. Cu ele se putea obi\u0219nui, gunoaiele erau mai lesne de \u00een\u021beles dec\u00e2t oamenii.<\/p>\n\n\n\n<p>Se g\u00e2ndea la \u0219ef. Boss, cum \u00eei spusese p\u00e2n\u0103 mai ieri. Boss \u00een sus, boss \u00een jos. Adriene, ia trage tu o fugu\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 la Mall \u0219i ia dou\u0103 \u0219aorme, ba trei, una pentru tine, c\u0103 e\u0219ti b\u0103iat de b\u0103iat! Imediat, Boss! \u0218i c\u00e2nd vii, ia \u0219i ni\u0219te bere, c\u0103 mi s-a uscat g\u00e2tlejul! Acum, Boss! Hai, \u0219i ni\u0219te cola, c\u0103 pe sear\u0103 \u0219ofez, \u00een\u021belegi tu. \u0218i repede! Imediat, Boss! Am fugit, Boss! S\u0103 tr\u0103i\u021bi, Boss! Orice, Boss! Oric\u00e2nd, Boss!<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 te fut, Boss! se g\u00e2ndi \u00eenciudat. O slujb\u0103 minunat\u0103, bani \u00een buzunar, f\u0103r\u0103 carduri \u0219i alte rahaturi oficiale, p\u0103pic\u0103, ma\u0219in\u0103 la discre\u021bie \u0219i o camer\u0103 gratuit\u0103, chiar deasupra garajului. Dac\u0103 nu veneau \u00eempu\u021bi\u021bii \u0103ia de la inspec\u021bia muncii, tot acolo ar fi fost, tr\u0103g\u00e2nd dintr-o \u021bigar\u0103, la un pochera\u0219 cu b\u0103ie\u021bii, cu urechile ciulite spre Boss.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i \u0219i unde s\u0103 plec?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Du-te, m\u0103, n-auzi c\u0103 vin \u0103\u0219tia de la stat?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Unde, Boss?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u00cen pula mea, unde altundeva?! Ce-mi pas\u0103 mie? Du-te-n s\u0103r\u0103cie de pe unde e\u0219ti. Hai, valea-n pula mea, m\u0103!<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cel mai auzise strig\u00e2nd, dar niciodat\u0103 spre el. Se sim\u021bise vl\u0103guit de toat\u0103 energia, speriat de furia \u0219efului, care-i cuprinsese trupul mare \u0219i gras, de vorbele lui pe care le \u00een\u021belegea, dar parc\u0103 nu le pricepea sensul, ca \u0219i cum nu lui i-ar fi fost adresate, ci unui alt Adrian, unul coco\u021bat pe umerii s\u0103i tot mai adu\u0219i \u00een fa\u021b\u0103, tot mai pleca\u021bi. Angaja\u021bii fugeau \u00een toate p\u0103r\u021bile, unii pe jos, peste c\u00e2mpul din spatele garajelor, al\u021bii \u00eenghesui\u021bi \u00eentr-o singur\u0103 ma\u0219in\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i \u0219i c\u00e2nd s\u0103 m\u0103 \u00eentorc, Boss?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 B\u0103, n-ai plecat?! Du-te-n pula mea de milog! Dispari, c\u0103-\u021bi cr\u0103p capul!<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i a plecat. La \u00eenceput doar nedumerit, apoi speriat, apoi furios, apoi nici el nu mai \u0219tia ce s\u0103 cread\u0103 despre sine \u0219i despre ce trebuia s\u0103 fac\u0103 pe mai departe. Ceilal\u021bi se pare c\u0103 pricepuser\u0103 cum st\u0103tea treaba, niciunul nu comentase, nu se mirase, nu protestase. Doar fugiser\u0103. Ne vedem! strigaser\u0103 unii la al\u021bii. Da, da, ne vedem! Unde, c\u00e2nd? El ce s\u0103 fac\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci?<\/p>\n\n\n\n<p>Ar fi putut merge la maic\u0103-sa. Dar ea-l intimida. Dup\u0103 accidentul lui taic\u0103-s\u0103u, cei doi se desp\u0103r\u021biser\u0103. Fata la mama, b\u0103iatul la tata. Cam asta fusese \u00een\u021belegerea c\u00e2nd, de fapt, am\u00e2ndoi ajunseser\u0103 s\u0103 fie crescu\u021bi de bunici. P\u0103rin\u021bii lui taic\u0103-s\u0103u, pentru c\u0103 ceilal\u021bi locuiau prea departe \u0219i oricum mai aveau o pereche de nepo\u021bi, unii premium, nu ca ei. Andrei \u0219i Narcisa, din partea unui unchi, Cristian \u0219i Mirel \u0219i Ariadna din partea unei m\u0103tu\u0219i. To\u021bi premian\u021bi, cumin\u021bi, copiii ideali, u\u0219or de crescut, domestici\u021bi. Pe Adrian \u00eel bufni r\u00e2sul. La mama acas\u0103 totul str\u0103lucea de cur\u0103\u021benie. Un apartament mare, pe dou\u0103 niveluri, \u00eentr-un bloc din apropierea Spitalului Jude\u021bean. C\u00e2nd intra \u00een el trebuia s\u0103 se descal\u021be, altfel maic\u0103-sa \u021b\u00e2\u021b\u00e2ia nervoas\u0103 printre din\u021bi, iar Paul, noul ei so\u021b, \u00ee\u0219i l\u0103sa ochelarii s\u0103 alunece spre v\u00e2rful nasului \u0219i-l privea a\u0219a, cumva, cam cum te ui\u021bi la un nesp\u0103lat slab, cu p\u0103rul mare \u0219i acoperit cu tatuaje.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 C\u00e2\u021bi ani? \u00eel \u00eentrebase ultima dat\u0103, \u0219i nu b\u0103rbatul, tat\u0103 vitreg, ci chiar ea, mama.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218apti\u0219pe, \u00eei spusese el, pe aproape.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 E\u0219ti b\u0103iat mare, \u00eei replicase ea f\u0103r\u0103 emo\u021bie, ai putea s\u0103 te angajezi, s\u0103 c\u00e2\u0219tigi ni\u0219te bani.<\/p>\n\n\n\n<p>El se uitase lung prin buc\u0103t\u0103ria plin\u0103 cu ustensile \u0219i aparatur\u0103 modern\u0103, curat\u0103 ca o farmacie, mirosind pl\u0103cut a friptur\u0103 \u0219i a cozonaci. Lui \u00eei pusese \u00een fa\u021b\u0103 o farfurie cu ciorb\u0103 \u0219i chiftele cu piure. La desert avusese compot. Totul bun, at\u00e2t de bun \u00eenc\u00e2t, atunci c\u00e2nd ea se \u00eentorsese cu spatele la el, profitase ca s\u0103 se \u0219tearg\u0103 la ochi. Te ur\u0103sc, mam\u0103!<\/p>\n\n\n\n<p>Dar ce s\u0103 caute la ea? Acolo locuiau al\u021bi oameni, unii mai str\u0103ini dec\u00e2t str\u0103inii. Cele dou\u0103 surori vitrege, mici, mici, de nici zece ani, care-l privea de dup\u0103 u\u0219\u0103 \u0219i chicoteau de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd el sc\u0103pa c\u00e2te o \u00eenjur\u0103tur\u0103. Pula mea, zicea el tot la c\u00e2teva cuvinte, \u0219i mama \u021b\u00e2\u021b\u00e2ia f\u0103r\u0103 s\u0103-l \u00eentrerup\u0103, \u0219i so\u021bul mamei, farmacistul, d\u0103dea din cap \u0219i ofta. Le povestea despre tata, despre Boss \u0219i despre cum \u00ee\u0219i rupsese m\u00e2na lovind mecla unuia. \u00cen pula mea, zicea el, c\u0103 o meritase.<\/p>\n\n\n\n<p>P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se ridic\u0103 de pe bordur\u0103. Era tot indecis. Camera mic\u0103, simpl\u0103, mirosind a gunoi, un tat\u0103 abia merg\u00e2nd, slab \u0219i lipsit de din\u021bi, dar f\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103ri, doar el cu el \u0219i cu t\u0103cerea dintre ei, sau camera din fund, mai degrab\u0103 o magazie, cu un pat moale, mirosind a detergent \u0219i a naftalin\u0103 \u0219i a \u021b\u00e2\u021b\u00e2ial\u0103, \u0219i a medicamente, \u0219i a t\u0103cere, dar de un alt fel, una ap\u0103s\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cenc\u0103lec\u0103 bicicleta \u0219i plec\u0103 spre Prin\u021bul Turcesc, mai avea timp s\u0103 se decid\u0103. Poate va sta \u00een noaptea asta la taic\u0103-s\u0103u, apoi va vedea. Nu \u0219tia c\u00e2t va trebui s\u0103 a\u0219tepte. Boss fusese prea nervos. \u00cel \u00eenjurase a\u0219a cum nu o mai f\u0103cuse niciodat\u0103, dar \u00eel \u00een\u021belegea. \u00cei era \u0219i lui greu. La garaj veneau tot felul de indivizi, iar ma\u0219inile trebuiau rezolvate repede \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103ri. Boss era un geniu, \u00een felul lui. Mereu g\u0103sea cele mai bune rezolv\u0103ri. Travers\u0103 Michelangelo f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai dea jos, Musta\u021b\u0103 era departe, nu-l mai putea vedea, \u0219i pe ro\u0219u. La fix c\u00e2t s\u0103 intre \u00een vitez\u0103 pe Loga, s\u0103 se strecoare printre pietonii ce traversau.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 B\u0103, c\u0103 dau \u00een voi! strig\u0103 el c\u0103tre dou\u0103 tinere.<\/p>\n\n\n\n<p>Ele r\u00e2ser\u0103 \u0219i r\u00e2se \u0219i el. Totu\u0219i, se va duce la taic\u0103-s\u0103u. Va cump\u0103ra ni\u0219te bere de la Lidl-ul din col\u021b, mai avea c\u00e2teva h\u00e2rtii de zece lei, \u0219i se vor sim\u021bi bine. Poate m\u00e2ine diminea\u021b\u0103 va t\u0103ia \u0219i iarba din curtea interioar\u0103, sau nu m\u00e2ine, c\u0103 e duminic\u0103, poim\u00e2ine, luni, apoi se va duce la Boss. Auzi un claxon. Se \u00eentoarse \u0219i v\u0103zu un Audi negru.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce, m\u0103, n-ai loc? strig\u0103 c\u00e2nd ajunse \u00een dreptul lui \u0219i se f\u0103cu c\u0103 d\u0103 un pumn \u00een parbriz.<\/p>\n\n\n\n<p>Geamul cobor\u00ee \u0219i v\u0103zu un b\u0103rbat gras, transpirat \u0219i ro\u0219u la fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 B\u0103, gunoi! Mergi \u00een pula mea pe pista de biciclete!<\/p>\n\n\n\n<p>Se dep\u0103rt\u0103, apoi \u00eel v\u0103zu cum \u00eencetine\u0219te.<\/p>\n\n\n\n<p>Gunoi, se g\u00e2ndi Adrian, b\u0103 gunoi, repet\u0103 el vorbele grasului. B\u0103, Gunoi! Vorbele i se ciocneau \u00een cap pierz\u00e2ndu-\u0219i \u00een\u021belesul. \u00cel lovi mirosul din camera b\u0103tr\u00e2nului \u0219i privirea dezaprobatoare a farmacistului. \u0218i \u0103la tot a\u0219a \u00eei spunea, nu \u00een fa\u021b\u0103, dar \u0219tia el. Nici la Boss nu era cine \u0219tie ce, \u00eei intrase mirosul \u00een piele, nu mai sc\u0103pa de el. B\u0103, Gunoi!<\/p>\n\n\n\n<p>Grasul oprise la trecerea de pietoni de la Balneofizioterapie. Se opri \u0219i el \u00een dreptul lui \u0219i c\u00e2teva clipe se privir\u0103 lung. Apoi se d\u0103du jos, lu\u0103 bicicleta \u0219i lovi cu sete portiera ma\u0219inii. Auzi doar: b\u0103\u0103\u0103\u0103! Lovi din nou \u0219i din nou. Vedea cum ro\u021bile se \u00eendoaie, cum lan\u021bul se desface, cum pedalele intr\u0103 \u00een tabla ma\u0219inii, cum se desprinde vopseaua \u0219i sar cioburi de sticl\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Na, gunoi, \u00een pula mea! spuse el \u0219i \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Arunc\u0103 bicicleta stricat\u0103 spre gras \u0219i fugi. Abia ajunse la cap\u0103tul str\u0103zii, c\u00e2nd auzi sirenele poli\u021biei. Al dracului Musta\u021b\u0103, mereu cu ochii pe mine, \u00ee\u0219i spuse, apoi se opri \u0219i se rezem\u0103 de peretele cl\u0103dirii. \u00ce\u0219i aprinse o \u021bigar\u0103 \u0219i a\u0219tept\u0103. M\u0103car \u0219tia unde avea s\u0103 doarm\u0103 \u00een noaptea asta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Proz\u0103 de Daniel Timariu<\/p>\n","protected":false},"author":106,"featured_media":11912,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,711,2284,47],"coauthors":[1186],"class_list":["post-11909","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-daniel-timariu","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Daniel-Timariu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11909","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/106"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11909"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11909\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11915,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11909\/revisions\/11915"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11912"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11909"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11909"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11909"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11909"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}