Angoasa examenelor se disipase aproape complet. Trecuse sesiunea, \u00eencepuse semestrul al doilea, iar prim\u0103vara sprin\u021bar\u0103 cobora de pe Dealul Feleacului. Era limpede, de-acum, c\u0103 studen\u021bimea era captiv\u0103 \u00eentr-o febr\u0103 erotic\u0103 sesizabil\u0103 nu doar \u00een \u00eembulzeala din holurile c\u0103minelor de fete, ci chiar pe aleile str\u0103juite de boschetele ce \u00eencepeau brusc, de cum c\u0103dea noaptea, s\u0103 fie cuprinse de vagi suspine, gemete dulci \u0219i oftaturi retrospective. \u00centregul Complex Ha\u0219deu \u00ee\u0219i culegea roadele ispitelor.<\/p>\n\n\n\n
\u0218erban trecu \u00eentr-o sear\u0103 prin camera noastr\u0103. Se isc\u0103 o lung\u0103 \u0219i \u00eentortocheat\u0103 discu\u021bie ce avea, totu\u0219i, un fir conduc\u0103tor \u2013 Ionic\u0103. Adic\u0103 studentul de la filosofie cel mai ciudat, \u00eensingurat, mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t noi cu cel pu\u021bin zece ani, cu un comportament ce st\u00e2rnea adesea comentarii b\u0103\u0219c\u0103lioase. Avuseser\u0103m mai multe tentative de-al atrage \u00eentr-o ambuscad\u0103, s\u0103-l facem s\u0103 se confeseze, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 g\u0103sim o cale de acces spre sufletul lui hirsut. Mai ales elu, colegul meu de camer\u0103, din acela\u0219i an de studii cu Ionic\u0103, se c\u0103znea s\u0103 \u00eentind\u0103 o capcan\u0103. \u0218tiam c\u0103 personajul b\u0103ltit \u00eentr-o melancolie defensiv\u0103 avea c\u00e2teva caiete ce con\u021bineau poeme. De\u0219i le p\u0103zea cu str\u0103\u0219nicie, unele versuri intraser\u0103 deja \u00een folclorul de c\u0103min. \u00cen cele din urm\u0103, avu c\u00e2\u0219tig de cauz\u0103 ideea ca \u0218erban, coleg de camer\u0103 cu Ionic\u0103, s\u0103-l ademeneasc\u0103, iar Nelu s\u0103 ticluiasc\u0103 un scenariu prin care s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 ne recite m\u0103car un poem. Urma s\u0103 improviz\u0103m o sear\u0103 cultural\u0103, asezonat\u0103 cu alcool. Am f\u0103cut chet\u0103 \u0219i, dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, totul p\u0103rea preg\u0103tit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 B\u0103, ne asigur\u0103 \u00een cele din urm\u0103 \u0218erban, oltean de ob\u00e2r\u0219ie, las\u2019, c\u0103 vi-l aduc io pe neica Ionic\u0103. Sunt singurul om \u00een care are \u00eencredere. O s\u0103-I spun c\u0103 tocmai a\u021bi \u00eenfiin\u021bat un cenaclu.<\/p>\n\n\n\n
A fost aleas\u0103 seara de s\u00e2mb\u0103ta. S\u0103lciile \u00eenfrunziser\u0103 deja, dar ramurile cu m\u00e2\u021bi\u0219ori invadaser\u0103 pie\u021bele, ba chiar precupe\u021bele le ofereau pe aleea ce urca dinspre Pia\u021ba P\u0103cii spre Strada Clinicilor, iar mai apoi se dantela printre \u0219irurile de c\u0103mine. Cinci la un leu.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite, Ionic\u0103, \u00ee\u0219i \u00eencepu atacul prin \u00eenv\u0103luire Nelu, poe\u021bii cei mai buni \u0219i c\u00e2\u0219tig\u0103torii jocurilor atletice din str\u0103vechea Elad\u0103 primeau, \u00een semn de nemuritor omagiu, o cunun\u0103 de lauri. Noi \u00ee\u021bi vom oferi, ca ofrand\u0103 venit\u0103 din partea cenaclului tocmai \u00eenfiin\u021bat, acest buchet de m\u00e2\u021bi\u0219ori, c\u0103 lauri nu am avut de unde face rost.<\/p>\n\n\n\n
Ionic\u0103 ne privi furtiv, apoi \u00eel fix\u0103 pe \u0218erban. A\u0219tepta o \u00eencurajare, un indiciu c\u0103 nu urma s\u0103 p\u0103\u021beasc\u0103 o ru\u0219ine, c\u0103 nu este acolo pentru a fi b\u0103taia noastr\u0103 de joc. Colegul lui de camer\u0103 se m\u0103rgini s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103 \u0219i s\u0103-l \u00eencurajeze, pun\u00e2ndu-i o m\u00e2n\u0103 pe um\u0103r. Bietul poet \u00ee\u0219i pip\u0103i caietul de la subsioar\u0103, apoi \u00eel lu\u0103 \u00een palme \u0219i-l frunz\u0103ri. Emo\u021bia din camer\u0103 crescu imediat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tipilor, n-am s\u0103 citesc poemul \u00eenainte de-a v\u0103 spune motivul pentru care l-am scris. C\u0103ci motivul mi se pare a fi mai important dec\u00e2t chiar poemul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bine, Ionic\u0103, hai s\u0103 ne spui despre izvorul din care a fost izvodit poemul, plus\u0103 \u0218erban. Dar \u00eenainte, hai s\u0103 bem c\u00e2te un pahar de coniac. S\u0103 deschidem drumul spre muze! Am privit fascina\u021bi cum cel ispitit la m\u0103rturisiri b\u0103u un pahar, apoi \u00eenc\u0103 unul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite, tipilor, io nu-s ca voi, io am muncit la Ludu\u0219, de la 17 ani. Am fost strungar, orfan de tat\u0103, a\u0219a c\u0103 n-am fost dus \u00een armat\u0103. C\u00e2\u0219tigam c\u00e2t s\u0103 pot tr\u0103i io, m\u0103icu\u021ba \u0219i-o m\u0103tu\u0219\u0103, sora lui t\u0103t\u00e2ne-miu, bolnav\u0103 de boala copilului. Nu mi-o fost u\u0219or, tipilor. Iar voi v-a\u021bi b\u0103tut r\u0103u joc de mine. De doi ani de zile, de c\u00e2nd sunt student, n-am tr\u0103it nicio secund\u0103 de fericire. C\u0103 a\u021bi fost r\u0103i cu mine… To\u021bi!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ionic\u0103, ne cerem scuze, dar n-am \u0219tiut c\u00e2t de greu \u021bi-a fost. Trebuie s\u0103 ne ier\u021bi, c\u0103 tuturora ne pare r\u0103u de tot, \u00ee\u0219i angaj\u0103 Nelu cuv\u00e2ntul \u00een numele audien\u021bei, dar \u0219i ca \u0219ef de cenaclu. B\u0103rbatul m\u0103runt, \u00eembr\u0103cat \u00een negru, cu barba lui \u021bepoas\u0103 \u0219i ochii miji\u021bi, cu mina ve\u0219nic crispat\u0103 \u0219i obrajii p\u0103m\u00e2ntii, p\u0103ru convins.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite, tipilor, io v\u0103 cred, a\u0219a c\u0103 v\u0103 voi spune despre ce mi s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ziua \u00een care am \u00eemplinit 18 ani. De ziua aia at\u00e2rn\u0103 tot destinul meu, c\u0103 atunci am decis c\u0103 trebuie s\u0103 studiez filosofia, s\u0103 scriu \u0219i s\u0103 devin cunoscut, ca mai apoi s\u0103 m\u0103 \u00eensor cu femeia ce se va uita la mine cu cei mai frumo\u0219i ochi. \u0218i poemul meu de suflet e inspirat de acea experien\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat, Ionic\u0103? Spune-ne, c\u0103 ne-ai f\u0103cut tare curio\u0219i.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite, tipilor, cum o fost\u2026 M-am dus la Mure\u0219 s\u0103 prind pe\u0219te cu co\u0219ul prin b\u0103ltoacele ce au r\u0103mas dup\u0103 inunda\u021bii. Singur, c\u0103 nici atunci n-am avut prieteni, c\u0103 to\u021bi m\u0103 luau \u00een r\u00e2s. Iar c\u00e2nd m-am \u00eentors, o trebuit s\u0103 trec o punte peste un p\u00e2r\u00e2ia\u0219, numai c\u0103 plouase ceva, a\u0219a c\u0103 b\u00e2rna \u00eengust\u0103 era ud\u0103 \u0219i alunecoas\u0103, din cauza noroiului de pe cizmele altora. Am dat s\u0103 trec, numai c\u0103 dup\u0103 primii pa\u0219i, am alunecat, co\u0219ul mi-a c\u0103zut \u00een ap\u0103, dar am vrut s\u0103 salvez cei trei sau patru pe\u0219ti\u0219ori pe care-i prinsesem. Ei urmau s\u0103 fie cina mea, a m\u0103icu\u021bei \u0219i a m\u0103tu\u0219ii.<\/p>\n\n\n\n
Ionic\u0103 t\u0103cu. Nelu \u00eei \u00eentinse imediat alt pahar cu coniac. Povestitorul ezit\u0103, apoi \u00eempinse m\u00e2na lui Nelu, f\u0103c\u00e2nd semn cu capul c\u0103 nu vrea. C\u00e2nd a ridicat privirea, i-am v\u0103zut lacrima prelins\u0103 spre r\u0103d\u0103cina nasului. Solemnitatea s-a instalat, ating\u00e2ndu-ne naturelul sensibil.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am c\u0103zut \u00een ap\u0103, tipilor! Apa nu avea nici jum\u0103tate de metru, numa\u2019 c\u0103 n\u0103molu\u2019 era de doi.<\/p>\n\n\n\n
\nNu \u0219tiu cum am ajuns acas\u0103, cum m-am dezbr\u0103cat de hainele pline cu noroi \u0219i cum m-am pus sub dun\u0103, c\u0103 tremuram ca varga. Dar spaima m-a prins c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 mama nu f\u0103cuse pl\u0103cint\u0103, c\u0103 nu m\u0103 strigase, c\u0103 nici m\u0103car nu era acas\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
Alte c\u00e2teva secunde bune de t\u0103cere. St\u0103tea cu b\u0103rbia sprijinit\u0103 de piept, \u00een pozi\u021bia celui umilit peste orice m\u0103sur\u0103, c\u0103zut prad\u0103 unei dezn\u0103dejdi reci, aproape molcome, intransigente.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite, tipilor, nu \u0219tiu c\u00e2t am stat cu capul \u00een n\u0103mol. Mi s-a p\u0103rut ve\u0219nicia. G\u00e2nduri ce p\u00e2n\u0103 atunci nici nu-mi imaginam c\u0103 pot fi posibile mi-au \u00eenfierb\u00e2ntat capul. Am v\u0103zut n\u0103luci, m-am v\u0103zut copil de \u021b\u00e2\u021b\u0103, l-am v\u0103zut pe t\u0103tu\u021ba chiar \u00eenainte de-a muri, adus gata zdrobit din p\u0103dure, unde un lemn a c\u0103zut peste el, mi-am v\u0103zut \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea ce m-a lovit cu liniarul peste degetele str\u00e2nse \u00een cuib, am v\u0103zut moartea, c\u0103 altceva nu putea fi \u2013 mare, vine\u021bie, cu ochi holba\u021bi \u0219i gur\u0103 ro\u0219ie, cu f\u0103lci de o\u021bel; mi-am v\u0103zut strungul. Apoi am auzit-o pe m\u0103icu\u021ba strig\u00e2ndu-m\u0103, s\u0103 vin c\u0103-i gata pl\u0103cinta. Cred c\u0103 doar chemarea ei m-a salvat. Ori de c\u00e2te ori f\u0103cea pl\u0103cint\u0103, m\u0103 striga de prin curte sau din gr\u0103din\u0103 s\u0103 vin c\u0103-i gata\u2026 Nu \u0219tiu cum am ajuns acas\u0103, cum m-am dezbr\u0103cat de hainele pline cu noroi \u0219i cum m-am pus sub dun\u0103, c\u0103 tremuram ca varga. Dar spaima m-a prins c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 mama nu f\u0103cuse pl\u0103cint\u0103, c\u0103 nu m\u0103 strigase, c\u0103 nici m\u0103car nu era acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ionic\u0103 n-a citit \u00een seara aceea poemul, ci \u00eentr-o alta, c\u00e2nd ne-am dat seama c\u0103 folclorul p\u00e2rdalnic strecurase multe erori \u00een legenda crea\u021biei sale poetice. Ba chiar \u0219i \u00een privin\u021ba celei eseistice. Astfel, stihurile A \u00eencepe<\/em> acest poem putusem\/, dar al termina nu izbutisem <\/em>\u2026 nu constituiau un motto<\/em>, ci primele dou\u0103 versuri din poemul-fluviu f\u0103r\u0103 titlu ce \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a, epopeic, episodul c\u0103derii cu capul \u00een n\u0103mol, cu vedenii cu tot, iar C\u0103ci marxismul<\/em> ca principiu activismul promova <\/em>nu era de fapt un vers, ci \u00eenceputul unui eseu despre Filosofia marxist\u0103 \u0219i binele universal, eseu elaborat de Ionic\u0103 \u00een vara ce a premers venirii lui la Facultatea de filosofie din Cluj. C\u0103 \u00eei era r\u00e2nduit\u0103 misia de-a se prezenta la examen, pentru a fi student la filosofie, i-a fost comunicat <\/em>de un fel de duh, chiar \u00een noaptea ce a urmat teribilei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, cum tot atunci a fost asigurat <\/em>c\u0103 va deveni celebru, so\u021bul fericit al unei femei cu ochi ne\u00eenchipuit de frumo\u0219i. Momentul de trezire al strungarului Ionic\u0103, drumul ce i s-a deschis \u00eentru Spirit \u0219i har liric, au fost, a\u0219adar, rodul unui \u0219ir de co\u0219maruri, trei sau patru nop\u021bi la r\u00e2nd, scuturat fiind de friguri \u0219i vizitat \u00een mai multe r\u00e2nduri de medicul de dispensar. Porunca de-a se prezenta la examen, mai mult dec\u00e2t imperativ\u0103, i-a dat incredibila putere de-a toci manualele de Filosofie \u0219i de Economie politic\u0103. A intrat ultimul, dar porunca, soma\u021bia aproape transcendental\u0103, fusese onorat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Aproape o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentreag\u0103 l-am omenit pe Ionic\u0103, dar doar cu ceai, pentru c\u0103 a refuzat alcoolul, \u00een ciuda insisten\u021belor noastre. Ne-a citit poemele lui compuse \u00een dulcele stil clasic<\/em>, cum le etichetase Nelu, l\u0103ud\u00e2ndu-l \u0219i asemuindu-l cu Alecsandri, ba chiar am pus la cale \u0219i o alt\u0103 sear\u0103 de cenaclu, urm\u00e2nd s\u0103 ne fie citit eseul cu privire la marxism \u0219i activismul promovat de el. Numai c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat ceva ur\u00e2t…<\/p>\n\n\n\n
Intraser\u0103m \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2na Pa\u0219tilor. Pa\u0219ti comuniste, adic\u0103 lipsite de orice fior religios, f\u0103r\u0103 vacan\u021b\u0103 sau reuniuni studen\u021be\u0219ti; un Pa\u0219ti ca la \u00eenceputul anilor \u201980. Mai prin\u0219i de spiritul s\u0103rb\u0103torilor erau studen\u021bii greci, dar \u0219i arabii. Cei din urm\u0103, cump\u0103raser\u0103 din pia\u021b\u0103 miei gata sacrifica\u021bi \u0219i jupui\u021bi. \u00cei preg\u0103teau \u00een camerele lor, de te izbea mirosul de carne de miel fript\u0103, chiar din M\u0103n\u0103\u0219tur sau Grigorescu.<\/p>\n\n\n\n
Cred c\u0103 \u0218erban a g\u0103sit trei c\u0103p\u0103\u021b\u00e2ni de miel aruncate \u00eentr-un tomberon din spatele c\u0103minului. \u00cen c\u00e2rd\u0103\u0219ie cu Nelu, dar \u0219i prin contribu\u021bia mea, cel ce fusesem \u00eens\u0103rcinat s\u0103 cump\u0103r h\u00e2rtie de \u00eempachetat \u0219i fr\u00e2nghie, \u0218erban a confec\u021bionat un pachet, a scris adresa de expeditor a mamei lui Ionic\u0103, dar \u0219i pe cea a destinatarului \u2013 Complexul Ha\u0219deu, C\u0103minul XV, numele beneficiarului \u0219i num\u0103rul camerei.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd a sosit de la cantin\u0103, n-a aruncat nicio privire spre teancul cu scrisori sau spre pachetul aflat, \u00een hol, pe masa portarului. Niciodat\u0103 nu i se \u00eent\u00e2mplase s\u0103-i scrie cineva sau s\u0103 i se trimit\u0103 alimente de acas\u0103. \u0218erban a fost cel ce l-a aten\u021bionat. Eram to\u021bi \u00een camera lor \u2013 eu, Nelu, \u0218erban \u0219i \u00eenc\u0103 trei colegi din anul lui Ionic\u0103. A fost at\u00e2t de surprins \u00eenc\u00e2t a crezut c\u0103-l p\u0103c\u0103lim de 1 aprilie, de\u0219i data p\u0103c\u0103lelilor trecuse de multi\u0219or. C\u00e2nd s-a \u00eentors cu pachetul \u00een bra\u021be, ne-a privit \u0219i mai b\u0103nuitor. Dar eu jucam \u0219ah cu Nelu, iar ceilal\u021bi erau \u00eentin\u0219i pe paturi, p\u0103r\u00e2nd s\u0103 mo\u021b\u0103ie.<\/p>\n\n\n\n
A pus pe mas\u0103 pachetul, a t\u0103iat fr\u00e2nghia \u0219i a rupt h\u00e2rtia, ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 vad\u0103 ce e \u00een cutia de carton. Prima dat\u0103 a v\u0103zut o ureche \u00eens\u00e2ngerat\u0103, iar imediat apoi un ochi holbat \u0219i din\u021bii de pe o mandibul\u0103 cu smocuri de blan\u0103. A \u021bipat scurt, a deschis geamul \u0219i a zv\u00e2rlit totul pe alee. Apoi a continuat s\u0103 urle la noi, holb\u00e2ndu-se, vocifer\u00e2nd f\u0103r\u0103 noim\u0103. N-am r\u00e2s niciunul. \u00cei tremurau m\u00e2inile, apoi tot trupul sfrijit, cernit, aproape distrofic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ionic\u0103, Ionic\u0103, i-a spus cu ne\u00eenchipuit\u0103 duio\u0219ie Nelu, \u00eencerc\u00e2nd chiar s\u0103-l \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze \u2013 Ionic\u0103, a fost o glum\u0103. O glum\u0103 t\u00e2mpit\u0103. Iart\u0103-ne…<\/p>\n\n\n\n
A doua zi, \u0218erban ne-a \u00een\u0219tiin\u021bat c\u0103 toat\u0103 noaptea Ionic\u0103 a avut co\u0219maruri, ba chiar a delirat \u0219i a avut febr\u0103. \u0218i-a revenit greu, dup\u0103 un tratament medical prescris de o doctori\u021b\u0103 a Spitalului Clinic Studen\u021besc. N-am mai \u00eencercat vreodat\u0103 s\u0103 intr\u0103m \u00een gra\u021biile lui Ionic\u0103. Nicio fisur\u0103 n-a mai fost disponibil\u0103 spre sufletul celui pr\u0103bu\u0219it \u00een sine, b\u00e2ntuit de cea mai plauzibil\u0103 mizantropie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Proz\u0103 de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":11905,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,76,2284,47],"coauthors":[1201],"class_list":["post-11904","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-florin-ardelean","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Florin-Ardelean.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11904","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11904"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11904\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11925,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11904\/revisions\/11925"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11905"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11904"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11904"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11904"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11904"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}