{"id":11892,"date":"2024-12-14T12:58:59","date_gmt":"2024-12-14T09:58:59","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11892"},"modified":"2024-12-14T12:59:07","modified_gmt":"2024-12-14T09:59:07","slug":"intr-o-spirala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11892","title":{"rendered":"\u00centr-o spiral\u0103"},"content":{"rendered":"\n

1.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cen dup\u0103-amiezile \u00een care nu are nimic de f\u0103cut \u2013 \u0219i \u00een ultima perioad\u0103 sunt multe \u2013, domnul Miron Vasilescu merge la oficiul po\u0219tal din cartier, aflat la dou\u0103 str\u0103zi de blocul lui, se a\u0219az\u0103 pe un scaun \u0219i prive\u0219te oamenii.<\/p>\n\n\n\n

Nu se plictise\u0219te niciodat\u0103. \u00cei place lumea pestri\u021b\u0103 \u0219i agita\u021bia, mereu e careva sup\u0103rat, mereu se ceart\u0103 cineva, \u00eenc\u00e2t are impresia c\u0103 asist\u0103 la ceva important \u0219i c\u0103 se afl\u0103 \u00een mijlocul vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Doamnele de la ghi\u0219eu, ocupate tot timpul \u0219i nervoase, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 l-au observat. Un domn \u00een v\u00e2rst\u0103, \u00eembr\u0103cat \u00een costum chiar \u0219i \u00een zilele caniculare, care st\u0103 lini\u0219tit pe un scaun f\u0103r\u0103 s\u0103 zic\u0103 nimic \u0219i, mai ales, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea ceva de la ele. \u00centr-una din zile, tipa blond\u0103 de la ghi\u0219eul cel mai apropiat l-a \u00eentrebat dac\u0103 vrea un pahar cu ap\u0103. Era cald, aproape \u00een\u0103bu\u0219itor \u00een sala f\u0103r\u0103 aer condi\u021bionat, a\u0219a c\u0103 a acceptat bucuros. De atunci, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd aveau o mic\u0103 pauz\u0103 sau o aniversare, \u00eel serveau \u0219i pe el cu un fursec sau cu o bomboan\u0103 de ciocolat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Iar el, dup\u0103 at\u00e2ta timp petrecut \u00een oficiul po\u0219tal, \u0219tie toate pre\u021burile, cunoa\u0219te pe de rost formularele, a\u0219a c\u0103, de multe ori, r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103rile clien\u021bilor sau \u00eei ajut\u0103 s\u0103 completeze. Doamnele \u00eei trimit la el dac\u0103 au nel\u0103muriri. \u00cen fond, a fost func\u021bionar contabil at\u00e2\u021bia ani. Adev\u0103rat c\u0103 s-a pensionat cu mult timp \u00een urm\u0103, \u00eenainte ca programele de calculator s\u0103 acapareze totul \u0219i mai ales munca oamenilor. De asta \u00eei \u0219i place la po\u0219t\u0103. Aici totul e ca pe vremea lui. Se aud \u0219i pe aici zvonuri c\u0103 se vor moderniza, c\u0103 totul va fi altfel, dar deocamdat\u0103 sunt doar zvonuri.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i, pentru c\u0103 e singurul de acolo care nu are ce face, se ocup\u0103 de lucrurile uitate. A descoperit acum, st\u00e2nd \u0219i privind, c\u0103 oamenii uit\u0103 la po\u0219t\u0103 cele mai nea\u0219teptate obiecte. Din enervare c\u0103 au a\u0219teptat prea mult, din z\u0103p\u0103ceala tinere\u021bii sau din uitarea aceea, trist\u0103 \u0219i uneori binef\u0103c\u0103toare, venit\u0103 odat\u0103 cu v\u00e2rsta. Domnul Vasilescu nu ia \u00een seam\u0103 pixurile \u0219i actele de identitate, g\u0103site cel mai des pe mese \u0219i pe tejghele. Actele de identitate sunt adunate de doamnele de la po\u0219t\u0103 \u0219i p\u0103strate \u00eentr-o vitrin\u0103, cu numele acoperite de o h\u00e2rtiu\u021b\u0103 \u0219i doar cu poza la vedere. Pixurile r\u0103m\u00e2n s\u0103 fie folosite de al\u021bi clien\u021bi. Pentru restul lucrurilor, domnul Vasilescu a adus de acas\u0103 dou\u0103 co\u0219uri de rafie m\u0103ricele, \u00een care coana Viorica \u00ee\u0219i \u021binea, \u00eenainte de boala aia nenorocit\u0103 care l-a l\u0103sat v\u0103duv, lucrul de m\u00e2n\u0103. \u00cen co\u0219urile astea s-au adunat \u00een timp pulovere, c\u0103ciuli \u0219i fulare, umbrele, o lamp\u0103 \u00een form\u0103 de sticl\u0103 de bere, c\u0103r\u021bi, cutii cu creioane, p\u0103pu\u0219i, piese de lego, bonuri diverse \u0219i tot felul de h\u00e2rtiu\u021be pe care domnul Vasilescu, dup\u0103 un studiu atent, a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 le p\u0103streze. Cu c\u00e2te o noti\u021b\u0103 cu data la care au fost uitate. Fiindc\u0103, atunci c\u00e2nd co\u0219urile se umplu, trebuie s\u0103 fac\u0103 ceva cu cele mai vechi lucruri. Hainele sunt duse la biserica din cartier, c\u0103r\u021bile, pu\u021bine de altfel, le \u00eempart \u00eentre ei.<\/p>\n\n\n\n

Mai e \u0219i o cutie de carton a\u0219ezat\u0103 \u00eentr-un col\u021b de doamnele de la po\u0219t\u0103, \u00een care pun lucrurile perisabile. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea ca oamenii, u\u0219ura\u021bi c\u0103 au terminat, s\u0103 uite plase cu legume, p\u00e2ine, o pung\u0103 de cafea sau o sticl\u0103 de ulei. Pu\u021bini se mai \u00eentorc dup\u0103 ele, a\u0219a c\u0103 alimentele r\u0103m\u00e2n c\u00e2teva zile \u00een co\u0219, apoi sunt luate acas\u0103 sau, \u00een func\u021bie de produs, \u00eemp\u0103r\u021bite chiar acolo. A\u0219a au m\u00e2ncat, \u00eentr-o zi c\u0103lduroas\u0103 de august, un pepene mare, verde, uitat de aproape o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Nu mai vine nimeni dup\u0103 el, i-a zis domnul Vasilescu casieri\u021bei care avea un moment liber, a\u0219a c\u0103 ea l-a luat din cutie \u0219i l-a b\u0103gat \u00een frigider. Tare bine le-a prins \u00een ziua aia canicular\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Astfel de momente \u00eel fac pe domnul Vasilescu fericit. Simte c\u0103 are un rost pe lume, iar obiectele uitate devin, \u00eentr-un fel, copiii lui. Nu le poate l\u0103sa de izbeli\u0219te. Nu c\u0103 domnul Vasilescu n-ar avea copii, dar fiica lui este plecat\u0103 \u00een America de ani buni \u0219i vine rar s\u0103-l viziteze.<\/p>\n\n\n\n

Uneori face mici cercet\u0103ri ca s\u0103 afle proprietarii obiectelor pe care le consider\u0103 importante. Ca \u00een cazul unei pungi de Mega Image \u00een care a g\u0103sit un pulover tricotat pe jum\u0103tate, cu andrele \u0219i gheme. Ce model complicat, a zis casieri\u021ba, bob-de-orez \u0219i torsade. \u0218i l\u00e2na e de calitate, iar verdele \u0103sta spicat e o splendoare. Domnul Vasilescu a sim\u021bit o u\u0219oar\u0103 nostalgie cu g\u00e2ndul la coana Viorica a\u0219ezat\u0103 pe canapea, tricot\u00e2nd \u0219i uit\u00e2ndu-se la televizor. Dar termenii \u0103\u0219tia, \u201ebob-de-orez\u201d sau \u201etorsade\u201d, nu-i spun nimic. N-ascul\u021bi niciodat\u0103 ce-\u021bi spun, zicea coana Viorica \u0219i \u00eenf\u0103\u0219ura l\u00e2na pe deget. Amintirea gestului \u0103stuia, v\u0103zut de at\u00e2tea ori de parc\u0103 era gestul ei definitoriu, i-a adus un moment de triste\u021be cum nu mai sim\u021bise de mult. N-a venit nimeni pentru punga cu puloverul \u00eempletit pe jum\u0103tate \u0219i domnul Vasilescu se tot \u00eentreba ce s-o fi \u00eent\u00e2mplat cu doamna care tricota modele complicate, cum f\u0103cea \u0219i coana Viorica \u00een vremurile bune. Cum s\u0103 nu vii s\u0103 iei jum\u0103tatea de pulover cu model complicat \u0219i l\u00e2n\u0103 scump\u0103? A trecut mai bine de un an \u0219i domnul Vasilescu tot nu renun\u021b\u0103 la puloverul neterminat.<\/p>\n\n\n\n

La fel cum nu renun\u021b\u0103 la o radiografie veche de aproape doi ani. La ce-o mai \u021binem, domnu\u2019 Vasilescu, \u00eentreba din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd una dintre doamnele de la ghi\u0219eu? C\u0103 doar nu mai e valabil\u0103 dup\u0103 at\u00e2ta timp. El d\u0103dea din umeri \u0219i o l\u0103sa pe fundul co\u0219ului de rafie. \u00cencercase s\u0103 dea de cel care o f\u0103cuse, dar numele nu se vedea clar. Culmea c\u0103 \u00eencepea tot cu V. \u201eVasil\u2026\u201d Nici data na\u0219terii nu era clar\u0103. 1948 sau 49. Poate-l cunosc, se g\u00e2ndea domnul Vasilescu, e cam de-o v\u00e2rst\u0103 cu mine \u0219i probabil st\u0103 pe aici prin zon\u0103. A \u00eentrebat-o pe o doctori\u021b\u0103 pe care o \u0219tia casieri\u021ba, ea s-a uitat pe radiografie, a dat din cap \u0219i a zis: fractur\u0103 de maleol\u0103. La glezn\u0103. Uite \u0219i pl\u0103cu\u021ba pe care i-au pus-o. \u0218chioap\u0103t\u0103? a \u00eentrebat domnul Vasilescu, plin de speran\u021b\u0103 c\u0103 a\u0219a \u00eel depisteaz\u0103 mai u\u0219or. Posibil, a venit r\u0103spunsul. Dac\u0103 mai poate merge. Domnul Vasilescu se uita cu aten\u021bie la to\u021bi clien\u021bii care \u0219chiop\u0103tau, apoi tr\u0103gea cu ochiul s\u0103 vad\u0103 cum \u00eei cheam\u0103. Dar niciunul nu se potrivea. \u0218i iar nedumerirea: cum s\u0103 nu te \u00eentorci dup\u0103 o radiografie? Haide, o c\u0103ciul\u0103, un fular, o carte sunt lucruri pe care le po\u021bi \u00eenlocui. Dar o radiografie?<\/p>\n\n\n\n

2.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Desfiin\u021barea, pe nea\u0219teptate, a oficiului po\u0219tal, a venit peste domnul Vasilescu ca o lovitur\u0103 mai grea ca pensionarea. Se simte iar f\u0103r\u0103 rost, \u0219i acum n-o mai are nici pe coana Viorica s\u0103-l piseze sau s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00eentruna. Ultimele zile la oficiul po\u0219tal au fost parc\u0103 cele mai triste din via\u021ba lui. Doamnele se mutau la alte oficii, erau \u0219i mai nervoase \u00een timp ce-\u0219i str\u00e2ngeau lucrurile, iar cl\u0103direa urma s\u0103 fie renovat\u0103 \u0219i s\u0103 se transforme \u00een sediu de banc\u0103. Cele dou\u0103 cutii de rafie au fost duse cu totul la biserica din cartier. Casieri\u021ba a luat lampa \u00een form\u0103 de sticl\u0103 de bere, i-o fac cadou lui b\u0103rbatu-meu, c\u0103 tot vine ziua lui, a zis. Domnul Vasilescu a p\u0103strat radiografia, o carte despre fluturi, pe care \u00eei pl\u0103cea s-o r\u0103sfoiasc\u0103, \u0219i punga cu puloverul neterminat. Mai bine l-a\u021bi da la biseric\u0103, s-o g\u0103si vreo femeie care s\u0103 \u0219tie s\u0103-l termine, i-a zis casieri\u021ba. Dar el totu\u0219i l-a p\u0103strat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen perioada urm\u0103toare s-a plimbat prin parcul din cartier \u0219i a ar\u0103tat punga cu puloverul neterminat femeilor care st\u0103teau pe b\u0103nci. Cum de nu m-am g\u00e2ndit s-o fac p\u00e2n\u0103 acum? Femeile se uitau la model, d\u0103deau din cap \u0219i spuneau c\u0103 e un model complicat, c\u0103 nu mai v\u0103d bine ca s\u0103 tricoteze, c\u0103 puful de la l\u00e2n\u0103 le face s\u0103 tu\u0219easc\u0103. Nu \u0219tiau al cui poate fi. \u0218i, c\u00e2nd auzeau c\u0103 a fost uitat la po\u0219t\u0103 cu un an \u00een urm\u0103, d\u0103deau din umeri. Cine \u0219tie ce-o fi p\u0103\u021bit femeia asta? C\u0103 altfel venea dup\u0103 el.<\/p>\n\n\n\n

Domnul Vasilescu simte c\u0103 a ajuns \u00eentr-un punct mort cu c\u0103ut\u0103rile. Iese \u00een continuare \u00een parc, dar f\u0103r\u0103 punga cu puloverul neterminat, f\u0103r\u0103 radiografie, ei chiar c\u0103 n-are rost s\u0103-i caute proprietarul, la ce s\u0103-i mai foloseasc\u0103, dar nu se \u00eendur\u0103 s-o arunce, a lipit-o pe perete \u0219i o mai prive\u0219te din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, apoi pronun\u021b\u0103 cuv\u00e2ntul auzit de la doctori\u021ba venit\u0103 la po\u0219t\u0103: \u201emaleol\u0103\u201d \u0219i d\u0103 din umeri. Dar ia cu el \u00een parc cartea cu fluturi. E prim\u0103var\u0103 \u0219i \u00eei place s\u0103 stea pe c\u00e2te o banc\u0103 \u0219i s\u0103 priveasc\u0103 florile, s\u0103 asculte zumzetul albinelor, s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 zborul fluturilor, apoi s\u0103-i caute \u00een cartea cu fotografii colorate \u0219i denumiri latine\u0219ti. Lumea rena\u0219te \u0219i asta \u00eei d\u0103 un sentiment de melancolie, o triste\u021be c\u0103reia nu-i g\u0103se\u0219te rostul.<\/p>\n\n\n\n

N-are curajul s\u0103 alerge dup\u0103 fluturi de team\u0103 s\u0103 nu se \u00eempiedice \u0219i s\u0103-\u0219i rup\u0103, Doamne fere\u0219te, vreun os, c\u0103 la v\u00e2rsta asta nu te mai ridici din pat. Uite, numai acum a zburat un fluture c\u0103r\u0103miziu, cu v\u00e2rfurile aripilor negre cu puncte albe. O frumuse\u021be. R\u0103sfoie\u0219te cartea \u0219i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, d\u0103 de el. \u0102sta e, cu siguran\u021b\u0103. Fluturele-de-scaie\u021bi. Pe latine\u0219te Vanessa cardui<\/em>. Vanessa, frumos nume. Era parc\u0103 o actri\u021b\u0103, sau c\u00e2nt\u0103rea\u021b\u0103, nu-i mai \u0219tie cel\u0103lalt nume.<\/p>\n\n\n\n

Se uit\u0103 la poza din carte \u0219i cite\u0219te literele m\u0103runte. \u201eEste o specie migratoare, care \u00een fiecare an realizeaz\u0103 o c\u0103l\u0103torie dus-\u00eentors \u00eentre Europa \u0219i Africa, unele exemplare ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00een sudul de\u0219ertului Sahara. \u00cen ciuda aspectului delicat, Vanessa cardui<\/em> rezist\u0103 la drum lung, la temperaturi sc\u0103zute \u0219i se hr\u0103ne\u0219te cu o varietate de plante, inclusiv scaie\u021bi. Pentru a efectua aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie dus-\u00eentors, este nevoie de \u0219ase genera\u021bii care continu\u0103 s\u0103 zboare, s\u0103 se \u00eenmul\u021beasc\u0103 \u0219i s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 purta\u021bi de v\u00e2nt.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ce interesant! Deci fluturele \u0103sta nu va ajunge \u00een Africa, nici copiii lui (oare a\u0219a se zice, \u201ecopii\u201d?), poate nepo\u021bii. De fapt, nici nu va pleca. N-o s\u0103 prind\u0103 toamna ca s\u0103 porneasc\u0103 la drum. Cel care va pleca va fi alt fluture. Poate copilul \u0103stuia. Ofteaz\u0103 \u0219i se ridic\u0103 de pe banc\u0103. Cam a\u0219a \u0219i cu el. N-a ajuns niciodat\u0103 la Ramona, \u00een America. \u0218i-a v\u0103zut nepotul doar pe calculator. Ramona a venit rar, a r\u0103mas \u00een America f\u0103r\u0103 acte pe vremea c\u00e2nd era student\u0103 \u0219i se dusese pentru lucru \u00eentr-o var\u0103, i-a pl\u0103cut acolo \u0219i nu s-a mai \u00eentors. E adev\u0103rat c\u0103-l cunoscuse pe Mitch. Abia mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce s-au c\u0103s\u0103torit, a putut face cerere de greencard<\/em>. \u0218i a putut s\u0103 se \u00eentoarc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Vine rar, da, are \u0219i ea greut\u0103\u021bi. Slujb\u0103, so\u021b, copil. A venit la \u00eenmorm\u00e2ntarea Vioric\u0103i. \u0218i de atunci doar la telefon. Uneori se v\u0103d pe calculator, tot Ramona i l-a luat \u0219i i-a ar\u0103tat cum s\u0103-l porneasc\u0103 \u0219i s\u0103-l foloseasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Un alt fluture, de data asta alb, \u00eel urmeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la ie\u0219irea din parc.<\/p>\n\n\n\n

3.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

E din nou var\u0103 \u0219i Catia, vecina de al\u0103turi, l-a rugat s\u0103-i hr\u0103neasc\u0103 pisicu\u021ba c\u00e2t st\u0103 la Sinaia la sora ei. Doar trei zile, at\u00e2t. Domnul Vasilescu a mai f\u0103cut-o \u0219i \u00een prim\u0103var\u0103, e o pisicu\u021b\u0103 tigrat\u0103 \u0219i juc\u0103u\u0219\u0103 de aproape un an, pe care o cheam\u0103 Vanessa. Cu un \u201es\u201d sau cu doi? a \u00eentrebat-o pe vecin\u0103, cu g\u00e2ndul la fluturii c\u0103r\u0103mizii. Cu doi \u201es\u201d, i-a r\u0103spuns, ca Vanessa Paradis. Paradis, da, acum \u0219i-a amintit.<\/p>\n\n\n\n

El nu se pricepe la animale, Ramona e alergic\u0103, au descoperit asta \u00een copil\u0103rie, a\u0219a c\u0103 n-au avut nici c\u00e2ine, nici pisic\u0103. Nu \u0219i-au luat nici dup\u0103 plecarea ei, cum ar fi s\u0103 ne lu\u0103m \u0219i ea s\u0103 vrea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, zicea Viorica \u0219i el o aproba. Ramona nu s-a \u00eentors, dar ei tot nu \u0219i-au luat.<\/p>\n\n\n\n

Catia e divor\u021bat\u0103, pensionar\u0103, pu\u021bin mai t\u00e2n\u0103r\u0103 ca el, \u0219i s-a mutat \u00een bloc vara trecut\u0103. \u00cen c\u00e2teva luni s-a \u00eemprietenit cu toat\u0103 lumea din bloc \u0219i, \u00eentr-o zi, l-a \u00eentrebat direct: ce zici, vecine, ne unim singur\u0103t\u0103\u021bile? El a ro\u0219it \u0219i nu i-a r\u0103spuns, pe vremea aia nu se sim\u021bea singur, \u00eei ajungea via\u021ba de la oficiul po\u0219tal. Ea \u00eens\u0103 i-a luat t\u0103cerea drept victorie. De atunci \u00eei aduce mereu c\u00e2te ceva din ce g\u0103te\u0219te: o farfurie cu sup\u0103, c\u00e2teva por\u021bii de salat\u0103 boeuf, pr\u0103jituri cu vi\u0219ine, preferatele lui, iar el m\u0103n\u00e2nc\u0103 cu poft\u0103 \u0219i se bucur\u0103. Viorica, Dumnezeu s-o odihneasc\u0103, g\u0103tea tare prost. Merit\u0103 \u0219i el acum, la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, s\u0103 se desfete cu c\u00e2teva \u00eenghi\u021bituri. \u0218i s\u0103 mai schimbe o vorb\u0103-dou\u0103 cu cineva, c\u0103 tare am\u0103r\u00e2t a fost \u00een iarn\u0103, c\u00e2nd s-a desfiin\u021bat oficiul po\u0219tal.<\/p>\n\n\n\n

Domnul Vasilescu parc\u0103 e alt om \u00een ultimul timp, spuneau vecinele \u0219i z\u00e2mbeau cu \u00een\u021beles. \u00centr-adev\u0103r, nu mai avea g\u00e2ndurile alea amestecate \u0219i triste\u021bile nedeslu\u0219ite venite odat\u0103 cu a doua singur\u0103tate.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd a plecat la Sinaia, Catia i-a l\u0103sat o oal\u0103 cu ciorb\u0103 de lobod\u0103 \u0219i ni\u0219te chiftelu\u021be de dovlecei, o minune. F\u0103r\u0103 carne, c\u0103 suntem \u00een post, i-a zis.<\/p>\n\n\n\n

Ce mare lucru s\u0103 hr\u0103ne\u0219ti o pisic\u0103 tigrat\u0103? \u00cens\u0103 ast\u0103zi, c\u00e2nd s-a dus s\u0103-i dea de m\u00e2ncare, a uitat u\u0219a de la apartament deschis\u0103. \u0218i Vanessa at\u00e2t a a\u0219teptat. A alergat dup\u0103 ea pe sc\u0103ri dou\u0103 etaje \u0219i abia sufla c\u00e2nd a reu\u0219it s-o bage \u00een cas\u0103. Doar \u00een\u0103untru a v\u0103zut c\u0103 era \u00een apartamentul lui \u0219i nu al Catiei. Nu-i nimic, aici o \u021bin, nu mai deschid u\u0219a p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine, c\u00e2nd vine Catia de la Sinaia.<\/p>\n\n\n\n

Dar m\u00e2ncarea pisicii r\u0103m\u0103sese la Catia. Poate \u0219i apartamentul descuiat. Nu, trebuie s\u0103 se duc\u0103. \u00cenchide u\u0219a sufrageriei \u0219i iese tiptil. Se pip\u0103ie \u00een buzunar, s\u0103 nu uite cheia lui, asta ar mai lipsi, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe-afar\u0103. Ia punga cu m\u00e2ncarea pisicii, ar lua \u0219i litiera, dar e prea mare deranjul, \u0219i se uit\u0103 \u00een fug\u0103 la fotografiile de familie de pe bufet. Le mai v\u0103zuse, adev\u0103rat, dar sub privirea atent\u0103 a Catiei nu se uitase ca lumea. <\/p>\n\n\n\n

Catia t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i sub\u021bire, acum s-a cam \u00eemplinit, normal, la cum g\u0103te\u0219te, \u0219i domnul Vasilescu \u00ee\u0219i linge buzele cu g\u00e2ndul la ciorba de lobod\u0103, \u00een care a pus (f\u0103r\u0103 \u0219tirea ei) ni\u0219te sm\u00e2nt\u00e2n\u0103. Catia cu un b\u0103ie\u021bel blond \u0219i sub\u021birel. Era deja mai plinu\u021b\u0103. Catia la Paris, o poz\u0103 f\u0103cut\u0103 de cur\u00e2nd. Acolo st\u0103 b\u0103iatul cu familia.<\/p>\n\n\n\n

Ofteaz\u0103. Ce bine, e mai aproape, se v\u0103d \u00een fiecare an.<\/p>\n\n\n\n

S-ar mai uita la poze, dar din casa lui se aud zgomote ca de mobil\u0103 mutat\u0103. Cu punga cu boabe pentru pisic\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, iese \u0219i \u00eencuie apartamentul Catiei. C\u00e2nd intr\u0103 \u00een sufrageria lui, Vanessa \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te pe l\u00e2ng\u0103 el, intr\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie, sare pe mas\u0103 direct la bolul cu chiftele, m\u0103n\u00e2nc\u0103 una, pe celelalte le \u00eenv\u00e2rte cu labele ca pe ni\u0219te mingiu\u021be, bolul cade pe gresie \u0219i se sparge. Chiftelele au r\u0103mas pe mas\u0103, nu i-au pl\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103n\u00e2nc\u0103 doar boabe, i-a spus Catia, s\u0103 nu-i dai altceva c\u0103 nu-i place. S\u0103 nu vomite, c\u0103-i tare sensibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Vanessa se \u00eentoarce \u00een sufragerie \u0219i se \u00eentinde pe fotoliul lui favorit. Vaza de cristal ro\u0219u de pe comod\u0103 e c\u0103zut\u0103 pe jos, \u00eentreag\u0103 totu\u0219i (lucru adev\u0103rat, cum se f\u0103cea pe vremuri, se g\u00e2nde\u0219te domnul Vasilescu), pernele de pe canapea \u00eempr\u0103\u0219tiate \u0219i punga cu puloverul neterminat, uitat\u0103 de mult \u00eentr-un col\u021b, este sf\u00e2\u0219iat\u0103, puloverul gher\u0103it \u0219i ghemul de\u0219irat.<\/p>\n\n\n\n

Domnul Vasilescu se uit\u0103 la dezastrul din sufragerie \u0219i nu \u0219tie de unde s\u0103 \u00eenceap\u0103 ordinea. \u0218i \u00eei pare r\u0103u de puloverul pe care n-o s\u0103-l mai termine nimeni, cum s\u0103 mai repari g\u0103urile f\u0103cute de ghearele Vanessei? Se apleac\u0103 totu\u0219i s\u0103 adune ghemul de\u0219irat prin toat\u0103 sufrageria \u0219i observ\u0103 h\u00e2rtia \u00eemp\u0103turit\u0103 din centrul ghemului. Abia acum, c\u0103 ghemul s-a de\u0219irat, a ie\u0219it la iveal\u0103. I se umezesc ochii cu g\u00e2ndul la coana Viorica, cu ghemele ei, ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 fac ghemul \u0103sta, \u00eei ruga uneori, atunci c\u00e2nd desf\u0103cea un pulover, lua o buc\u0103\u021bic\u0103 de h\u00e2rtie, o \u00eemp\u0103turea \u0219i o f\u0103cea mic\u0103-mic\u0103, apoi \u00een\u0219ira pe ea firul.<\/p>\n\n\n\n

Desface h\u00e2rtia \u0219i se uit\u0103 la ea. E o foaie veche dintr-o revist\u0103, \u00eeng\u0103lbenit\u0103 \u0219i rupt\u0103 neglijent, dar tot se v\u0103d, \u00eentr-un col\u021b, numele revistei, The New Yorker<\/em>, \u0219i anul, 1963. Oho! \u0218aizeci de ani. Cum o fi ajuns aici, \u00een mijlocul unui ghem de l\u00e2n\u0103? Neteze\u0219te foaia \u0219i prive\u0219te cu aten\u021bie desenul de pe ea. O spiral\u0103 mare \u0219i, \u00een centrul ei, cu un creion \u00een m\u00e2n\u0103, b\u0103rbatul care deseneaz\u0103 spirala. La \u00eenceputul spiralei sunt desenate case, copaci, p\u0103s\u0103ri, toate din ce \u00een ce mai mici, pe m\u0103sur\u0103 ce spirala face rotocoale mai mici. Se a\u0219az\u0103 pe canapea, cu foaia \u00een m\u00e2n\u0103. Pisica Vanessa vine mieun\u00e2nd, apoi \u00eei sare \u00een poal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

O pagin\u0103 de acum \u0219aizeci de ani. Cu desenul \u0103sta care-i d\u0103 senza\u021bia c\u0103 ceva nu e bine \u00een el, c\u0103 ceva e gre\u0219it, foarte gre\u0219it, dar nu \u0219tie exact ce. Se scutur\u0103 ca de un frison. Pisica toarce lini\u0219tit\u0103 la el \u00een bra\u021be \u0219i lini\u0219tea ei \u00eei potole\u0219te pu\u021bin starea asta ciudat\u0103, care seam\u0103n\u0103 cu senza\u021bia de gol \u0219i spaim\u0103 pe o are uneori c\u00e2nd se g\u00e2nde\u0219te la viitor. A citit undeva c\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u021bea e ca o desfoliere lent\u0103. Poate. Dar el o vede mai degrab\u0103 ca pe spirala asta, \u00een care te afunzi \u0219i la\u0219i \u00een urm\u0103 totul: case, copaci, p\u0103s\u0103ri. Poate \u0219i fluturi, de\u0219i nu sunt \u00een desen. La\u0219i totul \u00een urm\u0103 p\u00e2n\u0103 cercul devine mic, foarte mic \u0219i te sufoc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un col\u021b al foii este scris cu litere aplecate numele desenatorului: Saul Steinberg. N-a auzit de el, poate e cunoscut, cine \u0219tie, dac\u0103 \u00eei apar desenele \u00een reviste americane. O fi murit? Probabil. Ar putea s\u0103-l caute pe Google<\/em>, i-a ar\u0103tat Ramona cum s\u0103 fac\u0103, dar el s-a uitat doar la medicamente \u0219i boli.<\/p>\n\n\n\n

Oare eu unde oi fi pe spirala asta? se \u00eentreab\u0103 \u0219i \u00eel scutur\u0103 un nou frison.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 ar fi Catia aici, n-ar avea toate g\u00e2ndurile astea.<\/p>\n\n\n\n

Are nevoie la toalet\u0103, dar nu-i vine s\u0103 se ridice, pisica o s\u0103 se trezeasc\u0103 \u0219i iar o s\u0103 d\u0103r\u00e2me tot prin cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i ce f\u0103ceam \u00een 1963? Aveam cincisprezece ani \u0219i eram \u00eenc\u0103 la \u021bar\u0103. Ofteaz\u0103. Ce rost are s\u0103 te \u00eentorci la trecut? Plecase din sat, se \u00eensurase, o avusese pe Ramona, ajunsese contabil. \u0218i pe urm\u0103 cifre, multe cifre. Ar putea desena o spiral\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103 cu numerele conturilor pe care \u00eenc\u0103 le mai \u0219tie pe dinafar\u0103, dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i atunci \u00ee\u0219i d\u0103 seama. Gre\u0219it e sensul spiralei. Te duce \u00een\u0103untru \u0219i te face mic-mic, p\u00e2n\u0103 te sufoci. El trebuie s-o corecteze, s\u0103 fac\u0103 o spiral\u0103 invers\u0103, pornit\u0103 din centru, care s\u0103-l scoat\u0103 la lumin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Se ridic\u0103 \u0219i pune pisica u\u0219or pe canapea, acum chiar c\u0103 are nevoie la baie. \u00centors \u00een camer\u0103, caut\u0103 foi \u0219i creioane, ca s\u0103 deseneze varianta lui de spiral\u0103. Americanul \u0103sta a gre\u0219it \u0219i cineva trebuie s\u0103-l corecteze, altfel\u2026 Nu \u0219tie s\u0103-\u0219i continue g\u00e2ndul, dar nu conteaz\u0103. Eu nu m\u0103 bag \u00eentr-o gaur\u0103 mic\u0103-mic\u0103, ci vreau s\u0103 fiu afar\u0103, \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului, cu flori \u0219i fluturi \u00een jurul meu. Vanessa Cardui<\/em>, spune cu voce tare \u0219i pisica se mi\u0219c\u0103 pe canapea. Dar r\u0103m\u00e2ne acolo, \u00eencol\u0103cit\u0103 pe locul pe care st\u0103tea de obicei coana Viorica.<\/p>\n\n\n\n

Domnul Vasilescu ia o map\u0103 de carton \u0219i fixeaz\u0103 foaia de h\u00e2rtie cu un clips, apoi \u00eencepe s\u0103 deseneze. Spirale care pornesc dintr-un punct \u0219i devin din ce \u00een ce mai mari, iar la final se termin\u0103 \u00een flori \u0219i copaci. \u0218i fluturi, mul\u021bi fluturi. Ar trebui s\u0103 mearg\u0103 la libr\u0103rie \u0219i s\u0103-\u0219i cumpere ni\u0219te creioane colorate, poate ni\u0219te carioci. A\u0219a, fluturii lui sunt to\u021bi negri. Bine, \u0219i desenul americanului e tot cu linii negre.<\/p>\n\n\n\n

A umplut c\u00e2teva foi, spiralele \u00eei ies din ce \u00een ce mai bine \u0219i e convins c\u0103 p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine, c\u00e2nd o s\u0103 vin\u0103 Catia de la Sinaia, va avea spirala perfect\u0103. Roade cap\u0103tul creionului \u0219i se g\u00e2nde\u0219te c\u0103 ar trebui s\u0103 se deseneze \u0219i pe el, ca s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 nu e \u00een interior, ci la cap\u0103tul exterior al spiralei. Dar nu \u0219tie dac\u0103 o s\u0103 reu\u0219easc\u0103. E greu s\u0103 faci un om. Exerseaz\u0103 pe alt\u0103 foaie ni\u0219te omule\u021bi ca cel desenat de american \u00een centrul spiralei. Tot din profil. Dar nu seam\u0103n\u0103 cu el, ci cu americanul mort deja de mult. El vrea s\u0103 se deseneze pe el, ca s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 e viu. C\u0103 e afar\u0103 \u0219i e viu.<\/p>\n\n\n\n

N-o mai bag\u0103 \u00een seam\u0103 pe pisica Vanessa, care s-a trezit \u0219i miaun\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 el, poate de foame, dar el nici n-o vede, e ocupat. Pisica sare pe un raft al bibliotecii \u0219i d\u0103r\u00e2m\u0103 un vas plin cu scoici adunate demult, pe vremea c\u00e2nd Ramona era mic\u0103 \u0219i ei mergeau cu to\u021bii la Mamaia. Urmeaz\u0103 clepsidra din lemn de cire\u0219 primit\u0103 de la un v\u0103r \u00eendep\u0103rtat la aniversarea de zece ani a c\u0103s\u0103toriei lui cu Viorica, \u00een c\u0103dere clepsidra atinge un col\u021b al scaunului, sticla ei sub\u021bire se sparge \u0219i nisipul se scurge pe covor. Vanessa vine, \u00eel miroase \u0219i face pipi pe el.<\/p>\n\n\n\n

Domnul Vasilescu o vede, dar nu se opre\u0219te din desenat. A luat un teanc de caiete studen\u021be\u0219ti r\u0103mase nefolosite de pe vremea c\u00e2nd \u00eenc\u0103 mai \u021binea contabilitatea \u0219i umple foaie dup\u0103 foaie cu desene de oameni, copaci, case, p\u0103s\u0103ri \u0219i flori. Uneori c\u00e2te un fluture la care mig\u0103le\u0219te mai mult, alteori forme geometrice sau arabescuri complicate. Deseneaz\u0103 \u00eentruna, convins c\u0103 asta ar fi trebuit s\u0103 fac\u0103 toat\u0103 via\u021ba, disperat c\u0103 a pierdut timpul cu lucruri lipsite de importan\u021b\u0103, deseneaz\u0103 toat\u0103 seara \u0219i apoi toat\u0103 noaptea, la lumina chioar\u0103 a singurului bec de la lustr\u0103, cu pisica \u00eencol\u0103cit\u0103 pe canapea dup\u0103 ce a m\u00e2ncat toate chiftelele din buc\u0103t\u0103rie \u0219i a mai f\u0103cut pipi de c\u00e2teva ori pe nisipul de l\u00e2ng\u0103 bibliotec\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Diminea\u021ba \u00eel g\u0103se\u0219te c\u0103ut\u00e2nd cu disperare alte foi, desen\u00e2nd pe paginile goale ale c\u0103r\u021bilor din bibliotec\u0103, pe facturi, plicuri \u0219i \u0219erve\u021bele. C\u00e2nd termin\u0103 toat\u0103 h\u00e2rtia nescris\u0103 din cas\u0103, \u00eencepe s\u0103 deseneze pe pere\u021bi, \u00eent\u00e2i cu grij\u0103, fiindc\u0103 tencuiala nu se comport\u0103 la fel ca foaia de h\u00e2rtie, creionul se afund\u0103 \u00een ea \u0219i desenul \u00ee\u0219i pierde acea claritate care-i place at\u00e2t de mult, claritatea \u0219i simplitatea care vor salva lumea \u0219i \u00eel vor salva \u0219i pe el.<\/p>\n\n\n\n

Vanessa a vomitat buc\u0103\u021bi de chiftele pe nisipul de l\u00e2ng\u0103 bibliotec\u0103 \u0219i acum nu mai vrea s\u0103 fac\u0103 pipi acolo, se duce pe covora\u0219ul de la intrare, unde sunt c\u00e2teva urme de noroi.<\/p>\n\n\n\n

Domnul Vasilescu \u00eei d\u0103 o m\u00e2n\u0103 de boabe ca s\u0103 scape de mieunatul ei, dar ea \u00eel urm\u0103re\u0219te prin cas\u0103, se uit\u0103 parc\u0103 uimit\u0103 la desenele de pe pere\u021bi \u0219i \u00eencearc\u0103 \u0219i ea s\u0103 zg\u00e2rie pe unde poate.<\/p>\n\n\n\n

Mai are un singur creion, l-a ascu\u021bit bine \u0219i porne\u0219te s\u0103 fac\u0103 cel mai grozav desen pe peretele gol din dreapta bibliotecii, peretele pe care Viorica a vrut s\u0103-l umple cu fotografii de familie, dar a r\u0103mas gol, fiindc\u0103 Ramona nu le trimitea deloc poze, \u0219i doar nu era s\u0103-l umple cu pozele lor. Ce bine, se g\u00e2nde\u0219te, un perete gol, niciun cui, nicio gaur\u0103. Face \u00eent\u00e2i un punct \u00een centrul peretelui \u0219i de acolo continu\u0103 spirala, trage creionul cu grij\u0103, \u0219tie c\u0103 n-o s\u0103 aib\u0103 cum s\u0103 mai corecteze, orice eroare va r\u0103m\u00e2ne acolo, dovad\u0103 clar\u0103 c\u0103 n-a fost capabil, c\u0103 n-a reu\u0219it. Transpira\u021bia \u00eei curge \u00een ochi, emo\u021bia \u00eei \u00eengreuneaz\u0103 respira\u021bia, acum e momentul crucial al vie\u021bii mele, spirala e din ce \u00een ce mai mare, \u00eencepe s\u0103 deseneze case, flori, mici p\u0103s\u0103ri, albine \u0219i fluturi, aude ciripitul p\u0103s\u0103relelor, lumea asta e frumoas\u0103, mirosul florilor \u00eel \u00eembat\u0103, deseneaz\u0103 cu m\u00e2n\u0103 sigur\u0103, mai are pu\u021bin \u0219i ajunge s\u0103 se deseneze \u0219i pe el \u0219i atunci gata, va r\u0103m\u00e2ne afar\u0103, mereu \u00een afara spiralei, mereu aici, \u00eenc\u0103 pu\u021bin\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u0218i, deodat\u0103, b\u0103t\u0103i \u00een u\u0219\u0103 \u0219i vocea agitat\u0103 a Catiei.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Hei, ai v\u0103zut-o pe Vanessa?<\/p>\n\n\n\n

\u00cent\u00e2i nu \u00een\u021belege. Dar pisica o simte pe Catia \u0219i sare de pe canapea, \u00een drumul spre u\u0219\u0103 i se \u00eencurc\u0103 printre picioare \u0219i el se \u00eempiedic\u0103 \u0219i cade, cade cu ochii la ultimul fluture din desenul neterminat.<\/p>\n\n\n\n

O bufnitur\u0103 c\u00e2nd se love\u0219te de fotoliu \u0219i un trosnet de os rupt.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i apoi o alunecare lent\u0103, ca prin ap\u0103, ca printr-o spiral\u0103 lung\u0103, la cap\u0103tul c\u0103reia aude o voce, o voce ciudat\u0103, \u00eendep\u0103rtat\u0103, care n-are cum s\u0103 fie a lui.<\/p>\n\n\n\n

Fractur\u0103 de maleol\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Proz\u0103 de Anca Vieru<\/p>\n","protected":false},"author":196,"featured_media":11893,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1373,1923,2284,47],"coauthors":[1372],"class_list":["post-11892","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-anca-vieru","tag-box-office-proza","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Anca-Vieru.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11892","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/196"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11892"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11892\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11895,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11892\/revisions\/11895"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11893"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11892"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11892"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11892"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11892"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}