A doua zi, am \u00eencercat degeaba s\u0103 pun u\u0219a \u00een \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni. Am \u0219tiut c\u0103 nu era doar voia mea \u00een asta, ci c\u0103 jocul se f\u0103cea, de fapt, \u00een alt\u0103 parte. Tr\u0103iam la etajul patru al unui bloc din vremea comunismului, iar apartamentul nostru cu dou\u0103 camere, o baie \u0219i o buc\u0103t\u0103rie, pl\u0103tit cu greu mare, nu mai voia s\u0103 ne rabde.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam bine, casa noastr\u0103 \u00eencepuse de mai mult\u0103 vreme s\u0103 se \u00eenchid\u0103. \u00cent\u00e2i i s-au scorojit vopselurile de la baie, apoi, \u00een iarna de dup\u0103 revolu\u021bie, c\u00e2nd, dac\u0103 era frig stra\u0219nic \u0219i, la r\u0103stimpuri, curgea ap\u0103 cald\u0103, de la aburii care ne umpleau casa, a ap\u0103rut igrasia. Am cur\u0103\u021bat-o temeinic prima oar\u0103. Am frecat cu clor, ne-am luptat s-o \u021binem la dep\u0103rtare. Dar ea s-a ar\u0103tat mai tare dec\u00e2t noi. Nici n-am \u0219tiut c\u00e2nd s-a prins de tavanul b\u0103ii, de l-a \u00eeng\u0103lbenit \u0219i l-a \u00eenverzit, ca apoi s\u0103-l umple de pete negre. C\u00e2nd treaba asta s-a sf\u00e2r\u0219it, poate-n cealalt\u0103 iarn\u0103, igrasia a s\u0103rit \u00een camera mic\u0103. I-a pl\u0103cut acolo, c\u0103 n-o mai \u00eencurca nimeni. \u00cen camera asta, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, Omul Bun nu prea intra. Nici vara, c\u00e2nd era pl\u0103cut \u0219i r\u0103coare, nu trecea de u\u0219\u0103. D\u0103deam eu cu m\u0103tura, rar, doar c\u00e2t s\u0103 nu se str\u00e2ng\u0103 p\u0103ianjenii.<\/p>\n\n\n\n
Primul lucru azv\u00e2rlit acolo, \u0219tiu precis, a fost un covor de l\u00e2n\u0103, primit dar de nunt\u0103. Peste el a nimerit un al doilea, o \u0219ub\u0103 sau poate o p\u0103tur\u0103, apoi un al treilea, apoi, \u00een col\u021b, au ajuns ziarele \u0219i toate revistele mele literare, apoi mu\u0219amale, haine mici, de copil, cizmuli\u021bele roz pe care le-a avut Andra la primul Revelion, ni\u0219te plinte de lemn, cutii de vopsea, apoi c\u0103r\u021bile mele din care \u00eenv\u0103\u021basem pentru facultate, apoi Mesagerul unde Omul Bun \u0219i-a g\u0103sit numele, c\u00e2nd cu Caritasul, \u0219i-a tras un chiot de bucurie, apoi rafturile cu jum\u0103tate din biblioteca mea, fiindc\u0103 era nevoie de loc \u00een camera principal\u0103, unde s\u0103 pun dul\u0103piorul copilului?, apoi blugii presp\u0103la\u021bi, primii pe care i-am avut \u0219i care au fost adu\u0219i din Turcia, apoi un mald\u0103r de pulovere cu frunze mari de stejar, de pe vremea fabricii, de c\u00e2nd Omul Bun credea c\u0103 le-ar putea vinde, apoi borcane mari sau mai mici, unele goale, altele pline de mur\u0103turi, apoi, chiar \u00een mijloc, o coloan\u0103 de c\u0103r\u0103mid\u0103, c\u0103 \u00eenc\u0103lzirea central\u0103 se oprise de ani buni \u0219i trebuia s\u0103 ne facem neap\u0103rat o sob\u0103 de teracot\u0103. Mai erau geamantane, pungi de rafie \u0219i valiza de lemn pe care am avut-o c\u00e2ndva \u00een armat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-un col\u021b, pe jos, am g\u0103sit \u0219i ni\u0219te flori de min\u0103 scoase din inima Blaznei unde, dac\u0103 se \u00eenchisese totul, Izora r\u0103m\u0103sese singur\u0103 pe ve\u0219nicie. Iar asta ne lega, c\u0103ci \u0219i eu m\u0103 sim\u021beam cople\u0219it de singur\u0103tate. Mi-am luat manuscrisele \u0219i le-am pus pe raftul cu c\u0103r\u021bi vechi, chiar deasupra, unde ajungea aerul \u0219i nu se putea s\u0103 putrezeasc\u0103. C\u00e2t despre caietul cel mai nou, l-am \u00eenchis de tot \u0219i pe acela. Ingrid putea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een el lini\u0219tit\u0103, \u00eenc\u0103 o vreme, c\u0103ci n-aveam de g\u00e2nd s-o mai deranjez. Oricum, fiecare pagin\u0103 pe care scrijelisem cu greu, fel de fel, nu putea fi dec\u00e2t o gre\u0219eal\u0103. Ca tot ce f\u0103cusem eu p\u00e2n\u0103-n ceasul acela.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am ie\u0219it din camera mic\u0103, am \u0219tiut c\u0103, de fapt, era o \u00eenc\u0103pere muribund\u0103. O ascultam noaptea cum horc\u0103ie, nu mai era nimic de f\u0103cut pentru ea. Apoi, \u00een vinerea R\u0103stignirii din anul 1994, c\u00e2nd mi-am tras costumul de ceferist \u0219i-am dat s\u0103 plec spre serviciu, Omul Bun m-a oprit pe hol. Mi-a netezit gulerul c\u0103m\u0103\u0219ii \u0219i-a zis:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dup\u0103 Pa\u0219ti, m\u0103 duc \u00een Europa.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Poftim? Care Europa?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De parc\u0103 n-ai \u0219ti! Europa din Bucure\u0219ti! \u00ce\u021bi dai seama c\u0103 e cel mai simplu lucru, nu? Cum de nu mi-a trecut prin cap? Cum de nu m-am g\u00e2ndit la asta? De-at\u00e2ta timp suntem vai \u0219i-amar, Radu, c\u0103 banii t\u0103i sunt zero.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum? Ui\u021bi c\u0103 din ei tr\u0103im cu to\u021bii!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ca ni\u0219te s\u0103r\u0103ntoci tr\u0103im, Radu! Dar o s\u0103 schimb eu asta. M\u00e2ine iei salariul, nu? Perfect, imediat dup\u0103 Pa\u0219ti, o s\u0103 am cu ce pleca. Trenul e gratis, c\u0103 pot umbla de \u0219ase ori cu CFR-ul. Iar din Gara de Nord, mi-a zis cineva ce s\u0103 fac. Se merge cu metroul p\u00e2n\u0103 la Obor. Acolo se ia un tramvai, 21. Uite, mi-am notat tot aici, \u00een carnet. La cap\u0103tul de linie e Europa. \u0218i-n Europa, se g\u0103sesc de toate. Cump\u0103r marf\u0103 ieftin\u0103, chinezeasc\u0103, \u0219i-o aduc aici, \u00een V\u0103ralia, unde-o v\u00e2nd mai scump. A\u0219a o s\u0103 c\u00e2\u0219tig\u0103m, o s\u0103 vezi. C\u00e2\u021bi nu fac a\u0219a? To\u021bi care au buticuri se pricep la treburi de-asta. Lenjeria, prosoapele, orice lucru din cas\u0103, \u0219i \u0219lapii \u0103\u0219tia pe care-i purt\u0103m sunt ori de la vechituri, ori din Europa.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu e chiar a\u0219a u\u0219or, am zis. Trebuie s\u0103 \u0219tii clar de ce e nevoie, c\u0103ci e un echilibru \u00eentre cerere \u0219i ofert\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hai, dom\u2019 profesor, mai scute\u0219te-m\u0103! Iar m\u0103 opre\u0219ti? Vreau \u0219i eu s\u0103 fac ceva, ca s\u0103 ne fie naibii mai bine, \u0219i tu \u00eemi pui piedic\u0103!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Aici gre\u0219e\u0219ti. De c\u00e2\u021bi ani nu mai mergi la fabric\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce vrei s\u0103 zici? P\u0103i acolo am ajuns cu nervii-n piuneze, ai uitat? Nu-i venea s\u0103 cread\u0103, eu, un nimeni, o loveam \u00een halul \u0103sta. P\u0103i de lene se l\u0103sase ea? Nu din cauza ma\u0219inilor \u0103lora nenorocite? C\u0103 a ajuns s\u0103 bea zece cafele pe zi \u0219i ia distonocalm \u00eencontinuu. Nu-mi p\u0103sa deloc de asta, nu? S\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc peste noapte bine \u0219i-a doua zi s\u0103-i aduc banii. C-o s\u0103-i \u00eenmul\u021beasc\u0103 ea! Eu, dac\u0103 am chef, s\u0103 m\u0103 \u00eengrop \u00een serviciul \u0103la, c\u0103 nu-s bun nici s\u0103 repar prizele prin cas\u0103, noroc cu domnul Ferencz.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Din serviciul meu tr\u0103im trei oameni, nu uita! am repetat. \u0218i-n V\u0103ralia nu se g\u0103se\u0219te nimic de lucru.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd m-am \u00eentors a doua zi, Omul Bun \u0219i-a cerut iertare. Spusese lucruri \u00een care nu credea, sigur c\u0103 era m\u00e2ndr\u0103 de mine, dar, s\u0103 \u00een\u021beleg, \u00eei era foarte greu s\u0103-i vad\u0103 pe al\u021bii c\u0103 se descurc\u0103, pe c\u00e2nd noi parc\u0103 \u00eencremeniser\u0103m, nu se lipea nimic de noi, cump\u0103raser\u0103m totul \u00een rate, de la frigider la aragazul pe care \u00eemi preg\u0103tise ni\u0219te ciorb\u0103, ca s\u0103-mi ajung\u0103 \u0219i c\u00e2t era plecat\u0103. \u00cei d\u0103deam banii, nu? I-am \u00eentins pe to\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Eram mort de oboseal\u0103 dup\u0103 noaptea aia nesf\u00e2r\u0219it\u0103. M\u0103 apucase \u0219i-o durere de picior, tocmai pe locul fracturii. Filon, colegul mai t\u00e2n\u0103r cu care eram \u00een tura de noapte, c\u0103ci George\u0219 se \u00eensurase cu o bibliotecar\u0103 \u0219i se mutase cu ea, la Cluj, se mirase de pata ca un strop maro care-mi r\u0103m\u0103sese pe locul osului rupt. <\/p>\n\n\n\n
\u2014 E un semn din na\u0219tere?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, e de la ploaia cu noroi.<\/p>\n\n\n\n
Din na\u0219tere aveam doar o pat\u0103 pe antebra\u021b, \u00een form\u0103 de inim\u0103, care se tot estompa. Lui Ingrid, pe vremuri, \u00eei zisesem c\u0103 eram \u00eensemnat. O inim\u0103 pentru scris, am \u0219optit atunci, pentru toate c\u0103r\u021bile viitoare. Sau, dac\u0103 ar fi s\u0103 aleg, o inim\u0103 numai \u0219i numai pentru ea. La poezie a\u0219 putea renun\u021ba, dar la ea, nu! C\u0103ci singura iubire deplin\u0103 porne\u0219te din inim\u0103. C\u00e2t despre iubirea plecat\u0103 din cap, aceea \u00ee\u021bi sparge p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u021beasta.<\/p>\n\n\n\n
Omul Bun a lipsit dou\u0103 nop\u021bi. La cap\u0103tul fiec\u0103reia, c\u00e2nd am ie\u0219it din tur\u0103, am mai r\u0103mas s\u0103 beau ceva cu Filon. Nu mai mult de-un pahar, c\u0103 oricum luam pe datorie. A\u0219a nu sim\u021beam nici frigul apartamentului, nu-mi p\u0103sa nici de zeama sleit\u0103, nici de p\u00e2inea pietrificat\u0103. M\u00e2ncam repede \u0219i m\u0103 culcam.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd s-a \u00eentors, Omul Bun n-a venit \u021bint\u0103 acas\u0103, de\u0219i t\u0103iase \u021bara de la nord la sud \u0219i de la sud la nord cu trenul, \u0219i era obosit\u0103 moart\u0103, \u0219i umblase z\u0103lud\u0103 prin ora\u0219ul \u0103la mizerabil, \u0219i cump\u0103rase numai juc\u0103rii pentru copii, c\u0103 de-astea sigur nu prea se g\u0103seau aici \u00een V\u0103ralia, c\u0103 doar \u0219tia bine c\u00e2t de greu lua ceva mai ca lumea pentru micu\u021ba noastr\u0103, ei bine, acum c\u0103 le avea, le-a dus tocmai \u00een sta\u021biune, unde s-a a\u0219ezat la una dintre tarabele de piatr\u0103. Pe vremuri, acolo erau turi\u0219tii, valuri dup\u0103 valuri, \u0219i cump\u0103rau ce se g\u0103sea, adic\u0103 mai nimic.<\/p>\n\n\n\n
Omul Bun a \u00eentins o carpet\u0103 frumoas\u0103, luat\u0103 tot din Europa, \u0219i-a pus \u00een dreapta ma\u0219inu\u021be \u0219i pistoale \u0219i-n st\u00e2nga p\u0103pu\u0219i. C\u00e2teva mame s-au oprit s\u0103 vad\u0103 ce erau minunile alea, uite, aveau bile \u0219i puteai trage cu pocnetul cel mai mare. Iar z\u00e2nele de plastic, cu ni\u0219te rochi\u021be sclipind de-at\u00e2ta aur, pe modele Barbie, ar face fericit\u0103 orice feti\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Omul Bun s-a \u00eentors dup\u0103 pr\u00e2nz, c\u00e2nd nu mai putea de oboseal\u0103. S-a tr\u00e2ntit l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i-a dormit p\u00e2n\u0103 dup\u0103 ce-am mers eu \u00een tur\u0103. Pe Andra o l\u0103sase la m\u0103tu\u0219a ei cofetar\u0103, care acum f\u0103cea torturi de nunt\u0103, doar s\u0103 aib\u0103 comenzi.<\/p>\n\n\n\n
Nu v\u00e2nduse mare lucru, dar ceva, ceva tot c\u00e2\u0219tigase. Dup\u0103 \u00eenc\u0103 ni\u0219te zile de sunat pe la toate u\u0219ile cunoscu\u021bilor care aveau copii, reu\u0219ise s\u0103 scape de p\u0103pu\u0219i \u0219i de c\u00e2teva pistoale. Ma\u0219inile erau slabe, parc\u0103 din carton vopsit, se rupeau una-dou\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Merg din nou! a zis s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare. De data asta \u0219tiu cam ce s-ar trece foarte repede.<\/p>\n\n\n\n
Cum eram \u00een tura de noapte, eu am fluierat de plecare locomotiva acceleratului Rodna-Veche\u2013Bucure\u0219ti. Ea a ajuns \u00een ultimul moment, cu p\u0103rul t\u0103iat \u0219i mai scurt dec\u00e2t \u00eenainte \u0219i cu o d\u00e2r\u0103 de rimel care-i f\u0103ceau genele \u0219i mai lungi. A s\u0103rit pe treapta vagonului chiar c\u00e2nd se punea \u00een mi\u0219care. S\u0103 am \u00eencredere, mi-a strigat. \u0218tia bine ce face! La c\u00e2t se lupta, nu se putea s\u0103 nu-i creasc\u0103 afacerea.<\/p>\n\n\n\n
A doua zi, la ie\u0219irea din tur\u0103, m-am oprit din nou la bar cu Filon. Nu mult, c\u00e2t s\u0103 nu simt c\u0103 intru din tura de \u00eentuneric \u00een cea de umbr\u0103, din holul casei care horc\u0103ia tot mai insuportabil \u00een lini\u0219te. M\u0103 durea fizic c\u0103 nu mai scriam nici un r\u00e2nd, dar nici unul. Pentru ce s-o mai fi f\u0103cut?<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2ncam sl\u0103nin\u0103 cu mur\u0103turi sau \u00eemi mai pr\u0103jeam trei, patru ou\u0103, dup\u0103 care m\u0103 aruncam \u00een a\u0219ternut.<\/p>\n\n\n\n
(\u2026)<\/p>\n\n\n\n
Omul Bun era sau nu era \u00een preajm\u0103. Dup\u0103 prosoape, a cump\u0103rat cearceafuri \u0219i sutiene. \u00cen alt drum, a venit cu tricouri imprimate La vie este belle<\/em> \u0219i-n altele cu ni\u0219te colan\u021bi pe care ar fi vrut s\u0103-i spele c\u0103 miroseau prea tare a petrol, dar atunci s-ar fi decolorat.<\/p>\n\n\n\n M-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 ea, dar, ca niciodat\u0103, n-am mai putut adormi. Auzeam limpede horc\u0103itul casei. Din camera care nu se deschisese ie\u0219ea un miros acru, de boal\u0103. Buc\u0103t\u0103ria, cu oalele claie peste gr\u0103mad\u0103, nesp\u0103late de-o ve\u0219nicie, cu toate lingurile \u0219i furculi\u021bele cu d\u00e2re groase de murd\u0103rie, cu un borcan plin pe jum\u0103tate cu o untur\u0103 r\u00e2nced\u0103, cu frigiderul cu gr\u0103tare muceg\u0103ite, era \u00een suferin\u021b\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Oare ce adusese de data asta c\u00e2nd eu nici n-am intrat bine pe u\u0219\u0103 \u0219i-am v\u0103zut bocancii b\u0103rb\u0103te\u0219ti pe hol \u0219i geaca de piele str\u0103in\u0103? Pungile de rafie, trei, burdu\u0219ite, erau acolo, de nici nu puteam s\u0103 ne mi\u0219c\u0103m de ele.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cine-i b\u0103rbatul \u0103sta? Ce-i cu el \u00een casa noastr\u0103? Omul Bun a dat din m\u00e2n\u0103 a lehamite. Oare de ce n-o mira reac\u021bia asta a mea absurd\u0103?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Radu, chiar a\u0219a pu\u021bin\u0103 \u00eencredere ai tu \u00een mine? P\u0103i dac\u0103 am chef de b\u0103rba\u021bi, crezi c\u0103-i aduc aici? Dup\u0103 care a strigat \u00een direc\u021bia b\u0103ii:<\/p>\n\n\n\n \u2014 A venit so\u021bul meu acas\u0103! Gr\u0103be\u0219te-te!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cine e? R\u0103spunde!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nimeni. I-am zis c\u0103 e\u0219ti de treab\u0103. C\u0103 nu-\u021bi sare mu\u0219tarul din orice. E un biet om \u0219i m-am g\u00e2ndit s\u0103-l ajut. At\u00e2ta tot. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Cum adic\u0103 \u00eel aju\u021bi? Ce-i cu el \u00een casa mea?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mi-a fost mil\u0103 de el, ce nu \u00een\u021belegi? Am venit am\u00e2ndoi cu trenul, am vorbit vreo opt ceasuri. Adic\u0103 mi-a povestit toat\u0103 noaptea despre necazurile lui, de mi s-a rupt inima. \u00ce\u021bi po\u021bi \u00eenchipui c\u0103 nevasta pe care o iubea ca pe ochii din cap a fugit cu unul din Bra\u0219ov? Vrei s\u0103 continuu?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce nevast\u0103? Ce Bra\u0219ov? De ce l-ai adus aici?<\/p>\n\n\n\n \u2014 A pierdut trenul de leg\u0103tur\u0103 \u00een Ilva \u0219i trebuia s\u0103 a\u0219tepte p\u00e2n\u0103 seara, c\u00e2nd venea altul. De ce s\u0103 nu vin\u0103 la noi, m-am g\u00e2ndit? C\u0103 era fl\u0103m\u00e2nd \u0219i nedormit. Iar aici putea face \u0219i baie. I-am preg\u0103tit repede ni\u0219te crenvur\u0219ti, c\u0103 am luat de pe drum. El a m\u00e2ncat, dar \u021bi-am l\u0103sat \u0219i \u021bie. Vrei?<\/p>\n\n\n\n Nodul din g\u00e2t, \u00een loc s\u0103 scad\u0103, s-a f\u0103cut un g\u00e2ndac negru.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u0218i-acum dormim to\u021bi trei \u00een pat, nu? Sau cum?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Hai, m\u0103, Radu, nu fi prost! E un biet om \u0219i l-am ajutat. O s\u0103 plece, c\u0103 v\u0103d c\u0103 n-o scot la cap\u0103t cu tine.<\/p>\n\n\n\n \u2014 E\u0219ti gata? a strigat apoi tare. G\u0103se\u0219ti prosop pe u\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n Da. Era gata. A\u0219a c\u0103 a ie\u0219it cu p\u0103rul \u00eenc\u0103 ud \u0219i cu prosopul meu cu dungi peste bust. Avea spre treizeci de ani \u0219i ochii alba\u0219tri. \u0218i-a cerut scuze, nu voia s\u0103 deranjeze, doar o ajutase pe Omul Bun cu saco\u0219ele alea, c\u0103 o coco\u0219au, nici nu \u0219tia cum face fa\u021b\u0103. Iar acum c\u0103 fusese ea at\u00e2t de amabil\u0103, parc\u0103 se sim\u021bea \u0219i el mai bine. Pleca la o ocazie, c\u0103 sigur g\u0103sea ceva care s\u0103-l duc\u0103 \u00een Ilva, de unde lua el un tren mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd \u0219i-a pus c\u0103ma\u0219a, a vrut s\u0103 intre-n camera noastr\u0103 nefolosit\u0103 \u0219i tot mai bolnav\u0103. Dar u\u0219a, \u021beap\u0103n\u0103, nu s-a l\u0103sat mi\u0219cat\u0103. Acolo, \u00een micul hol din fa\u021ba b\u0103ii noastre, \u0219i-a tras pe el \u0219i puloverul, c\u0103 de\u0219i luna mai, uite c\u0103-n ziua aia era destul de frig afar\u0103.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd a ie\u0219it din cas\u0103, mi-am dat seama c\u0103 nici nu \u0219tiam cum \u00eel cheam\u0103. Uite a\u0219a Omul Bun g\u0103sise un Biet Om de care s\u0103 \u00eengrijeasc\u0103 nu doar \u00een tren, ci \u0219i la noi \u00een cas\u0103, c\u00e2nd eu \u00eenc\u0103 eram \u00een tura de noapte.<\/p>\n\n\n\n \u2014 S\u0103 nu se mai repete niciodat\u0103! am zis. E\u0219ti mama r\u0103ni\u021bilor sau ce?<\/p>\n\n\n\n Omul Bun a s\u0103rit \u00een patul mototolit \u0219i dus\u0103 a fost \u00een somn. M-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 ea, dar, ca niciodat\u0103, n-am mai putut adormi. Auzeam limpede horc\u0103itul casei. Din camera care nu se deschisese ie\u0219ea un miros acru, de boal\u0103. Buc\u0103t\u0103ria, cu oalele claie peste gr\u0103mad\u0103, nesp\u0103late de-o ve\u0219nicie, cu toate lingurile \u0219i furculi\u021bele cu d\u00e2re groase de murd\u0103rie, cu un borcan plin pe jum\u0103tate cu o untur\u0103 r\u00e2nced\u0103, cu frigiderul cu gr\u0103tare muceg\u0103ite, era \u00een suferin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Aveau s\u0103 dea pe dinafar\u0103 toate, peste c\u00e2teva luni, c\u00e2nd casa avea s\u0103 se \u00eenchid\u0103 cu zgomot. Primul loc \u00een care nu s-a mai putut p\u0103trunde a fost odaia asta \u00een care mi-am l\u0103sat, c\u00e2t mai sus, c\u00e2t mai ap\u0103rate de mucegai, nu doar poeziile, ci \u0219i via\u021ba de p\u00e2n\u0103 atunci. A doua a fost baia care a scos o mizerie verzuie \u00een loc de ap\u0103, tocmai c\u00e2nd Omul Bun a zis c\u0103-\u0219i pierde min\u021bile, nu mai suport\u0103 V\u0103ralia, c\u0103 acum dac\u0103 muncise ca neomul, c\u00e2te drumuri nu f\u0103cuse ea \u00een Europa \u0219i eu, \u00een loc s-o sprijin \u0219i s-o ajut, m-am scufundat cu Filon, colo-n bar, de parc\u0103 ea nu \u0219tia asta. \u0218i-a pl\u00e2ns, \u0219i-a luat trei distonocalm deodat\u0103. Pierduse o gr\u0103mad\u0103 de bani, bani munci\u021bi de mine. Nu s-a ales cu nimic, nimeni nu vrea mizeriile alea chineze\u0219ti, se s\u0103turase. De ce nu ceream s\u0103 fiu disponibilizat la cerere? De ce?<\/p>\n\n\n\n \u2014 De dou\u0103 luni \u00ee\u021bi zic, dar tu vrei s\u0103 m\u0103 vezi distrus\u0103, nu alta. Ce via\u021b\u0103-i dai Andrei? Aici, \u00een V\u0103ralia asta, totu-i mort \u0219i \u00eempu\u021bit. Nu se mai poate tr\u0103i. Nu vezi? To\u021bi fug, doar noi am r\u0103mas pe loc. Socoteala-i asta: ceri s\u0103 fii disponibilizat \u0219i prime\u0219ti banii pe mai multe salarii. Prietena mea care s-a mutat \u00een S\u00e2ntana mi-a dat telefon s\u0103-mi zic\u0103 c\u0103-n vecini vinde unul o cas\u0103. Pe nimic aproape. \u0218i-acolo e altfel, e\u0219ti la c\u00e2mpie, o s\u0103 putem cultiva ro\u0219ii, castrave\u021bi, vinete, \u0219i-o s\u0103 le vindem.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Vrei s\u0103 ne-apuc\u0103m de… agricultur\u0103?!<\/p>\n\n\n\n (\u2026)<\/p>\n\n\n\n Apartamentul din V\u0103ralia \u0219i-a dat duhul cu vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenainte s\u0103 se iveasc\u0103 un cump\u0103r\u0103tor. Bolborosea din fiecare col\u021b al lui, \u00eempro\u0219ca tot felul de repro\u0219uri, m\u0103 scotea de la o clip\u0103 la alta afar\u0103. Ultima care a intrat \u00een el a fost Arsenia. Nu mai v\u0103zuse niciodat\u0103 ceva at\u00e2t de abandonat \u0219i de trist. A cur\u0103\u021bat aragazul, frigiderul, a sp\u0103lat mun\u021bii de oale. Mi-a f\u0103cut ni\u0219te senvi\u0219uri cu salam \u0219i, pe sear\u0103, a venit s\u0103-\u0219i ia r\u0103mas bun de la mine. Ce p\u0103cat c\u0103 l\u0103sam V\u0103ralia \u00een urm\u0103! Dar acolo, \u00een S\u00e2ntana, nu putea fi altfel dec\u00e2t bine. Iar eu, o s\u0103 v\u0103d, voi \u00eencepe o alt\u0103 via\u021b\u0103. Pleca \u0219i ea, la Bucure\u0219ti, a doua zi. Era \u00een anul doi acum, \u00eei p\u0103rea at\u00e2t de r\u0103u c\u0103, uite, a\u0219a au stat lucrurile, iar eu n-am putut s\u0103 mai dau la facultate.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Unde-\u021bi sunt caietele? a zis la desp\u0103r\u021bire.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u00cen cas\u0103. Le-a m\u00e2ncat mucegaiul din camera aia. Au murit toate, de fapt. A\u0219a cum moare oricine las\u0103-n urm\u0103 lucruri neterminate.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Fragment de roman de Ioana Nicolaie<\/p>\n","protected":false},"author":31,"featured_media":11888,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1923,100,2284,47],"coauthors":[1215],"class_list":["post-11887","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-box-office-proza","tag-ioana-nicolaie","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Ioana-Nicolaie-Foto-de-Ciprian-Hord.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11887","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/31"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11887"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11887\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11889,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11887\/revisions\/11889"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11888"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11887"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11887"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11887"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11887"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n