{"id":11871,"date":"2024-12-12T11:41:02","date_gmt":"2024-12-12T08:41:02","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11871"},"modified":"2024-12-12T11:45:49","modified_gmt":"2024-12-12T08:45:49","slug":"zece-fictiuni-flash","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11871","title":{"rendered":"Zece fic\u021biuni flash"},"content":{"rendered":"\n

Acvariul cotidian<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

M-am n\u0103scut \u00eentr-un zgomot infernal. L\u00e2ng\u0103 casa noastr\u0103, aproape de tot, cineva lucra cu o borma\u0219in\u0103 sau un picamer. Zi \u0219i noapte, f\u0103r\u0103 oprire. Tr\u0103iam cu marele stres, deveneam nervo\u0219i, vorbeam cu greu, ridic\u00e2nd tonul, s\u0103 putem fi auzi\u021bi. \u0218tiam c\u0103 \u00ee\u0219i bate cineva joc de noi, dar ce puteam face? Treceau anii \u0219i zgomotul nu obosea deloc. Cam pe la zece ani, \u00eemi trecuse prin minte ideea c\u0103 muncitorul care manevra borma\u0219ina s-o fi curentat, o fi murit. M\u0103 opream adesea \u00een fa\u021ba casei cu pricina, dar p\u0103rin\u021bii mei se enervau \u0219i \u00eemi interziceau s\u0103 intru \u00een curtea aceea. Mi-era greu s\u0103-mi fac lec\u021biile, nu m\u0103 puteam concentra. Nop\u021bile erau un co\u0219mar oribil, iar c\u00e2nd eram departe de cas\u0103, la \u0219coal\u0103 sau la magazin, m\u0103 dureau urechile, \u00eemi \u021biuiau. Mai t\u00e2rziu am realizat c\u0103 devenisem dependent de zgomot, c\u0103 era un sos cotidian necesar. La 18 ani, mi-am invitat acas\u0103 c\u00e2\u021biva prieteni s\u0103 s\u0103rb\u0103toresc o v\u00e2rst\u0103 a\u0219teptat\u0103. B\u0103ie\u021bii nu suportau zgomotul \u0219i, dup\u0103 c\u00e2teva pahare de alcool, au n\u0103v\u0103lit \u00een casa cu pricina \u0219i au descoperit scheletul unui b\u0103rbat l\u00e2ng\u0103 picamer. Au dat cu piciorul \u00een ma\u0219ina diabolic\u0103, au scos-o din priz\u0103, apoi am continuat cheful. Eu nu m\u0103 sim\u021beam bine, parc\u0103 eram pe alt\u0103 planet\u0103. P\u0103rin\u021bii mei tr\u0103iau aceea\u0219i stare. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, to\u021bi din cas\u0103 eram abulici, le\u0219ina\u021bi, t\u0103cu\u021bi. Atunci tata a luat marea hot\u0103r\u00e2re: a cump\u0103rat un picamer uria\u0219, l-a instalat \u00een dormitor, i-a dat drumul, a deschis o \u0219ampanie \u0219i apoi ne-am culcat cu sufletul limpede, ferici\u021bi, ca ni\u0219te pe\u0219ti care \u0219i-au reg\u0103sit acvariul.<\/p>\n\n\n\n

Cinci ani la morg\u0103<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

To\u021bi vecinii \u0219tiu c\u0103 so\u021bul doamnei Denisa Abrudan a disp\u0103rut pe nea\u0219teptate. Toate cercet\u0103rile poli\u021biei s-au dovedit a fi e\u0219ecuri regretabile. Dup\u0103 un an de zile, dispari\u021bia p\u0103rea uitat\u0103. Denisa avea un amant chiar c\u00e2nd George era \u00een toat\u0103 puterea, de aceea mul\u021bi \u0219i-au imaginat scenarii sinistre. De c\u00e2teva ori Denisa a fost convocat\u0103 la interogatorii penibile, suspectat\u0103 pe fa\u021b\u0103 de absen\u021ba so\u021bului, doar c\u0103 nu se g\u0103seau probe, urme, nimic evocator.<\/p>\n\n\n\n

Co\u0219marul a \u00eenceput cu convoc\u0103rile dese la morga ora\u0219ului, pentru a recunoa\u0219te sau nu cadavrele g\u0103site. De fiecare dat\u0103 Denisa zicea \u201eNU\u201d cu certitudine, doar nu-\u0219i uitase so\u021bul cu care tr\u0103ise zece ani buni. Dup\u0103 un an de zile, a apucat-o o depresie sc\u00e2rboas\u0103, numai c\u0103 prezen\u021ba lui Ciprian \u00eei aducea alinare. \u00cen urm\u0103torii ani, el a \u00eenso\u021bit-o la morg\u0103 de fiecare dat\u0103 pentru identificarea de cadavre. \u00centr-o zi, i s-a prezentat un trup desfigurat, fa\u021ba era tumefiat\u0103, nu prea distingeai mare lucru. Denisa a rostit clar acel \u201eNU\u201d categoric, ad\u0103ug\u00e2nd: \u201eChiar dac\u0103 fa\u021ba mortului e o ran\u0103 ur\u00e2t\u0103, \u0219tiu c\u0103 nu e George, pentru c\u0103 el avea b\u0103rb\u0103\u021bia sub\u021bire \u0219i mic\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Din ziua aceea, func\u021bionarii de la morg\u0103 o chemau doar pentru micile dimensiuni, care erau destul de rare. Se f\u0103ceau glume nes\u0103rate la adresa ei, iar \u00een secret o numeau evaluatoare de penisuri, fiind siguri c\u0103 domnul care o \u00eenso\u021bea st\u0103tea bine cu alea-alea. \u00cen al cincilea an, Denisa obosise groaznic, iar noaptea, uneori, se trezea brusc \u0219i sim\u021bea nevoia s\u0103 se plimbe pe strada cu morga. Oare exista un sindrom nou, care o m\u00e2na acolo? se \u00eentreba ea. Ciprian nu se mai sim\u021bea bine \u00een prezen\u021ba ei \u0219i a p\u0103r\u0103sit-o f\u0103r\u0103 vreo explica\u021bie. S\u0103tul\u0103 de tot \u0219i de to\u021bi, Denisa s-a dus la poli\u021bie \u0219i a declarat c\u0103 \u0219i-a zidit so\u021bul \u00een pivni\u021ba din cap\u0103tul cur\u021bii, exact acum cinci ani, dup\u0103 ce i-a pus un c\u0103lu\u0219 \u00een gur\u0103 \u0219i l-a legat fedele\u0219. Se vedea doar un zid de ciment, acoperit de ieder\u0103. Ajutat\u0103, desigur, de v\u00e2njosul Ciprian.<\/p>\n\n\n\n

Intimitate supravegheat\u0103<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Andrei Pan\u0103 urc\u0103 \u00een autobuzul de \u0219apte diminea\u021ba, ca s\u0103 ajung\u0103 \u00een ora\u0219ul cel mare, trimis de so\u021bia Iasmina cu un scop precis: s\u0103 caute o cabin\u0103 de du\u0219 cu hidromasaj, ceva special, dup\u0103 care se vor interesa de transportul ei \u00een cea mai mare siguran\u021b\u0103. Vecinul din dreapta e t\u0103cut, dar cel din st\u00e2nga se agit\u0103 pe scaun, tu\u0219e\u0219te, vorbe\u0219te la telefon, molf\u0103ie, \u00eenso\u021bit de blestematele notific\u0103ri sonore ale telefoanelor c\u0103l\u0103torilor. Negura nop\u021bii se \u00eempr\u0103\u0219tie, l\u0103s\u00e2nd loc unei lumini timide, fragile. Lui Andrei \u00eei prie\u0219te singur\u0103tatea, de\u0219i intimitatea lui e supravegheat\u0103 oarecum, deoarece Iasmina i-a activat loca\u021bia pe telefon, ca s\u0103 nu mai vorbim de apelurile ei video surpriz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Andrei e deja \u00een magazin. Analizeaz\u0103 cabinele de du\u0219, i le arat\u0103 Iasminei, mereu cu telefonul \u00een m\u00e2n\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ea se hot\u0103r\u0103\u0219te: cabina semirotund\u0103 Selena, 20 de milioane vechi \u0219i expediere gratuit\u0103. Zis \u0219i f\u0103cut. I s-a propus expedierea peste o or\u0103, c\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi ambalat produsul. O dub\u0103 alb\u0103 \u00eel a\u0219tepta \u00een fa\u021ba magazinului. C\u00e2nd a urcat, Andrei a sim\u021bit paloarea unui le\u0219in: \u0219oferul era\u2026 cea mai tentant\u0103 blond\u0103 din lume, cu un z\u00e2mbet cuceritor, durabil. Pe drum, au vorbit despre una \u0219i despre alta, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m\u00e2na dreapt\u0103 a zei\u021bei s-a odihnit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe piciorul lui. Un declic de zile mari \u00eempr\u0103\u0219tia sc\u00e2ntei invizibile, parfumate. Ea a oprit pe malul unui lac. Deodat\u0103 a sunat Iasmina cu\u2026 video. Speriat, Andrei a aruncat telefonul \u00een lac. Cu loca\u021bie cu tot. La propunerea fetei, Andrei a despachetat cabina de du\u0219. Au intrat am\u00e2ndoi \u00een\u0103untru \u0219i au \u00eempins-o \u00een lac. Ce plutire, ce vraj\u0103, ce hidromasaj natural! \u00cencepea o via\u021b\u0103 lacustr\u0103 de un erotism magic.<\/p>\n\n\n\n

O inunda\u021bie poetic\u0103<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

M-am cam s\u0103turat de prietena mea Daria. De \u0219ase ani suntem tot \u00eempreun\u0103. Musai s\u0103 gust \u0219i alte fructe, via\u021ba e scurt\u0103, a\u0219a c\u0103 internetul m-a ajutat s-o descop\u0103r pe Melisa. Ce p\u0103r neted, ce s\u00e2ni de milioane \u0219i un z\u00e2mbet provocator! A\u0219a o arat\u0103 pozele. Ne-am scris mesaje \u0219i, \u00een seara asta, dup\u0103 ce Daria ajunge la p\u0103rin\u021bii ei, plec s-o cunosc pe Melisa. Sunt sigur c\u0103 e o rafinat\u0103, discret\u0103 \u0219i subtil\u0103 \u2013 poate leg\u0103m rela\u021bia cea durabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

E cam t\u00e2rziu, noaptea s-a instalat. \u00cei scriu Dariei \u201enoapte bun\u0103\u201d; adaug trei inimioare, apoi comand un taxi pe numele Vlad, adic\u0103 eu \u00eensumi, invincibilul. Strada Jertfei, 32. Melisa e student\u0103 \u0219i st\u0103 \u00een chirie. \u0218tiu c\u0103 va dura un timp p\u00e2n\u0103 s\u0103 ne cunoa\u0219tem cum trebuie. Dac\u0103 m\u0103 va fascina caracterul ei, o s-o p\u0103r\u0103sesc pe Daria. O s\u0103-i spun \u00een fa\u021b\u0103: gata, gata, am g\u0103sit ceva mult mai bun.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi deschide Melisa. E prima dat\u0103 c\u00e2nd o v\u0103d \u00een carne \u0219i oase. \u00cei ofer trandafirul galben. \u00cel a\u0219az\u0103 pe o mas\u0103 \u0219i \u00eencepe s\u0103 se dezbrace. Apoi vine spre mine \u0219i-mi scoate c\u0103ma\u0219a. Mi-e cam team\u0103, nu pricep graba asta. M\u0103 duce spre canapea, m\u0103 c\u0103l\u0103re\u0219te mecanic, m\u0103 r\u0103suce\u0219te, o dat\u0103, de dou\u0103 ori, de trei ori\u2026 E pl\u0103cut oarecum, dar \u0219tiu bine c\u0103 totul a devenit sexual. C\u00e2nd s\u0103 plec, iese un vl\u0103jgan din camera al\u0103turat\u0103 \u0219i-mi cere bani. Cum? Credeai c\u0103 e gratis? \u00eemi \u0219uier\u0103. Sunt un pe\u0219te onorabil! exclam\u0103 individul. \u00cei spun c\u0103 nu am bani la mine, doar ceva nesemnificativ. M\u0103 t\u00e2r\u0103\u0219te la subsol, \u00eentr-un fel de pivni\u021b\u0103. Este \u0219i un WC spre perete. \u00cemi spune c\u0103 voi sta acolo p\u00e2n\u0103 fac rost de bani. S\u0103-mi sun prietenii, familia, zice. Pleac\u0103 \u0219i \u00eenchide. La lumina chioar\u0103, urinez. C\u00e2nd trag apa\u2026 dezastru! Porc\u0103ria nu se opre\u0219te, inunda\u021bia e clar\u0103. Bat \u00een u\u0219\u0103 degeaba. Apa mi-ajunge la genunchi. Musai s\u0103 g\u0103sesc o solu\u021bie, s\u0103 sun\u2026 Lumina slab\u0103 a becului se scald\u0103 poetic \u00een murmurul apei ce urc\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n

Petrecerea de divor\u021b<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Niciodat\u0103 n-a\u0219 fi crezut c\u0103 oamenii pot inventa a\u0219a ceva: petrecerea de divor\u021b. Cost\u0103 enorm! Numai c\u0103 Matilda, fosta mea nevast\u0103, a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at ideea cu ochi sur\u00e2z\u0103tori, adic\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eent\u00e2lneasc\u0103 acolo rudele \u0219i prietenele. Dup\u0103 patru ani de c\u0103snicie fericit\u0103, n-a\u0219 fi b\u0103nuit c\u0103 ni\u0219te c\u0103p\u0219uni vor distruge totul. Am vrut s\u0103-i fac Matildei o surpriz\u0103, am plecat de la serviciu, am cump\u0103rat c\u0103p\u0219unii \u0219i, ajung\u00e2nd acas\u0103, ea era \u00een patul conjugal cu un anumit George, patron de restaurant. Eu i-a\u0219 fi iertat r\u0103t\u0103cirea, dar Matilda a zis c\u0103 nu se mai \u00eentoarce la unul care\u2026 nu mai avea multe cartu\u0219e pe \u021beav\u0103. Asta a zis-o \u00een fa\u021ba taurului, mi s-a \u00eence\u021bo\u0219at mintea \u0219i i-am tras o palm\u0103 celei care-mi s\u0103ruta adesea musta\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

Am cheltuit o groaz\u0103 de bani cu invita\u021biile \u0219i celelalte. Normal c\u0103 petrecerea s-a \u021binut \u00een restaurantul acelui George, care a mai sponsorizat c\u00e2te ceva. Invita\u021bii au sosit f\u0103r\u0103 cadouri, c\u0103 doar nu era nunt\u0103,  gata s\u0103 atace meniul. Am \u00eenceput s\u0103 tremur de nervi: unii doreau s\u0103 le restitui banii pe care i-au pus la nunt\u0103. A trebuit s\u0103 fac o list\u0103, s\u0103 semnez, s\u0103 promit. La miezul nop\u021bii s-a adus un tort uria\u0219, iar George a cerut-o pe Matilda de so\u021bie. M-au \u0219i invitat la nunta lor. Am fost obligat s\u0103 dansez cu Fosta \u0219i s\u0103 beau cu Taurul. Dup\u0103 dou\u0103 sticle de vin am c\u00e2ntat cu l\u0103utarii \u201ecu ce m-am ales \u00een via\u021b\u0103\u201d, apoi am vomat \u00een spatele restaurantului. Dup\u0103 o cafea tare, am cerut-o \u00een c\u0103s\u0103torie pe sora lui George, angajat\u0103 la restaurant pentru sp\u0103larea vaselor. Ea f\u0103cuse petrecerea de divor\u021b cu o lun\u0103 \u00eenainte. I-am promis c\u0103 vom face nunta \u00een restaurantul lui George.<\/p>\n\n\n\n

Restaurant cu tata<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

\u2014 M\u0103n\u00e2nci ur\u00e2t, tat\u0103! \u0218terge-\u021bi barba!<\/p>\n\n\n\n

\u2014 De ce m-ai adus la restaurant?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ca s\u0103 te sim\u021bi bine.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ba nu\u2026 c\u0103 nu m\u0103 suport\u0103 nevast\u0103-ta.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Mirela e cu igiena\u2026 \u0219tii\u2026 la ora\u0219 e altfel. Plus de asta ar fi trebuit s\u0103 te descal\u021bi, s\u0103-\u021bi fie \u0219osetele curate, c\u0103 Mirela are un miros foarte fin. Hai, m\u0103n\u00e2nc\u0103 tot ce vrei, doar eu te-am invitat. O s\u0103-mi cump\u0103r \u0219i eu ni\u0219te paste. Vezi c\u0103 \u021bi s-a desf\u0103cut c\u0103ma\u0219a \u0219i \u021bi se vede burtoiul. Nu te scobi \u00een v\u0103zul lumii! Vrei \u0219i o bere? Desigur.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Tu nu bei?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Berea e pentru \u021b\u0103rani\u2026 scuz\u0103-m\u0103\u2026 a\u0219a se zice pe aici. Noi avem fine\u021buri\u2026 coniac, tequila, whisky.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Apoi da, ave\u021bi alte posibilit\u0103\u021bi\u2026 \u021ai-am adus banii pe care mi i-ai cerut, s\u0103 termini cu ratele la apartament.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ce bine! A\u0219a tat\u0103\u2026 Mama cum o duce?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Tot cu boala ei. Ne descurc\u0103m. C\u00e2nd vii pe-acas\u0103?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Mirela nu suport\u0103 praful de acolo, e alergic\u0103. Numai la ora\u0219 e \u00een apele ei.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Oare am adus destui bani?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Cred\u2026 Poate o s\u0103-\u021bi cer mai t\u00e2rziu, s\u0103 putem pleca \u00een excursie \u00een Japonia.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Aici e plicul cu banii.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Mul\u021bumesc!\u2026 Cum? V\u0103d bine? T\u0103ieturi din ziare? \u00ce\u021bi ba\u021bi joc de noi?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 N-am bani, copile! Asear\u0103 a murit maic\u0103-ta, musai bani de \u00eenmorm\u00e2ntare.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 \u00cemi pare r\u0103u\u2026 Uite, m\u0103 sun\u0103 Mirela, trebuie s\u0103 plec. Nu uita s\u0103 pl\u0103te\u0219ti m\u00e2ncarea, c\u0103 m\u0103 gr\u0103besc. Poate faci ceva economii cu \u00eenmorm\u00e2ntarea \u0219i ne aju\u021bi m\u0103car cu Japonia. Te-am pupat!<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 fiu acel porumbel<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Nu ne place ora\u0219ul de duminic\u0103, mai ales \u021bie, Olivia, de\u0219i ne plimb\u0103m ca de obicei pe aleile parcului moroc\u0103nos. De o vreme taci mereu, ai ceva pe suflet, e\u0219ti cople\u0219it\u0103, munce\u0219ti prea mult la \u0219coal\u0103, dai teste elevilor, le corectezi, explici, predai, vrei s\u0103 fii cea mai bun\u0103 profesoar\u0103 din liceu. Ni s-a f\u0103cut foame \u0219i m\u00e2nc\u0103m pe terasa Ziga-Zaga. Tu preferi cartofi \u021b\u0103r\u0103ne\u0219ti, eu cer o ciorb\u0103 de peri\u0219oare. A\u0219 vrea s\u0103 fiu porumbelul care se plimb\u0103 la picioarele tale. \u00cei arunci firimituri de p\u00e2ine. A\u0219 vrea s\u0103-\u021bi spun c\u0103 te voi proteja mereu. Ai \u021bipat deodat\u0103, te-ai ridicat \u00een picioare. Zici c\u0103 ai v\u0103zut un p\u0103ianjen. Te lini\u0219te\u0219ti. Ne re\u00eentoarcem \u00een parcul ce \u00eenso\u021be\u0219te curgerea r\u00e2ului. Ne facem siesta pe o banc\u0103. Nu vorbim. Privim cu ochi somnolen\u021bi grupurile de oameni ce trec prin fa\u021ba noastr\u0103. Nu, nu e\u0219ti \u00een apele tale, dar transmi\u021bi un calm ciudat, o resemnare relaxat\u0103. Cred c\u0103 ai a\u021bipit la un moment dat, \u021bi-am sim\u021bit p\u0103rul r\u0103sfirat pe um\u0103rul meu. M-a cuprins un somn ca o lentoare discret\u0103, punctat\u0103 de ciripit \u00eendep\u0103rtat de p\u0103s\u0103ri \u0219i de curgerea apei. Zgomotele se transform\u0103 \u00een volute v\u0103tuite, ca la un cap\u0103t de lume, d\u00e2nd na\u0219tere unei volupt\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 nume. De c\u00e2teva ori te-ai ridicat \u0219i te-ai oprit la parapet, privind valurile r\u00e2ului. Pe malul cel\u0103lalt am fost adesea am\u00e2ndoi la pasajul cu magazine, cred c\u0103 de acolo \u021bi-ai cump\u0103rat bluza maronie pe care o por\u021bi azi. Aud ni\u0219te acorduri muzicale, sparte de claxoanele unor ma\u0219ini. Mi\u0219care brownian\u0103 \u00een regener\u0103ri spiralate. Lumea se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de noi ca o nav\u0103 capricioas\u0103. Un copil pe biciclet\u0103. Un b\u0103rbat c\u0103runt cu un c\u00e2ine. Lumea pare calm\u0103, dar \u00eentr-o a\u0219teptare incert\u0103. Nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic \u00een micul nostru univers.<\/p>\n\n\n\n

Te ridici din nou, treci peste parapet \u0219i te arunci \u00een r\u00e2u. Nu \u0219tii \u00eenota. Alerg. \u00ce\u021bi v\u0103d o clip\u0103 trupul leg\u0103nat de valuri. \u00cemi trec prin minte Ofelia \u0219i Virginia Woolf. Te \u00eendep\u0103rtezi. L\u00e2ng\u0103 mine, un b\u0103ie\u021bel cu bicicleta. Un porumbel pe parapet. Tun\u0103. Va ploua \u00een cur\u00e2nd. Tu nu e\u0219ti \u00een apele tale, Olivia\u2026<\/p>\n\n\n\n

Servicii complete pe strada Cocorului<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

De zece ani lucrez la firma de servicii funerare complete de pe strada Cocorului \u0219i nimeni nu s-a pl\u00e2ns de mine. Nu, nu m\u0103 ocup de toaletare, ci de transportul funerar de la domiciliu la laboratorul autorizat, apoi la capel\u0103, biseric\u0103 \u0219i cimitir. Nu m\u0103 ocup de cruci, felinare, candele, ori aranjamente florale. Pur \u0219i simplu sunt un \u0219ofer de 32 de ani. M\u0103 cheam\u0103 Silviu C\u0103lan, stau deocamdat\u0103 cu p\u0103rin\u021bii \u0219i am o iubit\u0103 pe cinste. Dac\u0103 iau mit\u0103? \u00cen ce sens? S\u0103 spun cinstit: uneori. C\u00e2nd rudele celui decedat \u00eemi dau un plic cu bani, ca s\u0103 nu for\u021bez volanul, s\u0103 ocolesc gropile, s\u0103 nu fr\u00e2nez brusc. Nu po\u021bi tr\u0103i \u00een lumea asta f\u0103r\u0103 s\u0103 te \u0219mechere\u0219ti, c\u0103 altfel to\u021bi te cred fraier, doar se \u0219tie c\u0103 banul e ochiul dracului.<\/p>\n\n\n\n

Acum cred c\u0103 am dat-o \u00een bar\u0103. N-am fost atent \u0219i am transportat un alt mort dec\u00e2t cel ce trebuia. S-a f\u0103cut \u00eenmorm\u00e2ntarea, apoi am venit dup\u0103 al doilea mort, care trebuia s\u0103 fie primul\u2026 Familia \u00eendurerat\u0103 a observat \u0219i gafa a devenit o tragedie, plus c\u0103 a venit \u0219i televiziunea. Ce am declarat? C\u0103 se exagereaz\u0103 cu toaletarea, c\u0103 to\u021bi mor\u021bii sunt ruja\u021bi \u0219i frumo\u0219i, aproape nu mai au personalitate (a\u0219a a declarat \u0219eful meu, ca s\u0103 m\u0103 apere, c\u0103 doar \u0219i lui \u00eei dau din plicurile mele). Cic\u0103 trebuie organizat\u0103 dez\u00eenmorm\u00e2ntarea, ca s\u0103 restabilim ordinea lucrurilor, dar familia primului a plecat deja \u00een Olanda \u0219i nu poate veni \u00eenapoi. E nevoie de acordul lor, plus c\u0103 trebuie s\u0103-\u0219i \u00eenmorm\u00e2nteze adev\u0103ratul mort, care st\u0103 aici \u0219i ne sfideaz\u0103. Eu am o idee genial\u0103: s\u0103 dezgrop \u00eentr-o noapte, s\u0103 \u00eengrop ce nu e \u00eengropat \u0219i s\u0103 aduc la lumin\u0103 cadavrul dezgropat ce va trebui \u00eenmorm\u00e2ntat. M\u0103 doare capul de at\u00e2tea complica\u021bii, e o meserie dificil\u0103 \u0219i stupid\u0103, cred c\u0103-mi voi da demisia. S\u0103-mi torn vodc\u0103 \u00een pahar! Da, recunosc c\u0103 sunt pu\u021bin alcoolic, asta-mi place la meseria mea, c\u0103 poli\u021bia nu opre\u0219te transportul mortuar, deci po\u021bi conduce \u00een ultimul hal de ebrietate. La noi la firm\u0103 to\u021bi bem, ca s\u0103 rezist\u0103m \u00een contact cu vederea mor\u021bilor. Odat\u0103 am uitat \u00eentr-un sicriu o sticl\u0103 cu \u021buic\u0103, iar \u00een timpul \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii aburii alcoolici f\u0103ceau ravagii. Eu \u00eenc\u0103 m\u0103 \u00eentreb: ce conteaz\u0103 care al cui \u0219i unde e \u00eengropat. Dac\u0103 e\u0219ti cre\u0219tin adev\u0103rat, po\u021bi pl\u00e2nge \u0219i mortul altuia, c\u0103 to\u021bi suntem o ap\u0103 \u0219i-un p\u0103m\u00e2nt. Bine zicea \u0218ekspir: aleea iacta est!<\/p>\n\n\n\n

Sf\u00e2r\u0219it de concediu la Roma<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Eram la Roma cu Marta. Concediul se apropia de sf\u00e2r\u0219it. Marta nu se mai s\u0103tura de plimb\u0103ri lungi, admir\u00e2nd Colosseumul, Panteonul, Bazilica Sf. Petru\u2026 Chiar dac\u0103 m\u0103 cheam\u0103 Cezar, nu sunt ahtiat dup\u0103 at\u00e2tea monumente istorice. Un g\u00e2nd par\u0219iv mi-a venit \u00een minte acolo la Fontana di Trevi: s\u0103 m\u0103 descotorosesc de Marta, dup\u0103 cinci ani de c\u0103s\u0103torie. S\u0103 dispar din via\u021ba ei. Cu aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 am aruncat moneda \u00een apa f\u00e2nt\u00e2nii. Turi\u0219tii inundau str\u0103zile, soarele trimitea s\u0103ge\u021bi fierbin\u021bi, cineva c\u00e2nta la vioar\u0103\u2026 Atunci m-a cople\u0219it chemarea libert\u0103\u021bii, ca un ecou ciudat, re\u00eenviat.<\/p>\n\n\n\n

  Marta a intrat \u00eentr-un magazin, mereu dornic\u0103 de o bluz\u0103 nou\u0103. Fumam agitat pe trotuar. Momentul era propice. Aveam actele, banii, cardul, telefonul. Am fugit de acolo cu o naturale\u021be stranie. Eu, un Cezar m\u0103runt, dar liber. Dup\u0103 c\u00e2teva str\u0103zi, m-am a\u0219ezat pe o teras\u0103 la o cafea. Totul p\u0103rea nou, provocator, totu\u0219i\u2026 Deodat\u0103 mi s-a f\u0103cut mil\u0103 de Marta, telefonul \u00eemi suna \u00een ne\u0219tire, m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 ea nu merita figura asta, \u00eencepeam s\u0103 m\u0103 simt vinovat, tic\u0103los. Atunci i-am r\u0103spuns la telefon. Pl\u00e2ngea. I-am spus c\u0103 am c\u0103utat un anume magazin de tutun, c\u0103 sunt aproape. Libertatea avea deja gust de cenu\u0219\u0103. M-am gr\u0103bit s\u0103 ajung la Marta, cuno\u0219team strada, alergam fericit c\u0103 mi-am rec\u0103p\u0103tat echilibrul. Oare rutina nu \u00eenseamn\u0103 fericire? Deodat\u0103 m-a lovit o ma\u0219in\u0103. Acum sunt la spital, sper c\u0103 nu e grav. Marta e l\u00e2ng\u0103 mine, \u00eemi pune comprese \u0219i m\u0103 s\u0103rut\u0103 pe frunte.<\/p>\n\n\n\n

Statuia r\u0103pit\u0103<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

\u00cen p\u0103rcule\u021bul micului ora\u0219 natal a fost amplasat\u0103 statuia bunicului meu, B.M., om de \u0219tiin\u021b\u0103, cercet\u0103tor notoriu. O statuie de mici dimensiuni, modest\u0103, dar numai bun\u0103 spre aducere-aminte. Uneori, noaptea, plimb\u00e2ndu-m\u0103 pe singura alee acceptabil\u0103, m\u0103 opream \u00een fa\u021ba statuii \u0219i vorbeam cu bunicul \u00een solilocvii emo\u021bionante \u0219i misterioase. \u00centr-o zi m-a cuprins o revolt\u0103 justificat\u0103: toate p\u0103s\u0103rile \u00ee\u0219i f\u0103ceau nevoile pe statuie, \u00eenc\u00e2t nu mai distingeai aproape nimic. E drept c\u0103 riscul expunerii e mare, poate c\u0103 anonimatul e mai bun, totu\u0219i am luat o hot\u0103r\u00e2re just\u0103. \u00centr-o noapte, ajutat de un amic, am transportat statuia acas\u0103 s-o sp\u0103l. Nici prin cap nu mi-a trecut c\u0103 trebuia s\u0103 anun\u021b autorit\u0103\u021bile, doar era bunicul meu, nu? A doua zi, \u0219tirea r\u0103pirii statuii a ap\u0103rut la televizor, \u00een ziare, pe Facebook. Treaba lor! Am culcat statuia \u00een van\u0103, am folosit du\u0219ul, peria, \u0219amponul \u0219i altele. \u00cen timp ce munceam, i-am amintit bunicului afec\u021biunea mea, prin fraze clare, empatice. I-am urat o noapte bun\u0103 \u0219i m-am dus la culcare. Diminea\u021ba am vrut s\u0103-mi beau cafeaua l\u00e2ng\u0103 bunicul. Am intrat \u00een baie cu cana \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i am r\u0103mas cu gura c\u0103scat\u0103: \u00een van\u0103 nu era dec\u00e2t o ap\u0103 cenu\u0219ie, nisipoas\u0103, calcaroas\u0103. Mizerabilii! Din ce material ieftin, batjocoritor au f\u0103cut statuia? Asta merita bunicul? Un material de rahat care s\u0103 se \u00eempr\u0103\u0219tie rapid \u00een contact cu apa? Cu nervii la p\u0103m\u00e2nt, am intrat \u00een sufragerie. Pe fotoliul de la geam z\u00e2mbea bunicul, \u00eenf\u0103\u0219urat \u00eentr-un prosop alb. Mi-a spus c\u0103 s-a s\u0103turat de celebritate \u0219i c\u0103 dorea o cafea tare, preparat\u0103 de mine. Afar\u0103 \u00eencepuse zarva p\u0103s\u0103rilor matinale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Proz\u0103 de Alexandru Jurcan<\/p>\n","protected":false},"author":208,"featured_media":11878,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[1417,1923,2284,47],"coauthors":[1416],"class_list":["post-11871","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-alexandru-jurcan","tag-box-office-proza","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/alexandru-Jurcan.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11871","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/208"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11871"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11871\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11879,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11871\/revisions\/11879"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11878"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11871"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11871"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11871"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11871"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}