<\/p>\n\n\n\n
\u201eShe\u2019ll let you in her mouth<\/p>\n\n\n\n
if the words you say are right\u201d<\/p>\n\n\n\n
Bruce Springsteen<\/p>\n\n\n\n
E o lupt\u0103 intern\u0103, o fr\u0103m\u00e2ntare lung\u0103, p\u00e2n\u0103 s\u0103 accep\u021bi c\u0103 vei muri singur, pe un pat de spital. Unii par c\u0103 nu o accept\u0103 niciodat\u0103, cei mai rebeli se chinuie \u00een zadar p\u00e2n\u0103 aproape de sf\u00e2r\u0219it. Trebuie s\u0103 fie a\u0219a, nu \u00eemi pot imagina altfel, c\u00e2teva secunde m\u0103car, ultimele, c\u00e2nd muribundul nu se mai zbate l\u0103untric, c\u00e2nd trupul i se lini\u0219te\u0219te \u0219i e dispus a se preda pe deplin. Nu \u0219tiu c\u00e2nd anume a acceptat Bunica acest g\u00e2nd, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-se cu ideea c\u0103 nu \u00eei va mai vedea pe niciunul dintre ei, nici pe mama, plecat\u0103 la munc\u0103 \u00een Italia \u0219i ned\u00e2nd semne c\u0103 ar vrea s\u0103 revin\u0103 \u0219i s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 de ea, \u0219i nici pe bunicul, r\u0103mas acas\u0103, retras \u00een propriile lui neputin\u021be. C\u00e2te nu au trecut oare prin mintea ei resemnat\u0103, prin fiin\u021ba ei pl\u0103p\u00e2nd\u0103, \u00een toate zilele \u0219i nop\u021bile acelea, c\u00e2nd doar eu mai ap\u0103ream din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cu c\u00e2te-o vorb\u0103, \u00eens\u0103 mereu absorbit ori deformat de alte g\u00e2nduri \u0219i nefiltr\u00e2nd ceea ce ea \u00een\u021belesese deja, ori nepermis de-ncrez\u0103tor c\u0103 lucrurile vor fi din nou bune. Poate chiar asta s\u0103 fie \u0219i defini\u021bia imaturit\u0103\u021bii: a fi scandalos de liber \u0219i de optimist. Vorba c\u00e2ntecului, orice vis devine realitate dac\u0103 e\u0219ti t\u00e2mpit. Cr\u0103ciunul nu va mai fi niciodat\u0103 la fel, aveam s\u0103-mi spun asta mai t\u00e2rziu, dar atunci nu f\u0103ceam dec\u00e2t s\u0103 trec cu grij\u0103 prin spatele ferestrelor cu suferinzi, atent s\u0103 nu-mi ag\u0103\u021b geaca \u00een vreun col\u021b \u0219i s\u0103 nu m\u0103-mpiedic printre dalele d\u0103r\u0103p\u0103nate care alc\u0103tuiau aleea spitalului.<\/p>\n\n\n\n
Era atunci, ca \u0219i acum \u00een fapt, mereu aceea\u0219i sear\u0103 c\u00e2nd prive\u0219ti ora\u0219ul de sus, de pe coama dealului ca-n Mulholland Drive, c\u00e2nd \u00eencerci s\u0103 \u00eei \u00eenchizi sub pleoape luminile scurse parc\u0103 pe o p\u00e2nz\u0103, ca un vis care se repet\u0103, ca o emo\u021bie pe care o resim\u021bi \u00eenghi\u021bind surplusul de saliv\u0103, ne\u0219tiind ce urmeaz\u0103, ne\u0219tiind unde vei ajunge \u0219i cine a\u0219teapt\u0103 dup\u0103 tine la col\u021bul blocului, poate e o femeie frumoas\u0103 care \u00ee\u0219i dore\u0219te neverosimil de mult s\u0103 se culce cu tine. Sau m\u0103car s\u0103 \u00ee\u021bi ajung\u0103 \u00een bra\u021be \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i lipeasc\u0103 obrazul de al t\u0103u, \u0219i te ciupe\u0219ti de obraz s\u0103 vezi dac\u0103 te treze\u0219ti. Sau poate e un chip monstruos care ar vrea s\u0103 loveasc\u0103 \u00een tine cu sete, \u0219i ajungi s\u0103 te fere\u0219ti instinctiv, ca un gamer scufundat \u00een tainele unui joc video, s\u0103 tresari \u00een avans de teama unor lovituri imprevizibile. Auzi pe cineva \u0219u\u0219otind \u0219i te pite\u0219ti dup\u0103 o tuf\u0103, mergi culcat, te fofilezi prin iarb\u0103, din\u0103untru se aude un disc zg\u00e2riat, cobori \u00eentr-o pivni\u021b\u0103 \u0219i de acolo treci printr-un canal care d\u0103 \u00eentr-o baie murdar\u0103, din ea dai \u00eentr-un apartament curat, modest, b\u0103tr\u00e2nesc, te ascunzi \u00een spatele draperiilor, au tras bradul p\u00e2n\u0103 l\u00e2ng\u0103 tine, te strecori pe sub coroana lui bogat\u0103, te \u00een\u021bepi \u00een cetini, \u0219i de acolo ie\u0219i pe geam, e seara asta interminabil\u0103, sari de la etajul unu \u0219i te furi\u0219ezi ca un infractor printre umbrele copacilor, vrei s\u0103 urci spre aerul rece al dealului, s\u0103 po\u021bi privi iar ora\u0219ul de sus, s\u0103 \u00eei \u00eenchizi sub pleoape luminile scurse parc\u0103 pe o p\u00e2nz\u0103 umed\u0103, din aceea pe care vopseaua nu s-a uscat \u00eenc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Sorb din supa fierbinte f\u0103cut\u0103 de tata \u0219i \u00eei privesc flutura\u0219ul de pensie. Mai bine de-un sfert din venituri \u00eei intr\u0103 la \u201ere\u021bineri\u201d. N-am ce s\u0103 fac, \u00eemi r\u0103spunde, c\u0103 am girat pentru el. \u0218i c\u00e2t de etic e oare s\u0103 \u00ee\u021bi bagi picioarele efectiv, c\u00e2nd nu mai po\u021bi, \u00eemi vine s\u0103-l \u00eentreb atunci \u0219i-apoi s\u0103-l las \u00een pace s\u0103 se auto-distrug\u0103, exact a\u0219a cum pare c\u0103 \u00eencearc\u0103 de ani de zile sub bagheta fermec\u0103toare a eternului datornic la b\u0103nci, M\u0103m\u0103ru\u021ba, care \u00eel stoarce p\u00e2n\u0103 la ultimii leu\u021bi. Dar tu nu \u0219i nu<\/em>, \u0219i nu \u00eel sl\u0103be\u0219ti defel, \u0219i te zba\u021bi, \u0219i faci \u0219i pe sup\u0103ratul, orice, amenin\u021bi, strigi, r\u0103gu\u0219e\u0219ti \u0219i te-neci, doar de-o \u00een\u021belege cumva omul, c\u0103 se fac m\u00e2ine-poim\u00e2ine 20 ani de c\u00e2nd \u00eei fur\u0103 pensia, c\u0103 nu se \u021bine de cuv\u00e2nt, c\u0103 vine \u00eentruna s\u0103 \u00eei cear\u0103 \u0219i-apoi \u00eel caut\u0103 doar c\u00e2nd mai are nevoie, c\u0103 nu se poate baza pe el la nimic, \u0219i tata \u0219tie asta, \u0219i c\u00e2nd \u00eei trage clapa, de fiecare dat\u0103, oare pe cine sun\u0103 tata, pe cine, ca s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103? Daaa, \u0219i uite-a\u0219a trec norii frumos pe deasupra capetelor noastre, \u0219i se mai duce o zi, o lun\u0103, un an, \u0219i lucrurile continu\u0103 exact la fel sau chiar mai r\u0103u, pentru c\u0103 tata e tot mai batr\u00e2n, nu-i a\u0219a, \u0219i via\u021ba lui ar trebui s\u0103 fie alta la anii \u0103\u0219tia, s\u0103 curg\u0103 lini\u0219tit \u0219i senin \u0219i calm, at\u00e2t de alta, nu-i a\u0219a, \u0219i obi\u0219nuie\u0219te-te cu ideea, m\u0103i drag\u0103, \u00eens\u0103 tu \u2013 nimic \u0219i nimic<\/em> \u2013, tu nu po\u021bi, m\u0103, pentru c\u0103 tu visezi lorzi pe pere\u021bi, visezi la ce m\u00e2ndru o s\u0103 fii dac\u0103 o s\u0103 ai bani s\u0103 \u00eei dai \u0219i lui, \u0219i s\u0103 \u00eel rupi de lan\u021bul \u0103sta \u0219i, dac\u0103 s-ar putea, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 undeva unde s\u0103 \u00eei asiguri tu tot necesarul, ca s\u0103 nu mai fie prad\u0103 mai mult dec\u00e2t u\u0219oar\u0103 \u2013 o prad\u0103 incon\u0219tient\u0103, de om prost, \u00eemi vine a spune \u2013 acestei hiene, sau s\u0103 \u00eel aju\u021bi s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103, s\u0103 re\u00eenve\u021be minimul necesar, s\u0103 \u00eel \u00eembraci frumos, s\u0103 nu mai trebuiasc\u0103 s\u0103 te sim\u021bi st\u00e2njenit uneori \u00een public cu el pentru c\u0103 nu se mai \u00eengrije\u0219te ca alt\u0103dat\u0103 \u0219i nu mai d\u0103 bani pe haine ori m\u0103n\u00e2nc\u0103 numai porc\u0103rii sau resturi \u2013 pentru c\u0103 de ani buni to\u021bi banii lui merg \u00een buzunarul unui huligan dup\u0103 care i se \u00eenmoaie inima teleghidat, ca de la facerea lumii \u2013, s\u0103 te po\u021bi m\u00e2ndri, m\u0103, cu el la o nunt\u0103, s\u0103 \u00eel duci s\u0103 cunoasc\u0103 lume bun\u0103, lumea ta \u2013 \u0219i s\u0103 creezi o fic\u021biune la urma urmei \u00een care s\u0103 vrei s\u0103 crezi, dar nu \u0219i nu<\/em>, pentru c\u0103 tu nu ai suficien\u021bi bani \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00eel po\u021bi \u021bine departe de sursa care \u00eel distruge, ba mai mult, uneori chiar tu accep\u021bi bani de la el, hai recunoa\u0219te, nu fii fa\u021b\u0103 palid\u0103, atunci c\u00e2nd ai momente mai grele, c\u0103 asta e, nimeni \u00een \u021bara asta care nu fur\u0103 sau care e din cercurile pe care le cuno\u0219ti, de oameni normali, obi\u0219nui\u021bi, nu are suficien\u021bi bani, dar m\u0103car tu ai grij\u0103 de el, \u0219i \u00eel iube\u0219ti, de\u0219i modul \u00een care i-o ar\u0103\u021bi uneori pare c\u0103 nu are niciun efect pentru el, e ca \u0219i cum iube\u0219te parc\u0103 numai tensiunea \u0219i nervii, \u0219i \u00eei duci de m\u00e2ncare de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd po\u021bi, \u0219i c\u00e2nd m\u0103n\u00e2nci ceva bun te g\u00e2nde\u0219ti \u0219i la el, ai vrea s\u0103 po\u021bi tr\u0103i acea pl\u0103cere orgolioas\u0103 de a-l \u0219ti rupt de sursa asta inepuizabil\u0103 de r\u0103u, dar nu se poate, \u0219i uite a\u0219a o iei de la \u00eenceput \u0219i te g\u00e2nde\u0219ti din nou la ce ai s\u0103 po\u021bi s\u0103 faci, \u0219i \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 e f\u0103r\u0103 ie\u0219ire, c\u0103 nu \u0219tii cum s\u0103 mai procedezi, pentru c\u0103 e\u0219ti pe deasupra \u0219i un sensibil, un fi\u021bos, adic\u0103 \u0219i s\u0103rac, \u0219i sentimental. Ei, asta da combina\u021bie!\u2026 \u0218i ce po\u021bi face, c\u00e2nd, dup\u0103 ani de zile de chin pe tema asta, afli c\u0103, actually, tu e\u0219ti de vin\u0103, m\u0103. C\u0103 min\u021bitul \u0219i \u00een\u0219elatul, de fapt, pentru el nu prea conteaz\u0103. Aidoma corup\u021bilor pe care \u00eei voteaz\u0103, c\u0103 las\u2019 c\u0103 ce dac-au furat \u0219i ei, da\u2019 ne-au dat \u0219i nou\u0103 ceva la pensie. \u0218i c\u00e2nd nu \u00eei convin argumentele, \u00ee\u021bi \u00eenchide \u0219i telefonul \u00een nas dac\u0103 vrea. Nu conteaz\u0103 c\u0103 \u0103l\u2019laltu\u2019, M\u0103m\u0103ru\u021ba, \u00eel las\u0103 s\u0103 moar\u0103 acolo, s\u0103 fac\u0103 AVC, \u0219i i se rupe de bolile lui dac\u0103 nu \u00eei d\u0103 banii pe care s-a obi\u0219nuit lunar s\u0103-i primeasc\u0103. Dar nu, m\u0103, de fapt tu gre\u0219e\u0219ti, tu, cu critica ta, tu. Tu, c\u0103 iar faci scandal, cu critica ta literar\u0103 de doi bani. C\u0103 el \u00eel mai fur\u0103, \u0219i mai e uneori m\u0103gar, \u0219i \u00eel injur\u0103, \u0219i-apoi se jur\u0103 c\u0103 s-a terminat, \u0219i-atunci tata zice c\u0103 nu mai vorbe\u0219te \u201e\u00een veci\u201d cu el, c\u0103 \u201ede-acuma gata, am \u00eencheiat\u201d, \u201ede-acu\u2019 s-a lins pe bot\u201d, dar tu \u0219tii mereu c\u0103 dup\u0103 dou\u0103 zile sau chiar dup\u0103 dou\u0103 ore \u00eei trece, c\u0103 nah, s\u0103racu\u2019 copil e taximetrist \u0219i nu are bani, \u0219i asta e, de\u0219i \u00eei pl\u0103te\u0219te din pensia lui, f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere \u0219i de at\u00e2\u021bia ani \u00eencoace, \u00eemprumuturile la b\u0103nci, ratele pe care el nu le-a pl\u0103tit \u00een veci, de\u0219i uneori tata le ia pe numele lui, iar apoi i-au pus poprire pe pensie, de mai multe ori, c\u0103 a girat pentru el sau\u2026, nu<\/em>, nu<\/em>, mai bine nu, las-o a\u0219a, pur \u0219i simplu nu mai conteaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 m\u0103 enervez vreodat\u0103 \u0219i \u00eei aduc aminte cum st\u0103 treaba, \u0219i c\u0103 toat\u0103 lumea din jur vede, \u0219tie, aude \u0219i \u00een\u021belege, numai el nu, atunci nu m\u0103 mai sun\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Da\u2019 nuu, cu frate-meu, nuu, c\u0103 e a\u0219a grea via\u021ba taximetri\u0219tilor, s\u0103racii, \u0219i vai, trebuie s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 gazul la ma\u0219in\u0103, \u0219i ma\u0219ina se stric\u0103, \u0219i stai c\u0103 acum trebuie s\u0103 plece iar la munc\u0103 \u00een Viena \u0219i \u00eei d\u0103 el to\u021bi banii, las-o a\u0219a, s\u0103 fie bine, nu conteaz\u0103 c\u0103 a mai fost acolo de zeci de ori pe banii lua\u021bi de la el \u00een numele nu \u0219tiu c\u00e2tor promisiuni, \u0219i n-a f\u0103cut nimic, numa\u2019 s-a certat cu toat\u0103 lumea \u2013 c\u0103, deh, oamenii normali se prind repede \u2013, a stat ce a stat \u0219i-a venit \u00eenapoi c\u00e2nd s-au terminat banii, care fiu risipitor, dom\u2019le, arat\u0103-mi-l mie, c\u0103 de-l v\u0103d, fac tumbe ca la circ, ba chiar, ultima dat\u0103 i-am trimis eu bani s\u0103 vin\u0103, la rug\u0103mintea tatei, care nu mai avea, i-i d\u0103duser\u0103 pe to\u021bi, c\u0103 altfel nu ar fi avut cu ce s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103 \u00een \u021bar\u0103. \u0218i apoi, uite-a\u0219a, el, tata, va tr\u0103i cumva cu 10 lei pe zi, dup\u0103 ce \u00eei d\u0103 lunar cea mai mare parte din pensie, \u0219i nu po\u021bi spune c\u0103 are o pensie mic\u0103, a fost inginer la via\u021ba lui \u0219i a lucrat \u00een siderurgie, printre furnale, sau i-o d\u0103 direct pe toat\u0103, imediat ce i-o livreaz\u0103 po\u0219ta\u0219ul, \u0219i-apoi va sta la mila lui, c\u0103 da-de da-de, \u00eei va trimite mai apoi, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, un ban de-o p\u00e2ine, c\u0103 a\u0219a ne place nou\u0103, s\u0103 avem via\u021b\u0103 de cer\u0219etori, s\u0103 depindem la nesf\u00e2r\u0219it de \u201ecircumstan\u021be\u201d.<\/p>\n\n\n\n Dragul meu Bazil, \u00ee\u021bi propun s\u0103 nu ne formaliz\u0103m. Nici nu ne-am rev\u0103zut de cur\u00e2nd, a\u0219a c\u0103 mi te imaginez st\u00e2nd rezemat pe un stog de fum alb \u0219i r\u00e2z\u00e2nd la vreo replic\u0103 din Filimon sau din Caragiale. Umorul t\u0103u proverbial s-a datorat mereu \u0219i propriului t\u0103u r\u00e2s contagios cu care \u00eel asezonai, altfel nu s-ar fi putut explica cum jum\u0103tate din clas\u0103 se distra la glumele tale \u00eenvechite. Mi te asociez, inevitabil, cu figura lui Sadoveanu, nu at\u00e2t pentru c\u0103 ai sem\u0103na cu el, c\u00e2t pentru pasiunea nebun\u0103 pe care o f\u0103cuse\u0219i pentru Baltagul<\/em>. Ore \u00een \u0219ir \u00een care ne-ai adus \u0219i comentat albume de poze cu expedi\u021biile tale literare f\u0103cute cu elevii din alte vremuri (cu noi n-aveai nicio \u0219ans\u0103, m\u0103 bucur c\u0103 \u021bi-ai dat seama repede), pe urmele Vitoriei Lipan sau mai \u0219tiu eu pe unde, nu te-au condus la concluziile potrivite. \u021ai-ai irosit timpul degeaba. Acuma iart\u0103-m\u0103, poate ar fi trebuit s\u0103 te iau altfel, s\u0103 te \u00eentreb cum te mai sim\u021bi, cum mai e\u0219ti cu durerile etc. Ultima oar\u0103 c\u00e2nd ne-am v\u0103zut, \u021bi-am spus c\u0103 simt c\u0103 totul are s\u0103 fie bine. Sunt dificil de contrazis? Ast\u0103zi i-am vorbit de tine profei de literatur\u0103 veche. Nu te cunoa\u0219te, de unde ar fi putut\u2026 \u0218i cum e la tine acolo? Te-ai instalat, totul e \u00een regul\u0103? Cete\u0219ti romane ruse\u0219ti ori fran\u021buze\u0219ti, cercetezi manuscrise \u00eenc\u0103 nedescoperite?<\/p>\n\n\n\n Am crezut mult\u0103 vreme c\u0103 obiceiul \u2013 mort ast\u0103zi \u2013 de a ne trimite scrisori, telegrame, c\u0103r\u021bi po\u0219tale, vederi din vacan\u021be ori c\u0103l\u0103torii dateaz\u0103 din comunismul pe care, precum at\u00e2\u021bia al\u021bii, dincolo de crimele \u0219i ororile lui, mi l-am \u00eenve\u0219m\u00e2ntat inevitabil \u00eentr-o aur\u0103 inexplicabil de nostalgic\u0103. Ce judecat\u0103 bizar\u0103: c\u00e2nd spun \u201ecomunism\u201d sub\u00een\u021beleg o lume damnat\u0103 \u0219i distrus\u0103, fa\u021b\u0103 de care \u00een\u021beleg s\u0103 m\u0103 pozi\u021bionez \u00een gard\u0103, iar c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc, \u00eens\u0103, la te miri ce accesorii ne\u00eensemnate, nasturi, ace de siguran\u021b\u0103, insigne, c\u0103r\u021bi de joc ori alte nimicuri pe care le foloseam atunci \u00een via\u021ba de zi cu zi, resimt instantaneu o presiune \u00een co\u0219ul pieptului, ca o durere pl\u0103cut\u0103. De fapt, asociez flagrant acest obicei al coresponden\u021belor \u201eburgheze\u201d comunismului prin care a trecut \u0219i care l-a p\u0103strat, \u00eenc\u0103rcat poate de aura \u2013 ori, pe atunci, oroarea \u2013 de a ajunge uneori p\u00e2n\u0103 pe mesele de anchet\u0103 ale Securit\u0103\u021bii. Poate c\u0103 ast\u0103zi e un biet truism istoric c\u0103 burghezia noastr\u0103 a apelat la astfel de mijloace de a ne procura pl\u0103cere, pentru c\u0103 mai exista cu adev\u0103rat o distinc\u021bie \u00eentre vacan\u021b\u0103 \u0219i concediu (s-ar zice c\u0103 ultimul termen pare a c\u0103p\u0103ta rezonan\u021b\u0103 doar dup\u0103 venirea comunismului), iar vacan\u021bele adev\u0103rate, care durau c\u00e2te dou\u0103-trei luni, trebuiau marcate \u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite a\u0219a cum se cuvine. Fire\u0219te c\u0103 pia\u021ba boemei interbelice a fost rescris\u0103 de comuni\u0219ti, \u00eens\u0103 e ciudat cum ceva s-a p\u0103strat din toat\u0103 acea epopee \u0219i a ajuns cumva, ca o fil\u0103 corupt\u0103, ca o semn\u0103tur\u0103 indescifrabil\u0103, p\u00e2n\u0103 la noi.<\/p>\n\n\n\n M\u0103 n\u0103p\u0103desc amintiri pe care mi le privesc uneori cu mirare, un soi de membre pe care nu mi le recunosc, sosite dintr-o alt\u0103 via\u021b\u0103, apar\u021bin\u00e2nd unei sosii care a tr\u0103it cu adev\u0103rat \u00een locul meu \u0219i a\u0219a cum s-ar fi cuvenit, adic\u0103 incon\u0219tient \u0219i instinctual.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Pare c\u0103 nu mai e timp de pick-upuri, de gramofoane \u0219i de scris c\u0103r\u021bi po\u0219tale ori de compus scrisori, nici m\u0103car din cele de amor. Niciodat\u0103 \u00eencheiate la to\u021bi nasturii, ele ajung inevitabil pe Facebook sau pe alte canale prin care ne devers\u0103m, ca \u00eentr-o infla\u021bie f\u0103r\u0103 precedent, subiectivit\u0103\u021bile care ne locuiesc. Cine mai cite\u0219te ast\u0103zi poezie, \u00een lipsa unui agent de marketing inteligent? C\u00e2\u021bi dintre copii mai citesc oare din Jules Verne, c\u00e2nd lumea s-a plictisit deja de Harry Potter \u0219i de hobbi\u021bi? Unde sunt bunevestirile de alt\u0103dat\u0103, c\u00e2nd ele pot fi substituite prin simpla ap\u0103sare a unui buton, \u00een timp ce mu\u0219ti dintr-un hamburger sau faci o sut\u0103 \u0219i-o mie de lucruri \u00een acela\u0219i timp, doar zap\u00e2nd, doar bif\u00e2nd\u2026 Nu mai e timp nici m\u0103car s\u0103 ne am\u0103gim, vorba Holografilor. \u0218i totu\u0219i, mi-ar pl\u0103cea s\u0103 cred c\u0103 aceia care caut\u0103 s\u0103 ne conving\u0103 c\u0103 amintirile, nostalgiile, muzica pe care o ascult\u0103m, colec\u021biile de juc\u0103rii, de suveniruri, de CD-uri, de casete audio, de \u00eenregistr\u0103ri vechi f\u0103cute noaptea pe Radio Contact, de timbre, de c\u0103r\u021bi po\u0219tale, de vederi de la mare, de c\u0103r\u021bi \u0219i de reviste vechi apar\u021bin altui secol, se mai \u0219i \u00een\u0219al\u0103. C\u0103 e o capcan\u0103 la mijloc \u0219i c\u0103 ele tr\u0103iesc de fapt c\u00e2t\u0103 vreme tr\u0103im \u0219i noi. Poate c\u0103 nu ar trebui s\u0103 ne l\u0103s\u0103m indu\u0219i \u00een eroare, s\u0103 nu abandon\u0103m de tot patefoanele, gramofoanele, pick-upurile, s\u0103 nu credem \u00een tot ce vedem. S\u0103 nu fim din cale afar\u0103 de m\u00e2hni\u021bi c\u00e2nd surprindem imaginea roas\u0103 de purici a videoclipurilor de piese din anii \u201970, \u201980 sau \u201990 pe YouTube. \u00cen asemenea condi\u021bii, CD-urile, DVD-urile ori vinilurile, fiecare cu c\u0103rticica din dotare, pot deveni un bun aliat. Ar merita reparate \u00een chip ostentativ vechile combine muzicale \u0219i pick-upurile, cur\u0103\u021bate de praf, puse din nou \u00een func\u021biune, c\u00e2t s\u0103 ne putem iluziona, fie \u0219i pre\u021b de dou\u0103 secunde, c\u0103 vom putea da timpul \u00eenapoi nestingheri\u021bi \u0219i c\u0103 vom putea m\u00e2zg\u0103li \u00een continuare pere\u021bii cu \u00eendemnuri distopice.<\/p>\n\n\n\n Da, s\u0103 nu r\u00e2zi, poate c\u0103 sunt mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t tine. Nu \u0219tiu de unde \u00eemi vin imboldul ori pl\u0103cerea de a scrie scrisori ca alt\u0103dat\u0103. Nu r\u00e2de, tu ar trebui s\u0103 \u0219tii mai bine dec\u00e2t mine ce \u00eenseamn\u0103 asta. Uite, c\u00e2nd am dat adineaori drumul la radio, m-a izbit sentimentul c\u0103, dup\u0103 copil\u0103rie, tot ce am tr\u0103it p\u00e2n\u0103 acum \u021bine de un truc, de o fantasm\u0103, de o i-realitate. Ascult Do you remember\u2026<\/em>, \u0219tii, piesa aia a lui Phil Collins. Sentimentul c\u0103 e prea t\u00e2rziu, presim\u021birea c\u0103 Now it\u2019s over<\/em>, \u0219i deasupra lor enervanta \u00eentrebare: Tell me, do you remember\u2026<\/em> Sunt momente, Bazil, \u00een care nu mai \u0219tiu cum s\u0103-mi rostesc sau explic umfl\u0103tura dureroas\u0103 din piept care \u00eemi apare atunci c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la timpul \u0103sta futut aiurea \u0219i niciodat\u0103 reg\u0103sit. \u0218i da, am r\u0103mas pateticul pe care \u00eel \u0219tiai dintotdeauna, sunt doar mult mai murdar, mai golan \u0219i mai obosit. Din insomnie voi trece cur\u00e2nd \u00een licantropie. Mai \u021bin minte \u0219i acum c\u00e2nd \u021bi-am \u00eenm\u00e2nat prima poezie, era despre Bunica, rug\u00e2ndu-te sfios s\u0103-mi spui ce p\u0103rere ai, \u0219i dac\u0103 are vreun rost toat\u0103 povestea asta cu scrisul. M\u0103 n\u0103p\u0103desc amintiri pe care mi le privesc uneori cu mirare, un soi de membre pe care nu mi le recunosc, sosite dintr-o alt\u0103 via\u021b\u0103, apar\u021bin\u00e2nd unei sosii care a tr\u0103it cu adev\u0103rat \u00een locul meu \u0219i a\u0219a cum s-ar fi cuvenit, adic\u0103 incon\u0219tient \u0219i instinctual. Am voca\u021bia nostalgiei, cred c\u0103 am avut-o dintotdeauna, \u00eenc\u0103 de pe la patru-cinci ani, c\u00e2nd nu excelam prin nimic, dar \u00eemi descopeream farmecul personal atunci c\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een compania unor reprezentante ale sexului feminin. Ca de pild\u0103 vecina de la parter, o copil\u0103 de vreo 12-13 ani, care venea serile s\u0103-mi aduc\u0103 pufule\u021bi \u0219i s\u0103 se uite la noi la TV, sau \u0219efa de la Institutul de Chimie unde lucra Bunica, o blond\u0103 divor\u021bat\u0103, de vreo 30 de ani, cu bucle mari \u0219i parfumate. Erau doar dou\u0103 dintre tipele care m\u0103 provocau \u00een cel mai \u00eenalt grad. \u0218i eram deja inamorat \u0219i ridicol, cu buclele mele blonde pe care mi le mai amintesc doar din poze, \u0219i gelos pe timpul care pleca duc\u00e2ndu-mi cu el iubitele niciodat\u0103 avute, unele aflate \u00eenc\u0103 \u00een starea de pudr\u0103, altele \u00een starea de cret\u0103, \u00eentinse \u0219i r\u0103sucite pe asfaltul din fa\u021ba blocului de pe Albac 6. Ascuns \u00een spatele multiplelor scenarii pe care mi le clocea mintea, \u00een spatele \u0219or\u021burilor, care de care mai colorate ale Bunicii, \u0219i \u00een spatele p\u0103turilor de t\u0103i\u021bei, dansam la bra\u021b cu Dumnezeu, m\u0103 ascundeam eu de El, nu El de mine\u2026 \u00cel tr\u0103geam de moa\u021be \u0219i dansam cu El pe Abba, Andante, Andante<\/em>\u2026<\/p>\n\n\n\n Cred, totu\u0219i, c\u0103 boala nostalgiei este un caz medical destul de complex. Cel mai grav simptom este senza\u021bia de fericire t\u00e2mp\u0103 de a putea tr\u0103i \u00een trecut, \u00een spatele acelor p\u0103turi de t\u0103i\u021bei ale Bunicii, ag\u0103\u021bate suprarealist \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 cu brazi pitici. Salvarea vine, \u00eens\u0103, ca \u00eentotdeauna, de unde nici nu g\u00e2ndesc. Mizeriile \u0219i umilin\u021bele, perfecte \u00een statornicia lor, \u00eemi \u00eentind mereu m\u00e2na scorojit\u0103 \u0219i ulcerat\u0103, pe care o prind, de cele mai multe ori, cu figura t\u00e2mpului care \u00eenghite sc\u00e2rbit fiola de algocalmin cu privirea a\u021bintit\u0103 spre linguri\u021ba de zah\u0103r, exact a\u0219a cum m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base mama. C\u0103ci fiecare carte, fiecare melodie ori imagine, care mi-au fost c\u00e2ndva afine, dau buzna prin to\u021bi porii \u0219i mi se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 cu coastele, aproape de zona umfl\u0103turii dureroase din piept. Nu, niciodat\u0103 nu m\u0103 \u00een\u021beap\u0103 cum o f\u0103ceau alt\u0103dat\u0103 splina ori apendicele. Durerea lor e suportabil\u0103 \u0219i \u00eencape \u00eentr-o fiol\u0103 spart\u0103, lichidul lor are mirosul sticlu\u021belor de ciocolat\u0103 de la \u201eFeleacul\u201d \u2013<\/a> mai \u021bii minte? \u2013, din acelea umplute cu cognac \u0219i glazurate pe din\u0103untru cu zah\u0103r, dizolvabile oric\u00e2nd \u00een erotica pi\u0219c\u0103toare a contrac\u021biilor gurii. Cred c\u0103 r\u00e2zi de ultima mea expresie. Ai tot dreptul, c\u00e2t\u0103 vreme m\u0103 \u0219tii: de\u0219i nu m-am opus niciodat\u0103 progresului, ba dimpotriv\u0103, la mine aproape totul este despre lumea lui alt\u0103dat\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n \u0218tiu, am mai vorbit pe tema asta \u00een noaptea aceea din timpul excursiei cu clasa, c\u00e2nd tu aveai, ca niciodat\u0103, un chef teribil de pove\u0219ti, iar eu eram rupt de obosit dup\u0103 o zi \u00eentreag\u0103 de s\u0103niu\u0219 \u0219i biruit de paharele de vin fiert pe care le-am stins \u00eempreun\u0103 \u00een z\u0103pad\u0103. Pentru mine, alt\u0103dat\u0103<\/em> e un cuv\u00e2nt-ancor\u0103, un cuv\u00e2nt-scorbur\u0103, un cuv\u00e2nt-necuv\u00e2nt. Mi-am tot lipit urechea de zid, c\u00e2t s\u0103 prind ceva din Vocea aia care \u00eemi \u0219optea, serile \u0219i nop\u021bile, c\u0103, deh, lacrimile sunt un dar de Sus, \u0219i care m\u0103 r\u0103sf\u0103\u021ba \u00eenainte s\u0103 adorm cu harul vorbelor Sale. Numai c\u0103 pe mine m\u0103 interesa, abia acum realizez dup\u0103 tot acest timp, mai degrab\u0103 \u201edeh\u201d-ul acela\u2026 Poate de aceea m-am \u0219i l\u0103sat de studiile de teologie, b\u0103nuiesc c\u0103 ai aflat \u00eentre timp. Pe din\u0103untru, pulsam ca o reptil\u0103 \u00een captivitate.<\/p>\n\n\n\n \u2026\u0219i-apoi c\u00e2t de dureros \u0219i c\u00e2t de \u00eenc\u0103rcat \u00eencepe Believe<\/em>, piesa aia a lui Elton John! Mi-ai spus-o, \u0219tiu, nu \u00ee\u021bi place m\u0103sc\u0103riciul \u0103la cu titlu de Sir, dar te rog, du-te acum<\/em>, imediat ce cite\u0219ti, caut-o la fel cum ai c\u0103uta un poem \u00een bibliotec\u0103 \u0219i ascult-o cu g\u00e2ndul la mine. \u0218tiu c\u0103 te-am b\u0103tut la cap ultimele d\u0103\u021bi cu muzica asta a mea \u0219i nu \u0219tiu sincer ce fel de muzic\u0103 ascul\u021bi tu acolo, dar pune-te acum \u0219i ascult-o. De c\u00e2te ori nu m-a plictisit, copil fiind: adormeam, g\u00e2ndind la noile \u0219i la vechile planuri amoroase pe care le \u00eencropeam \u0219i le profe\u021beam, \u0219i la temerile pl\u0103cute care \u00eemi fr\u0103m\u00e2ntau mintea de pe atunci, c\u00e2nd \u0219tiam s\u0103 adorm, c\u00e2nd nu eram nevoit s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b adormirea <\/em>ca pe un proces, ca pe o ecua\u021bie capricioas\u0103. Dar melodia din casetofon \u00ee\u0219i ducea notele, grave \u0219i \u020bnc\u0103rcate, mai departe \u0219i mai departe, p\u00e2n\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it adormeam. \u0218i pe c\u00e2t de dureros \u0219i de \u020bnc\u0103rcat \u020bncepe Believe<\/em>, pe at\u00e2t de u\u0219or \u0219i de lin mi-a\u0219 dori, dragul meu Bazil, s\u0103 \u00eenceap\u0103 \u0219i povestea asta c\u0103tre tine. O injec\u021bie pe care s\u0103 n-o sim\u021bi, un vaccin scurt, o usturime u\u0219oar\u0103, pre\u021b de c\u00e2teva secunde.<\/p>\n\n\n\n (De ce, pentru numele lui Dumnezeu, ne sim\u021bim mai bine, \u0219tiind c\u0103 exist\u0103 cineva care ascult\u0103 aceea\u0219i muzic\u0103, cite\u0219te acelea\u0219i c\u0103r\u021bi \u0219i rumeg\u0103 acelea\u0219i panseuri filosofice? De unde pornirea asta, uneori de\u0219\u0103n\u021bat\u0103, hidoas\u0103 estetic, de a ne exporta la nesf\u00e2r\u0219it \u00een cel\u0103lalt?)<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Proz\u0103 de Adrian Mure\u0219an<\/p>\n","protected":false},"author":373,"featured_media":11836,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1924,29],"tags":[2316,1923,2284,47],"coauthors":[2315],"class_list":["post-11837","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-proza","category-fictiune","tag-adrian-muresan","tag-box-office-proza","tag-nr-7-9-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/Adrian-Muresan.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11837","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/373"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11837"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11837\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11841,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11837\/revisions\/11841"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11836"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11837"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11837"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11837"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11837"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n