{"id":11766,"date":"2024-12-04T15:42:43","date_gmt":"2024-12-04T12:42:43","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11766"},"modified":"2024-12-04T16:22:52","modified_gmt":"2024-12-04T13:22:52","slug":"binecuvantate-fie-animalele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11766","title":{"rendered":"Binecuv\u00e2ntate fie animalele…"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00centr-adev\u0103r, titlul ales de aceast\u0103 dat\u0103 ne poate duce cu g\u00e2ndul la romanul din 1970 al scriitorului Glendon Swarthout, Binecuv\u00e2nta\u021bi animalele \u0219i copiii<\/em> (tradus de Zoe Manolescu pentru Editura Univers, Colec\u021bia Globus, \u00een 1980), sau la filmul omonim, realizat de regizorul Stanley Kramer \u00een 1971 sau, de ce nu, doar la coloana sonor\u0103 a acestuia, scris\u0103 de Bunny Botkin \u0219i Barry De Vorzon \u0219i interpretat\u0103 de forma\u021bia The Carpenters. \u00cen oricare dintre cazuri, asem\u0103narea sau paralelizarea cu ele sunt absolut accidentale \u0219i deliberate, pentru c\u0103 exemplele la care ne vom opri aici vor fi c\u00e2teva aspecte de zooterapie, textualizate de autori pentru a dezv\u0103lui leg\u0103tura pe care o pot stabili personajele cu animalele lor favorite, precum \u0219i impactul pe care aceast\u0103 conexiune o poate genera \u00een procesul evolu\u021biei narative. A\u0219a cum se poate \u00eent\u00e2mpla \u00een c\u0103r\u021bi, am avut \u0219i noi un c\u00e2ine, pe Nero, care, asemenea fermei din Africa a lui Karen Blixen, a r\u0103mas \u00eencapsulat \u00een sertarul cu amintiri al familiei, fiind o experien\u021b\u0103 important\u0103, benefic\u0103, \u00een \u00eentreaga perioada c\u00e2t a convie\u021buit cu noi, ata\u0219amentul \u0219i afec\u021biunea lui necondi\u021bionate cre\u00e2nd o simbioz\u0103 exemplar\u0103 prin comportamentul lui fa\u021b\u0103 de noi \u0219i prin acea \u201erela\u021bie diferit\u0103\u201d pe care o putea \u00eentre\u021bine cu noi, adul\u021bii (vezi De Wailly et al., 2005: 66).<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2ini \u0219i elefan\u021bi<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Sursele electronice indic\u0103 \u00een mod repetat c\u0103 cel mai popular animal de companie \u00een zilele noastre este c\u00e2inele, descris ca fiind prietenos, sociabil, juc\u0103u\u0219, curios, temerar, sprinten, loial \u0219i protector cu st\u0103p\u00e2nii s\u0103i (uneori ajung\u00e2nd chiar la agresivitate); a r\u0103mas \u00een istorie ca \u201eprincipalul \u00eenso\u021bitor al v\u00e2n\u0103torului\u201d, cultiv\u00e2ndu-i-se \u201einstinctul s\u0103lbatic \u00een scopul de a depista \u0219i prinde alte animale\u201d \u0219i fiind \u201eadmis de \u00eenalta societate spre sf\u00e2r\u0219itul evului mediu\u201d (Lewinsohn, 1988: 175); ast\u0103zi, dogni\u021bia, adic\u0103 cercetarea cogni\u021biei c\u00e2inilor, decreteaz\u0103 c\u0103 \u201eun sfert dintre proprietari \u00ee\u0219i consider\u0103 c\u00e2inele mai inteligent dec\u00e2t majoritatea oamenilor\u201d (De Waal, 2019: 148), c\u00e2inii fiind capabili s\u0103 \u00eenve\u021be lucruri pe care vor s\u0103 le fac\u0103 din varii motive, mai cu seam\u0103 din dorin\u021ba de comunicare cu st\u0103p\u00e2nul lor, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul lui Doorman\/Portarul, c\u00e2inele de \u0219aptesprezece ani al lui Ed Kennedy, mereu a\u0219ezat \u201ela u\u0219a cu plas\u0103 (…), \u00eenc\u0103 de la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103 (…), o corcitur\u0103 de ciob\u0103nesc german cu  rotweiller (…)\u201d, care \u201e\u00eenainte a fost c\u00e2inele tatei, dar, c\u00e2nd b\u0103tr\u00e2nul a murit, \u00een urm\u0103 cu aproximativ \u0219ase luni, mama mi l-a dat mie (…); l-am luat cu mine. \u00cen magherni\u021ba mea. La u\u0219a lui. \u0218i este fericit (…). E fericit c\u00e2nd lumina soarelui p\u0103trunde prin u\u0219a cu plas\u0103 \u0219i-l \u00eenc\u0103lze\u0219te. E bucuros s\u0103 doarm\u0103 acolo \u0219i s\u0103 se mute mai \u00een fa\u021b\u0103 c\u00e2nd \u00eencerc s\u0103 \u00eenchid noaptea u\u0219a de lemn. \u00cen asemenea momente, \u00eel iubesc al naibii de mult\u201d (Zusak, 2021: 26-7). Cu un al \u0219aselea sim\u021b al s\u0103u, care \u201e\u00eencepe acolo unde se opresc posibilit\u0103\u021bile, adesea foarte limitate, ale oamenilor \u201d (De Wailly et al., 2005: 202), Portarul e cel care alung\u0103 sentimentul de singur\u0103tate al protagonistului, a\u0219a cum, de altminteri, recunoa\u0219te acesta: \u201ec\u00e2nd \u00eel v\u0103d pe Portar, \u00eel ridic \u0219i-l \u021bin \u00een bra\u021be, chiar dac\u0103 are patruzeci \u0219i cinci de kilograme. \u00cel s\u0103rut \u0219i, \u00een ciuda murd\u0103riei \u0219i a duhorii, \u00een aceast\u0103 sear\u0103 simt c\u0103 pot duce pe bra\u021be \u00eentreaga lume. Portarul m\u0103 prive\u0219te amuzat\u201d (Zusak  2021: 64), r\u0103m\u00e2ne mereu \u00eenso\u021bitorul lui Ed, \u201etovar\u0103\u0219ul s\u0103u credincios\u201d (250). <\/p>\n\n\n\n

Op\u021biunea noastr\u0103 pentru al\u0103turarea, aparent paradoxal\u0103, a dou\u0103 animale cu areale at\u00e2t de diferite, c\u00e2inii \u0219i elefan\u021bii (\u0219i totu\u0219i, romanii \u00eei foloseau \u00een acela\u0219i spectacol de lupt\u0103!), e determinat\u0103 de descoperirea de texte \u00een care personajele s-au reconstruit \u0219i reconfigurat structural prin coabitarea cu unul dintre ele, ambele fiind remarcabile prin particularit\u0103\u021bile lor cognitive, manifestate \u00een proximitatea oamenilor, \u0219i studiate preponderent pentru a explica anumite reac\u021bii generate de aceast\u0103 situa\u021bie comunica\u021bional\u0103. Este unanim acceptat faptul c\u0103 elefan\u021bii sunt inteligen\u021bi, c\u0103 \u201eau un comportament spontan, care nu permite precizia \u0219i controlul cerute de \u0219tiin\u021b\u0103 (…), c\u0103 sunt mai pu\u021bin previzibili dec\u00e2t multe alte animale domestice, c\u0103 pot fi agresivi cu oamenii, chiar put\u00e2nd s\u0103-i omoare\u201d (De Waal, 2019: 277) \u0219i c\u0103 pot forma leg\u0103turi \u00eendelungate cu \u00eengrijitorii\/cornacul lor, a\u0219a cum sunt ele prezentate \u00een povestea emo\u021bionant\u0103 a salv\u0103rii puiului de elefant Violet de c\u0103tre \u00eengrijitoarea Hettie \u00een timpul bombard\u0103rii Belfastului \u00een cel de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial. Pentru c\u0103 \u201eelefan\u021bii pot percepe infrasunete\u201d (De Waal, 2019: 278), Violet a reac\u021bionat la zgomotul sirenelor \u201ep\u0103\u0219ind agitat\u0103, \u021bip\u00e2nd sf\u00e2\u0219ietor\u201d, iar Hettie a c\u0103utat imediat \u201eun mod de a lini\u0219ti biata creatur\u0103\u201d, oferindu-i o chifl\u0103 dulce, pe care elefantul \u201ea ridicat-o cu trompa \u0219i a dus-o la gur\u0103\u201d (Walsh, 2023: 226).  Ca orice animal care de\u021bine \u201eputerea inexplicabil\u0103 \u0219i neexplicat\u0103 de a prevedea marile dezastre, \u00een special cutremurele de p\u0103m\u00e2nt, avalan\u0219ele, asasinate, bombe, inunda\u021bii\u201d (De Wailly et al., 2005: 56), Violet nu se simte\/nu mai este \u00een siguran\u021b\u0103 la gr\u0103dina zoologic\u0103 Bellevue; ca atare, se iau m\u0103suri de precau\u021bie pentru protejarea ei \u0219i pentru evitarea sacrific\u0103rii ei odat\u0103 cu celelalte animale mari aflate \u00een captivitate. Hettie hot\u0103r\u0103\u0219te s\u0103 o duc\u0103 pe Violet la ea acas\u0103: \u201eHettie \u021binea b\u0103\u021bul aproape de fruntea lui Violet, iar elefantul o urma, p\u0103\u0219ind \u00eempreun\u0103 de-a lungul potecii \u0219erpuite care m\u0103rginea voliera\u201d (Walsh, 2023: 260); c\u00e2nd animalul alunec\u0103 pe caldar\u00e2mul care acoper\u0103 strada, o c\u0103dere cu rostogolire \u00een aer \u0219i aterizare pe spate, cu \u201epicioarele \u00een sus\u201d, Hettie \u201ea s\u0103rit \u0219i a alergat spre ea, m\u00e2ng\u00e2ind-o cu m\u00e2ini tremur\u0103toare, verific\u00e2ndu-i trupul, \u00een c\u0103utarea de r\u0103ni, \u0219i oferindu-i \u00een acela\u0219i timp alinare (…). E\u0219ti bine, feti\u021bo, a consolat-o Hettie. Totul e bine\u201d (264), mas\u00e2ndu-i trupul, \u201etras\u00e2nd cercuri pe suprafa\u021ba pielii\u201d, iar elefantul \u201ea sc\u00e2ncit \u00eenceti\u0219or\u201d (265), parc\u0103 apel\u00e2nd la cel de al \u0219aselea sim\u021b al s\u0103u, acela de a putea supravie\u021bui \u201e\u00een condi\u021bii dramatice, catastrofale\u201d (De Wailly et al., 2005: 26).<\/p>\n\n\n\n

Efecte ale zooterapiei<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cititorul atent (\u0219i interesat!) identific\u0103 destul de u\u0219or tente de zoomorfism la animalele apropiate personajelor, adic\u0103 un anume stadiu de asimilare \u00een care \u201eanimalul se comport\u0103 fa\u021b\u0103 de om ca \u0219i cum acesta ar fi un individ din specia sa\u201d (Cociu, 1979: 35), r\u0103spunz\u00e2nd grijii st\u0103p\u00e2nului \u0219i adapt\u00e2ndu-se firii acestuia cu recuno\u0219tin\u021b\u0103, a\u0219a cum este cazul ra\u021bei lui Ruth, Rosa, care \u201epurta boto\u0219ei tricota\u021bi \u0219i p\u0103rea s\u0103 \u0219chiop\u0103teze pu\u021bin, ca \u0219i Ruth. Iar Ruth c\u0103p\u0103tase parc\u0103 un leg\u0103nat, ca Rosa\u201d (Penny, 2017: 196). Personajul-observator, Inspectorul-\u0219ef Armand Gamache, rezident \u00een satul Three Pines, concluzioneaz\u0103 amuzat cu g\u00e2ndul la c\u00e2inele s\u0103u, Henri, c\u0103 \u201edac\u0103 oamenii chiar \u00eencep s\u0103 semene cu animalele lor de companie (…), atunci era posibil ca \u00een orice moment s\u0103-i creasc\u0103  ni\u0219te urechi enorme \u0219i s\u0103-i apar\u0103 pe fa\u021b\u0103 o expresie juc\u0103u\u0219\u0103 \u0219i cam absent\u0103. Dar Rosa era pentru Ruth mai mult dec\u00e2t un simplu animal de companie, iar Ruth era pentru ra\u021b\u0103 mai mult dec\u00e2t o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 ca oricare alta.\u201d (197)<\/p>\n\n\n\n

Leg\u0103tura dintre oameni \u0219i animalele lor de companie este categoric mutual\u0103, \u00een sensul c\u0103 exist\u0103 \u0219i oameni de companie pentru animale \u00een complicatul proces de terapie cu animale de companie (pet therapy)<\/em> sau zooterapia, o terapie sugerat\u0103 \u00een cazul unei acute nevoi de comunicare emo\u021bional\u0103 sau de ameliorare a unei condi\u021bii de izolare sau frustrare, cum este cea \u00een care se g\u0103se\u0219te \u0218tefan, tat\u0103l lui Vlad, de\u021binut la Gherla; acesta prime\u0219te un dar salvator de la un gardian omenos [Iacoban], un pui de vrabie, cu sfatul urm\u0103tor: \u201eHr\u0103ne\u0219te-o! Ai grij\u0103 de ea. Via\u021ba ei depinde de tine. O s\u0103 te ajute, ai s\u0103 vezi\u201d; vrabia s-a dovedit a fi vital\u0103 \u00een acele zile de recluziune: \u201eVrabia aia m-a ajutat s\u0103 ies \u00eentreg de la izolare. Am vorbit cu ea. Am m\u00e2ng\u00e2iat-o. I-am povestit chiar \u0219i fosta mea via\u021b\u0103. Am sim\u021bit c\u0103 am un suflet lipit de mine. C\u0103 am o responsabilitate. C\u0103 nu sunt singur. Dac\u0103 muream eu, murea \u0219i ea (…). M-au \u021binut dou\u0103 luni acolo. C\u00e2nd am ie\u0219it, orbit de lumina soarelui, am deschis marginile hainei \u0219i i-am dat drumul s\u0103 zboare. Oare s-a descurcat? M-am g\u00e2ndit c\u0103 era exact ca mine. \u00cemi purtasem singur de grij\u0103. Via\u021ba mea \u0219i via\u021ba vrabiei tot cam aia erau (…); am ajutat-o, a\u0219a cum \u0219i gardianul cel bun f\u0103cuse cu mine. \u0218i-mi d\u0103duse mai departe firul \u0103sta. Era ca \u0219i cum a\u0219 fi \u00eentors binele.\u201d (Cre\u021bu, 2023: 162)<\/p>\n\n\n\n

Asemenea tuturor organismelor vii, at\u00e2t de sensibile la varia\u021biile de mediu \u0219i at\u00e2t de \u00eenzestrate s\u0103 perceap\u0103 schimb\u0103rile din jur cu ajutorul organelor lor de sim\u021b, acele \u201eforma\u021biuni nervoase senzitive\u201d, pe baza c\u0103rora animalele iau \u201eanumite atitudini, comportamente\u201d (Pora, 1980: 75), animalele de companie r\u0103spund \u00eentotdeauna inten\u021biilor st\u0103p\u00e2nului lor, fiind capabile s\u0103 \u00eel citeasc\u0103 <\/em>\u00een fiecare moment petrecut \u00eempreun\u0103, asemenea lui Henri, care e gata s\u0103 se joace \u00een z\u0103pad\u0103 cu Gamache pentru c\u0103 \u201e\u0219tia c\u0103 este iubit. \u0218i \u0219tia cum s\u0103-i iubeasc\u0103 pe ceilal\u021bi\u201d (Penny, 2017: 162), la fel cum este gata s\u0103 \u00eei ofere acestuia recompensa companiei sale c\u00e2nd inspectorul se \u00eentoarce, obosit, din misiunea sa, alerg\u00e2nd \u201es\u0103-l salute\u201d, d\u0103ruindu-i \u00eentreaga lui  afec\u021biune \u0219i c\u0103ldur\u0103, c\u0103ci \u201eHenri era fericit s\u0103 le ofere pe am\u00e2ndou\u0103\u201d (330), ca semn al unei interac\u021biuni consacrate.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cociu, Mihail, 1979, Gr\u0103dina zoologic\u0103 \u2013 un muzeu viu<\/em>, Bucure\u0219ti: Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103<\/p>\n\n\n\n

Cre\u021bu, Bogdan, 2023, Mai pu\u021bin dec\u00e2t dragostea<\/em>,Ia\u0219i: Polirom<\/p>\n\n\n\n

De Waal, Frans, 2019 (2016), Suntem \u00eendeajuns de inteligen\u021bi pentru a \u00een\u021belege inteligen\u021ba animalelor,<\/em> Bucure\u0219ti: Humanitas (trad. Carmen Strungaru)<\/strong><\/p>\n\n\n\n

De Wailly, Philippe, Lambert, Gilles, Brincourt, Christian, Drs., 2005 (2001), Al \u0219aselea sim\u021b al animalelor, <\/em> Bucure\u0219ti: Editura LIDER (trad. Margareta Vavi Petrescu)<\/p>\n\n\n\n

Lewinsohn, Richard, 1988 (1910), O istorie a animalelor. Rolul lor \u00een dezvoltarea civiliza\u021biei umane,<\/em> Bucure\u0219ti: Editura Meridiane (trad. Lucia Ruxandra Munteanu)<\/p>\n\n\n\n

Penny, Louise, 2017 (2013), Locul de unde vine lumina, <\/em>Bucure\u0219ti: Editura Trei (trad. Mihaela Apetrei)<\/p>\n\n\n\n

Pora, Eugen, 1980, Unitatea lumii vii, <\/em> Bucure\u0219ti: Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103<\/p>\n\n\n\n

Walsh, Kirk, S., 2023 (2021), Elefantul din Belfast, <\/em>Bucure\u0219ti: Corint Fiction (trad. Ioana Petridean)<\/p>\n\n\n\n

Zusak, Markus, 2021 (2002), Mesagerul, <\/em>Bucure\u0219ti: RAO Distribu\u021bie (trad. Andra Elena Agafi\u021bei)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Articol de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":11769,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2284,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-11766","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-7-9-2024","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/12\/dog.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11766","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11766"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11766\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11772,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11766\/revisions\/11772"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11769"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11766"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11766"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11766"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11766"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}