{"id":11732,"date":"2024-11-30T14:50:21","date_gmt":"2024-11-30T11:50:21","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11732"},"modified":"2024-11-30T14:50:28","modified_gmt":"2024-11-30T11:50:28","slug":"gluck-misteriosul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11732","title":{"rendered":"Gluck misteriosul"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

La 2 iulie 2024 s-au \u00eemplinit 310 ani de la na\u0219terea lui Christoph Gluck (1714-1787), unul dintre cei mai mari compozitori de m\u00e2na a doua. Poate e prea dur spus \u201ede m\u00e2na a doua\u201d, dar asta e o consecin\u021b\u0103 a faptului c\u0103 prea suntem obi\u0219nui\u021bi doar cu Bach, Mozart, Beethoven, Schubert, Handel, Bruckner sau Debussy (sau nu?). Oricum, Gluck a r\u0103mas \u00een istoria muzicii \u00een primul r\u00e2nd ca reformator al operei barocului \u0219i ca unul dintre deschiz\u0103torii de drumuri pentru clasicismul muzical (al\u0103turi de leatul lui, Carl Philipp Emmanuel Bach, unul dintre fiii marelui Sebastian). Admira\u021bia pe care o aveau pentru Gluck unii ca Mozart, Beethoven, Berlioz sau Wagner ar trebui s\u0103 ne dea de g\u00e2ndit. Chiar dac\u0103 ei \u00ee\u0219i recuno\u0219teau \u00een germene unele dintre tr\u0103s\u0103turile stilistice proprii, tot ar fi ceva de luat \u00een seam\u0103. Aniversarea lui Gluck a trecut aproape neobservat\u0103 \u00een lume, cu c\u00e2teva excep\u021bii (redifuzarea c\u00e2torva opere la Mezzo TV). Dar chiar dac\u0103 (fie vorba \u00eentre noi) operele lui sunt importante mai mult prin principiile aplicate dec\u00e2t prin calitatea lor strict muzical\u0103, exist\u0103 \u00een ele numeroase momente formidabile, care \u00eendrept\u0103\u021besc respectul posterit\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de unul dintre cei mai influen\u021bi \u0219i mai pu\u021bin cunoscu\u021bi compozitori.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 \u0219i despre cei mai mari se perpetueaz\u0103 de obicei prea multe locuri comune \u0219i falsuri evidente (cu excep\u021bia unor muzicologi serio\u0219i), cu at\u00e2t mai mult despre Gluck imaginea postum\u0103 e deformat\u0103 de falsuri \u0219i cli\u0219ee. M\u0103car cu ocazia acestei anivers\u0103ri, \u00eei dator\u0103m cur\u0103\u021barea ei de aceste buruieni, care, culmea, au fost de mult demascate pe baze documentare, dar lenea e \u00eenc\u0103 prea r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u0219i \u00een breasla muzical\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, cum \u00eel chema pe Gluck? E drept c\u0103 a fost botezat Christoph Willibald, dar nici el, nici contemporanii lui n-au folosit niciodat\u0103 al doilea prenume, care-i fusese dat dup\u0103 hramul bisericii \u00een care a fost botezat la 4 iulie 1714 \u0219i care se d\u0103dea atunci multor copii cre\u0219tina\u021bi acolo. Abia muzicologii din sec. al XIX-lea au \u00eenceput s\u0103-i spun\u0103 \u0219i Willibald ca s\u0103-l disting\u0103 de unchiul s\u0103u Johann Christoph, n\u0103scut \u00een 1700 \u0219i al c\u0103rui certificat de botez fusese o vreme confundat cu cel al compozitorului. Muzicologia ca \u0219tiin\u021b\u0103 s-a n\u0103scut \u00een spa\u021biul cultural german \u00een sec. al XIX-lea, iar meritele de a \u00eencepe s\u0103 pun\u0103 ordine \u00een haosul documentelor de istorie a muzicii \u0219i de a edita primele edi\u021bii integrale ale operei marilor compozitori r\u0103m\u00e2n merite incontestabile. Doar c\u0103 ele nu sunt \u00een totalitate adev\u0103ruri s\u0103pate \u00een piatr\u0103, fiind marcate de mentalitatea romantismului \u0219i de unele deficien\u021be inerente de documentare \u0219i de metod\u0103, care sunt corectate ulterior \u0219i permanent (vorba aceea, \u0219tiin\u021ba e o succesiune de erori corectate).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen al doilea r\u00e2nd, ce a fost Gluck, ceh, austriac sau german? Satul \u00een care s-a n\u0103scut, Weidenwang, e azi un cartier din or\u0103\u0219elul Berching (pe atunci, Erasbach), situat \u00een districtul Oberpfalz din estul Bavariei, la grani\u021ba cu Cehia. Compozitorul nefiind de origine nobil\u0103, cel mai vechi str\u0103mo\u0219 al lui cunoscut e str\u0103bunicul, care provenea din Rokycany, un or\u0103\u0219el din vestul Boemiei (teritoriu ce includea Cehia de azi \u0219i care se afla, ca \u0219i Oberpfalz, sub st\u0103p\u00e2nirea Habsburgilor). Numele Gluck apare scris \u00een multe feluri \u00een documentele istorice din Rokycany \u0219i provine probabil din cuv\u00e2ntul ceh kluk<\/em> (b\u0103iat). Numele de fat\u0103 al mamei compozitorului nu e cunoscut, iar prenumele germanice ale lui \u0219i ale rudelor lui pot fi o consecin\u021b\u0103 a germaniz\u0103rii practicate de st\u0103p\u00e2nirea imperial\u0103. Italianul Antonio Salieri, elevul \u0219i protejatul lui din a doua lui perioad\u0103 vienez\u0103, de la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, scria \u00een memorii c\u0103 limba matern\u0103 a lui Gluck era ceha \u0219i c\u0103 el se exprima cu efort \u00een german\u0103, francez\u0103 \u0219i italian\u0103, amestec\u00e2ndu-le \u00een vorbirea liber\u0103 (ca Handel pe vremuri \u0219i ca Salieri \u00eensu\u0219i). Biografii germani ulteriori, p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, au insistat s\u0103-l fac\u0103 german, argument\u00e2nd c\u0103 nu s-a g\u0103sit nici o scrisoare a lui Gluck \u00een ceh\u0103 (de\u0219i nici scrisori \u00een maghiar\u0103 ale ungurului Liszt nu s-au g\u0103sit, iar Gluck era cunoscut \u00eenainte de sosirea la Paris drept compozitor de opere comice \u00een ceh\u0103 \u2013 care, ce-i drept, \u00eenc\u0103 nu s-au descoperit).<\/p>\n\n\n\n

Gluck povestea la b\u0103tr\u00e2ne\u021be c\u0103 fusese de mic pasionat de muzic\u0103 \u0219i c\u0103 \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 c\u00e2nte la vioar\u0103, violoncel \u0219i org\u0103, de\u0219i fusese destinat s\u0103 ajung\u0103 p\u0103durar, conform tradi\u021biei familiei. Pe la 13-14 ani a fugit de acas\u0103 la Praga, apoi la 20 de ani s-a mutat la Viena, c\u00e2\u0219tig\u00e2ndu-\u0219i traiul ca instrumentist. Un biograf german a pretins \u00een 1940 c\u0103 a descoperit \u00eenscrierea lui Gluck la logic\u0103 \u0219i matematic\u0103 la Universitatea din Praga, ca s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 par\u0103 mai impresionant, dar astfel de documente n-au mai fost reg\u0103site, deci a fost doar o tentativ\u0103 de mitizare. La 23 de ani, Gluck a ajuns la Milano ca angajat \u00een orchestra prin\u021bului Melzi, unde a \u00eenv\u0103\u021bat de la importantul compozitor pre-clasic Giovanni Battista Sammartini \u0219i a \u00eenceput s\u0103 compun\u0103 opere (majoritatea pe librete de Metastasio, celebrul poet italian al Cur\u021bii vieneze, care cristalizase conven\u021biile operei barocului \u0219i c\u0103ruia nu-i pl\u0103cea muzica lui Gluck), iar \u00een 1745 a fost numit compozitor la King\u2019s Theatre<\/em> din Londra.<\/p>\n\n\n\n

Momentul era nefavorabil din cauza panicii iscate la Londra de rebeliunea iacobit\u0103 (care prilejuia \u00eens\u0103 mobilizatoarele capodopere handeliene Oratoriul ocazional \u0219i \u201eIuda Macabeul\u201d). Cele dou\u0103 opere proprii pe texte italiene prezentate de Gluck la Londra n-au f\u0103cut valuri, dar benefic pentru el a fost contactul cu proteica, dramatica \u0219i monumentala crea\u021bie a lui Handel \u0219i cu stilul mai natural al lui David Garrick (1717-1779), reformatorul teatrului. Dar nici la 32 de ani Gluck \u00eenc\u0103 nu era Gluck, compun\u00e2nd \u00een stilul galant al preclasicismului. Se zice c\u0103 Handel a spus atunci despre el: \u201eBuc\u0103tarul meu cunoa\u0219te mai mult contrapunct dec\u00e2t acest om\u201d. Evident, atuurile lui Gluck, manifestate mult mai t\u00e2rziu, nu rezidau \u00een complexitatea contrapunctic\u0103 a barocului t\u00e2rziu, dar butada lui Handel are \u0219i un miez mai pu\u021bin derogator, fiindc\u0103 buc\u0103tarul respectiv era basul german Gustavus Waltz, vechiul lui colaborator, care se pare c\u0103 lucrase pentru el la Londra \u00een tinere\u021be \u0219i ca buc\u0103tar.<\/p>\n\n\n\n

Gluck a \u00eenceput apoi s\u0103 aib\u0103 succes \u00een calitate de compozitor de opere, ob\u021bin\u00e2nd comenzile unor lucr\u0103ri ocazionale pentru nun\u021bi princiare la Pillnitz \u0219i Viena (unde rolul principal l-a avut Vittoria Tesi, prima c\u00e2nt\u0103rea\u021b\u0103 mulatr\u0103 din Europa). \u00cen turneele cu trupa de oper\u0103 a lui Pietro Mingotti, Gluck a luat o boal\u0103 veneric\u0103 de la primadon\u0103, apoi cu trupa lui Giovanni Battista Locatelli a ajuns din nou la Praga, unde s-a c\u0103s\u0103torit la 36 de ani cu Maria Anna Bergin, care avea jum\u0103tate din v\u00e2rsta lui \u0219i era fiica orfan\u0103 a unui bogat negustor vienez. Au urmat alte succese operistice \u0219i controverse din cauza nerespect\u0103rii unor conven\u021bii stilistice ale vremii, la Napoli, Viena \u0219i Roma (unde a fost decorat de pap\u0103 cu ordinul Pintenului de Aur, ca \u0219i Mozart mai t\u00e2rziu, iar ca urmare Gluck a \u00eenceput s\u0103 foloseasc\u0103 titulatura \u201ecavaler von Gluck\u201d sau, \u00een Fran\u021ba ulterior, chevalier de Gluck<\/em>). Inspirat de pe la 47 de ani de tragedia greac\u0103 antic\u0103 \u0219i deschiz\u00e2nd drumul stilului preromantic Sturm und Drang<\/em>, Gluck a ajuns \u0219i profesor al Mariei Antoaneta, care l-a dus la Paris \u00een 1774 \u0219i i-a comandat opera \u201eIfigenia \u00een Aulida\u201d pe un libret \u00een francez\u0103, intervenind astfel \u00een \u201eG\u00e2lceava bufonilor\u201d (scandalul dintre admiratorii operei \u00een stil italian \u0219i cei ai operei franceze, \u00een tradi\u021bia capodoperelor lui Rameau).<\/p>\n\n\n\n

Faimoasa reform\u0103 a operei, ca mai toate ideile mari, plutea de o vreme \u00een alte min\u021bi luminate \u00een afar\u0103 de Gluck \u00eensu\u0219i (\u00een acest caz, italieni: polimatul Francesco Algarotti, compozitorii Niccol\u00f2 Jommelli \u0219i Tommaso Traetta, contele Giacomo Durazzo, \u0219eful teatrului Cur\u021bii din Viena, libretistul Ranieri de\u2019 Calzabigi, important colaborator al lui Gluck, coregraful Gasparo Angiolini \u0219i c\u00e2nt\u0103re\u021bul Gaetano Guadagni, care colaborase la Londra cu Handel).  Ei erau s\u0103tui de conven\u021bionalismul, lipsa de naturale\u021be, stereotipia orchestra\u021biei, capriciile c\u00e2nt\u0103re\u021bilor \u0219i complica\u021biile excesive ale ac\u021biunii \u0219i ale melodiilor \u00een care degenerase genul operei dup\u0103 declinul barocului t\u00e2rziu. Prin \u00eentoarcerea la expresivitate, \u201efrumoasa simplitate\u201d, accentul pe ac\u021biunea dramatic\u0103 \u0219i emo\u021biile omene\u0219ti, Gluck a produs lucr\u0103rile cu care a r\u0103mas influent \u00een istoria muzicii: baletul \u201eDon Juan\u201d (1761) \u0219i operele \u201eOrfeu \u0219i Euridice\u201d (1762), \u201eAlcesta\u201d (1767), eventual \u201eParis \u0219i Elena\u201d (1770), apoi, la Paris, \u201eIfigenia \u00een Aulida\u201d (1774), \u201eArmida\u201d (1777) \u0219i \u201eIfigenia \u00een Taurida\u201d (1779), precum \u0219i versiunile adaptate ale unor opere anterioare.<\/p>\n\n\n\n

B\u0103tr\u00e2nul Gluck era de acum celebru \u0219i a fost numit compozitor al Cur\u021bii din Viena, ora\u0219 \u00een care s-a \u00eentors la v\u00e2rsta de 65 de ani, dup\u0103 insuccesul operei \u201eEcho \u0219i Narcis\u201d \u0219i dup\u0103 ce s-a \u00eemboln\u0103vit, iar creativitatea lui a intrat \u00een declin. Afectat de depresie, hipertensiune \u0219i aritmie cardiac\u0103, el a mai produs, pe l\u00e2ng\u0103 unele lucr\u0103ri minore, versiunea german\u0103 a operei \u201eIfigenia \u00een Taurida\u201d (1781) \u0219i a fost anun\u021bat ini\u021bial drept co-autor al operei \u201eDanaidele\u201d (1784) \u00eempreun\u0103 cu fostul lui elev \u0219i actualul prieten Salieri, fapt dezmin\u021bit public de el \u00eensu\u0219i dup\u0103 succesul operei.<\/p>\n\n\n\n

Ce a r\u0103mas dup\u0103 Gluck? \u00cen primul r\u00e2nd, cam jum\u0103tate dintre lucr\u0103rile lui au fost distruse de un incendiu din 1809. Influen\u021ba lui s-a manifestat inclusiv \u00een crea\u021bia lui Mozart, mai ales \u00een opera \u201eIdomeneo\u201d (1781) \u0219i prin citarea \u00een \u201eNunta lui Figaro\u201d a unui fandango din baletul \u201eDon Juan\u201d, iar epigonii lui de la Paris (Cherubini, M\u00e9hul, Spontini, Gossec \u0219i Sacchini) au dominat muzica francez\u0103 din perioada clasicismului. Apogeul acestei tradi\u021bii e enorma oper\u0103 \u201eTroienii\u201d (1858) de Berlioz, marele lui admirator (inclusiv \u00een ce prive\u0219te orchestra\u021bia, ceea ce spune multe, venind din partea acestuia), iar opera romantic\u0103 german\u0103 a lui Weber \u0219i drama muzical\u0103 a lui Wagner sunt de neconceput f\u0103r\u0103 bazele puse de Gluck la maturitate \u0219i b\u0103tr\u00e2ne\u021be. Totu\u0219i, dintre lucr\u0103rile lui care s-au p\u0103strat, unele cu paternitate disputat\u0103 (47 de opere, inclusiv diferitele lor versiuni, dou\u0103 balete, mai multe simfonii, o triosonat\u0103, trei motete \u0219i numeroase lieduri), majoritatea sunt \u00een stilul galant al tinere\u021bii lui, iar el a r\u0103mas \u00een istoria muzicii doar prin cele c\u00e2teva opere t\u00e2rzii men\u021bionate mai sus. Pe l\u00e2ng\u0103 revenirea lor la expresivitate \u0219i cursivitate, ele con\u021bin \u0219i momente impresionante sau de mare eleva\u021bie, printre care cel pu\u021bin \u201eDansul Furiilor\u201d \u0219i \u201eDansul umbrelor fericite\u201d din \u201eOrfeu \u0219i Euridice\u201d, formidabila uvertur\u0103 la \u201eIfigenia \u00een Aulida\u201d, dar \u0219i multe alte scene din aceste dou\u0103 opere \u0219i din \u201eAlcesta\u201d \u0219i \u201eIfigenia \u00een Taurida\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Un caz special e celebra arie a lui Orfeu \u201eChe far\u00f2 senza Euridice<\/em>\u201d (\u00een versiunea francez\u0103, \u201eJ\u2019ai perdu mon Eurydice<\/em>\u201d), \u00een care Orfeu depl\u00e2nge pierderea definitiv\u0103 a iubitei sale \u00een Hades, dar muzica pare bizar\u0103 \u0219i nepotrivit\u0103, fiind \u00eentr-un mod major \u0219i aparent senin\u0103. Provocarea interpretativ\u0103 e aici enorm\u0103, dar nu din punct de vedere al virtuozit\u0103\u021bii, ci al expresivit\u0103\u021bii. Aria a fost criticat\u0103 \u00eenc\u0103 din vremea lui Gluck pentru incongruen\u021ba muzicii ei, dar r\u0103spunsul lui, pe care l-am aflat acum, \u00eemi confirm\u0103 recenta intui\u021bie despre stricta necesitate a unei interpret\u0103ri expresive: \u201eFace\u021bi cea mai mic\u0103 schimbare, fie \u00een tempo, fie \u00een expresie, \u0219i va deveni un saltarello<\/em> pentru marionete.\u201d Adic\u0103 orice compozitor putea s-o trateze \u00eentr-o muzic\u0103 tragic\u0103, dar numai unul marcat de decen\u021ba clasicismului \u0219i de echilibrul tragediei antice grece\u0219ti putea \u00eendr\u0103zni s-o compun\u0103 astfel, nostalgic\u0103 \u0219i rezervat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ca personalitate, Gluck pare s\u0103 fi avut unele tr\u0103s\u0103turi comune cu Handel \u0219i Beethoven, prin \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea lui \u0219i prin d\u0103ruirea c\u0103tre expresivitate \u00een muzic\u0103, anticip\u00e2nd individualismul romantic. \u00cen repeti\u021bii era aspru \u0219i sever, iar amintirea lui era \u00eenc\u0103 vie la Paris \u00een vremea lui Berlioz, ale c\u0103rui savuroase \u201eMemorii\u201d \u0219i alte scrieri redau multe anecdote relevante. De exemplu, un balerin vedet\u0103 l-a \u00eentrebat: \u201eEi, cavalere, mi-ai compus menuetul?\u201d Gluck: \u201eDa, dar stilul lui e a\u0219a de solemn, c\u0103 va trebui s\u0103-l dansezi \u00een Pia\u021ba Regal\u0103.\u201d Sau un altul (dac\u0103 nu cumva acela\u0219i) s-a pl\u00e2ns c\u0103 muzica de balet inserat\u0103 de Gluck \u00eentr-o oper\u0103 nu e dansant\u0103, la care compozitorul l-a luat pe sus \u00een bra\u021be, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 salte prin \u00eenc\u0103pere, \u0219i i-a spus dup\u0103 ce l-a l\u0103sat s\u0103 cad\u0103 pe un scaun: \u201eCum nu e dansant\u0103? Uite cum nu te po\u021bi ab\u021bine s-o dansezi!\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica muzical\u0103 de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":11733,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,152,2284],"coauthors":[1116],"class_list":["post-11732","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-muzica","tag-nr-7-9-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/Gluck.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11732"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11732\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11734,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11732\/revisions\/11734"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11733"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11732"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}