{"id":11703,"date":"2024-11-26T12:34:05","date_gmt":"2024-11-26T09:34:05","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11703"},"modified":"2024-11-26T12:34:11","modified_gmt":"2024-11-26T09:34:11","slug":"circuitul-iubirii-in-natura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11703","title":{"rendered":"Circuitul iubirii \u00een natur\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Ioanei P\u00e2rvulescu, Aurul pisicii<\/em> (Humanitas, 2024)<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Cel mai recent roman al Ioanei P\u00e2rvulescu, Aurul pisicii<\/em> (Humanitas, 2024) se cite\u0219te rapid \u0219i cu delectare, asta pentru c\u0103 nara\u021biunea este alert\u0103, altern\u00e2nd ipostaze, secven\u021be scurte, fotografii de realitate \u00eentr-un soi de jonglerie care-i iese scriitoarei p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103. E o jonglerie datorit\u0103 dinamicii seduc\u0103toare pe care o are cartea, dar \u0219i datorit\u0103 armoniei narative pe care aceste mi\u0219c\u0103ri o creeaz\u0103. Jonglerul e apreciat pentru alternarea armonioas\u0103 a multiplelor obiecte, \u021bin\u00e2ndu-le \u00een aer, \u00een continu\u0103 mi\u0219care, f\u0103r\u0103 s\u0103 le scape printre degete \u0219i impulsion\u00e2ndu-le s\u0103 deseneze \u00een aer linii curbe, cercuri \u0219i semicercuri. Rezultatul, ca \u00een cazul jonglerului de excep\u021bie, este un tablou caleidoscopic, dinamic \u0219i coeziv. Romanul Ioanei P\u00e2rvulescu are o astfel de motilitate narativ\u0103 pentru c\u0103 forma e acordeaz\u0103 cu temele. Aurul Pisicii<\/em> este un roman de dragoste \u0219i un roman despre timp.<\/p>\n\n\n\n

Despre timp a mai scris autoarea, \u0219i nu numai fic\u021biune. \u00cen intimitatea secolului XIX<\/em>, \u00centoarcere \u00een Bucure\u0219tiul interbelic<\/em>, \u00centoarcere \u00een secolul 21<\/em> sunt c\u0103l\u0103torii \u00een timp, pendul\u0103ri exploratorii \u00eentre trecut \u0219i prezent, largi gesturi de recuperare, de scrutare \u00een negura timpului, de \u00eembl\u00e2nzire a trecutului. Cu cele dou\u0103 romane, din nou cu titluri construite pe indici temporali, Viitorul \u00eencepe luni<\/em> \u0219i Via\u021ba \u00eencepe vineri,<\/em> scriitoarea se ocup\u0103 de suprapunerile temporale, simultaneitatea trecutului, a prezentului \u0219i a viitorului. Cu Inocen\u021bii<\/em> analizeaz\u0103 timpul copil\u0103riei \u0219i scrie despre puterea amintirii. \u00cen Prevestirea,<\/em> timpul mitologic se metamorfozeaz\u0103 \u00een povestea care traverseaz\u0103 epocile, iar povestea e a femeilor care o poart\u0103, pe genera\u021bii, ca pe un prunc.<\/p>\n\n\n\n

Aurul pisicii<\/em> mi se pare \u00eens\u0103 c\u0103 vine cu o rezolu\u021bie \u00een chiar problematica timpului. De altfel, timpul ne preocup\u0103 pe to\u021bi, mai ales ast\u0103zi. Nu mai pu\u021bin \u00eens\u0103 iubirea. Cred c\u0103 romanul acesta de dragoste se cerea scris. Nu putem enumera prea multe romane de dragoste la noi. Maitreyi<\/em> este un astfel de roman de mare for\u021b\u0103. Se poate s\u0103 gre\u0219esc, dar eu nu \u0219tiu s\u0103 avem, de la Maitreyi<\/em> \u00eencoace, o mare poveste de dragoste, f\u0103r\u0103 disfunc\u021bionalit\u0103\u021bi \u0219i devieri rela\u021bionale, care s\u0103 ocupe nucleul tematic al unui roman rom\u00e2nesc.<\/p>\n\n\n\n

Este surprinz\u0103tor deci un astfel de roman \u00een contextul literar de azi, al fragment\u0103rii sinelui, al ideologiilor \u0219i mesajelor sociale, iar gestul scriitoarei ar fi putut fi riscant. Ioana P\u00e2rvulescu gliseaz\u0103 pe deasupra acestor chestiuni, scriind despre iubire \u0219i doar despre iubire \u00eentr-o manier\u0103 actual\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 derapaje glucozate. Cu o perspectiv\u0103 narativ\u0103 subiectiv\u0103, romanul relateaz\u0103 devenirea unei iubiri. Cei doi protagoni\u0219ti nu proiecteaz\u0103 \u00een absolut sentimentul pe care-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc, nici nu-l bagatelizeaz\u0103, ci-l tr\u0103iesc efectiv.<\/p>\n\n\n\n

Monica Mihu\u021b, a c\u0103rei voce nareaz\u0103 povestea ei de dragoste de 19 ani, al\u0103turi de biologul universitar Sebastian Severin,  \u00ee\u0219i deap\u0103n\u0103 amintirile, imagin\u00e2nd un interlocutor, pe fiica lor, Sonia, care nu a supravie\u021buit dec\u00e2t trei zile de la na\u0219tere. Romanul \u00eencepe cu o pagin\u0103 de dialog, de tip captatio<\/em>, foarte asem\u0103n\u0103tor cu primele secven\u021be ale filmelor americane. Sebastian o declar\u0103 disp\u0103rut\u0103 pe Monica la poli\u021bie, iar momentul cap\u0103t\u0103 coeren\u021b\u0103 \u00een economia romanului abia \u00een partea a doua. Imediat \u00een\u021belegem c\u0103 urmeaz\u0103 un flashback<\/em>. Registrul se schimb\u0103 brusc la a doua pagin\u0103, unde umbra, instan\u021b\u0103 a morfologiei timpului (ca multe altele \u00een decursul scrierii), devine pretextul unei perora\u021bii lirice, aproape filosofice. Fulgura\u021bii sapien\u021biale traverseaz\u0103 tot romanul, de altfel, temperate succesiv de trimiteri la versuri \u00een englez\u0103 ale unor c\u00e2ntece din cultura pop a secolului XX \u0219i de comicul unor decupaje de realitate din via\u021ba de medic veterinar.<\/p>\n\n\n\n

Heterogenitatea aceasta este \u00eenc\u0103 \u0219i mai evident\u0103 prin trimiterile explicite la cultura \u00eenalt\u0103 a muzicii clasice, la literatura goethean\u0103 \u0219i kafkian\u0103. Versurile citate \u00een englez\u0103 sunt traduse la sf\u00e2r\u0219itul romanului, dup\u0103 o postfa\u021b\u0103 scris\u0103 de \u00eens\u0103\u0219i scriitoarea. Personajul Monic\u0103i, cu sensibilitatea ei \u0219i versurile pop par perfect rezonante. Cei doi protagoni\u0219ti sunt bine contura\u021bi, devenind personaje vii, posibile, prin portretele redactate succint, dar esen\u021bial. Pe Sebastian \u00eel \u00een\u021belegem din perspectiva Monic\u0103i, a\u0219a cum \u00eel cunoa\u0219te ipotetic Sonia pe tat\u0103l s\u0103u din epistolele mentale pe care mama i le trimite. Pare o Vitorie care reconstituie imaginea tat\u0103lui \u00een ochii fiului. Sebastian e grav, interiorizat, pasionat de biologie \u0219i Goethe, gelos, lucid, mereu c\u0103utat de Monica, a c\u0103rei busol\u0103 interioar\u0103 indic\u0103 totdeauna spre el. Ea este asistent\u0103 \u00een cabinetul veterinar al prietenei sale. \u00ce\u0219i continu\u0103 studiile \u0219i devine medic mai apoi. Preocuparea personajelor pentru \u0219tiin\u021b\u0103, pentru biologie, pentru \u0219tiin\u021ba a tot ce \u00eenseamn\u0103 via\u021b\u0103, aduce \u00een \u021bes\u0103tura romanului interludii specifice, care, \u00een mod surprinz\u0103tor, chiar \u00eei intersecteaz\u0103 tematica, cum vom vedea imediat. Sunt nenum\u0103rate indicii de lectur\u0103 pe care are grij\u0103 s\u0103 le lase scriitoarea \u00een text \u0219i toate converg spre un mesaj central, mai pu\u021bin evident dec\u00e2t ar p\u0103rea la o prim\u0103 lectur\u0103. De exemplu, sala unde lucreaz\u0103 Sebastian e sala unde se studiaz\u0103 morfologia, iar discu\u021biile dintre ei, popasuri \u00een diacronia rela\u021biei lor, reflect\u0103 o viziune asupra iubirii, inerent legat\u0103 de timp, dar \u0219i de \u0219tiin\u021ba vie\u021bii (biologia).<\/p>\n\n\n\n

Merit\u0103 spus dinainte c\u0103 povestea de dragoste a romanului nu este una a marilor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i a \u00eentors\u0103turilor de situa\u021bie. Sunt \u00eent\u00e2mpl\u0103ri (\u00eent\u00e2lnirea dint\u00e2i, mutarea, problemele de la cabinet, plec\u0103rile la p\u0103rin\u021bi ale lui Sebastian, vizita la Sighi\u0219oara), dar naratorul expediaz\u0103 ac\u021biunea \u00een fundal. Ca cititori, ne afl\u0103m \u00eens\u0103 mereu \u00een interiorul rela\u021biei de iubire, urm\u0103rindu-i fluxul \u0219i refluxul care fac efectiv povestea. Personajul Monic\u0103i \u00eei monitorizeaz\u0103 mi\u0219c\u0103rile, ipostazele, dansul, ritmurile prin care iubirea devine. Evident aici c\u0103 procesul e important, nu finalitatea, deoarece \u00eemplinirea nu este o destina\u021bie, ci o c\u0103l\u0103torie. Caracterul de procesualitate a iubirii o apropie, de altfel, tare de textura timpului.<\/p>\n\n\n\n

Scriitoarea a legat dragostea de timp, \u00een mare parte pentru c\u0103 le vede consubstan\u021biale. Ele se deruleaz\u0103, se modific\u0103, devin, \u00ee\u0219i preschimb\u0103 starea de agregare, se metamorfozeaz\u0103 \u00eentocmai precum apa r\u00e2ului: apele iubirii sunt ape de r\u00e2u (p. 131). Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor rescrie autoarea celebra afirma\u021bie a lui Heraclit \u201eNu ne sc\u0103ld\u0103m niciodat\u0103 \u00een apele aceleia\u0219i iubiri\u201d (p. 130). Monismul heraclitian se referea la devenire ca unic principiu al lumii. Ce este sigur este c\u0103 totul devine, se transform\u0103, metamorfoza fiind esen\u021ba tuturor lucrurilor, c\u0103ci toate curg, panta rei<\/em>. Precum timpul, \u0219i iubirea devine, se preschimb\u0103, se transform\u0103 \u0219i transform\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Singura constant\u0103 (pentru iubire \u0219i materia ei prim\u0103, timpul) este dinamica transformativ\u0103. Romanul se arat\u0103, \u00een acest punct, un studiu de morfologie a iubirii. \u00cencep\u00e2nd cu titlul s\u0103lii Morfologie<\/em>, p\u00e2n\u0103 la discu\u021biile celor dou\u0103 personaje despre apoptoz\u0103 (moartea programat\u0103 a celulelor pentru a le face loc celor tinere), \u201emeduzi\u021bele nemuritoare\u201d care se pot \u201e\u00eentoarce la faza de formare de infinit de multe ori\u201d (p. 113), despre bure\u021bii de mare care, \u201edac\u0103-i faci buc\u0103\u021bele \u0219i le \u00eempr\u0103\u0219tii \u00een nu \u0219tiu ce substan\u021b\u0103, ele se reg\u0103sesc \u00een scurt timp \u0219i se refac iar\u0103\u0219i \u00eentr-un \u00eentreg\u201d (p. 103), totul vorbe\u0219te despre iubire ca metamorfoz\u0103, reconfigurare, remodelare, regenerare, mi\u0219care. \u00centr-unul dintre interludiile dialogale, Sebastian cite\u0219te despre metamorfoz\u0103 ca stadiu natural al vie\u021bii care se re-ordoneaz\u0103 caleidoscopic, niciodat\u0103 diform: \u201eDac\u0103 o plant\u0103 \u00ee\u0219i schimb\u0103 forma (…) acest lucru trebuie privit ca fiind cu totul conform cu legea \u0219i nicidecum aceast\u0103 deviere nu se poate numi malforma\u021bie sau \u00eenchircire\u201d (p. 160). Metamorfoza este un stadiu natural al iubirii, o regrupare \u201e\u00eentr-un organism viu, \u00een substan\u021ba vie\u021bilor noastre\u201d (p. 103). Mai mult, iubirea e o chestiune meteo, oamenii ar trebui s\u0103 considere \u201edragostea, cu toanele ei, exact ca pe imprevizibilele, sau limitat previzibilele chestiuni meteo. Diminea\u021b\u0103 un pic de cea\u021b\u0103, apoi soare, apoi instabilitate termic\u0103. S\u0103 vrei s\u0103 influen\u021bezi \u0219i s\u0103 controlezi ceva \u00een dragoste e ca \u0219i cum ai vrea s\u0103 faci minuni \u00een meteorologie\u201d (p. 105).<\/p>\n\n\n\n

Omul ca fiin\u021b\u0103 a timpului tr\u0103ie\u0219te iubirea ca schimbare, transformare. Alc\u0103tuit din dou\u0103 p\u0103r\u021bi, romanul se preschimb\u0103 \u0219i el \u00een ultima parte. Cuplul viziteaz\u0103 Sighi\u0219oara \u0219i turnul cu ceas. Acolo, cei doi \u00eent\u00e2lnesc un ceasornicar care le vorbe\u0219te despre timp, despre construc\u021bia turnului. Fragmentul mi-a amintit de proza fantastic\u0103 a lui Mircea Eliade, de bre\u0219a realit\u0103\u021bii prin care p\u0103trunde sacrul, magicul. Complet surprinz\u0103toare mi s-a p\u0103rut apoi metamorfoza personajului feminin, care, de\u0219i fusese pe alocuri anticipat\u0103, p\u0103rea s\u0103 vin\u0103 \u00een derularea narativ\u0103 \u00eentr-un mod cu totul nea\u0219teptat, cumva nepreg\u0103tit\u0103 suficient. Inevitabil \u00eens\u0103 a relansat romanul printr-o intrig\u0103 nou-nou\u021b\u0103. Monica a redevenit feti\u021b\u0103, precum meduzele nemuritoare. Regresul temporal genereaz\u0103 con\u0219tientizarea unei profunde inadecv\u0103ri la realitate, pornit\u0103 din contrastul dintre trup \u0219i mintea, sufletul mature. \u0218i totu\u0219i, nerespect\u00e2nd legile naturale ale biologiei, situa\u021bia urmeaz\u0103 legile biologiei iubirii, \u0219tiin\u021ba vie\u021bii iubirii. Via\u021ba iubirii curge dup\u0103 legile timpului, iar orice transformare sau metamorfoz\u0103 nu este diformitate, ci este \u201econform cu legea\u201d. Metamorfoza de la final, pe care o putem doar b\u0103nui, c\u00e2nd totul \u00een jur era \u201e\u00eemp\u0103cat \u0219i armonios\u201d (p. 238), ne arat\u0103 cum con\u0219tiin\u021ba iubirii devine, pentru Monica, una cu natura iubirii care este \u00een mod continuu \u0219i esen\u021bial transformativ\u0103. A tr\u0103i iubirea nu \u00eenseamn\u0103 a atinge un absolut, ci a-i traversa metamorfozele.<\/p>\n\n\n\n

Rezolu\u021bia \u00een chestiunea timpului vine tot din aceast\u0103 viziune asupra naturii lui de profunzime care \u021bine iremediabil de dinamic\u0103. Timpul nu se evit\u0103, nu se dribleaz\u0103, nu se r\u0103stoarn\u0103, ci se tr\u0103ie\u0219te efectiv, precum iubirea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Anca Tomoioag\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":162,"featured_media":11704,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1055,106,805,2284],"coauthors":[1135],"class_list":["post-11703","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-anca-tomoioaga","tag-cronica-literara","tag-ioana-parvulescu","tag-nr-7-9-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/Aurul-pisicii1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11703","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/162"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11703"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11703\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11706,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11703\/revisions\/11706"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11704"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11703"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11703"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11703"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11703"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}