{"id":11675,"date":"2024-11-20T13:46:46","date_gmt":"2024-11-20T10:46:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11675"},"modified":"2024-11-20T13:46:53","modified_gmt":"2024-11-20T10:46:53","slug":"suavitate-cu-teroare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11675","title":{"rendered":"Suavitate cu teroare"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"668\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban-668x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-11676\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban-668x1024.jpg 668w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban-196x300.jpg 196w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban-768x1177.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban-480x736.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban.jpg 884w\" sizes=\"auto, (max-width: 668px) 100vw, 668px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Paul Gorban, <em>Portret cu fa\u021ba la perete<\/em>, Junimea, Ia\u0219i, 2024 <\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Dac-ar fi s\u0103 facem un lucru de elementar bun sim\u021b \u0219i am arunca o privire asupra alaiului de escorte care se \u021bin dup\u0103 <em>Portret <\/em>\u2013ul <em>cu fa\u021ba la perete <\/em>(Editura Junimea, Ia\u0219i, 2024) al lui Paul Gorban, ar putea p\u0103rea, pe de o parte, c\u0103 Gorban e un poet mai degrab\u0103 pe placul poe\u021bilor dec\u00eet al criticilor (de\u0219i s\u00eent c\u00eeteva excep\u021bii), iar pe de alt\u0103 parte, c\u0103 el e un poet de multe feluri \u0219i care a schimbat de c\u00eeteva ori macazul. Cred c\u0103 \u0219i lui \u00eei e greu, oric\u00eet de suplu \u0219i cameleonic s-ar purta, s\u0103 fie \u2013 uneori deodat\u0103, alteori \u00een succesiune \u2013 ba \u201eun melancolic incorigibil\u201d (Nicolae Sava), ba unul care are \u201eo mi\u0219care dionisiac\u0103\u201d (Alexandra Bianca Dumencu) \u0219i ofer\u0103 \u201eun preaplin de senza\u021bii\u201d (Dan-Liviu Boeriu), ba \u201eun oniric [&#8230;] de tip suprarealist\u201d (Florin Caragiu) care \u201eia drumul onirismului \u0219i suprarealismului\u201d (Angela Nache Mamier) \u0219i-\u0219i afirm\u0103 \u201eop\u021biunea ferm\u0103 \u0219i de durat\u0103 [&#8230;] pentru retorica suprarealist\u0103\u201d (Emanuela Ilie), ba un poet care \u201escrie o poezie confesiv\u0103 \u0219i limpede\u201d (Cosmin Per\u021ba) \u0219i are o \u201e\u00een\u021belegere\u201d \u201eaproape extatic\u0103 a realit\u0103\u021bii\u201d (\u0218erban Axinte). Nu poate fi u\u0219or nici s\u0103 \u201escrie dintr-o teribil\u0103 nevoie \/de\/ exorcizare\u201d (Gic\u0103 Manole), folosind \u201escrisul\u201d ca instrument pentru \u201eo exorcizare \u0219i un transformator de lume \u0219i de sine\u201d (Daniel Corbu) sau, dimpotriv\u0103, scriind \u201ecu bucurie \u0219i din pl\u0103cere\u201d (Robert \u0218erban). Majoritatea comentatorilor vor s\u0103-l dea afar\u0103 din dou\u0103miism (unde ar avea drept de re\u0219edin\u021b\u0103) \u0219i doar Claudiu Komartin e bucuros s\u0103-l p\u0103streze aici, ca \u201eurma\u0219 al magistrului Mihai Ursachi\u201d. Mai toat\u0103 lumea e, \u00eens\u0103, de acord c\u0103 e un poet autentic, mai ales pentru c\u0103 \u00a0\u201epoezia lui nu se aseam\u0103n\u0103 cu a confra\u021bilor\u201d (Gellu Dorian). Ba chiar at\u00eet de autentic \u00eenc\u00eet d\u0103 impresia c\u0103 scrie direct din via\u021b\u0103, a\u0219a c\u0103, la el, \u201etotul a fost tr\u0103it\u201d (Ana Blandiana), de\u0219i asta n-are nimeni \u2013 afar\u0103 de poet, fire\u0219te \u2013 de unde \u0219ti (\u0219i nici relevan\u021b\u0103 nu are). Dac\u0103 nu cumva poetul e derutant de la sine, l-au f\u0103cut a\u0219a comentatorii.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar \u00een <em>Portret&#8230;<\/em> el nu mai are vitejii suprarealiste \u0219i nici dionisiace (de va fi avut vreodat\u0103). O adiere afectiv\u0103, cu nuan\u021be de tandre\u021be erotic\u0103, dar chiar \u0219i de nostalgii duioase, i-a domesticit poetica \u0219i a orientat-o spre conspectul de st\u0103ri. Un jurnal de domestice \u0219i de cotidiene fulgurante scoate astfel la iveal\u0103 un fundal de-a dreptul idilic, dar pe care se joac\u0103 \u00een dramatice. Preocuparea principal\u0103 a poetului e s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un aranjament \u00een care idilicele s\u0103 fie mereu terorizate de angoase. A\u0219a c\u0103 ecua\u021bia esen\u021bial\u0103 a poeziei lui Gorban e s\u0103 pun\u0103 \u00een oximoron delicate\u021bea acestui fond cu agresivitatea imanent\u0103 \u0219i iminent\u0103. Delicate\u021bea \u0219i fragilitatea au regulat un s\u00eembure amenin\u021b\u0103tor ori chiar devin o unic\u0103 substan\u021b\u0103 iar peisajele interioare relev\u0103 tocmai aceast\u0103 contopire a suavit\u0103\u021bii cu teroarea: \u201e\u00eentr-o bun\u0103 zi pe buzele tuturor\/ cuvintele vor fi ghilotine\/ cu aripi de \u00eengeri\/ se vor apropia tot mai mult\/ de inima preg\u0103tit\u0103 de p\u00eend\u0103\/\/ \u00een ziua aceea voi scrie pe u\u0219a casei mele\/ c\u0103 \u00een interior lini\u0219tea at\u00eern\u0103\/ printre tablourile de pe pere\u021bi\/ a\u0219a cum at\u00eern\u0103 un \u0219arpe\/ cuib\u0103rit \u00een el \u00eensu\u0219i\u201d etc. (<em>Un fluture care \u0219i-a devorat singur aripile<\/em>). O panic\u0103 frauduloas\u0103 s-a insinuat \u00een toate \u0219i \u00eense\u0219i semnele cele mai vitale anun\u021b\u0103 \u2013 \u0219i relev\u0103 \u2013 (atot)prezen\u021ba mor\u021bii, cu at\u00eet mai evident\u0103 \u0219i mai eviden\u021biat\u0103 cu c\u00eet poetul are o imagina\u021bie cu voca\u021bia concretiz\u0103rii c\u00eet mai pregnante: \u201e\u00een toate aripile mele\/ s\u00eengele care curge\/ ca o ap\u0103 de munte\/ de la creier la inim\u0103\/ \u00eemi zdrobe\u0219te trupul\/ a\u0219a cum sunetul unui ciocan\/ ce bate \u00eentr-o toac\u0103 de lemn\/ curge \u00een moartea ascuns\u0103\/ \u00eentr-un crin\u201d etc. (<em>Fum\u00eend suferin\u021ba fiec\u0103rui vitraliu<\/em>). Inclusiv peisajul de tandre\u021be calificat\u0103 \u00ee\u0219i con\u021bine propria agresivitate: \u201efaci \u00een camer\u0103\/ o lini\u0219te fluorescent\u0103\/ o lini\u0219te \u00een care vidul\/ dintre noi \u00ee\u0219i \u00eencle\u0219teaz\u0103 din\u021bii\u201d (idem). Gorban tr\u0103ie\u0219te simultan mirajul \u2013 inocen\u021bei, iubirii, armoniei \u2013 \u0219i teroarea care-l p\u00eende\u0219te: \u201eatunci c\u00eend \u00eengerii se b\u0103teau\/ \u00eentre ei cu cocoloa\u0219e de h\u00eertie\/ c\u00eend pe geam intrau \u00een cas\u0103\/ crengi \u00eens\u00eengerate pe gustul\/ oric\u0103rui vampir\u201d (<em>Unele poeme nu au \u0219ansa s\u0103 fie scrise<\/em>). Teroarea nivelat\u0103 \u00een diafanitate nu alerteaz\u0103 \u00eens\u0103 scriitura, care r\u0103m\u00eene \u201econstatativ\u0103\u201d, f\u0103r\u0103 pasiuni patetizante, ba chiar desf\u0103\u0219urat\u0103 cu un fel de deta\u0219are ce d\u0103 \u00een umorul de sine. Gorban nu se dramatizeaz\u0103 nici pe sine, nici condi\u021bia despre care refer\u0103: pur \u0219i simplu expune tabloul acestei contopiri tensionate. Mersul ca atare al textului pare controlat, dus \u00eencet-\u00eencet spre o condi\u021bie parabolic\u0103, dar din loc \u00een loc imagina\u021bia se supra\u00eenc\u0103lze\u0219te \u0219i sare brusc \u00een expresionism: \u201ero\u021bile de motociclet\u0103 se mai aud precum\/ \u021bevile \u00een care picur\u0103 mi\u0219c\u0103ri de \u0219erpi\/ ai sentimentul c\u0103 \u00een jurul t\u0103u\/ se construie\u0219te un cerc de jar\/ din care mai po\u021bi ie\u0219i doar dac\u0103\/ \u00een genunchi cuv\u00eentul <em>moarte<\/em>\/ are r\u0103d\u0103cini noduroase\u201d (<em>Motocicleta din timp de r\u0103zboi<\/em>). \u00cen general \u00eens\u0103, aceste zv\u00eecniri au economia unor fulguran\u021be, s\u00eent manifestarea unor poten\u021be refulate \u00een favoarea nota\u021biei insinuante (mai niciodat\u0103 chiar neutre). Chiar dac\u0103 deconspir\u0103 devo\u021biuni dramatice, cu urme de romantism din poetica supliciului \u0219i ilumin\u0103rii, poemele nu-\u0219i pierd calmul discursiv: \u201enu demult am scris o poezie\/ care ca un cu\u021bit ascu\u021bit\/ m-a b\u00eentuit \u00een rug\u0103ciunile\/ f\u0103r\u0103 spovedanii\u201d etc. (<em>Cu m\u00eeinile pe p\u0103m\u00eent<\/em>). Ca s\u0103 \u021bin\u0103 ritmul acestei senin\u0103t\u0103\u021bi confesive, poemele se \u00eenclin\u0103 spre anecdotic, \u00eentr-un fel care s\u0103 decompreseze portan\u021ba simbolic\u0103 f\u0103r\u0103 s-o \u0219i prejudicieze. Cel mult s-o rostuiasc\u0103 mai gospod\u0103re\u0219te. \u00cen aceste struniri, Gorban e un expert.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Carnete critice de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":11676,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376,52],"tags":[82,375,2284,2292],"coauthors":[1120],"class_list":["post-11675","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","category-rubrici","tag-al-cistelecan","tag-carnete-critice","tag-nr-7-9-2024","tag-paul-gorban"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/gorban.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11675","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11675"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11675\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11678,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11675\/revisions\/11678"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11676"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11675"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11675"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11675"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11675"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}