M\u0103 scutur de z\u0103pada de pe glug\u0103 \u0219i intru \u00een banc\u0103, unde m\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103, ca de obicei, cu un z\u00e2mbet larg, domnul Nerva. Are probabil peste 50 de ani, dar se \u021bine bine, e \u00eenc\u0103 destul de suplu \u0219i vioi. Ochelarii borc\u0103na\u0219e \u00eel fac s\u0103 semene cu un broscoi. E amabil cu toat\u0103 lumea care \u00eei cere ajutorul. Completeaz\u0103 chiar documente sau \u00eei ajut\u0103 pe oameni s\u0103 le completeze. \u00centr-o zi era \u00een fa\u021ba b\u0103ncii la \u021bigar\u0103 \u0219i doi turi\u0219ti l-au \u00eentrebat ceva. Le-a ar\u0103tat mai \u00eent\u00e2i pe harta pe care cei doi o aveau \u00een m\u00e2n\u0103, apoi s-a \u00eendep\u0103rtat de banc\u0103, merg\u00e2nd cu ei \u00een direc\u021bia pe care o c\u0103utau. Una dintre angajatele b\u0103ncii a ie\u0219it s\u0103-l strige \u0219i l-a apostrofat \u2013 mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios \u2013 c\u0103 nu e birou de informa\u021bii turistice, ci agent de paz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Domnul Nerva m\u0103 cunoa\u0219te deja de c\u00e2nd vin aici \u0219i are mereu chef de conversa\u021bie. M\u0103 \u021bine de vorb\u0103 c\u00e2t timp a\u0219tept pe scaun ca persoana din fa\u021ba mea s\u0103 termine de vorbit cu doamna care m\u0103 va prelua. Dinspre cutiu\u021ba care \u00eei serve\u0219te drept birou \u0219i \u00een spatele c\u0103reia uneori \u00eel v\u0103d a\u021bipind,\u00a0se aude muzic\u0103 \u00een surdin\u0103. Mi s-a recomandat ca meloman ce ascult\u0103 muzic\u0103 bun\u0103, clasic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Uneori comenteaz\u0103 c\u00e2te ceva despre persoanele care intr\u0103 \u00een banc\u0103, dac\u0103 le cunoa\u0219te sau a observat la ele ceva ce i se pare deosebit. Se apropie \u0219i \u00eemi \u0219opte\u0219te ceea ce lui \u00eei par secrete doar de el \u0219tiute, ca o femeie b\u00e2rfitoare ce se plictise\u0219te la serviciu. Comunicativitatea lui e spontan\u0103 \u0219i relaxat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Azi m\u0103 ia \u00een primire de cum intru pe u\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fat\u0103 frumoas\u0103, ce faci?<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i deschide nasturele de sus la haina uniformei de lucru \u0219i-mi arat\u0103 pata de sub axil\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt \u00een c\u0103lduri, nu mai pot, pune m\u00e2na s\u0103 vezi cum am transpirat. E dat\u0103 c\u0103ldura prea tare \u0219i mi-a\u0219 scoate haina, s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een c\u0103ma\u0219\u0103, dar e un control.<\/p>\n\n\n\n
Z\u00e2mbe\u0219te m\u00e2ndru \u0219i-mi arat\u0103 pe telefon o poz\u0103 cu un nou-n\u0103scut cu figur\u0103 confuz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt tare fericit c\u0103 am o nepo\u021bic\u0103 de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, nor\u0103-mea a n\u0103scut. Mai trebuie doar s\u0103-l \u00eensor pe copilul cel mic. Are 25 de ani \u0219i se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2neaz\u0103 c\u0103 vrea s\u0103 se bucure de copil\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
\u00cei dau dreptate fiului, dar domnul Nerva e ferm convins c\u0103 la maximum 28 de ani trebuie s\u0103 te c\u0103s\u0103tore\u0219ti, c\u0103 apoi nu te mai ia nimeni. Apoi, \u0219i mai fericit, m\u0103 anun\u021b\u0103 c\u0103 \u00een septembrie iese la pensie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cemi iau b\u0103bu\u021ba \u0219i mergem \u0219i noi la mare, la munte.<\/p>\n\n\n\n
E \u00eentr-adev\u0103r foarte cald \u00een compara\u021bie cu vremea de-afar\u0103, a\u0219a c\u0103 \u00eemi dau jos geaca \u0219i r\u0103m\u00e2n \u00een pulover, pe scaun.<\/p>\n\n\n\n
Intr\u0103 pe u\u0219\u0103 o doamn\u0103 blond\u0103 \u0219i \u00eel \u00eentreb\u0103 pe domnul Nerva unde poate pl\u0103ti o rat\u0103, iar el \u00eei arat\u0103 casieria, politicos ca \u00eentotdeauna. Apoi se apropie de mine \u0219i-mi \u0219opte\u0219te:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce-or vrea toate brunetele s\u0103 fie blonde? C\u0103 noi, b\u0103rba\u021bii, suntem atra\u0219i de pielea brun\u0103. Blondele plac la arabi, negri \u0219i \u021bigani.<\/p>\n\n\n\n
Nu-mi place unde bate conversa\u021bia asta. Dar domnul Nerva pare preg\u0103tit s\u0103-\u0219i dea toat\u0103 silin\u021ba s\u0103 m\u0103 conving\u0103. St\u0103 sprijinit \u00eentr-un cot de col\u021bul biroului s\u0103u, \u00een uniforma pe care scrie Romsegur, \u0219i cele dou\u0103 pete concentrice de transpira\u021bie de la subra\u021b se v\u0103d acum mult mai bine. Probabil nu ar\u0103t destul de convins\u0103 de teoria sa a atrac\u021biei sexual-rasiale, a\u0219a c\u0103 vine aproape de mine, se apleac\u0103 \u0219i-mi \u0219opte\u0219te conspirativ:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu am lucrat la o revist\u0103 pentru b\u0103rba\u021bi \u0219i pozam acolo o gr\u0103mad\u0103 de femei dezbr\u0103cate. Pe blonde trebuia s\u0103 le d\u0103m cu ruj \u0219i pe sf\u00e2rcuri \u0219i jos, c\u0103 nu se deosebea de restul pielii, erau albe din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 uit insistent spre doamna care trebuie s\u0103 m\u0103 preia. \u00cen sf\u00e2r\u0219it vine s\u0103 vorbeasc\u0103 cu mine, \u00eemi spune s\u0103 revin mai bine m\u00e2ine pentru semn\u0103tur\u0103, c\u0103 altfel voi sta prea mult s\u0103 a\u0219tept, c\u0103 mai are destul\u0103 treab\u0103 cu clienta din fat\u0103. \u00cei mul\u021bumesc \u0219i m\u0103 \u00eembrac s\u0103 plec. Nerva \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te \u0219i-\u0219i prelunge\u0219te gluma deja tras\u0103 de p\u0103r:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Unde vrei s\u0103 pleci? Nu pleci, tu stai aici, cu mine, haha! Las\u0103, c\u0103 am auzit c\u0103 trebuie s\u0103 vii \u0219i m\u00e2ine, ce crezi?<\/p>\n\n\n\n
\u00cei spun la revedere \u0219i m\u0103 \u00eendrept rapid spre u\u0219\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi \u0219terg din minte imaginea lui, transpirat, \u00een fa\u021ba unei blonde dezbr\u0103cate, pe care o d\u0103 cu ruj pe s\u00e2ni.<\/p>\n\n\n\n
Merg cu pa\u0219i hot\u0103r\u00e2\u021bi spre Muzeul Na\u021bional de Art\u0103 Contemporan\u0103, gr\u0103bit\u0103 s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzii la performance. V\u00e2ntul spulber\u0103 z\u0103pada de pe dealul din fa\u021ba Casei Poporului \u0219i o arunc\u0103 peste zidul ce \u00eencercuie\u0219te cl\u0103direa. \u00cen fa\u021ba sc\u0103rilor de la intrarea \u00een muzeu e un troian imens format din z\u0103pada dat\u0103 la o parte pentru parcarea c\u00e2torva ma\u0219ini. Atmosfera idilic\u0103 e completat\u0103 de trei c\u00e2ini vagabonzi care se joac\u0103 \u00een z\u0103pad\u0103 l\u00e2ng\u0103 o ma\u0219in\u0103. Unul dintre agen\u021bii de paz\u0103 st\u0103 l\u00e2ng\u0103 ei \u0219i-i prive\u0219te. D\u0103 impresia c-a ie\u0219it s\u0103-\u0219i scoat\u0103 c\u00e2inii la \u201er\u0103h\u0103\u021beala\u201d de sear\u0103 \u0219i pare u\u0219or \u00eencurcat c\u00e2nd m\u0103 vede.<\/p>\n\n\n\n
La intrare abia m\u0103 descurc s\u0103-mi dau jos toate hainele, fularul, geanta \u0219i tot ce mai trebuie scos \u0219i trecut prin controlul demn de-un aeroport de elit\u0103. M\u0103 ajut\u0103, amabil \u0219i aici, domnul de la paz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Lumea boem\u0103 nu se \u00eenghesuie pe frig \u0219i vifor la MNAC, dar c\u00e2\u021biva au ajuns totu\u0219i, \u00een taxi sau cu ma\u0219inile personale. Trei domni\u0219oare tunse asimetric, vopsite \u00een varii nuan\u021be de verde, albastru, ro\u0219cat \u0219i roz, \u00een haine de blan\u0103 \u0219i pantaloni cu imprimeu leopard, av\u00e2nd \u00een mijlocul lor un t\u00e2n\u0103r cu hain\u0103 de blan\u0103 roz, stau pe canapea, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103-\u0219i fac\u0103 intrarea la evenimentul care \u00eent\u00e2rzie mult. Prind doar un cap\u0103t al discu\u021biei, venind dinspre domni\u0219oara vopsit\u0103 ro\u0219cat-vulpe:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 P\u00e2n\u0103 \u0219i eu, care sunt de o profunzime aproape ilegal\u0103, m\u0103 uit la seriale!<\/p>\n\n\n\n
Conversa\u021bia are poten\u021bial, dar tocmai ni se face semn c\u0103 putem intra la performance. Corpul micu\u021b, perfect, curat, pielea mat\u0103, cu reflexe lucioase, se potrivesc frumos cu albul postamentului pe care e a\u0219ezat\u0103 artista \u0219i cu goliciunea s\u0103lii. \u00cen \u00eenc\u0103pere, \u00een afar\u0103 de nudul Reginei, se mai afl\u0103 o doamn\u0103 care filmeaz\u0103, o t\u00e2n\u0103r\u0103 fotograf\u0103 \u0219i un domn cu musta\u021b\u0103, \u00eenalt \u0219i corpolent, \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o geac\u0103 de f\u00e2\u0219 albastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
B\u0103rbatul st\u0103 cu spatele la femeia goal\u0103, \u00eentins\u0103, ca \u0219i cum nu ar vedea-o. Se uit\u0103 la o u\u0219\u0103 pe care e lipit semnul de acces interzis. Privirea i se mut\u0103 apoi \u00een sus, la sistemul de iluminare sau la un detaliu din tavan pe care eu nu-l v\u0103d. Apoi se \u00eentoarce \u0219i prive\u0219te spre corpul \u00eentins \u0219i inofensiv din fa\u021ba lui \u0219i pare ru\u0219inat de goliciunea sa. Nu-l poate privi a\u0219a cum \u00eei cere conven\u021bia artistic\u0103 a performance-ului, ca pe un obiect de cult. Peste c\u00e2teva minute \u00eel aud adres\u00e2ndu-se nemul\u021bumit custozilor care \u00eempart foaia cu informa\u021biile expozi\u021biei. Zice ceva de primire cu mere, ca la Maramure\u0219. Dup\u0103 accent, probabil de acolo \u0219i vine.<\/p>\n\n\n\n
Regina dezbr\u0103cat\u0103 \u00ee\u0219i ia jertfa pentru cele c\u00e2teva fotografii pe care i le-am f\u0103cut pe furi\u0219, c\u0103ci m\u0103 tai la ar\u0103t\u0103torul m\u00e2inii st\u00e2ngi \u00een foaia-program a expozi\u021biei. O t\u0103ietur\u0103 din aceea fin\u0103 \u0219i ustur\u0103toare cum numai h\u00e2rtia \u0219tie s\u0103 fac\u0103. Gustul propriului s\u00e2nge \u00een gur\u0103 se potrive\u0219te cu imaginea video \u00een care artista \u00ee\u0219i scrijele\u0219te pe pulpa piciorului st\u00e2ng cuv\u00e2ntul PERRA (\u00een argou hispanic ar fi CURV\u0102), amintire a torturilor la care au fost supuse multe femei \u00een Guatemala, \u00eenainte de a fi ucise, \u00een timpul regimului dictatorial.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 hot\u0103r\u0103sc s\u0103 v\u0103d \u0219i expozi\u021bia de la etajul unu \u0219i tot a\u0219tept s\u0103 vin\u0103 liftul aflat undeva \u00een cobor\u00e2re, mai jos. Aud o bufnitur\u0103 \u0219i voci de femei alarmate vorbind din lift. \u00cencep s\u0103 cobor pe sc\u0103rile de serviciu, dar cum ie\u0219irile ce dau spre s\u0103lile de expozi\u021bie sunt blocate la etajele inferioare, ajung direct la parter. Liftul c\u0103zuse, \u00eentr-adev\u0103r, cu dou\u0103 femei \u00een el. Din fericire, nu foarte de sus, de vreme ce femeile par speriate, dar \u00eentregi. \u00cencerc s\u0103 ajung la etajul unu cu cel\u0103lalt lift. Nu reu\u0219esc din prima, fiindc\u0103 lumea \u00eel cheam\u0103 fervent la 3 sau la 4.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219adar, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, m\u0103 plimb cu ceilal\u021bi, ajung\u00e2nd \u201eliftier\u201d, cum mi se adreseaz\u0103 un tip burtos, care acum c\u00e2\u021biva ani m-a ag\u0103\u021bat seara, \u00een timp ce a\u0219teptam autobuzul de la Universitate, ar\u0103t\u00e2ndu-mi un \u201ecatalog\u201d cu c\u00e2teva modele, mai mult sau mai pu\u021bin dezbr\u0103cate \u0219i \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103-i pozez. Nu-\u0219i aminte\u0219te, cred, de mine \u0219i m\u0103 \u00eentreab\u0103 convivial:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0102\u0219tia nu dau \u0219i ei un vini\u0219or, ceva?<\/p>\n\n\n\n
La ie\u0219ire, una dintre doamnele care supravegheaz\u0103 s\u0103lile de expozi\u021bie, foarte simpatic\u0103 \u0219i vorb\u0103rea\u021b\u0103, m\u0103 \u00eentreab\u0103 cum mi s-a p\u0103rut. N-a\u0219teapt\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i r\u0103spunde imediat singur\u0103:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O femeie \u00eentins\u0103, cu un smoc ditamai, nah. Dar nu i-o fi frig dezbr\u0103cat\u0103, i-or fi pus ceva dedesubt?<\/p>\n\n\n\n
Recunosc c\u0103 la asta nu m-a\u0219 fi g\u00e2ndit. Femeia vede lucrurile realist \u0219i practic, dincolo de toate preten\u021biile artistice.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E un calorifer, dar cam departe de postamentul pe care st\u0103 artista.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 P\u0103i nu e bine s\u0103 fie mult\u0103 c\u0103ldur\u0103, c\u0103 \u0103\u0219tia cic\u0103 eman\u0103 mirosuri.<\/p>\n\n\n\n
Singura asociere \u00eentre c\u0103ldur\u0103, corpuri \u0219i mirosuri emanate care \u00eemi vine \u00een minte e cea cu cadavrele. Doamna se refer\u0103 \u00eens\u0103 la oamenii cu pielea mai \u00eenchis\u0103, de\u0219i, dup\u0103 standardele mele, artista din Guatemala e chiar alb\u0103. O Alb\u0103-ca-Z\u0103pada \u00een varianta ei postmodern\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ies \u0219i viscolul \u00eemi sufl\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 z\u0103pada de pe vasta c\u00e2mpie alb\u0103 din fa\u021ba muzeului. Senza\u021bia e pl\u0103cut\u0103 \u00eentr-un sens u\u0219or masochist \u0219i r\u0103m\u00e2n blocat\u0103 \u00een fa\u021ba panoului str\u00e2mb, pe jum\u0103tate \u00eenfundat \u00een z\u0103pad\u0103, pe care scrie PARCARE MNAC. O ma\u0219in\u0103 de desz\u0103pezire lucreaz\u0103 la lumina felinarelor. \u00cenc\u0103 pu\u021bin s\u0103 mai fi nins \u0219i camera de supraveghere de la intrare, a\u0219ezat\u0103 cam la nivelul genunchiului, ar fi fost \u00eengropat\u0103. Pe latura pe care merg, v\u00e2ntul spulber\u0103 turbat troienele de peste zid. Abia m\u0103 \u021bin pe picioare, dar m\u0103 minunez de coloana de ninsoare de deasupra mea, ce-mi d\u0103 senza\u021bia unui tunel de zah\u0103r.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Proz\u0103 de Maria-Luiza Alecsandru<\/p>\n","protected":false},"author":357,"featured_media":11588,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[2274,2244,47],"coauthors":[2273],"class_list":["post-11570","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-maria-luiza-alecsandru","tag-nr-6-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/11\/luiza-alecsandru.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11570","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/357"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11570"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11570\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11571,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11570\/revisions\/11571"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11588"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11570"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}