{"id":11490,"date":"2024-10-24T13:30:52","date_gmt":"2024-10-24T10:30:52","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11490"},"modified":"2024-10-24T13:31:01","modified_gmt":"2024-10-24T10:31:01","slug":"tacerea-vine-prima","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11490","title":{"rendered":"T\u0103cerea vine prima"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Ioana Maria St\u0103ncescu, T\u0103cerea vine prima<\/em>, Trei, Bucure\u0219ti, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Poate e ceva frivol, dar \u00eemi plac dedica\u021biile \u0219i mottourile alese de scriitori, a\u0219a c\u0103 le citesc cu mare aten\u021bie, pentru c\u0103 nu sunt puse acolo degeaba, ele sunt ca o poart\u0103 spre corpul c\u0103r\u021bii. Aici, dedica\u021bia e foarte personal\u0103: \u201eMamei mele \u0219i bunicilor mele, care au ales s\u0103 nu spun\u0103\u201d\u2013 e, \u00eentr-un fel, chiar esen\u021ba romanului, exager\u00e2nd pu\u021bin, fire\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

Are Haruki Murakami o carte, B\u0103rba\u021bi f\u0103r\u0103 femei<\/em>,una de povestiri (delicioas\u0103, de altfel, \u0219i nu a\u0219a deprimant\u0103 ca majoritatea romanelor sale), iar pe acest f\u0103r\u0103 <\/em>\u00eel g\u0103sim \u0219i \u00een cartea de fa\u021b\u0103, chiar dac\u0103 sub alt\u0103 form\u0103. De fapt, e vorba de un f\u0103r\u0103 <\/em>mai larg: include nu doar absen\u021ba b\u0103rba\u021bilor \u2013 care nu e deloc constant\u0103, ei exist\u0103 la un moment dat: bunicul, tat\u0103l, so\u021bul, doar c\u0103 au un soi de termen de valabilitate, dup\u0103 care dispar sau se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 \u2013 ci, mai mult, absen\u021ba gesturilor de iubire dintre mam\u0103 \u0219i fiic\u0103, absen\u021ba comunic\u0103rii, despre care se tot vorbe\u0219te azi p\u00e2n\u0103 la enervare, absen\u021ba deschiderii dintre dou\u0103 persoane.<\/p>\n\n\n\n

Prezentul Dorei (personajul principal) \u00eenseamn\u0103 rela\u021bia cu Flavia, fiica adolescent\u0103, c\u0103utarea iubirii pe Facebook, \u00eencercarea de a rezolva nerezolvatele cu propria mam\u0103 (tem\u0103 at\u00e2t de vast\u0103 totu\u0219i, \u00een\u021beleas\u0103 sau sim\u021bit\u0103 foarte bine de mame \u0219i fete, pentru c\u0103 e una dintre cele mai complexe \u0219i dificile tipuri de leg\u0103tur\u0103), jobul care nu-i ofer\u0103 niciun fel de satisfac\u021bie \u0219i nici vreo prietenie adev\u0103rat\u0103, men\u021binerea unei rela\u021bii c\u0103l\u00e2i cu un tat\u0103 care a ales dezertarea din familie (se rezum\u0103 la scurte \u00eent\u00e2lniri \u00een mall, spa\u021biu impersonal \u0219i g\u0103l\u0103gios, sau la c\u00e2te un telefon). Acest prezent, cu nuan\u021bele lui, cu fricile existente \u00een via\u021ba oricui, cu bucuriile conversa\u021biei din pia\u021b\u0103, cu urm\u0103rirea vie\u021bii vecinilor, cu certuri sau frustr\u0103ri, alterneaz\u0103 cu scene din trecutul Dorei \u0219i al familiei ei, cu desp\u0103r\u021biri \u0219i dispari\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Dora e o femeie matur\u0103, care nu vrea s\u0103 renun\u021be la dragoste, dar nici nu o caut\u0103 \u00eentr-un fel disperat, ca, de exemplu, personajul excelent jucat de Juliette Binoche \u00een Let the Sunshine In<\/em> (2017). Ea a trecut printr-un mariaj \u2013 care a \u00eenceput bine \u0219i s-a terminat r\u0103u, ca multe altele, a \u00eenceput cu iluzii \u0219i siguran\u021b\u0103, \u0219i s-a terminat cu frustrare \u0219i triste\u021be \u2013, dar are curajul s\u0103 \u00eenceap\u0103 un flirt, \u0219i nu doar at\u00e2t, ea ar vrea deja s\u0103-l ridice la rang de rela\u021bie, chiar dac\u0103 \u00eent\u00e2lnirea nici n-a avut loc.<\/p>\n\n\n\n

Revenind la mame: au \u00eentotdeauna ceva de criticat, normal, a\u0219a e \u0219i mama Dorei, mereu nemul\u021bumit\u0103 de deciziile sau micile ac\u021biuni ale fiicei, \u0219i totu\u0219i insist\u0103 s\u0103 se mute \u00een acela\u0219i bloc cu ea, poate din cauza b\u0103tr\u00e2ne\u021bii, poate doar din iubire, pentru c\u0103 de\u0219i pare un am\u0103nunt \u0219i at\u00e2t, repeti\u021bia arat\u0103 nu dorin\u021ba de a-\u0219i controla fata, ci chiar nevoia de a o avea aproape. Mama nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 comunice ca la carte, cum ne \u00eendrum\u0103 azi volumele de dezvoltare personal\u0103 ce sus\u021bin c\u0103 au solu\u021bii pentru orice conflict emo\u021bional sau comportament ciud\u0103\u021bel, ea nu spune ce simte, nu-\u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 copilul c\u00e2t sau c\u00e2nd are nevoie, nu face exces de cuvinte frumoase, dimpotriv\u0103, dar este o prezen\u021b\u0103 constant\u0103, este p\u0103rintele pe care se poate conta, este p\u0103rintele care ceart\u0103, dar nu pleac\u0103, nu abandoneaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cele dou\u0103 femei nu prea se \u00een\u021beleg, da, a\u0219a reiese din spusele Dorei, \u0219i cu toate astea:<\/p>\n\n\n\n

\u201eDe c\u00e2nd a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, vorbim la telefon destul de des \u0219i ne cert\u0103m de fiecare dat\u0103. Dar dac\u0103 trece prea mult timp f\u0103r\u0103 s-o aud e ca \u0219i cum a\u0219 uita s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. M\u0103 roade stomacul \u0219i se simte gol.\u201d<\/p>\n\n\n\n

T\u0103cerea vine prima <\/em>e o carte a unei femei de azi, cu gusturi\/dorin\u021be normale: \u201eMie \u00eemi place Lady Gaga, doar c\u0103 uneori am nevoie s\u0103 spun despre mine c\u0103 fac lucruri grozave, ca lumea s\u0103 m\u0103 laude\u201d,\u0219i adaptat\u0103 la nevoia Facebook-ului: acolo \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te posibila dragoste, acolo \u00ee\u0219i posteaz\u0103 pisica s\u0103 culeag\u0103 multe like<\/em>-uri, ca s\u0103 se simt\u0103 mai bine, de acolo afl\u0103 despre ceilal\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

E \u0219i o carte a mamelor, care fac \u0219i nu fac fa\u021b\u0103 situa\u021biei, \u0219i, de\u0219i iubesc, ajung s\u0103 arate cu degetul spre tot ce nu e perfect, ajung s\u0103 par\u0103 mereu mohor\u00e2te sau dezam\u0103gite: \u201eCum e mama ta? m\u0103 \u00eentrebau copiii la \u0219coal\u0103. Sup\u0103rat\u0103. A\u0219a ar fi trebuit s\u0103 le r\u0103spund. Dar eu ziceam ce ziceau \u0219i ei: este cea mai frumoas\u0103 \u0219i mai iubitoare din lume.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Mama Dorei pare \u2013 doar pare \u2013 c\u0103 devine \u00eenvechit\u0103: \u201eMama s-a \u00eenv\u00e2rtit neobosit\u0103 pe la mese, avea d\u00e2re de rimel sub ochi \u0219i rochia umed\u0103 de transpira\u021bie la subra\u021b, vorbea tare \u0219i m\u0103 f\u0103cea de r\u00e2s\u201d, are concep\u021bii care nu corespund ideilor fiicei sau genera\u021biilor de azi, \u0219i totu\u0219i ea este cea la care Dora se \u00eentoarce \u00een fiecare moment esen\u021bial al vie\u021bii ei, cea de la care vrea o p\u0103rere, poate un sfat, chiar dac\u0103 \u0219tie deja ce-o s\u0103 capete.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, ce vrea personajul principal e ceva foarte natural: vrea s\u0103 refac\u0103 leg\u0103tura cu mama, leg\u0103tur\u0103 care poate nu s-a stricat niciodat\u0103, doar a fost mereu cumva defectuoas\u0103, \u0219i vrea o iubire nou\u0103. Are idealul ei poetic, dar e con\u0219tient\u0103 deja c\u0103 realitatea e diferit\u0103; aici mi-am amintit de scena emo\u021bionant\u0103 din O var\u0103 de r\u0103scruce<\/em> a lui Truman Capote, unde Grady McNeal are imaginea so\u021bului din momentul \u00een care s-a \u00eendr\u0103gostit de el, \u0219i poza asta din mintea ei nu are nimic de-a face cu ce are \u00een fa\u021b\u0103, cu adev\u0103ratul el:<\/p>\n\n\n\n

\u201eCu mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103, prin aprilie, Grady \u00ee\u0219i fixase o fotografie mental\u0103 a lui, o imagine fizic\u0103, intens\u0103, bine conturat\u0103, decupat\u0103 parc\u0103 din h\u00e2rtie alb\u0103; adeseori, noaptea, c\u00e2nd era singur\u0103, \u0219i-o evoca \u00een minte, un simbol care o \u00eemb\u0103ta \u0219i-i r\u0103scolea s\u00e2ngele f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 \u0219u\u0219oteasc\u0103 \u00een ea; acum, c\u00e2nd Clyde s-a apropiat, Grady s-a retras \u00een \u00eendr\u0103gita ei imagine mental\u0103, pentru c\u0103 so\u021bul acesta care se apleca asupr\u0103-i  p\u0103rea o distorsiune, o alt\u0103 persoan\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Dora \u0219tie c\u0103 ce viseaz\u0103 ea nu se muleaz\u0103 pe ce g\u0103se\u0219te: realul Toma al ei, poten\u021bialul iubit, e cel care \u00eentreab\u0103: \u201eF\u0103cu\u0219i \u0219ni\u021bele, darling?\u201d \u0218i poate nu are nimic din visul ei: \u201eVreau un b\u0103rbat ca o d\u00e2r\u0103 de avion r\u0103mas\u0103 pe cer, ca zgomotul valurilor \u00een care se ascunde vara, ca mirosul de p\u0103m\u00e2nt reav\u0103n \u0219i de r\u0103\u0219in\u0103 care veste\u0219te p\u0103durea. Un b\u0103rbat ca o promisiune c\u0103 lucrurile bune urmeaz\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple.\u201d<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i e greu de crezut c\u0103 noua ei rela\u021bie va avea sor\u021bi de izb\u00e2nd\u0103, cum se zice, \u0219tim \u0219i \u0219tie \u0219i Dora c\u0103 orice \u00eenceput te las\u0103 s\u0103 ai iluzii, c\u00e2t timp nu cuno\u0219ti omul, po\u021bi s\u0103-l vezi cum vrei, s\u0103-l \u00eempodobe\u0219ti cu toate globule\u021bele pline de calit\u0103\u021bi \u0219i virtu\u021bi \u0219i s\u0103 mai pui ni\u0219te lumini\u021be cu gesturi visate \u0219i poate influen\u021bate de c\u0103r\u021bi sau filme.<\/p>\n\n\n\n

Romanul atrage prin naturale\u021bea \u0219i uneori autoironia personajului principal, prin limbajul simplu, dar puternic, prin imaginile bine alese pentru a contura universul unui tip de femeie de azi, prin actualitatea temelor \u0219i prin lipsa certitudinilor sau a solu\u021biilor. Dac\u0103 ar fi s\u0103 asociez c\u0103r\u021bii un cuv\u00e2nt sau o expresie, a\u0219a, ca un mic joc de \u00eencheiere, cred c\u0103 ar fi \u0219i totu\u0219i<\/em>: acest \u0219i totu\u0219i<\/em>, de\u0219i nu apare, plute\u0219te mereu \u00eentre mam\u0103 \u0219i Dora, dar apare \u0219i odat\u0103 cu b\u0103rbatul de pe re\u021belele sociale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Alexandra Niculescu<\/p>\n","protected":false},"author":193,"featured_media":11491,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1343,106,2244],"coauthors":[1338],"class_list":["post-11490","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-alexandra-niculescu","tag-cronica-literara","tag-nr-6-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/Tacerea.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11490","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/193"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11490"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11490\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11492,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11490\/revisions\/11492"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11491"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11490"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11490"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11490"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11490"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}