{"id":11464,"date":"2024-10-17T15:14:29","date_gmt":"2024-10-17T12:14:29","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11464"},"modified":"2024-10-17T15:14:35","modified_gmt":"2024-10-17T12:14:35","slug":"seninatatea-fricii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11464","title":{"rendered":"Senin\u0103tatea fricii"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
\u0218tefania Mihalache, Sunt lini\u0219tit\u0103, mi-e fric\u0103<\/em>, Paralela 45, Pite\u0219ti, 2024, cu ilustra\u021bii de Lauren\u021biu Midvichi<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Cu toat\u0103 aten\u021bia din jurul ei din ultimii ani, poezia \u0218tefaniei Mihalache r\u0103m\u00e2ne, \u00een linii mari, o \u201efelie\u201d \u00eenc\u0103 insuficient explorat\u0103. Str\u0103ine de mode poetice de orice fel, fidele mai degrab\u0103 unor \u201ecerin\u021be\u201d interne, pe care le articuleaz\u0103 cu o rigoare a construc\u021biei aproape de ascez\u0103, mereu ra\u021bionale, poemele ei mai vechi au o tensiune fin \u00eencapsulat\u0103, str\u00e2ns\u0103 \u00een jurul biografiei ca eveniment<\/em>. Cu un volum al mamei \u00een devenire \u0219i unul al rememor\u0103rii figurii tat\u0103lui disp\u0103rut \u2013 un palmares al \u201ecronicilor\u201d de familie, deci \u2013, ea aminte\u0219te de nervul lucid al schi\u021belor emo\u021bionale din textele lui Joan Didion, \u00een primul r\u00e2nd ca miz\u0103 tematic\u0103, evident, dar \u0219i dincolo de ea, printr-un soi de cerebralitate a \u201e\u00eembl\u00e2nzirii\u201d emo\u021biei, care circul\u0103 ca un curent de la un cap\u0103t la altul \u00een poemele ei. Pe scurt, f\u0103r\u0103 s\u0103 sune exagerat, \u0219i \u00eentr-un mod cu totul nejustificat, se poate vedea destul de u\u0219or cum la o scurt\u0103 \u201einventariere\u201d, poezia \u0218tefaniei Mihalache s-a sustras cu mult\u0103 eficien\u021b\u0103 unor analize critice c\u00e2t de c\u00e2t generoase, iar locul ei \u00een eventualele ierarhii care s-au vehiculat de atunci e \u00eenc\u0103 discret.<\/p>\n\n\n\n

Situa\u021bia e cu at\u00e2t mai simptomatic\u0103 cu c\u00e2t Sisteme de fixare \u0219i prindere<\/em> (2016, Nemira) fusese, la vremea apari\u021biei, un debut interesant m\u0103car prin prisma dublei sale vulnerabilit\u0103\u021bi; o vulnerabilitate, o dat\u0103, a formulei, pentru c\u0103 era prima \u00eencercare (oficial\u0103) de tatonare a poeziei, dup\u0103 c\u00e2teva romane care o consacrau pe \u0218tefania Mihalache mai degrab\u0103 ca prozatoare, \u0219i mai apoi una a subiectului \u2013 maternitatea, cu toat\u0103 metamorfoza ei dramatic\u0103 & toate \u201eavatarurile\u201d sensibile pe care le aduce la pachet. Cu toate c\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u0219i azi o zon\u0103 mai pu\u021bin exploatat\u0103, tema fusese cartografiat\u0103, \u00een perioada respectiv\u0103, \u00een c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri similare, \u00eentr-o \u201epromo\u021bie\u201d a volumelor dedicate experien\u021bei materne notabil\u0103 mai ales prin antologia Alinei Purcaru, Pove\u0219ti cu scriitoare \u0219i copii<\/em> (Polirom, 2014), sau, tot sub forma unei radiografii poetice, prin Non Stress Testul<\/em> Elenei Vl\u0103d\u0103reanu din 2016, ap\u0103rut la Casa de Pariuri Literare. Cu toate eventualele asem\u0103n\u0103ri care li se pot imputa, spre deosebire de discursul mult mai direct \u0219i \u00eenfipt al ultimului, \u00eens\u0103, era destul de clar c\u0103 Sisteme\u2026<\/em> se revendica de la o cu totul alt\u0103 poetic\u0103, una venit\u0103 pe o filier\u0103 a scriiturii discrete \u0219i, simultan, a for\u021bei care irup din subteranele unei feminit\u0103\u021bi convulsive. Altfel spus, era aici un amestec foarte reu\u0219it de entuziasm al anticip\u0103rii, anxietate a \u201econfrunt\u0103rii\u201d & aceea a mo\u0219tenirii (nu at\u00e2t genetice, c\u00e2t psihologice), toate suprapuse pe motivul t\u0103cerii ca r\u0103spuns la fric\u0103 \u0219i uimire. Toat\u0103 aceast\u0103 \u201eistorie a facerii\u201d \u0219i tandre\u021bea post-graviditate pe care \u0218tefania Mihalache le puncta \u00een poemele ei cu mult\u0103 aten\u021bie \u0219i cu un ochi minu\u021bios, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 abstrac\u021bie \u0219i de fibra esen\u021bial\u0103 maternitate\/scris (c\u0103utarea cuvintelor + aranjarea \u201ecuibului\u201d ca dou\u0103 procese la fel de anevoioase), au f\u0103cut din volumul \u0103sta, \u00een orice caz, o poezie-medalion<\/em> \u00een r\u00e2ndul celor dedicate maternit\u0103\u021bii, una care se cite\u0219te la fel \u0219i azi, la aproape zece (!) ani distan\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cronica Akasha<\/em>, ap\u0103rut la cinci ani distan\u021b\u0103, venea ca o celebrare, punctat\u0103 cu aceea\u0219i discre\u021bie a volumului anterior, a figurii tat\u0103lui mort. Biografismul ca eveniment, a\u0219a cum o spuneam mai sus, era \u0219i aici, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, punctul de emergen\u021b\u0103 a textelor, \u0219i func\u021biona printr-un soi de retrospectiv\u0103 \u00een care istoria mic\u0103 se contopea cu istoria mare (fic\u021bionalizat\u0103), \u00eentr-un univers al doliului animat mai degrab\u0103 de predispozi\u021bia pentru alegorie & rememorare v\u0103zut\u0103 ca pretext ludic (un ludic al stilisticii, nu de fond), mai degrab\u0103 dec\u00e2t de umori \u0219i nota\u021bii dramatice. Chiar cu toat\u0103 strategia asta de gestionare\/decantare a unui material poetic destul de \u00eenc\u0103rcat, \u0218tefaniei Mihalache \u00eei ie\u0219ea un portret al familiei de o triste\u021be bl\u00e2nd\u0103, fin\u0103, \u00een care narativizarea perspectivelor, dublat\u0103 de plasticitatea descrierilor sugera foarte concret dimensiunea traumei \u2013 o \u201epolitic\u0103\u201d vizual\u0103 care, de altfel, nu era un lucru nou \u00een poetica ei, pentru c\u0103 debutul \u00eei era plin de imagini ale unei anxiet\u0103\u021bi trase \u00een tu\u0219e diafane, de un dramatism delicat, cu tot paradoxul de rigoare. Akasha<\/em> se contura, \u00een contextul \u0103sta, ca un teritoriu aproape mitic, \u00een orice caz, ca o odisee a \u00eentoarcerii la surse \u00een care vocea tat\u0103lui, care circula ca un soi de depozi\u021bie \u00een filamentul convulsiv al poemelor, adunat\u0103 \u00eentr-un \u201ebuchet\u201d emo\u021bionant \u00een finalul volumului, trasa o cronic\u0103 extrem de personal\u0103 \u0219i imposibil de confundat, tot ca un exerci\u021biu al calibr\u0103rii emo\u021biei \u0219i, de data asta, prin toat\u0103 politica de (re)configurare din jurul figurii tat\u0103lui mort. Cu toate c\u0103 povestea de aici nu-i nou\u0103 \u2013 tema asta a dispari\u021biei celor dragi e, totu\u0219i, destul de rulat\u0103 \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 (mai ales \u00een poezie) \u2013, volumul r\u0103m\u00e2ne o referin\u021b\u0103 nu doar \u00een r\u00e2ndul unor fic\u021bionaliz\u0103ri similare din ultimii ani, c\u00e2t mai ales pentru evolu\u021bia poetic\u0103 ulterioar\u0103 a \u0218tefaniei Mihalache.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un fel, prin dipticul de mai sus, it’s the end of an era<\/em> pentru poezia ei, sau pentru tipul de poezie practicat acolo. Asta pentru c\u0103, \u00een mod surprinz\u0103tor, dup\u0103 dou\u0103 volume de calibrul celor de mai sus, destul de serioase ca ton \u0219i t\u0103ietur\u0103, Sunt lini\u0219tit\u0103, mi-e fric\u0103<\/em> (iat\u0103, deci, paradoxul in full bloom<\/em>, de la bun \u00eenceput) e un volum care sparge formula deja destul de bine cantonat\u0103 a poemului de sondare interioar\u0103 pe spa\u021bii mici, re\u021binute. Altfel spus, e aici o predispozi\u021bie care merge \u00een mod evident spre experiment \u0219i detensionare (nu c\u0103 poezia \u0218tefaniei Mihalache ar duce lips\u0103 de tensiune, dimpotriv\u0103, se va vedea imediat), lucru observabil \u00eenc\u0103 din modul \u00een care e g\u00e2ndit volumul, prin tehnica contrapunctului: cele patru grupaje de texte \u2013 \u201eI. Antinatura\/ Sunt lini\u0219tit\u0103\u201d vs. \u201eII. Natura\/ Actualiz\u0103ri\u201d vs. \u201eIII. Natura\/ Actualiz\u0103ri\u201d vs. \u201eIV. Natura\/ Sunt lini\u0219tit\u0103 din nou\u201d \u2013 se \u00eentrec & completeaz\u0103 reciproc \u00eentr-o geometrie atent calculat\u0103, una \u00een care anxietatea produce mai degrab\u0103 mici tres\u0103riri, dec\u00e2t \u00eenfrigur\u0103ri prea puternice. E, \u00een orice caz, o linie a fricii pe care poeta o traseaz\u0103 printr-un soi de suspendare a reflec\u021biei, prin tragerea ei \u00een tu\u0219e ceva mai senine, \u0219i pe care o aplic\u0103 \u00eentregului paletar tematic de aici.<\/p>\n\n\n\n

\u201eI. Antinatura\/ Sunt lini\u0219tit\u0103\u201d debuteaz\u0103 mai degrab\u0103 prin mici exerci\u021bii de decantare a glam<\/em>-ului vie\u021bii de adult (ironic, desigur), punctate prin aceea\u0219i ludicitate a poemului marca \u0218tefania Mihalache. Instantaneele decupate \u00een cotidian pe care le opereaz\u0103 aici vorbesc, aproape toate, despre \u201ebuna \u0219i bl\u00e2nda anxietate de var\u0103\u201d, care devine prilejul depan\u0103rii, deocamdat\u0103 timide, a fricii. Se vede \u00eenc\u0103 de aici c\u0103, departe de solemnitatea \u0219i gravitatea primelor volume, discursul \u0218tefaniei Mihalache s-a mai relaxat ceva \u0219i c\u0103-\u0219i permite chiar \u0219i jocuri de limbaj, poze livre\u0219ti, din perspectiva c\u0103rora \u00ee\u0219i chestioneaz\u0103 condi\u021bia de poet\u0103, nu odat\u0103, cu mult\u0103 verv\u0103 a c\u0103ut\u0103rii\/explor\u0103rii (\u201e\u00cel recuno\u0219ti u\u0219or\/ e cel care\/ umbl\u0103 mereu \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\/ de parc\u0103 ar purta\/ o c\u0103ma\u0219\u0103 de for\u021b\u0103 invizibil\u0103 [\u2026]\u201d, Nu f\u0103 nici ce spune poetul nici ce face poetul, doar cite\u0219te-l<\/em>.) \u2013 o tem\u0103 care p\u0103trunde cam prin toate cele patru secven\u021be ale volumului, dar care aici e mai vizibil\u0103 dec\u00e2t \u00een alte locuri. Treptat, \u00eens\u0103, peste toate se las\u0103 firul discret al biografiei, resim\u021bit\u0103 ca un spa\u021biu al vulnerabilit\u0103\u021bii, al vulnerabiliz\u0103rii<\/em>, de fapt, pentru c\u0103 devine punctul de plecare al unei serii de introspec\u021bii h\u0103r\u021buite de obsesia apartenen\u021bei\/a distan\u021b\u0103rii, a\u0219a cum se cite\u0219te \u00een Antinatura care m\u0103 desparte<\/em>: \u201eC\u00e2mpurile\/ \u00eemi sunt str\u0103ine,\/ niciodat\u0103 n-am v\u0103zut lumina\/ apusului\/ oblic\u0103 pe c\u00e2mp,\/ niciodat\u0103 nu m-am dat jos din ma\u0219in\u0103\/ s\u0103 fac fotografii\/ \u00eentr-un c\u00e2mp de maci, sau de lavand\u0103 sau de rapi\u021b\u0103\/ ce leg\u0103tur\u0103 au florile cu mine\/ \u00eemi vine s\u0103 m\u0103 \u00eentreb.\/ Poate c\u0103 port \u00een\u0103untru\/ o antinatur\u0103\/ \u0219i poate de asta\/ ur\u0103sc mun\u021bii vara\/ \u0219i pe cei care iubesc mun\u021bii\/ \u0219i o iau voio\u0219i pe c\u0103r\u0103rile lor,\/ ur\u0103sc umezeala pe care o respir\u0103\/ ei, mun\u021bii\/ felul \u00een care se acoper\u0103 cu cea\u021b\u0103 la v\u00e2rf\/ de parc\u0103\/ numai ei ar mai lipsi\/ s\u0103-\u021bi spun\u0103 c\u0103 v\u00e2rful se atinge cu greu\/ s\u0103-\u021bi mai pun\u0103 \u00een cale un urcu\u0219\/ cu perfidia lor verde, ozonat\u0103 \u0219i st\u00e2ncoas\u0103\/ d\u0103t\u0103toare de s\u0103n\u0103tate \u0219i satisfac\u021bie.\/\/ [\u2026] \u0219i toate astea\/ \u00een vreme ce ad\u0103postesc \u00een coasta lor\/ ora\u0219e ploioase\/ care ad\u0103postesc blocuri muncitore\u0219ti\/ care ad\u0103postesc apartamente cu trei camere\/ \u00een care se face cur\u0103\u021benie\/ o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 duminica\/ care ad\u0103postesc buc\u0103t\u0103rii \u00een care se g\u0103te\u0219te o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 s\u00e2mb\u0103ta\/ care ad\u0103postesc la geamuri\/ feti\u021be singure la p\u0103rin\u021bi\/ tunse scurt b\u0103ie\u021be\u0219te\/ care se uit\u0103 departe\/ spre mun\u021bi.\u201d P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, obsesia asta devine un soi de ecua\u021bie fundamental\u0103 a poemelor; r\u0103zvr\u0103tirea \u00eempotriva biografiei, ve\u0219nica ei chestionare, odat\u0103 cu aceea intim\u0103, porne\u0219te, \u00eencep\u00e2nd de aici, un ditiramb al fantasmelor biografice.<\/p>\n\n\n\n

\n

Luxurian\u021ba fricii prinde, oricum, tot mai mult teren [\u2026], iar cele c\u00e2teva tentative de \u201e\u00eemprietenire\u201d, de temperare a angoasei pe care \u0218tefania Mihalache le insereaz\u0103 din loc \u00een loc \u00een poeme retu\u0219eaz\u0103 \u00een culori destul de \u00eentunecate tot pastelul \u0103sta personal care se cite\u0219te \u00een Sunt lini\u0219tit\u0103, mi-e fric\u0103<\/em>.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cel preiau \u0219i poemele din partea a doua, \u201eII. Natura\/ Actualiz\u0103ri\u201d, care continu\u0103 stilizarea biografiei \u0219i unde fake<\/em>-ul vie\u021bii de adult, sau lipsa unui sens mai profund pe fondul golului de toate zilele (Ad\u00e2ncul de var\u0103<\/em> vs. Om frumos, om ur\u00e2t<\/em>) devine \u0219i mai evident din perspectiva asta, odat\u0103 cu inventarul micilor ticuri personale. Dincolo de ele, mai interesant\u0103 e aici strategia principal\u0103 de coagulare a poemelor, una \u00een mod esen\u021bial a corpului, pe care volumul \u0218tefaniei Mihalache \u00eel echivaleaz\u0103 cu o internalizare a biografiei prin limbaj (\u201enu \u0219tiu s\u0103 m\u0103 folosesc de nimic\/ ca s\u0103 \u00eenaintez,\/ \u00een afar\u0103 de propriul\/ meu corp\u201d, spune la un moment dat chiar poeta, \u00een Urme<\/em>). Se vede foarte bine miza asta \u00eentr-un poem ca Trupul \u0219tie mai mult<\/em> \u2013 un titlu preluat din Gheorghe Cr\u0103ciun (nu-i un caz singular, mai \u00eempr\u0103\u0219tie, pe ici, pe colo, c\u00e2te o referin\u021b\u0103 livresc\u0103) \u2013, unde tensiunea se cite\u0219te la intersec\u021bia intelectului cu fiziologicul: \u201eMintea alunec\u0103\/ d\u0103 o tur\u0103-dou\u0103\/ p\u00e2n\u0103 se \u00eentunec\u0103,\/ mintea se duce la culcare t\u00e2rziu\/ a\u0219teapt\u0103 par\u0219iv\u0103\/ s\u0103 adoarm\u0103 \u00eent\u00e2i trupul\/ \u0219i dup\u0103 ce se asigur\u0103\/ c\u0103-l are \u00een totalitate la dispozi\u021bie\/ \u00eencepe s\u0103-l de\u0219ire toat\u0103 noaptea\/ propozi\u021bie cu propozi\u021bie.\u201d Tensiunea c\u0103ut\u0103rii identitare se consum\u0103, \u00een punctul \u0103sta, deci, prin reliefarea dinamicii cerebrale ce st\u0103 la baza proiectului, \u0219i mai pu\u021bin prin mediere direct\u0103, de\u0219i filonul punct\u0103rii efective a istoriei familiei nu e cu totul eliminat. Altfel spus, textele iau mai degrab\u0103 forma demonstra\u021biei, func\u021bioneaz\u0103 aici mai degrab\u0103 ca un sondaj minu\u021bios al politicilor corporale \u0219i al aproxim\u0103rii feminit\u0103\u021bii, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, pentru c\u0103, din loc \u00een loc, discursul prinde \u0219i inflexiuni ale maturiz\u0103rii \u0219i devenirii ca femeie\/mam\u0103\/partener\u0103 etc.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 acum efortul de eliberare a sintaxei \u0219i c\u0103utare a unei formule noi ocupa o pondere ceva mai important\u0103 \u00een toat\u0103 arhitectura volumului, a\u0219 zice c\u0103, gradual, tu\u0219ele biografice \u00eencep s\u0103 apar\u0103 cu mai mult\u0103 insisten\u021b\u0103. Cu alte cuvinte, chiar cu toat\u0103 energia depus\u0103 \u00een favoarea revigor\u0103rii poetice \u2013 cu rezultate vizibile, indiscutabil \u2013, poemele \u0218tefaniei Mihalache nu scap\u0103, \u00een definitiv, de un soi de agresivitate biografic\u0103 ceva mai veche, iar \u201eIII. Antinatura\/ Pu\u021bin\u0103 fric\u0103\u201d e, cred, sec\u021biunea cea mai unitar\u0103 la nivel tematic a volumului \u0219i care construie\u0219te cel mai concret pe marginea exerci\u021biului traumatic. Emisia poetic\u0103 devine ceva mai precipitat\u0103 acum, multe din poemele de aici recupereaz\u0103 din \u201er\u0103m\u0103\u0219i\u021bele\u201d trecutului cu o intensitate mai ridicat\u0103 \u0219i, lucru inedit, impulsul \u0103sta echivaleaz\u0103 cu \u00eencercarea recuper\u0103rii imaginii materne, chiar cu toat\u0103 \u201estr\u0103lucirea\u201d ei disfunc\u021bional\u0103. Pentru o poet\u0103 care \u0219i-a f\u0103cut deja un blazon din \u201econspectele\u201d de familie, asta era, \u00een orice caz, o pies\u0103-lips\u0103, pe care \u0218tefania Mihalache o reconstituie cu mult nerv \u0219i cu un control critic care mai cedeaz\u0103, pe alocuri, nota\u021biei elegiac-revoltate care circumscrie aproape \u00een totalitate partea asta a plachetei: \u201edeceniile \u00een care am dormitat\/ \u00een b\u00e2rloguri-boutique\/ sunt pe cale s\u0103 se risipeasc\u0103\/ s\u0103-\u0219i disipeze lumina rozie\/ acolo am stat\/ ascuns\u0103 sub l\u0103mpi\/ la care se pun bebelu\u0219ii cu icter s\u0103 le treac\u0103 g\u0103lbeneala\/ sau ca ou\u0103le\/ sub clo\u0219ca electric\u0103\/ \u00een general\/ o mam\u0103 bun\u0103\/ doar c\u0103 se defecta c\u00e2teodat\u0103\/ \u0219i ne zg\u00e2l\u021b\u00e2ia zdrav\u0103n\/ pe urm\u0103 era lini\u0219te\/ ca \u00eentr-o cabin\u0103 de camionagiu seara\/ cu pere\u021bii acoperi\u021bi de postere cu femei goale\/ \u0219i zeci de \u0219iraguri de m\u0103t\u0103nii\/ sau iconi\u021be de carton,\/ vara era r\u0103coare \u0219i mu\u0219chi\/ ca \u00een spatele unei tarabe a\u0219ezate la drum\/ \u00eenc\u0103rcate cu s\u0103punuri, brelocuri sau la blouse roumaine fake\/ iarna era ca pe un col\u021b de mas\u0103 de machiaj\/ din cabina unui actor\/ sub luminile becurilor de pe marginea oglinzii dreptunghiulare\/ iat\u0103 toate mamele mele,\/ mame durabile.\u201d, Spa\u021bii safe<\/em>. Multe din poeme bifeaz\u0103 cu brio obsesia imaginii materne ca lips\u0103, sau ca insuficient, \u00eentr-o desc\u0103tu\u0219are treptat\u0103 care produce mici implozii ale emo\u021biei (c\u0103ci poezia \u0218tefaniei Mihalache nu are voca\u021bia gesturilor radicale), cum e, de exemplu, cazul poemului Poveste galactic\u0103<\/em>, unul b\u00e2ntuit de aceea\u0219i tem\u0103 important\u0103 a rela\u021biei nea\u0219ezate cu Ora\u0219ul de origine (un laitmotiv al volumului, o geografie interioar\u0103 a Bra\u0219ovului mai rar\u0103 \u00een poezia contemporan\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t performeaz\u0103 \u00een sens negativ), care, prin acumulare, \u00ee\u0219i revars\u0103 toat\u0103 melancolia neagr\u0103 \u00eentr-un final de o revolt\u0103 discret\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Luxurian\u021ba fricii prinde, oricum, tot mai mult teren, mai ales prin prisma unor schi\u021be de tipul celor amintite mai sus, iar cele c\u00e2teva tentative de \u201e\u00eemprietenire\u201d, de temperare a angoasei pe care \u0218tefania Mihalache le insereaz\u0103 din loc \u00een loc \u00een poeme retu\u0219eaz\u0103 \u00een culori destul de \u00eentunecate tot pastelul \u0103sta personal care se cite\u0219te \u00een Sunt lini\u0219tit\u0103, mi-e fric\u0103<\/em>. Asta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t deja \u00een grupajul care \u00eenchide volumul, \u201eIV. Natura\/ Sunt lini\u0219tit\u0103 din nou\u201d, tot jocul c\u0103ut\u0103rii, al dedubl\u0103rilor \u0219i al introspec\u021biei p\u00e2n\u0103 acum relaxate, cap\u0103t\u0103 accente ceva mai grave, aproape de bilan\u021b. Aici, poemele vorbesc mai ales despre \u00eemb\u0103tr\u00e2nire \u0219i evolu\u021bie \u2013 o biografie a devenirii<\/em>, deci, \u00een contrapondere cu cea a evenimentelor din primele volume. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, tot spasmul textelor, mult mai palpabil aici dec\u00e2t \u00een orice alt\u0103 parte a plachetei, sugereaz\u0103 \u0219i-o terapeutic\u0103, o form\u0103 de exegez\u0103 proprie pe care \u0218tefania Mihalache o opereaz\u0103 cu precizie \u0219i care \u00een final \u00ee\u0219i dezv\u0103luie finalit\u0103\u021bile \u201ecurative\u201d: \u201eAi crescut \u0219i-ai crescut,\/ sau ai putea zice\/ c-a trecut \u0219i-a trecut timpul,\/ sau c\u0103 a trecut \u0219i timpul,\/ ai ad\u0103ugat la tine strat dup\u0103 strat,\/ f\u0103c\u00e2nd pulberi din tot ce ai g\u0103sit,\/ m\u0103cin\u00e2nd \u00eentre din\u021bi\/ metale grele, dar \u0219i terciuri,\/ miez de fructe, dar \u0219i coji\/ de la tot ce tr\u0103ie\u0219te \u0219i este vegetal.\/ Carnea ai p\u0103strat-o,\/ ea nu a fost consumat\u0103 nicic\u00e2nd.\/ Fiecare mas\u0103 a fost o am\u00e2nare a c\u0103rnii.\/\/ [\u2026] R\u0103coare \u0219i miros de rugin\u0103\/ sau de legume putrezite,\/ \u0219i, ce e mai important,\/ nimeni nu \u0219tie c\u0103 e\u0219ti fecioara de fier\/ \u0219i c\u0103-\u021bi aminte\u0219ti de la terapie\/ c\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\/ ai voie s\u0103 te \u021bii \u00een bra\u021be.\u201d, Fecioara de fier<\/em>. Toat\u0103 orchestra\u021bia asta a poemelor se cite\u0219te, deci, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ca un mod de \u00een\u021belegere \u0219i-o form\u0103 de acceptare.<\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 pe u\u0219a asta se p\u0103trunde cel mai u\u0219or \u00een poezia \u0218tefaniei Mihalache din Sunt lini\u0219tit\u0103, mi-e fric\u0103<\/em>, un volum de tranzi\u021bie \u00een \u201erepertoriul\u201d ei, cu aceea\u0219i intensitate a c\u0103ut\u0103rii dintotdeauna, dar, de data asta, cu o mai mare degajare \u00een tot procesul \u0103sta, semn al maturiz\u0103rii viziunii. Mereu vii, juc\u0103u\u0219e p\u00e2n\u0103 spre frivolitate \u00een c\u00e2teva locuri (nu-i pu\u021bin lucru pentru poeta elanurilor ceva mai re\u021binute din volumele anterioare \u0219i, mai ales, nu-i lucru r\u0103u, dimpotriv\u0103 \u2013 o form\u0103 de elasticitate creativ\u0103), uneori ceva mai dedicate introspec\u021biilor, dar \u00eentotdeauna cu un subsol ceva mai serios, ele traseaz\u0103 o geografie a senin\u0103t\u0103\u021bii biografiei, p\u00e2n\u0103 spre final, sau m\u0103car traiectoria promisiunii ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":11465,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,2244,1649],"coauthors":[1139],"class_list":["post-11464","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-nr-6-2024","tag-stefania-mihalache"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/3278904764-0.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11464","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11464"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11464\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11466,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11464\/revisions\/11466"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11465"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11464"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11464"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11464"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11464"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}