{"id":11383,"date":"2024-10-04T16:52:12","date_gmt":"2024-10-04T13:52:12","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11383"},"modified":"2024-10-04T16:52:19","modified_gmt":"2024-10-04T13:52:19","slug":"paradigma-feminina-a-memoriei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11383","title":{"rendered":"Paradigma feminin\u0103 a memoriei"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Elvira Istrate Groza, Ce nu a scris tata \u00een condic\u0103<\/em>, Editura Eikon, Bucure\u0219ti, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Laureat\u0103 a premiului \u201eMentor pentru excelen\u021b\u0103 \u00een educa\u021bie\u201d (2017), Elvira Istrate Groza este un nume consacrat la superlativ. P\u00e2n\u0103 acum, \u00een sfera a ceea ce am putea numi \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul, \u00een general, predarea disciplinei filosofie la clasele de liceu, \u00een particular. Discret\u0103 dar nu absent\u0103 pe pia\u021ba ideilor \u0219i comentariilor (citi\u021bi-i textele de pe Contributors<\/em>), excel\u00e2nd prin fine\u021be, densitate reflexiv\u0103 \u0219i-un risc antecalculat al specula\u021biei, iat\u0103 c\u0103 a venit momentul debutului prin carte. Nu unul care s\u0103-i consacre neap\u0103rat studiile de filosofie la universitatea clujean\u0103 \u0219i nici impresionantele lecturi de gen ulterioare, ci semnal\u00e2nd o abla\u021bie, c\u00e2t\u0103 vreme Ce nu a scris tata \u00een condic\u0103<\/em> are ambi\u021bia s\u0103 transfigureze \u201epovestea unui p\u0103durar ratat\u201d, cum \u00ee\u0219i define\u0219te tat\u0103l \u2013 lapidar \u0219i oarecum frustrant \u2013 cea care a avut for\u021ba, ambi\u021bia \u0219i (poate) norocul s\u0103-\u0219i \u00eennobileze spiritul prin transplantare<\/em> \u0219i altoire<\/em> (ca s\u0103 utilizez chiar parabola dezvoltat\u0103 \u00een carte, pornind de la realitatea banal\u0103 a unei pepiniere silvice, pentru ca imediat apoi puietul de molid, spre exemplu, s\u0103 fie asociat destinului de om \u2013 ocrotit \u00een copil\u0103rie, cizelat \u00een \u0219coal\u0103, aureolat mai apoi prin studii universitare). Eu \u00eensumi, fiind absolvent de liceu silvic, am fost atins de o melancolie tandr\u0103, ba chiar u\u0219or am\u0103ruie, urm\u0103rind cum se constituie din mai nimic o adev\u0103rat\u0103 saga<\/em>, o poveste a c\u0103rei vraj\u0103 e folosit\u0103 de fiin\u021ba altoit\u0103 pentru a recupera memoria unor locuri, personaje \u0219i secven\u021bialit\u0103\u021bi temporale. Candoarea, inciziile cu un calibru etic semnificativ, bucuriile \u0219i triste\u021bile, neputin\u021bele retrospective, tablourile ce decupeaz\u0103 dintr-un decor colectiv siluete \u0219i personaje expresive, remanen\u021ba cu putere de miraj a tat\u0103lui, realitatea geografic\u0103 \u0219i social\u0103 a unui sat bistri\u021bean de munte (Le\u0219u), ei bine, toate acestea, dar nu doar acestea, constituie ingredientele fascinante ale epitomului unor vie\u021bi \u201edesc\u0103rcate\u201d prin sim\u021birile, g\u00e2ndurile \u0219i fantasmele autoarei. Se simte tensiunea, paginile c\u0103r\u021bii abia mascheaz\u0103 teama de-a nu rata, de-a nu falsifica, prin supralicitare sau printr-o eronat\u0103 atribuire a accentelor narative, lumea sublimat\u0103 \u00eentr-o minte asediat\u0103 de amintiri \u2013 unele realiste, altele aproape halucinatorii.<\/p>\n\n\n\n

O banal\u0103 \u0219i plebee Condic\u0103 de serviciu<\/em>, document aflat \u00een posesia oric\u0103rui p\u0103durar, devine, de fapt se transform\u0103 \u00een incipit livresc, instig\u00e2nd spiritul diegetic al Elvirei Istrate Groza \u0219i activ\u00e2ndu-i, p\u00e2n\u0103 la febrilitate, imaginarul capabil s\u0103 duc\u0103 dincolo, departe, \u00een \u00eenalturile rafinate ale unei subiectivit\u0103\u021bi \u00eendelung exersate, nota\u021biile scurte, de o lapidaritate ce indic\u0103 o instruc\u021bie \u0219colar\u0103 modest\u0103 a tat\u0103lui, dar salvat\u0103 prin mobilitate ra\u021bional\u0103 \u0219i profil moral \u00eentemeiat pe onoare \u0219i chiar sacrificiu. Aventura este astfel declan\u0219at\u0103. Nimic n-o mai poate opri pe autoare s\u0103 divagheze, s\u0103 foloseasc\u0103 fiecare capitol al respectivei Condici<\/em> pentru a realiza temerare \u0219i profitabile incursiuni \u00eentr-un trecut ce-i tonifiaz\u0103 voin\u021ba de-a ajunge, asemenea unui fenomenolog, la lucrul \u00eensu\u0219i<\/em>, la ceea ce ar fi adev\u0103rul. Adev\u0103rul ei, fire\u0219te, c\u00e2t\u0103 vreme este singurul adev\u0103r valid, posibil prin m\u0103rturisire \u0219i-o chinuitoare punere \u00een criz\u0103 a sinelui. Trebuie c\u0103 documentul cu pricina a constituit o obsesie, un t\u0103ciune incandescent, insinu\u00e2nd frica (poate \u0219i spaima), dar \u0219i un interes ce-\u0219i  motiva a\u0219tept\u0103rile sub posibilitatea unor dezam\u0103giri ce ar fi compromis totul: \u201eCondica devenea o hart\u0103 a locurilor ascunse prin subteranele memoriei mele unde era plin de cotloanele pe unde m\u0103 ad\u0103postisem s\u0103 citesc \u0219i, mai ales, s\u0103 privesc.\u201d (p. 25)<\/p>\n\n\n\n

Imediat ce e deschis\u0103, condica tat\u0103lui, cu nota\u021biile frugale, are efectul unei catalizator. Femeia de acum apuc\u0103 \u201es\u0103 se vad\u0103<\/em>\u201d, s\u0103 se disting\u0103 \u00een  faldurile gra\u021bioase ale unui trecut cristalizat sub forma copil\u0103riei, a tinere\u021bii \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite cu to\u021bi ai locului \u2013 p\u0103rin\u021bi, bunici, veri\u0219ori, unchi \u0219i m\u0103tu\u0219i, cons\u0103teni colegi de \u0219coal\u0103 etc. Tocmai aceste \u201evedenii\u201d confirm\u0103 valoarea de talisman sui-generis a condicii, puterea ei de-a destupa c\u0103ile spre labirintul fiin\u021bei autentice a celei dispuse s\u0103-\u0219i ofere sufletul drept cutie de rezonan\u021b\u0103 a Timpului reg\u0103sit. Copila de alt\u0103dat\u0103, devenit\u0103 \u0219col\u0103ri\u021b\u0103, student\u0103, mam\u0103, so\u021bie \u0219i profesoar\u0103 \u2013 fiica unui tat\u0103 problematic, suferind de-o ciudat\u0103 incompletitudine de existen\u021b\u0103 \u2013 toate aceste reprezent\u0103ri disparate ale aceleia\u0219i \u00eentrup\u0103ri ajung la armonia interioar\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care a fost posibil\u0103 c\u0103utarea mijlocit\u0103 de \u00eensemn\u0103rile tat\u0103lui (avem, oare, de-a face cu un \u201eroman\u201d livresc?). Cartea este, din aceast\u0103 perspectiv\u0103, o dare de seam\u0103 despre fericirea ca posibilitate a ajungerii, \u00eentr-un t\u00e2rziu, acas\u0103, ori poate ca repara\u021bie pe deplin \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme, m\u0103rturise\u0219te fiica, \u201eVia\u021ba tatei nu a fost exemplar\u0103 \u0219i nu a fost prin nimic extraordinar\u0103. Dimpotriv\u0103, a fost o via\u021b\u0103 m\u0103runt\u0103 care a e\u0219uat \u00een momente esen\u021biale.\u201d (p. 11) Dramatic! Iat\u0103 un handicap de perspectiv\u0103 transformat \u00een unghi de fug\u0103 spre ata\u0219ament, admira\u021bie \u0219i iubire.<\/p>\n\n\n\n

Oarecum nea\u0219teptat, dar nu c\u00e2t\u0103 vreme \u0219tim c\u0103 autoarea are o inser\u021bie filosofic\u0103 dovedit\u0103, iar filosofii consider\u0103 via\u021ba, cu Platon \u00eencep\u00e2nd, o preg\u0103tire pentru moarte<\/em>, deci cu deplin temei, Elvira Istrate Groza \u00ee\u0219i \u00eencepe peregrin\u0103rile min\u021bii cu invocarea mor\u021bii, a\u0219a cum \u00eei ap\u0103rea aceasta \u00een anii copil\u0103riei, c\u00e2nd se ruga s\u0103 nu-i moar\u0103 bunica, ori, cel pu\u021bin s\u0103 nu-i moar\u0103 pe r\u00e2nd cei apropia\u021bi. Solu\u021bia unei bombe atomice i s-a p\u0103rut a fi, tocmai pentru a evita alunecarea pe r\u00e2nd dincolo, o solu\u021bie convenabil\u0103! Mai apoi, c\u00e2nd revenea acas\u0103 de pe unde o aruncase via\u021ba, percep\u021bia terifiant\u0103 a mor\u021bii i-a fost \u00eembl\u00e2nzit\u0103 de tat\u0103: \u201ede c\u00e2te ori m\u0103 \u00eentorceam acas\u0103, tata exersa cu mine desp\u0103r\u021birea: se pref\u0103cea bucuros spun\u00e2ndu-mi, m\u00e2ndru de el, c\u0103 \u00eemi las\u0103 mie peticul de p\u0103m\u00e2nt unde fusese bordeiul bunicilor. Acolo am plantat \u00eempreun\u0103 pruni, vi\u0219ini \u0219i nuci. Imediat ad\u0103uga c\u0103 \u00een mica livad\u0103 vor fi, drept bonus, \u0219i mormintele. Al lui \u0219i al mamei.\u201d (p. 9) Dar cititorul nu are de ce se speria. Cartea de fa\u021b\u0103 nu e nici pe departe sumbr\u0103, de\u0219i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103, circular, ca o acolad\u0103 \u00eentre un preambul cu titlul Murim<\/em>, respectiv decesul celui ce constituie reazemul de mai fiecare pagin\u0103 al nara\u021biunii \u2013 tat\u0103l.<\/p>\n\n\n\n

Sunt scene care pot fi antologate \u00eentr-un registru al savurosului, al unui umor rural, cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ce ating burlescul, eroii fiind cei din preajm\u0103 sau deja du\u0219i pe alte t\u0103r\u00e2muri. C\u00e2teva exemple, urm\u00e2nd s\u0103 fie descoperite \u00een detaliu de binevenitul cititor: p\u0103\u021bania cu ursul domesticit de Mih\u0103il\u0103 Neam\u021bu Istrate, v\u00e2n\u0103tor iscusit, cel \u00eenfiat de Anisia cea stearp\u0103 (\u201ematricea originar\u0103 a neamului\u201d Istrate); chestiunea izmenelor ale c\u0103ror craci au at\u00e2rnat de crengile unui m\u0103r b\u0103tr\u00e2n \u2013 \u00eent\u00e2mplare cu background voluptos!; cei doi fra\u021bi care au intrat \u00een biseric\u0103 descul\u021bi, taman de Rusaliile din 1940, f\u0103c\u00e2nd-o de ru\u0219ine pe bunica autoarei; salutul neao\u0219 adresat celor ce c\u0103l\u0103toreau cu moc\u0103ni\u021ba, luat, \u00een fals, drept prob\u0103 de bun\u0103cuviin\u021b\u0103; osp\u0103\u021bul dintr-o cofet\u0103rie bucure\u0219tean\u0103, \u00een vara lui 1944, de care s-a bucurat un t\u00e2n\u0103r fl\u0103c\u0103u de 14 ani, ce \u0219i-a cump\u0103rat creme\u0219 de-o sut\u0103 de lei. Atrag apoi aten\u021bia personajele de coloratur\u0103, printre care clientele mamei, priceput\u0103 \u00een arta broderiei \u0219i sursa principal\u0103 de venituri pentru familie, al c\u0103rei atelier se transformase \u00een \u201ecabinet de psihanaliz\u0103, de terapii alternative sau chiar de confesional\u201d, spre disperarea tat\u0103lui, deloc afabil cu clientela \u00een discu\u021bie: Ana lu\u2019 George \u0219i Dieci\u021ba, acestora al\u0103tur\u00e2ndu-li-se alte femei, adev\u0103rate repere \u00een structura uman\u0103 a satului \u2013 Boiereasca (femeia ce postea pentru al\u021bii), Ro\u0219oaia (\u201eresponsabil\u0103\u201d cu vr\u0103ji ori desc\u00e2ntece), dar \u0219i V\u0103rv\u0103ruca (capabil\u0103 s\u0103 se fi transformat dintr-o so\u021bie b\u0103tut\u0103 \u0219i umilit\u0103, \u00eentr-o cucoan\u0103 rem\u0103ritat\u0103 \u00een Banat).<\/p>\n\n\n\n

Via\u021ba satului Le\u0219u se desf\u0103\u0219ura conform unui ritual, tradi\u021bia pre-destin\u00e2nd, dac\u0103 ar fi s\u0103 prelu\u0103m un concept central al Bisericii protestante, existen\u021bele individuale sau cea comunitar\u0103. Localitatea izolat\u0103, aflat\u0103 la o distan\u021b\u0103 de 20 de kilometri de cea mai apropiat\u0103 a\u0219ezare, \u00ee\u0219i avea ritmul ei, \u00ee\u0219i inventa propriile repere \u00een raport cu care totul prindea sens, \u00ee\u0219i asuma s\u0103r\u0103cia, greut\u0103\u021bile cotidiene, \u00eencerc\u00e2nd, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 se salveze prin m\u0103car c\u00e2teva clipe de bucurie \u0219i r\u0103sf\u0103\u021b (s\u0103rb\u0103torile \u0219i mirosul \u00eemb\u0103t\u0103tor al colacilor, spre exemplu). Cu totul aparte poate fi \u00een\u021beles gestul bunicului Mih\u0103il\u0103, cel ce a \u021binut s\u0103 achizi\u021bioneze de la \u021biganul Pintea (\u201enomadul melancolic<\/em>\u201d, conform etichetei puse chiar de autoare) un ceainic ro\u0219u, \u00een zi de t\u00e2rg la Rodna. Pre\u021bul a fost unul destul de costisitor, c\u00e2t\u0103 vreme Pintea nu-l avea neap\u0103rat de v\u00e2nzare, fiind mo\u0219tenire de familie. \u00cen cele din urm\u0103, \u00een schimbul a trei ca\u0219i de br\u00e2nz\u0103 (hrana familiei pe trei luni), ceainicul ro\u0219u a devenit reper al familiei Istrate, asigur\u00e2nd \u00een ambian\u021ba rustic\u0103 o anumit\u0103 aderen\u021b\u0103 simbolic\u0103 la ceea ce este peren \u0219i transmisibil spre genera\u021bia urm\u0103toare. Tocmai acest ceainic ro\u0219u, cu g\u00e2rlici fudul, ca reper identitar, m-a f\u0103cut s\u0103 realizez diferen\u021ba \u00eentre Le\u0219u, pe de o parte, \u0219i satul \u00een care am copil\u0103rit eu, pe de alta.<\/p>\n\n\n\n

Poate c\u0103 satul Elvirei Istrate Groza se poate revendica de la formula blagian\u0103, conform c\u0103reia ve\u0219nicia s-ar fi n\u0103scut la \u021bar\u0103. O anumit\u0103 a\u0219ezare a lucrurilor \u00eentr-o gril\u0103 statornic\u0103 \u0219i recognoscibil\u0103 \u00een umanitatea detectabil\u0103 \u00een cei care \u00eel populau poate da o anumit\u0103 coeren\u021b\u0103, dincolo de metafor\u0103, celebrei ziceri, adesea echivalat\u0103 cu un blazon. Doar c\u0103 satul meu, a c\u0103rui imagine din copil\u0103rie deborda prin violen\u021b\u0103, printr-o anume vulgaritate intrinsec\u0103, indiscernabil\u0103 de retorica fiec\u0103rei zile \u0219i printr-o brutalitate ce coregrafia gestica cons\u0103tenilor, acel sat, a\u0219adar, invalida orice aparen\u021b\u0103 de ve\u0219nicie ce \u0219i-ar fi putut instala pl\u0103mada acolo. Iat\u0103 o flagrant\u0103 diferen\u021b\u0103 de percep\u021bie, dar \u0219i de amplasament. Sigur, cea aflat\u0103 \u00een avantaj evident, \u00een sensibila \u0219i interminabila discu\u021bie privind rela\u021bia dintre satul rom\u00e2nesc \u0219i ve\u0219nicia tuturora, este doamna Elvira Groza.<\/p>\n\n\n\n

Este fascinant mecanismul prin care, amors\u00e2nd confesiunea \u0219i a\u0219ez\u00e2nd \u00eentr-un puzzle<\/em> textul g\u0103sit \u00een Condica de serviciu<\/em>, se ob\u021bine identitatea tat\u0103lui, una \u201emi\u0219cat\u0103\u201d vizibil prin interven\u021bia m\u00e2ntuitoare\/izb\u0103vitoare a fiicei. Avem de-a face, cred, cu ceea ce am putea numi paradigma feminin\u0103 a memoriei<\/em>. Aceasta este secven\u021ba de intrare<\/em>, ea declan\u0219eaz\u0103 \u0219i tot ea seteaz\u0103 tr\u0103irile, fiind cheia ce deschide u\u0219a spre \u201elucrul \u00eensu\u0219i\u201d. \u00centreaga poveste se articuleaz\u0103 \u00een conformitate cu acest tip de memorie ce mi-a fost sugerat de un text cuprins \u00eentr-un volum semnat de Gabriel Liiceanu (Filosofia \u0219i paradigma feminin\u0103 a auditoriului<\/em>, \u00een Cearta cu filosofia<\/em>, Humanitas, 1992), abordarea viz\u00e2ndu-l, \u00een principal, pe Constantin Noica. Peratologicul construie\u0219te acolo un discurs \u00een marginea sintagmei invocate \u00een titlul eseului, specul\u00e2nd pe o ipotetic\u0103 (dar implauzibil\u0103) inadecvare a femeii la g\u00e2ndirea hiperabstract\u0103, specific\u0103 metafizicii. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 cred c\u0103 paradigma feminin\u0103 a memoriei<\/em> este un atu, evit\u00e2nd truculen\u021be de discurs \u0219i anihil\u00e2nd fervorile crispate ale lucidit\u0103\u021bii glaciare. Feminitatea are o for\u021b\u0103 de seduc\u021bie suficient de mare pentru a l\u0103sa memoria s\u0103 se desf\u0103\u0219oare f\u0103r\u0103 nicio cenzur\u0103. Ne-o dovede\u0219te Ce nu a scris tata \u00een condic\u0103<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":11384,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,2244],"coauthors":[1201],"class_list":["post-11383","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-6-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/Elvira_Istrate_Groza.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11383","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11383"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11383\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11385,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11383\/revisions\/11385"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11384"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11383"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11383"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11383"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11383"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}