{"id":11377,"date":"2024-10-03T11:10:00","date_gmt":"2024-10-03T08:10:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11377"},"modified":"2024-10-03T11:11:02","modified_gmt":"2024-10-03T08:11:02","slug":"poezia-poeticii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11377","title":{"rendered":"Poezia poeticii"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Dumitru Chioaru, Melancoliile unui b\u0103tr\u00een c\u0103rturar<\/em>, Tracus Arte, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

De nu s-ar fi \u021binut de antologii \u0219i reedit\u0103ri (pe alte limbi), Dumitru Chioaru aproape c-ar fi fost un poet f\u0103r\u0103 bibliografie specific\u0103. V\u0103z\u00eend cum trec anii \u00eentre un volum \u0219i altul, \u00ee\u021bi vine s\u0103 crezi c\u0103 e vorba de un poet mereu \u00een criz\u0103, unul care trebuie s\u0103-\u0219i str\u00eeng\u0103 de g\u00eet voca\u021bia pentru a mai stoarce c\u00eete ceva de la ea. Mai s\u00eent, fire\u0219te, poe\u021bi care nu pot vorbi dec\u00eet o dat\u0103 la zece ani (cum e, bun\u0103oar\u0103, Ion Mure\u0219an), dar Chioaru p\u0103rea s\u0103 fi c\u0103zut, de-o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, chiar \u00een mu\u021benia cea mai temeinic\u0103. Nu s\u00eent dintre cei care ar depl\u00eenge vreodat\u0103 productivitatea poe\u021bilor (ba dimpotriv\u0103!), dar Chioaru de la Scene<\/em>-le din ora\u0219ul vitraliu<\/em> (de prin 2010) p\u00een\u0103 la Melancoliile <\/em>recente ale unui b\u0103tr\u00een c\u0103rturar<\/em> (Tracus Arte, 2024) a t\u0103cut m\u00eelc \u2013 \u0219i abia acum a reu\u0219it s\u0103-\u0219i exorcizeze mu\u021benia \u0219i s\u0103 organizeze un divan al poetului cu propria poezie. La o voca\u021bie at\u00eet de \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103 era, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nevoie de o bruscare c\u00eet mai violent\u0103, ori baremi de o discu\u021bie c\u00eet mai franc\u0103 \u00eentre cei doi. Volumul de acum e chiar acest colocviu, sub care se str\u0103vede mereu \u00eentrebarea \u201ede ce m-ai p\u0103r\u0103sit\u201d, ilustrat\u0103 prin agonia spiritual\u0103 a abandonului. Asta e, desigur, o \u00eentrebare de \u00eendr\u0103gostit ireparabil, de dependent c\u0103zut \u00een sevraj existen\u021bial. \u0218i c\u0103zut acolo pentru c\u0103 singura lui tem\u0103 existen\u021bial\u0103 era poezia, de care s-a legat printr-o devo\u021biune mistic\u0103 fatal\u0103, fiind chiar convins c\u0103 s-au cununat ireversibil. Pe drept zice Ioan Holban, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>, nr. 21\/2024 (chiar dac\u0103 lucrurile au mai fost spuse, dar erau prea evidente ca s\u0103 nu fie spuse), c\u0103 \u201epragul tragic pe care \u00eel trece poezia lui Dumitru Chioaru\u201d e \u201eiubirea mistuitoare pentru poezie\u201d. (Fire\u0219te, e vorba de acel fel de tragic f\u0103r\u0103 de care e\u0219ti pierdut, de tragicul care te salveaz\u0103). Asemeni lui Alexandru Mu\u0219ina, \u0219i Chioaru pune totul pe o ecua\u021bie radical\u0103 absolut: \u201epoesia o muerte\u201d. \u0218i nu e, la niciunul dintre ei, doar caz de fanatism devo\u021bional, ci caz direct de existen\u021b\u0103. Dac\u0103 poezie nu e, nimic nu e.<\/p>\n\n\n\n

Pe ritmul anaforic din Budila-Expres<\/em> \u0219i pe refrenul lui \u00ee\u0219i \u0219i porne\u0219te Chioaru r\u0103fuiala, doar c\u0103 el nu cu la(n)\u021burile sociale are treab\u0103, ci cu iluzia insurec\u021bionismului poetic optzecist, cea care l-a determinat \u0219i pe el s\u0103 \u201euite\u201d \u201ebunele maniere\/ ale poe\u021bilor din manuale\u201d \u0219i s\u0103 pun\u0103 \u201epiedici metaforei\u201d, \u201ederegl\u00eend\u201d, dup\u0103 manualul insurgent, \u201etoate sensurile\u201d \u0219i practic\u00eend \u201eacroba\u021bii de rock \u00een ringul melcilor\/ mecanice furtuni de jazz \u00een potirul\/ cu sf\u00eenta \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anie\u201d; f\u0103c\u00eend, a\u0219adar, oarecum cu con\u0219tiin\u021ba asumat\u0103 a p\u0103catului, parad\u0103 de iconoclastie \u0219i juc\u00eend \u00een provocare apostatic\u0103. E un pic de c\u0103in\u021b\u0103 care se strecoar\u0103 prin ultimul vers citat, chiar dac\u0103 poezia exalt\u0103 vitejia liric\u0103 a tinere\u021bilor \u0219i drogul contestatar. Dar astfel de sabotaje se petrec mereu \u00een poemele lui Chioaru, oric\u00eet ar re\u00eenvia nostalgia lui poetica \u201eanti\u201d a june\u021bii \u0219i ar pream\u0103ri violen\u021ba devo\u021biunii, dragostea \u201ecriminal\u0103\u201d fa\u021b\u0103 de poezie, pe vremea c\u00eend \u201eTineri st\u00eengaci iubeam Poesia\/ cum ai jumuli o pas\u0103re\/ ha\u021b! c\u00eete-o m\u00een\u0103 de pene pestri\u021be\/ ha\u021b! c\u00eete-o arip\u0103 c\u00eete-un picior\u201d \u0219i oric\u00eet i-ar fi \u201esucit g\u00eetul\u201d \u0219i ar fi r\u00ees pe seama \u201eprofesorului de poezie\u201d care-\u0219i \u201educea m\u00eena dreapt\u0103 la inim\u0103\u201d. Temperamente \u2013 \u0219i comportamente \u2013 de avangardi\u0219ti cu con\u0219tiin\u021ba vinovat\u0103, dar entuziasma\u021bi de verva datului cu tifla, optzeci\u0219tii au transformat poetica \u00een erotic\u0103 (ori \u0219i-au asumat-o de pe unde era deja), profes\u00eend toate strategiile erotice, de la flirt la viol. Toat\u0103 lumea \u0219tie c\u0103 iubita cea mai iubit\u0103 dintre toate iubitele e cea care poate fi m\u00eencat\u0103, iar dac\u0103 se poate hulpav \u0219i pe nemestecate, cu at\u00eet mai bine. Violen\u021bele acestea mascau \u00eens\u0103 doar pathosul erotic prin care insurgentul, f\u0103c\u00eend parad\u0103 de sarcasm, ironie \u0219i desentimentalizare, se contopea mistic \u2013 la fiecare prilej norocos \u2013 cu poezia: \u201em\u0103 f\u0103ceam una cu Poesia\/ la masa mea de scris\/ de c\u00eete ori i se rostogoleau la geam\/ pa\u0219ii \u00een zaruri de os\u201d. \u0218i la Chioaru poetica era, fire\u0219te, o erotic\u0103, un ritual de seduc\u021bie care sf\u00eer\u0219ea \u00een spasmatica extazului: \u201eEi cum mai venea odat\u0103 Poesia\/ cu mi\u0219c\u0103ri feline\/ m\u0103 fixa din aurul ochilor\/ pe rugu-nv\u0103p\u0103iatelor imagini […] cum sf\u00ee\u0219ia cu ghearele t\u0103cerea\/ de vorbeam \u00een trans\u0103\/ ca un c\u0103lug\u0103r biciuindu-\u0219i trupul\/ singur \u00een chilie\/ cum \u00ee\u0219i mai lingea l\u0103bu\u021bele pe urm\u0103\/ s\u0103-mi vindece r\u0103nile\u201d. R\u0103splata era scrisul cu intensitate orgasmic\u0103, electrizarea existen\u021bial\u0103. Erotizarea scrisului aduce \u00eens\u0103 dup\u0103 sine, imediat chiar, o acut\u0103 recidiv\u0103 romantic\u0103, \u0219i \u00eenc\u0103 una din chiar repertoriul romantismului hard, cel \u00een care poezia e, de fapt, o fantasm\u0103 vampiric\u0103 \u201esorbindu-mi s\u00eengele\/ \u0219i p\u0103r\u0103sindu-m\u0103\/ pe mun\u021bii din suflet\u201d (Un salt \u00een ad\u00eencuri<\/em>). Eleva\u021bia spiritului ob\u021binut\u0103 prin haraciul de s\u00eenge, a\u0219adar, extaza prin supliciu. Nimic din acest repertoriu nu lipse\u0219te din mitologia de contraband\u0103 a lui Chioaru: foaia ca o pr\u0103pastie letal\u0103, scrierea-contopire \u2013 extatic\u0103 \u0219i suplicial\u0103 deodat\u0103 \u2013, transfigurarea cuvintelor \u00een lacrimi \u0219i \u201efiricelul de s\u00eenge\u201d pe care ele \u00eel las\u0103 \u00een urm\u0103. Dar f\u0103r\u0103 aceste s\u00eenger\u0103ri extatice, f\u0103r\u0103 aceste transfuzii pe c\u00eet de supliciale, pe at\u00eet de ebriatice, poetul nici nu poate tr\u0103i. Dac\u0103 astea-s \u00eens\u0103 lucrurile decisive din poezia lui Chioaru \u00eenseamn\u0103 c\u0103-n june\u021be a jucat sub un steag fals. \u0218i chiar a\u0219a pare s\u0103 fie de vreme ce acum nu ezit\u0103 s\u0103 dea glas \u0219i altei fundamentale nostalgii romantice \u2013 cea a limbii inocente: \u201ecobor \u00een parcul gol din fa\u021ba blocului\/ \u0219i ascult\/ cum c\u00eent\u0103 o pas\u0103re pe gardul viu\/ \u00eentr-o limb\u0103 \u00eenv\u0103\u021bat\u0103\/ \u00eenainte de a \u0219ti\/ c\u0103 m-am n\u0103scut poet\/ \u0219i-mi vine iar s\u0103 scriu\/ \u00een limba ei\u201d (De vorb\u0103 cu Poesia<\/em>). S\u0103 c\u00eente \u0219i s\u0103 desc\u00eente \u00een limbajul candid, originar, vrea, deci, acest poet participant la revolu\u021bia contra magiei \u0219i candorii. Ca s\u0103 eviden\u021bieze raportul religios cu poezia, Chioaru o majusculeaz\u0103 peste tot, f\u0103c\u00eend cuvenita m\u0103tanie \u00een fa\u021ba unui emisar sacru. Oric\u00eet de pornit ar fi el spre exorcizare \u2013 fie \u0219i din piatr\u0103 seac\u0103 \u2013 ori spre repro\u0219uri \u2013 deschise ori sugerate \u2013, Chioaru o imnic\u0103 a poeziei scrie. \u0218i, de fapt, nu at\u00eet a poeziei, c\u00eet a poeticii, pentru c\u0103 aici poetul a devenit un exeget al poeticianului (nu invers, cum e cutuma) \u0219i scrie poezia poeticii (a poeticilor pe care le-a practicat, \u00een realitate). Nostalgiei pentru poetica june\u021bii \u00eei r\u0103spunde melancolia \u00een\u021beleapt\u0103, cumin\u021bit\u0103, a \u201eb\u0103tr\u00eene\u021bii\u201d (anume accentuat\u0103, f\u0103cut\u0103 poz\u0103 existen\u021bial\u0103), care ar reface bucuroas\u0103 tot de-a stricat pe vremuri \u0219i i-ar da lumii \u0219ansa unei salv\u0103ri. \u00cen orice caz, n-ar mai d\u0103n\u021bui blasfemic \u00een potir. E \u00eens\u0103 prea t\u00eerziu, c\u0103ci nimeni nu-l mai urmeaz\u0103 pe Orfeu: \u201eascult\u00eend aceast\u0103 poveste\/ un t\u00een\u0103r c\u0103l\u0103tor \u0219i-a scos chitara\/ gata s\u0103 urce la pe\u0219ter\u0103\/ \u0219i c\u0103\u021b\u0103r\u00eendu-se pe st\u00eenci\/ a-ntors deodat\u0103 capul\/ s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 ceilal\u021bi \u00eel urmeaz\u0103 \u2013\/ \u00een loc s\u0103 mai c\u00eente la chitar\u0103\/ a zdrobit-o de st\u00eenci\/ \u0219i-a disp\u0103rut \u00een cea\u021b\u0103\u201d (Orfeu cu chitar\u0103<\/em>). Organele-s sf\u0103rmate definitiv \u0219i ultimul orfic se retrage din lumea noastr\u0103 (mai r\u0103m\u00eene, din toat\u0103 secta, doar Chioaru, jelind \u0219i el nu at\u00eet pierderea lui Euridice, c\u00eet dezinteresul fa\u021b\u0103 de ea, faptul c\u0103 nimeni nu mai e interesat de farmecele ei). Entuziasmului erotizat din june\u021be \u00eei urmeaz\u0103 acum depresia inutilit\u0103\u021bii poeziei. C\u00eent\u0103ri de de\u0219ert\u0103ciune \u00eencheie aceast\u0103 dens\u0103 imnic\u0103 a poeziei care las\u0103 lumea pe seama post-umanismului (\u201eJos poezia veche! Jos poe\u021bii to\u021bi!\/ Tr\u0103iasc\u0103 poezia scris\u0103 de robo\u021bi!\u201d), dar nu f\u0103r\u0103 ca poetul s\u0103-\u0219i scrie ultima dorin\u021b\u0103: \u201eHypocrite lecteur, \u2013 mon semblable, \u2013 mon fr\u00e8re\/ s\u0103 m\u0103 cite\u0219ti ca un om eu sper\u201d (Post-scriptum<\/em>). Paralela dintre poezia fl\u0103c\u0103ului care d\u0103dea cu pra\u0219tia \u0219i cu tifla \u00een toate (de\u0219i Chioaru n-a fost chiar cel mai \u00eenfocat sp\u0103rg\u0103tor de ferestre \u0219i cli\u0219ee) \u0219i \u201eb\u0103tr\u00eenul\u201d n\u0103p\u0103dit de melancolie (dar melancolia e climatul \u00een care Chioaru a tr\u0103it toat\u0103 via\u021ba \u0219i cerneala cu care \u0219i-a scris toat\u0103 poezia) e a\u0219ezat\u0103 \u00eentr-un fel de parabol\u0103 biografic\u0103, ale c\u0103rei fire, fie nostalgice, fie elegiace s\u00eent \u00eempletite \u00eentr-un imn al poeziei ca unic\u0103\/suprem\u0103 miz\u0103 existen\u021bial\u0103. La o voca\u021bie at\u00eet de frigid\u0103 era nevoie de o asiduitate mistic\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103, de o adora\u021bie continu\u0103, oric\u00eet de disperat\u0103. \u00cen erotica fatal\u0103 uneori lucrurile trebuie for\u021bate pentru ca beatificarea s\u0103-\u0219i primeasc\u0103 r\u0103splata. Nici o iubit\u0103 nu poate rezista la invoca\u021bii infinite. \u00cen orice caz, a lui Chioaru s-a \u00eentors cu bra\u021bele deschise. Ce-i drept, doar pentru a vedea c\u0103 mai are doar un singur adorator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":11378,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376,52],"tags":[82,375,1507,1074,2244],"coauthors":[1120],"class_list":["post-11377","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","category-rubrici","tag-al-cistelecan","tag-carnete-critice","tag-dumitru-chioaru","tag-nr","tag-nr-6-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/dumitru-chioaru.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11377","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11377"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11377\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11381,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11377\/revisions\/11381"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11378"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11377"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11377"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11377"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11377"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}