{"id":11359,"date":"2024-10-02T11:21:30","date_gmt":"2024-10-02T08:21:30","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11359"},"modified":"2024-10-02T11:30:18","modified_gmt":"2024-10-02T08:30:18","slug":"poftiti-la-masa-traduceri-literare-si-gastronomie-v","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11359","title":{"rendered":"Pofti\u021bi la mas\u0103: traduceri literare \u0219i gastronomie (V)"},"content":{"rendered":"\n

Oare c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 citesc o carte tradus\u0103 dintr-o limb\u0103 \u00een alta? S\u0103 fi fost Coliba unchiului Tom<\/em> de Harriet Beecher Stowe sau Ultimul mohican<\/em> de James Fenimore Cooper? Sau cartea de bucate cu re\u021bete din buc\u0103t\u0103ria interna\u021bional\u0103, un voluma\u0219 f\u0103r\u0103 poze \u0219i cu multe cuvinte necunoscute? Sau poate a fost c\u00e2nd am citit Dege\u021bica<\/em> de Hans Christian Andersen cu ilustra\u021bii de Doina Botez ori Muzican\u021bii din Bremen<\/em> de Fra\u021bii Grimm cu ilustra\u021bii de Vasile Olac. Cele din urm\u0103 ap\u0103ruser\u0103 la Editura Ion Creang\u0103 at\u00e2t \u00een limba rom\u00e2n\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een limba englez\u0103. Pe atunci, cu pu\u021bin \u00eenainte de 1989, nu \u00eemi puneam astfel de \u00eentreb\u0103ri, dar aceste situa\u021bii au fost de ajuns s\u0103 m\u0103 motiveze s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b limbi str\u0103ine \u0219i pe cont propriu de la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Pe 30 septembrie se s\u0103rb\u0103tore\u0219te \u00een lumea \u00eentreag\u0103 Ziua Interna\u021bional\u0103 a Traducerilor. De\u0219i traducerea are o istorie \u00eendelungat\u0103 de t\u0103lmaci \u0219i dragomani, acest eveniment este de dat\u0103 foarte recent\u0103. \u00cen anul 2017, Na\u021biunile Unite au adoptat rezolu\u021bia 71\/288, prin care se recunoa\u0219te rolul traducerii ca profesie \u00een cultivarea bunelor rela\u021bii \u00eentre \u021b\u0103ri. Data de 30 septembrie nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, ci a fost aleas\u0103 pentru c\u0103 atunci este ziua Sf\u00e2ntului Ieronim, traduc\u0103torul Bibliei \u00een limba latin\u0103 (sec. III-IV A.D.), considerat patronul celor care se \u00eendeletnicesc cu arta mig\u0103loas\u0103 a transpunerii unui text dintr-o limb\u0103 \u00een alta.<\/p>\n\n\n\n

De ce este important\u0103 traducerea literar\u0103 printre alte tipuri de traducere? Traducerea literar\u0103 este esen\u021bial\u0103 pentru promovarea \u00een\u021belegerii interculturale, permi\u021b\u00e2nd cititorilor accesul la voci \u0219i perspective diverse. Ajut\u0103 la p\u0103strarea \u0219i transmiterea patrimoniului cultural, cre\u00e2nd pun\u021bi acolo unde exist\u0103 bariere lingvistice \u0219i conflicte. Traducerea extinde accesul la nara\u021biuni din alte lumi \u0219i \u00eembog\u0103\u021be\u0219te peisajul literar. De asemenea, se promoveaz\u0103 empatia, expun\u00e2nd cititorii la experien\u021be \u0219i puncte de vedere diferite, \u00eencuraj\u00e2nd sentimentul de interconectare global\u0103. \u00cen plus, traducerea literar\u0103 contribuie la dezvoltarea intelectual\u0103 \u0219i artistic\u0103, stimul\u00e2nd creativitatea prin schimbul de stiluri, teme \u0219i perspective. \u00cen cele din urm\u0103, prin traducere, literatura se democratizeaz\u0103, deoarece cuno\u0219tin\u021bele \u0219i pove\u0219tile devin accesibile unui public mai larg.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anul 2024, Asocia\u021bia Rom\u00e2n\u0103 a Traduc\u0103torilor Literari a \u00eemplinit zece ani de existen\u021b\u0103. Cu aceast\u0103 ocazie, este \u00een derulare Caravana \u201eTrAducem \u00eempreun\u0103\u201d, care const\u0103 \u00een mai multe evenimente cu public, desf\u0103\u0219urate \u00een \u0219ase ora\u0219e din \u021bar\u0103: Constan\u021ba, Bucure\u0219ti, Timi\u0219oara, Ia\u0219i, Gala\u021bi \u0219i Cluj-Napoca. Programul complet se g\u0103se\u0219te pe paginile ARTLIT<\/a> \u0219i cuprinde conferin\u021be, ateliere de traducere pentru adul\u021bi \u0219i copii, \u00eent\u00e2lniri cu studen\u021bii de la limbi str\u0103ine din mai multe centre universitare etc.<\/p>\n\n\n\n

Romanele discutate \u00een continuare din perspectiva rela\u021biei dintre hran\u0103 \u0219i literatur\u0103 sunt traduse din englez\u0103, francez\u0103, arab\u0103 \u0219i german\u0103 \u0219i ne poart\u0103 din California spre Oceanul Pacific, din Barbados \u00een Boston \u0219i Salem, prin d\u0103r\u0103m\u0103turile Damascului asediat, dar \u0219i din Moscova spre Berlin \u0219i Toronto \u0219i \u00eenapoi \u00een Berlin. De\u0219i provin din culturi diferite, ele au c\u00e2teva lucruri \u00een comun. Toate sunt despre supravie\u021buire \u00een condi\u021bii limit\u0103. Toate critic\u0103 impunerea unor puteri str\u0103ine asupra unor culturi locale. Toate trateaz\u0103 despre limitele fizice ale corpului uman sau animal \u00een condi\u021bii de stres, fie din cauza foamei, fie a violen\u021bei, fie a experimentelor, fie a deterior\u0103rii rela\u021biilor. Toate exploreaz\u0103 teme etice complexe: exploatarea \u0219tiin\u021bific\u0103, complicitatea social\u0103 la opresiune, supravie\u021burea \u00een vreme de r\u0103zboi sau implica\u021biile diferen\u021belor culturale \u0219i politice. Poft\u0103 bun\u0103\u2026 de lectur\u0103!<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

C\u0103r\u021bile comentate sunt traduse de:<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
Irina Bor\u021boi, Alexandra Cozmolici, Laura Sitaru \u0219i Monica Tama\u0219<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
Irina Bor\u021boi<\/strong>, traduc\u0103toare din limbile englez\u0103 \u0219i francez\u0103<\/h5>\n\n\n\n

Romanul Oamenii din copaci<\/em><\/a> (Litera, 2021), debutul scriitoarei Hanya Yanagihara, este un jurnal de penitenciar. Un t\u00e2n\u0103r american pe nume Norton Perina, absolvent de medicin\u0103, se al\u0103tur\u0103 \u00een 1950 unei expedi\u021bii pe o insul\u0103 izolat\u0103 din Oceanul Pacific. Cei doi antropologi pe care \u00eei \u00eenso\u021be\u0219te sunt interesa\u021bi de obiceiurile localnicilor, care parc\u0103 tr\u0103iesc \u00een Epoca de Piatr\u0103. Ce m\u0103n\u00e2nc\u0103 insularii? Cum se descurc\u0103 echipa de exploratori? Cum se \u00eempac\u0103 unii cu al\u021bii \u00een condi\u021biile \u00een care ceea ce pare inacceptabil \u00een lumea civilizat\u0103 pare natural \u00eentr-o lume ancestral\u0103 \u0219i invers.<\/p>\n\n\n\n

Tr\u0103ind al\u0103turi de membrii tribului, americanii observ\u0103 ce animale v\u00e2neaz\u0103 localnicii \u0219i cum le consum\u0103. Carnea neconsumat\u0103 se p\u0103streaz\u0103 \u00een subteran, \u00een gropi s\u0103pate sub c\u00e2te o colib\u0103 pe unde trece un fir de ap\u0103 rece. De b\u0103ut beau ap\u0103 de izvor ori nectar sorbit direct din fructe. Chiar dac\u0103 exploratorii au venit preg\u0103ti\u021bi cu provizii, cei trei str\u0103ini \u00eencearc\u0103 \u0219i m\u00e2ncarea local\u0103, nu f\u0103r\u0103 a str\u00e2mba din nas \u00een fa\u021ba unui fruct plin de viermi. Mai mult, b\u0103\u0219tina\u0219ii colecteaz\u0103 diverse tipuri de viermi \u0219i conuri, pe care le pun la uscat, pentru ca apoi s\u0103 le consume pe post de gust\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

Din comunicarea cu membrii tribului, Norton \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 unii dintre ei tr\u0103iesc mai mult dec\u00e2t \u00een mod obi\u0219nuit. Devenit explorator de voie, de nevoie, face aceast\u0103 descoperire cu totul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een timp ce \u00eei consult\u0103 pe b\u0103\u0219tina\u0219i. \u00cen perioada urm\u0103toare, \u00ee\u0219i propune s\u0103 afle cauzele medicale \u0219i s\u0103 construiasc\u0103 dovezi fizico-chimice \u00een timp ce, pentru sistemul universitar american, el este \u00eenc\u0103 un cercet\u0103tor f\u0103r\u0103 laborator \u0219i f\u0103r\u0103 rela\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de a ajunge pe insul\u0103, Norton este \u00eemplicat \u00een experimente de laborator, f\u0103r\u0103 a-\u0219i face prea mari complexe privind exploatarea animalelor. Este unul din motivele pentru care romanul este o critic\u0103 a sistemului de cercetare postbelic. T\u00e2n\u0103rul medicinist particip\u0103 activ la consumul generalizat de roz\u0103toare \u00een scopuri \u0219tiin\u021bifice: \u0219oarecii sunt injecta\u021bi cu diver\u0219i viru\u0219i, care se sper\u0103 c\u0103 ar produce cancer, iar dup\u0103 un timp, indiferent dac\u0103 se \u00eemboln\u0103vesc sau nu, ace\u0219tia sunt uci\u0219i. Dac\u0103 se demonstreaz\u0103 c\u0103 un astfel de virus ar putea produce cancer, atunci bingo! Urmeaz\u0103 contractul cu o companie farmaceutic\u0103 preg\u0103tit\u0103 s\u0103 scoat\u0103 pe pia\u021b\u0103 un vaccin care s\u0103 contracareze ac\u021biunea virusului. Odat\u0103 \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 lec\u021bia cinismului, contextul din roman se extinde. Experimentele se fac pe o \u00eentreag\u0103 popula\u021bie dintr-o insul\u0103 micronezian\u0103, unde oamenii tr\u0103iesc dup\u0103 principii ancestrale. Este vremea c\u00e2nd antropologia \u00eenc\u0103 se hr\u0103ne\u0219te din obiectivarea persoanelor cercetate, iar colonizatorii \u00eenc\u0103 nu \u0219i-au scos ghearele din corpul micilor na\u021biuni.<\/p>\n\n\n\n

Cei trei exploratori afl\u0103 c\u0103 sursa longevit\u0103\u021bii insularilor este o \u021bestoas\u0103, a c\u0103rei carne confer\u0103 celor care o m\u0103n\u00e2nc\u0103 un soi de aparent\u0103 nemurire, adic\u0103 tr\u0103iesc dublu sau triplu fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi. Cu toate acestea, prelungirea vie\u021bii are un pre\u021b: de\u0219i corpul r\u0103m\u00e2ne s\u0103n\u0103tos, mintea se deterioreaz\u0103, duc\u00e2nd la pierderea func\u021biilor cognitive \u0219i la destr\u0103mare social\u0103. \u00cen acest mod, proscri\u0219ii \u2013 numi\u021bi \u0219i \u201evis\u0103tori\u201d \u2013 ajung s\u0103 h\u0103l\u0103duiasc\u0103 prin copaci, de unde \u0219i titlul c\u0103r\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ultimele zile petrecute pe insula din Oceanul Pacific, Norton \u00ee\u0219i procur\u0103 o \u021bestoas\u0103 pentru experimente. Ajuns \u00een California, \u00eencepe s\u0103 publice articole \u00een presa de specialitate, este contactat de cercet\u0103tori cu experien\u021b\u0103 \u0219i munca lui devine recunoscut\u0103 de la an la an, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een 1974, prime\u0219te Premiul Nobel pentru descoperirea sidromului Selene, numit \u0219i sindromul nemuririi.<\/p>\n\n\n\n

La nivel personal, Norton \u00eenfiaz\u0103 de-a lungul anilor nu mai pu\u021bin de 43 de copii de pe insul\u0103, fie nedori\u021bi de p\u0103rin\u021bi, fie r\u0103ma\u0219i orfani. Muta\u021bi \u00een Statele Unite, unii dintre ei se adapteaz\u0103 foarte greu. Pe ace\u0219tia din urm\u0103 ajunge s\u0103 \u00eei abuzeze. Unora dintre copii violen\u021ba li se pare natural\u0103 \u0219i nu se revolt\u0103. Totu\u0219i, unul dintre cei abuza\u021bi \u00ee\u0219i tr\u0103deaz\u0103 tat\u0103l adoptiv, reclam\u00e2ndu-l la poli\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Fic\u021bionalitatea insulei, a tribului \u0219i a sindromului nemuririi este poten\u021bat\u0103 de limba simpl\u0103 \u0219i enigmatic\u0103 a indigenilor, inventat\u0103 de autoare. Pentru autenticitate, cartea include un glosar la finalul c\u0103r\u021bii. \u00cen fine, explorarea fic\u021bional\u0103 a consecin\u021belor descoperirilor \u0219tiin\u021bifice \u0219i a corup\u021biei morale rezoneaz\u0103 cu dezbaterile din lumea real\u0103 despre responsabilit\u0103\u021bile cercet\u0103torilor.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
Alexandra Cozmolici<\/strong>, traduc\u0103toare din limba francez\u0103<\/h5>\n\n\n\n

Tituba a fost una dintre femeile acuzate de vr\u0103jitorie \u00een procesele din Salem, statul Massachusetts, \u00een anii 1692-1693. De atunci a curs mult\u0103 cerneal\u0103 pe acest subiect \u00een r\u00e2ndurile istoricilor \u0219i ale scriitorilor. Publicat ini\u021bial \u00een francez\u0103 \u00een 1986, romanul Eu, Tituba, vr\u0103jitoarea neagr\u0103 din Salem<\/em><\/a> (Polirom, 2021) de Maryse Cond\u00e9, scriitoare n\u0103scut\u0103 \u00een Guadelupe, este un punct de vedere relevant pentru epoca literar\u0103 postcolonial\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Romanul \u00eencepe cu familia Titubei, o pereche de sclavi de pe o planta\u021bie din Barbados. \u00cen afar\u0103 de munca la st\u0103p\u00e2n, p\u0103rin\u021bii ei au peticul lor unde \u00ee\u0219i cultiv\u0103 de-ale gurii \u0219i cresc animale. De fapt, Tituba este rodul unei rela\u021bii violente dintre mama ei \u0219i st\u0103p\u00e2nul planta\u021biei. Dup\u0103 \u0219apte ani, \u00eentr-o alterca\u021bie cu st\u0103p\u00e2nul, mama ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eel ucid\u0103, dar nu reu\u0219e\u0219te \u0219i ajunge s\u0103 fie sp\u00e2nzurat\u0103 ca o lec\u021bie pentru ceilal\u021bi sclavi. Dup\u0103 ce feti\u021ba r\u0103m\u00e2ne \u00een cur\u00e2nd \u0219i f\u0103r\u0103 tat\u0103, g\u0103se\u0219te ad\u0103post \u00een casa unei b\u0103tr\u00e2ne, Man Yaya, care \u00eei arat\u0103 \u201eme\u0219te\u0219ugul plantelor\u201d, nu doar al celor pentru m\u00e2ncare, ci \u0219i al celor care vindec\u0103, \u0219i care o \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 stea de vorb\u0103 cu mor\u021bii \u00een urma unor sacrificii ritualice.<\/p>\n\n\n\n

La paisprezece ani, Tituba r\u0103m\u00e2ne \u0219i f\u0103r\u0103 sprijinul p\u0103m\u00e2ntesc al lui Man Yaya, a\u0219a c\u0103 \u00ee\u0219i construie\u0219te o colib\u0103 departe de planta\u021bii. \u00ce\u0219i cultiv\u0103 o gr\u0103din\u0103 mic\u0103 \u0219i amenajeaz\u0103 un cote\u021b pentru g\u0103ini \u0219i bibilici, o vac\u0103 \u0219i un porc. Nu dureaz\u0103 mult \u0219i \u00eel cunoa\u0219te pe John Indian, un sclav mereu vesel, cu care se \u0219i m\u0103rit\u0103, mut\u00e2ndu-se pe planta\u021bia unde munce\u0219te el. Nu se \u00een\u021beleg \u00eens\u0103 cu st\u0103p\u00e2na, care nu accept\u0103 s\u0103 \u00eei g\u0103teasc\u0103 negrii m\u00e2ncarea, a\u0219a c\u0103 sunt v\u00e2ndu\u021bi unui alt st\u0103p\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n

Pastorul Samuel Parris \u00eei urc\u0103 pe corabie \u0219i \u00eei duce cu el \u00een Boston, unde r\u0103m\u00e2ne cu familia timp de un an p\u00e2n\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te o parohie. \u00cen acest interval, Tituba poveste\u0219te c\u0103 uneori \u201enu m\u00e2ncam toat\u0103 ziua dec\u00e2t mere uscate\u201d. John Indian, angajat s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 focul \u00eentr-o c\u00e2rcium\u0103, izbute\u0219te s\u0103 \u00eei aduc\u0103 uneori de-ale gurii, ascunz\u00e2nd resturi de m\u00e2ncare \u00een haine. De la o b\u0103tr\u00e2n\u0103 de-a locului, Tituba \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 \u00eengrijeasc\u0103 plantele din gr\u0103din\u0103 \u00een \u021bara cea nou\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ajun\u0219i cu to\u021bii \u00een Salem, satul unde Samuel Parris prime\u0219te parohie, Tituba continu\u0103 s\u0103 munceasc\u0103 la buc\u0103t\u0103rie, \u00een ciuda faptului c\u0103 localnicii nu concep ca st\u0103p\u00e2nii albi s\u0103 aib\u0103 slujitori negri. Ura are \u00eens\u0103 r\u0103d\u0103cini at\u00e2t de ad\u00e2nci, \u00eenc\u00e2t Tituba simte din ce \u00een ce mai mult pr\u0103pastia care se casc\u0103 \u00eentre ea \u0219i ceilal\u021bi. Ca s\u0103 reziste psihic, \u00ee\u0219i umple cu ap\u0103 un bol \u0219i \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 acolo este Barbados, insula ei cu trestie de zah\u0103r, cocotieri \u0219i migdali indieni.<\/p>\n\n\n\n

Vr\u0103jm\u0103\u0219ia dintre localnicii puritani \u00eei face s\u0103 o acuze pe Tituba de vr\u0103jitorie atunci c\u00e2nd nu sunt \u00een stare s\u0103 \u00ee\u0219i explice logic \u0219i onest pagubele de care au parte. St\u0103p\u00e2nul ei, Samuel Parris, precum \u0219i so\u021bul ei, John Indian, se num\u0103r\u0103 printre acuzatori. Atunci c\u00e2nd este aruncat\u0103 \u00een \u00eenchisoare, Tituba \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 este singur\u0103 \u00een fa\u021ba unei comunit\u0103\u021bi corupte. Pentru c\u0103 nimeni nu \u00eei pl\u0103te\u0219te cheltuielile cu \u00eenchisoarea, este tocmit\u0103 la buc\u0103t\u0103rie \u0219i ulterior la nun\u021bi \u0219i petreceri. \u00cen fine, reu\u0219e\u0219te s\u0103 scape atunci c\u00e2nd o cump\u0103r\u0103, cu tot cu datoriile c\u0103tre stat, un comerciant r\u0103mas v\u0103duv, cu nou\u0103 copii. Totu\u0219i, localnicii din Salem nu suport\u0103 traiul lor \u00een comun \u0219i le incendiaz\u0103 cas\u0103, a\u0219a c\u0103 se despart, nu \u00eenainte ca Tituba s\u0103 \u00eel roage pe comerciant s\u0103 \u00eei pl\u0103teasc\u0103 drumul spre insula ei de ba\u0219tin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00centoars\u0103 pe insul\u0103, Tituba \u00ee\u0219i reface coliba \u0219i gr\u0103dina \u0219i r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu liderul maronilor, acei negri liberi, care nu muncesc pe planta\u021bii. \u00ce\u0219i d\u0103 seama, totu\u0219i, c\u0103 via\u021ba pe insul\u0103 s-a schimbat mult, iar incanta\u021biile \u0219i sacrificiile ritualice nu o ajut\u0103 s\u0103 se reconecteze cu comunitatea. Recunoscut\u0103 \u0219i aici ca vr\u0103jitoare \u0219i acuzat\u0103 de instigare la r\u0103zvr\u0103tire, albii de pe insul\u0103 se coalizeaz\u0103 \u0219i o sp\u00e2nzur\u0103 \u00eempreun\u0103 cu al\u021bii ca ea. Ultimele cuvinte ale romanului \u00eenainte de Epilog, \u201ecopacii stranii rodeau stranii fructe\u201d, amintesc de celebra melodie \u201eStrange fruit\u201d a lui Billie Holiday, compus\u0103 dup\u0103 mai multe tragedii similare din sudul Statelor Unite de la \u00eenceputul secolului XX.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
Laura Sitaru<\/strong>, traduc\u0103toare din limba arab\u0103<\/h5>\n\n\n\n

Fata care nu se putea opri din mers<\/em><\/a> (Editura Trei, 2020) de Samar Yazbek este un roman conceput din perspectiva unei adolescente, care relateaz\u0103 situa\u021bia tragic\u0103 a Siriei din anul 2013 c\u00e2nd sus\u021bin\u0103torii dictatorului Bashar al Asaad hot\u0103r\u0103sc s\u0103 lanseze atacuri asupra civililor cu scopul de a-i opri pe oponen\u021bii regimului. Vom descoperi o lume a copil\u0103riei, populat\u0103 cu pove\u0219ti arabe sau occidentale, dar marcat\u0103 puternic de efectele conflictului armat. Fata rezist\u0103 r\u0103zboiului prin imagina\u021bie, chiar dac\u0103 \u00ee\u0219i pierde pe r\u00e2nd mama, fratele \u0219i prietenii.<\/p>\n\n\n\n

Rima locuie\u0219te \u00eentr-o c\u0103su\u021b\u0103 s\u0103rac\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fratele ei mai mare \u0219i cu mama lor. Aceasta face cur\u0103\u021benie la \u0219coal\u0103 \u0219i uneori cafele pentru angaja\u021bi, iar fratele fetei lucreaz\u0103 \u00eentr-un restaurant \u00een timp ce studiaz\u0103 la universitate. Rima a crescut cu o tulburare psihic\u0103 din cauza c\u0103reia nu vorbe\u0219te \u0219i nu se poate opri din mers, motiv pentru care este legat\u0103 cu o sfoar\u0103 de m\u00e2na mamei \u0219i, mai t\u00e2rziu, a fratelui ori a prietenului acestuia. \u00cen schimb, fata are darul de a desena frumos, imagin\u00e2ndu-\u0219i o lume colorat\u0103, \u00een contrast cu cenu\u0219iul din jur. Pentru a c\u00e2\u0219tiga ni\u0219te bani \u00een plus, o ajut\u0103 pe mama ei t\u0103ind legume, care apoi sunt duse la Pia\u021ba Lene\u0219ilor din centrul Damascului, de unde le cump\u0103r\u0103 cei care nu au timp s\u0103 \u0219i le taie singuri. \u00cen ziua \u00een care Rima \u0219i mama ei pornesc spre casa bibliotecarei, care obi\u0219nuia s\u0103 le ajute cu haine \u0219i c\u0103r\u021bi, destinul lor ia o \u00eentors\u0103tur\u0103 tragic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 cum era de a\u0219teptat, dintr-o carte despre r\u0103zboi nu pot lipsi scenele \u00een care oamenii sunt cople\u0219i\u021bi de foamete. \u00cen cl\u0103direa unde s-a ad\u0103postit \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi refugia\u021bi, unde nu primesc dec\u00e2t \u201eun sendvi\u0219 cu zaatar\u201d pe zi, Rima afl\u0103 uimit\u0103 c\u0103: \u201eNu avem aproape nimic de m\u00e2ncare, iar fratele meu a spus c\u0103 aceast\u0103 situa\u021bie nu mai poate continua, c\u0103ci oamenii vor muri de foame.\u201d C\u00e2nd atacurile se \u00eente\u021besc, Rima se treze\u0219te cu p\u0103m\u00e2nt \u00een gur\u0103, \u00een timp ce \u00een jur miroase oribil de la gazul otr\u0103vitor pe care sus\u021bin\u0103torii dictaturii au ales s\u0103 \u00eel lanseze asupra cet\u0103\u021benilor. C\u00e2nd se simte abandonat\u0103, devine mai con\u0219tient\u0103 de situa\u021bie: \u201eSim\u021beam un fel de fericire ascuns\u0103 pentru c\u0103 \u00eemi con\u0219tientizam senza\u021bia de foame. Era o senza\u021bie a mea, care m\u0103 privea doar pe mine.\u201d Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, fata are acces la o sup\u0103 de linte ori la o saco\u0219\u0103 cu mere, dar \u00een cur\u00e2nd re\u021belele de ap\u0103 \u0219i de curent electric nu mai func\u021bioneaz\u0103. Oamenii \u00eencep s\u0103 m\u0103n\u00e2nce ierburi \u0219i str\u00e2ng fiare vechi pentru a le schimba cu o p\u00e2ine \u00een centru. Un c\u00e2ine umbl\u0103 cu o m\u00e2n\u0103 de om \u00een f\u0103lci \u0219i o musc\u0103 se \u00eempotmole\u0219te \u00een s\u00e2ngele de care fusese ademenit\u0103. \u201eMi-e foame\u201d este ultima referire la hran\u0103 \u00een roman.<\/p>\n\n\n\n

Cu toate acestea, \u00eentr-o lume sf\u00e2\u0219iat\u0103 de conflicte \u0219i de lipsuri, autoarea alege s\u0103 le estetizeze. Rima este interiorizat\u0103 \u0219i cre\u0219te \u201edevor\u00e2nd\u201d pove\u0219tile din c\u0103r\u021bile de la bibliotec\u0103. Ori de c\u00e2te ori \u00eent\u00e2mpin\u0103 dificult\u0103\u021bi \u00een realitate, evadeaz\u0103 \u00een lumea pove\u0219tilor \u00eempreun\u0103 cu Micul Prin\u021b \u0219i Mica Siren\u0103, brodeaz\u0103 pe marginea lor \u0219i deseneaz\u0103. Aflat\u0103 printre refugia\u021bi r\u0103ni\u021bi sau mor\u021bi, al\u0103turi de \u201eacele trupuri care se dizolvau \u00een ap\u0103 ca ni\u0219te acuarele\u201d, adolescenta prefer\u0103 s\u0103 doarm\u0103, s\u0103 viseze o alt\u0103 lume, una mai bun\u0103. P\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta ei, Rima nu a v\u0103zut pe\u0219ti adev\u0103ra\u021bi de aproape, nici \u00een ap\u0103, nici la pia\u021b\u0103, nici \u00een farfurie, ci numai \u00een c\u0103r\u021bi. \u00cei poate doar desena \u00een culori \u0219i \u00eei poate folosi ca termen de compara\u021bie pentru avioanele care trec pe cer. Fata nu mai are acces la miere \u0219i nici la ciocolat\u0103, dar Hassan, prietenul fratelui ei, are \u201eochi de culoarea mierii\u201d, iar cartea de pove\u0219ti Kalila \u0219i Dimma<\/em> are \u201e\u00eenvelitoare ciocolatie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Prin detaliile despre hran\u0103 \u0219i lipsa ei \u00een vreme de r\u0103zboi, romanul lui Samar Yazbek este o invita\u021bie la medita\u021bie privind via\u021ba la limit\u0103 \u0219i moartea iminent\u0103. \u00cen condi\u021biile \u00een care unii se nasc cu toate la nas, iar al\u021bii cunosc foamea \u00een fiecare zi, un astfel de roman, prin traducere, poate deschide ferestrele dintre culturi, care altfel ar r\u0103m\u00e2ne \u00eenchise \u0219i nu am \u0219ti de ce orori sunt \u00een stare unii dintre semenii no\u0219tri tr\u0103itori pe planet\u0103 \u0219i nici cum s\u0103 ne ferim de ele.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
Monica Tama\u0219<\/strong>, traduc\u0103toare din limbile german\u0103 \u0219i japonez\u0103<\/h5>\n\n\n\n

\u00cen romanul Memoriile unui urs polar<\/em><\/a> (Polirom, 2022), scriitoarea japonez\u0103 Yoko Tawada ne spune povestea a trei genera\u021bii: bunica ursule\u021bului Knut, n\u0103scut\u0103 \u00een Uniunea Sovietic\u0103 \u0219i autoarea unei autobiografii de succes; mama lui Knut, o ursoaic\u0103 artist\u0103 la circ; \u0219i Knut \u00eensu\u0219i, un urs de la Gr\u0103dina Zoologic\u0103 din Berlin. Dup\u0103 cum reiese din titlu, pactul lecturii se bazeaz\u0103 \u00een principal pe tehnica personific\u0103rii, ceea ce \u00ee\u0219i pune amprenta pe modul cum se mi\u0219c\u0103 personajele de la o pagin\u0103 la alta: ba sunt oameni, ba sunt animale.<\/p>\n\n\n\n

Povestea bunicii ne poart\u0103 din Moscova spre Berlin, apoi spre Toronto \u0219i \u00eenapoi \u00een Berlin. \u00cen tinere\u021be, este ursoaic\u0103 de circ, dus\u0103 la propriu cu z\u0103h\u0103relul ca s\u0103 se ridice \u00een picioare \u0219i s\u0103 danseze pe scen\u0103. Odat\u0103 cu \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103, se implic\u0103 \u00een administra\u021bia circului \u0219i particip\u0103 la evenimente \u00eencheiate de fiecare dat\u0103 cu c\u00e2te un dineu apetisant. La un moment dat, \u00eencepe s\u0103 \u00ee\u0219i scrie autobiografia \u0219i intr\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu editorul Leu-de-Mare, care o stimuleaz\u0103 s\u0103 compun\u0103 mai departe oferindu-i la fiecare \u00eent\u00e2lnire c\u00e2te o ciocolat\u0103 occidental\u0103. Este o epoc\u0103 \u00een care nu se g\u0103se\u0219te votc\u0103 \u00een ora\u0219, fiindc\u0103 cea mai mare parte se trimite la export. Rela\u021bia cu editorul devine alunecoas\u0103: \u201eLeu-de-mare \u0219i-a frecat m\u00e2inile, ca \u0219i c\u00e2nd ar fi c\u0103utat aluatul potrivit din care s\u0103 \u00eemi poat\u0103 fr\u0103m\u00e2nta o nou\u0103 gogoa\u0219\u0103.\u201d C\u00e2nd editorul \u00eei sugereaz\u0103 s\u0103 renun\u021be la critic\u0103 politic\u0103, ursoaica se enerveaz\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i cump\u0103r\u0103 un borcan de miere, pe care o devoreaz\u0103 imediat. \u00cen primele zile de exil \u00een Berlinul de Vest, neam\u021bul Wolfgang o conduce \u00een casa \u00een care urmeaz\u0103 s\u0103 locuiasc\u0103. Este foarte \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de muntele de somon din frigider. \u00cen schimb, manualul de german\u0103, mai ieftin dec\u00e2t o por\u021bie de somon la \u021bipl\u0103, este aproape de nedigerat. Dup\u0103 ce este atacat\u0103 de ni\u0219te extremi\u0219ti, emigreaz\u0103 \u00een Toronto, unde \u00eel cunoa\u0219te pe ursul Christian, se c\u0103s\u0103toresc \u0219i se \u00eentorc \u00een Berlin, dar \u00een cel de Est.<\/p>\n\n\n\n

A doua parte a romanului o are \u00een centru pe Tosca, fiica ursoaicei moscovite, \u0219i este narat\u0103 de dresoarea acesteia. \u00cen tinere\u021be, dresoarea este sf\u0103tuit\u0103 s\u0103 se ata\u0219eze doar de animale vegetariene, pentru a reduce riscul atacurilor mortale. Totu\u0219i, nu o face, astfel c\u0103 lucreaz\u0103 cu lei \u0219i tigri, iar mai apoi cu ur\u0219i. Spectacolul cu ur\u0219i polari se dore\u0219te a fi ceva nemaiv\u0103zut. Printre variantele discutate cu direc\u021biunea se are \u00een vedere un num\u0103r \u00een care \u201eursoaica ar face lucruri banale, pe care noi, oamenii, le facem \u00een via\u021ba de zi cu zi: s\u0103 se a\u0219eze la mas\u0103, s\u0103 \u00ee\u0219i pun\u0103 un \u0219ervet \u00een poal\u0103, s\u0103 deschid\u0103 un borcan de marmelad\u0103, s\u0103 \u00ee\u0219i pun\u0103 marmelada de c\u0103p\u0219une pe p\u00e2ine, s\u0103 bea cacao din can\u0103 \u0219i a\u0219a mai departe\u201d. Un alt num\u0103r pus pe tapet const\u0103 \u00een demonstra\u021bia cum c\u0103 ursoaica poate face calcule matematice: dresoarea o \u00eentreab\u0103 c\u00e2t fac 2 + 2, iar ea se duce la panoul care arat\u0103 num\u0103rul 4. Spilul este c\u0103 panoul este uns cu miere. Cu timpul, \u00eentre dresoare \u0219i ursoaic\u0103 se \u00eenfirip\u0103 o prietenie adev\u0103rat\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i fac confesiuni. Nimeni \u00een afar\u0103 de ursoaic\u0103 nu ar asculta-o pe dresoare povestind despre foametea de pe vremea r\u0103zboiului. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, num\u0103rul de circ care le aduce cel mai mare succes este \u201es\u0103rutul mor\u021bii\u201d, prin care Tosca smulge un cub de zah\u0103r de pe limba dresoarei.<\/p>\n\n\n\n

Knut, fiul Tosc\u0103i \u0219i al lui Lars, este protagonistul celei de-a treia pove\u0219ti. N\u0103scut \u00een captivitate la Gr\u0103dina Zoologic\u0103 din Berlin, Knut este un alter ego al omului modern urbanizat \u0219i condi\u021bionat de tot felul de legi \u0219i limite sociale. Pentru el, Homo sapiens<\/em> este o specie cu degete alungite, iar reprezentan\u021bii s\u0103i \u00eel hr\u0103nesc cu lapte \u0219i mai t\u00e2rziu cu mixuri nutritive \u0219i apetisante. Se ata\u0219eaz\u0103 de \u00eengrijitorii s\u0103i ca \u0219i cum i-ar fi rude apropiate sau prieteni. Pe unul \u00eel ascult\u0103 cum c\u00e2nt\u0103 melancolic la chitar\u0103 seara. Pe altul \u00eel \u00eenso\u021be\u0219te \u00een ora\u0219 la o recep\u021bie organizat\u0103 pentru a s\u0103rb\u0103tori ziua de na\u0219tere a cuiva. Simte presiunea vizitatorilor mici \u0219i mari, i se par amuzante reac\u021biile copiilor, pozeaz\u0103 cu non\u0219alan\u021b\u0103 \u00een timpul conferin\u021belor de pres\u0103 \u0219i se bucur\u0103 c\u00e2nd vine toamna \u0219i un vizitator \u00eei rostogole\u0219te un dovleac \u00een cu\u0219c\u0103. Descendent al unor ur\u0219i polari veritabili, Knut se integreaz\u0103 de minune \u00een contextul postuman contemporan.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
Citi\u021bi PRIMA<\/a>, A DOUA<\/a>, A TREIA<\/a> \u0219i A PATRA<\/a> parte a seriei ARTLIT \u201ePofti\u021bi la mas\u0103\u201d.<\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\n

Fotografie reprezentativ\u0103 de la Alina Levkovich, Pexels.com<\/a>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oare c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 citesc o carte tradus\u0103 dintr-o limb\u0103 \u00een alta? S\u0103 fi fost Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe sau Ultimul mohican de James Fenimore Cooper? Sau cartea de bucate cu re\u021bete din buc\u0103t\u0103ria interna\u021bional\u0103, un voluma\u0219 f\u0103r\u0103 poze \u0219i cu multe cuvinte necunoscute? Sau poate a fost c\u00e2nd am citit Dege\u021bica de Hans Christian Andersen cu ilustra\u021bii de Doina Botez ori Muzican\u021bii din Bremen de Fra\u021bii Grimm cu ilustra\u021bii de Vasile Olac. Cele din urm\u0103 ap\u0103ruser\u0103 la Editura Ion Creang\u0103 at\u00e2t \u00een limba rom\u00e2n\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een limba englez\u0103. Pe atunci, cu pu\u021bin \u00eenainte<\/p>\n","protected":false},"author":294,"featured_media":11367,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1950],"tags":[1840,1846,199],"coauthors":[1949],"class_list":["post-11359","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-artlit","tag-artlit","tag-monica-manolachi","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/pexels-alina-levkovich-211351037-15338211-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11359","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/294"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11359"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11359\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11369,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11359\/revisions\/11369"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11367"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11359"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11359"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11359"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11359"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}