{"id":11318,"date":"2024-09-24T11:52:42","date_gmt":"2024-09-24T08:52:42","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11318"},"modified":"2024-09-24T11:52:50","modified_gmt":"2024-09-24T08:52:50","slug":"viata-e-in-alta-parte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11318","title":{"rendered":"Via\u021ba e \u00een alt\u0103 parte"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Sabina Yamamoto, Nu mai e nimeni acas\u0103<\/em>, Editura Vellant, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Despre romanul de debut al Sabinei Yamamoto s-au scris \u0219i s-au spus at\u00e2tea, \u00eenc\u00e2t subiectul pare epuizat. Mai ales c\u0103 nimeni n-a vorbit cartea de r\u0103u \u2013 ar fi \u0219i greu, la o adic\u0103 \u2013, iar cine mai vrea s\u0103 scrie ceva despre ea (de pild\u0103, o recenzie) ar trebui s\u0103 dib\u0103ceasc\u0103 noi moduri de-a o l\u0103uda. Nu asta e inten\u021bia mea. Romanul a fost prea l\u0103udat \u2013 gata!<\/p>\n\n\n\n

Din moment ce toat\u0103 suflarea din lumea literar\u0103 l-a citit deja, n-are rost s\u0103 m\u0103 mai apropii de firul narativ, c-a\u0219 vinde castrave\u021bi la gr\u0103dinari. Am totu\u0219i impresia c-am g\u0103sit ceva de spus; ceva ce fie n-a observat nimeni, fie nu s-a deranjat s-o scrie, cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 acum (sper s\u0103 nu-mi fure cineva pre\u0219ul de sub picioare): nostalgia.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a nu bate apa-n piu\u0103, \u00eencep direct cu citatul de la pagina 152:<\/p>\n\n\n\n

\u201eAm reluat cursurile de canto \u0219i deja ne preg\u0103team de spectacolul de Cr\u0103ciun. Am \u00eemp\u0103r\u021bit colindele \u00eentre noi. Eu \u0219i Alina am ales s\u0103 facem un duet, un c\u00e2ntec \u00een englez\u0103, gemenii la fel, aveau deja un colind tradi\u021bional pe care \u00eel repetau zilnic. \u0218i noi to\u021bi, vreo 15 c\u00e2\u021bi eram, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eenchidem show-ul cu Rocking around the<\/em> Christmas tree<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Se l\u0103sase frigul peste Bucure\u0219ti \u0219i iarna \u00eei fura frumuse\u021bea, ma\u0219inile \u00eempro\u0219cau noroiul pe trec\u0103tori, aerul rece se strecura pe sub haine \u0219i ne f\u0103cea pielea de g\u0103in\u0103, mergeam pe str\u0103zi, dup\u0103 M.A.I., b\u0103ga\u021bi unii \u00een al\u021bii p\u00e2n\u0103 intram \u00een vreun bar \u0219i ne loveam de mirosul de m\u00e2ncare, fumul de \u021bigar\u0103 \u0219i vaporii de alcool. Aici oamenii erau veseli. Bucure\u0219tiul tr\u0103ia.<\/p>\n\n\n\n

Bucure\u0219tiul era via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

B\u0103ie\u021bii comandau bere \u0219i vin; noi, fetele, sugeam la c\u00e2te o cola toat\u0103 seara. Sudam \u021big\u0103ri la greu, ca s\u0103 alung\u0103m senza\u021bia de foame. Nu aveam bani s\u0103 comand\u0103m \u0219i ceva de ron\u021b\u0103it. Dar nu prea ne p\u0103sa, vorbeam mult despre orice, r\u00e2deam \u0219i ne f\u0103ceam fel de fel de planuri. Credeam c\u0103 lumea e a noastr\u0103 \u0219i, \u00een momentele alea, chiar era. Nu \u0219tiam noi c\u0103 a\u0219a func\u021bioneaz\u0103 lucrurile, din momente. Momente de bine, momente de reu\u0219it\u0103, momente de triste\u021be \u0219i, \u00een rest, zeci de a\u0219tept\u0103ri. Treceam lejer peste desp\u0103r\u021biri, n-aveam timp s\u0103 suferim dup\u0103 fo\u0219tii, pentru c\u0103 noi iubiri se legau imediat. Eram zgomoto\u0219i \u0219i tr\u0103iam.<\/p>\n\n\n\n

Sabina era via\u021b\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Bun. Emo\u021bionant citat, nimic de zis (unul dintre foarte pu\u021binele pasaje din carte \u00een care autoarea \u00ee\u0219i las\u0103 emo\u021biile la vedere). S\u0103 r\u0103m\u00e2nem la ceea ce conteaz\u0103: \u201eBucure\u0219tiul tr\u0103ia. Bucure\u0219tiul era via\u021b\u0103. Sabina era via\u021b\u0103.\u201d \u2013 aici este esen\u021bialul!<\/p>\n\n\n\n

Am f\u0103cut unele calcule, \u0219ti\u021bi. Dac\u0103 le-am f\u0103cut bine, anii despre care vorbe\u0219te autoarea trebuie s\u0103 fi fost 1999\u20132000. Pe care mi-i amintesc perfect: eram at\u00e2rnat \u00eentr-un sinistru job de profesor la o sinistr\u0103 \u0219coal\u0103 de periferie sinistr\u0103, c\u0103utam deci s\u0103 scap de acolo cu disperarea condamnatului la galere, a\u0219a c\u0103 mergeam la toate interviurile. La toate la care reu\u0219eam s\u0103 fiu chemat, adic\u0103. A fost o uimitoare serie de umilitoare experien\u021be din via\u021ba mea plin\u0103 de experien\u021be umilitoare. Nu era nimic de lucru. Nimeni nu avea nevoie de oameni. Efectele Reformei \u00eencepute \u00een 1996 abia atunci s-au sim\u021bit cu adev\u0103rat, la c\u00e2\u021biva ani dup\u0103 punerea lor \u00een aplicare, iar \u021bara se umpluse de \u0219omeri dispu\u0219i s\u0103 fac\u0103 orice. Bucure\u0219tiul era unul dintre pu\u021binele ora\u0219e \u00een care se mai puteau angaja, cum-necum, puhoaiele de oameni alunga\u021bi de s\u0103r\u0103cie din ora\u0219ele mono-industriale care tocmai mureau. Cum s\u0103 poat\u0103 g\u0103si de lucru un profesora\u0219 ca mine \u00een condi\u021biile alea? Toate u\u0219ile mi se \u00eenchideau \u00een nas, disperarea m\u0103 \u00eenh\u0103\u021ba, iar h\u0103ul \u2013 abisul! \u2013 mi se c\u0103sca sub picioare: cum aveam s\u0103 m\u0103 hr\u0103nesc? Luni de zile am m\u00e2ncat doar cartofii fier\u021bi pe care mi-i adusesem singur de la \u021bar\u0103, c\u0103 mi-i d\u0103deau rudele gratis (pe Valea H\u00e2rtibaciului se cultiv\u0103 mai mult cartofi \u0219i oi, c\u0103 pentru alte culturi e clima p\u0103c\u0103toas\u0103). Dar, da: \u201eBucure\u0219tiul tr\u0103ia.\u201d Autoarea are dreptate. Pare o minciun\u0103 sau o absolut\u0103 demen\u021b\u0103, dar \u00een anii aceia Bucure\u0219tiul era A Moveable Feast<\/em> \u2013 sau, \u00een formularea Yamamoto: Bucure\u0219tiul era via\u021b\u0103. \u0218i chiar a fost. Doar c\u0103 nu pentru mine. Eu eram singur. Nu \u0219tiam s\u0103 c\u00e2nt canto (indiferent ce-o fi aia).<\/p>\n\n\n\n

\u0218i acum revin la nostalgie, la strania, extraordinara nostalgie a autoarei. \u00ce\u0219i scrie romanul \u00een anul 2022 \u0219i prive\u0219te \u00eenapoi f\u0103r\u0103 m\u00e2nie la anul 2000. De\u0219i ar avea toate motivele s\u0103 fie mai mult dec\u00e2t m\u00e2nioas\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere ce poveste\u0219te \u00een carte \u2013 dar iat\u0103 c\u0103 nu este. \u00ce\u0219i aminte\u0219te cu lacrimi de ora\u0219ul de ba\u0219tin\u0103, iar lacrimile \u00eei sunt de drag, nu de ur\u0103. De necrezut. Cum poate func\u021biona a\u0219a un creier care performeaz\u0103, evident, peste medie? \u00cen ce fel de vraj\u0103 tr\u0103im \u00eenv\u0103lui\u021bi noi, oamenii?<\/p>\n\n\n\n

Nu pot \u0219ti sigur, dar b\u0103nuiesc c\u0103 e vorba de v\u00e2rst\u0103. Cred \u2013 presupun \u2013 c\u0103 fiecare fiin\u021b\u0103 uman\u0103 \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te propria \u201ev\u00e2rst\u0103 eroic\u0103\u201d la un moment dat, doar c\u0103 acest moment difer\u0103 at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t ne este imposibil s\u0103 recunoa\u0219tem tiparul general. Pentru unii, \u201ev\u00e2rsta eroic\u0103\u201d este copil\u0103ria (\u0219i acolo r\u0103m\u00e2n, ca bunul Ion Creang\u0103). Pentru al\u021bii, e armata, satisfacerea stagiului militar; \u0103\u0219tia sunt \u201eb\u0103ie\u021bii de la bere\u201d. Pentru colegii mei de liceu, \u201ev\u00e2rsta eroic\u0103\u201d este liceul, dar e adev\u0103rat c\u0103 eu am avut noroc de cei mai pro\u0219ti colegi din lume, deci nu e de mirare c\u0103 evoc\u0103 \u00eennebuni\u021bi de dor anii 1986\u20131989 (!). Pentru unele femei, \u201ev\u00e2rsta eroic\u0103\u201d este nunta, pentru altele e prima sarcin\u0103; m\u0103 rog, oameni \u0219i oameni, nu stau eu acuma s\u0103 le fac pomelnicul. Cu mult mai interesant este ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 dup\u0103 \u201ev\u00e2rsta eroic\u0103\u201d. Aici am un r\u0103spuns clar: se \u00eent\u00e2mpl\u0103 munca. Serviciul. Jobul. Cariera. Rutina. Leh\u0103me\u021beala. Plictisul, pierderea sensului, ofilirea, \u00eenchircirea. Totul duc\u00e2nd spre dezolanta a\u0219teptare a pensiei. Urmat\u0103 de alt\u0103 a\u0219teptare. A colivei.<\/p>\n\n\n\n

Dar Nu mai e nimeni acas\u0103<\/em> spune o alt\u0103 poveste. Povestea unei supravie\u021buitoare. Iar supravie\u021buitorii au ceva \u00een comun: nu se las\u0103 cople\u0219i\u021bi nici de amintiri, nici de nostalgii, nici de \u201ev\u00e2rste eroice\u201d, ci merg mai departe \u0219i se aga\u021b\u0103 cu din\u021bii de orice ocazie pe care via\u021ba le-o scoate-n cale. \u00cen fond, vocea narativ\u0103 a romanului (Sabina \u0218erb\u0103nescu) putea alege oric\u00e2nd Bucure\u0219tiul care \u201eera via\u021b\u0103\u201d, iar ora\u0219ul i-ar fi oferit ceea ce are el de oferit: o studen\u021bie frumoas\u0103, un job \u00eentr-o corpora\u021bie, o c\u0103s\u0103torie bun\u0103, o carier\u0103 solid\u0103, punctat\u0103 de concedii \u00een Zanzibar. Dar alegerea pe care o face Sabina este cu totul alta, iar cititorul se poate \u00eentreba, pe bun\u0103 dreptate, cum m-am \u00eentrebat \u0219i eu la lectur\u0103: merit\u0103? A meritat? Japonia\u2026 e o \u021bar\u0103 dur\u0103. Lupta pe care ea a dus-o acolo a fost mult mai dur\u0103 dec\u00e2t lupta pe care ar fi dus-o aici.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u00eenchei \u00eenainte de a semnala o anume \u00eensu\u0219ire a acestei scriituri: ambiguitatea. Nic\u0103ieri nu exist\u0103 sentin\u021be, autoarea pare s\u0103 nu judece niciodat\u0103 pe nimeni, nici chiar pe sine \u00eens\u0103\u0219i, ceea ce este foarte rar \u00eentr-o literatur\u0103 ca cea rom\u00e2n\u0103 (extrem de dispus\u0103 la moraliz\u0103ri, ca s\u0103 fim cinsti\u021bi!). Dac\u0103 e s\u0103 spun direct cum am sim\u021bit eu atitudinea autoarei, ar suna cam a\u0219a: \u201eTot ceea ce fac eu e bine, iar tot ceea ce-mi fac al\u021bii mie este de asemenea bine. Nu ave\u021bi dec\u00e2t s\u0103 da\u021bi \u00een mine din toate puterile, voi \u00eencasa tot, dar v\u0103 previn c-am s\u0103 dau \u0219i eu \u00een voi din toate puterile.\u201d Am scris \u00een alt\u0103 parte c\u0103 asta este o abordare neobi\u0219nuit\u0103 \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, specializat\u0103 \u00eenc\u0103 din fa\u0219\u0103 (Miori\u021ba<\/em>! \u021aiganiada<\/em>!) \u00een t\u00e2nguiri, v\u0103ic\u0103reli \u0219i milogeli.<\/p>\n\n\n\n

Dar chiar \u0219i o dur\u0103 ca Yamamoto n-a putut rezista ispitei. Nostalgiei. O dat\u0103, o singur\u0103 dat\u0103 \u00een tot romanul, a l\u0103sat rom\u00e2nca din ea s\u0103-\u0219i pl\u00e2ng\u0103 de mil\u0103. \u0218i-a permis \u2013 doar o dat\u0103, ce-i drept e drept \u2013 s\u0103-\u0219i \u0219opteasc\u0103 un \u201eVia\u021ba e \u00een alt\u0103 parte\u201d. Norocul ei c\u0103 arta literar\u0103 a salvat-o: \u201eBucure\u0219tiul era via\u021b\u0103. Sabina era via\u021b\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Mihai Buzea<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":11319,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,347,2244,1657],"coauthors":[1249],"class_list":["post-11318","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-mihai-buzea","tag-nr-6-2024","tag-sabina-yamamoto"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/09\/Yamamoto-nu-mai-e.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11318","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11318"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11318\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11323,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11318\/revisions\/11323"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11319"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11318"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11318"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11318"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11318"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}