{"id":11280,"date":"2024-09-04T10:41:02","date_gmt":"2024-09-04T07:41:02","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11280"},"modified":"2024-09-04T10:41:09","modified_gmt":"2024-09-04T07:41:09","slug":"am-strigat-in-vis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11280","title":{"rendered":"Am strigat \u00een vis"},"content":{"rendered":"\n<p>Multe socoteli, cum zice D., himere nerezolvate, frici, rezolv\u0103ri ale sinelui. O fat\u0103 pe care n-o cunosc este femeia c\u0103reia \u00eei cer ajutorul. Tacit, visul are c\u00e2teva reguli; ea e deja a mea, este mai frumoas\u0103 dec\u00e2t ce-mi pot imagina \u0219i este aici pentru a m\u0103 salva \u2013 nu scoate niciun cuv\u00e2nt, nu scot niciun sunet. Este milostiv\u0103 \u2013 c\u0103u\u0219ul palmei sale \u00eemi cuprinde obrazul care toarce. S\u0103rutul ei cald pe spr\u00e2ncean\u0103 \u00eemi \u00eenchide ochiul ca pe un cuptor ce avea nevoie de lemne, de combustibil \u2013 implozia inimii \u00een miliarde de particule, fiecare puternic\u0103, cu for\u021ba fericirii absolute, niciodat\u0103 atins\u0103 de \u00eentreg sufletul, \u00eentregul sine, un fractal al bucuriei ce se extrapoleaz\u0103 la infinit, spre iluminarea \u00een\u021belepciunii; mai stau aici sau aici voi putea muri ru\u0219inat de penibilul frumuse\u021bii, \u00eemi zic. M\u0103 trezesc mahmur, de\u0219i nu beau. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 asta am sim\u021bit la pubertate sau m\u0103 \u00eencearc\u0103 o vag\u0103 b\u0103nuial\u0103 c\u0103 aceast\u0103 intensitate a sim\u021bului divin nu am tr\u0103it-o niciodat\u0103. Nici c\u00e2nd\u2026 sau\u2026 ori\u2026? Nu, nu cred. N-o recunosc \u00een nimeni pe care-l iubesc. To\u021bi cei pe care-i iubeam sunt o parte din ea, prin a c\u0103rei insinuare \u00eemi unesc sufletul.<\/p>\n\n\n\n<p><em>o r\u00e2ndunic\u0103 culege o ramur\u0103 \u0219i zboar\u0103 ce \u00eenc\u00e2ntare exclam\u0103 poetul<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Am toat\u0103 via\u021ba \u00eenainte. Am toat\u0103\u2026 \u00eemi zic, am toat\u0103 via\u021ba \u00eenainte, exact. C\u00e2t este via\u021ba? \u00cenainte. Sigur, \u00eenainteaz\u0103. O or\u0103, dou\u0103, m\u0103 voi trezi din nou? \u0218i dac\u0103 m\u0103 trezesc a doua zi, ca un nou-n\u0103scut, cu ce certitudine pot afirma c\u0103 soarele va r\u0103s\u0103ri iar ca s\u0103 m\u0103 nasc din nou? M\u0103 trage g\u00e2ndul ca urm\u0103toarea propozi\u021bie s\u0103 fie tot interogativ\u0103, \u00eensemn\u00e2nd c\u0103 muzica textelor a \u00eenceput s\u0103 fredoneze la urechea min\u021bii \u0219i, cu siguran\u021b\u0103, dup\u0103 primele semne puternice, dar prea slabe pentru puterea unui autentic p\u0103c\u0103tos prea iubit de Diavol, Matematicianul va veni cu decisiva \u2013 un tunet n\u0103prasnic \u00een inima care va face implozie \u0219i nu-mi voi mai putea \u021bine promisiunea tacit\u0103 fa\u021b\u0103 de Maestru; s\u0103-mi termin opera mai preg\u0103tit ca niciodat\u0103, de\u0219i, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 vorba \u00eentre noi, nimic nu-i mai umil dec\u00e2t Cel ce Scrie, c\u0103ci acela nu tr\u0103ie\u0219te, dar unii, s\u0103-i ierte Tat\u0103l, nu mai tr\u0103iesc demult.<\/p>\n\n\n\n<p><em>sunt fericit pentru a m\u0103-ntrista pojghi\u021be de n\u0103mol se desprind din malaxorul pa\u0219ilor ei ridic\u0103 capul \u00eendreapt\u0103 perna apoi adoarme la loc d\u00e2ra de s\u00e2nge pe z\u0103pad\u0103 se lunge\u0219te p\u00e2n\u0103-n vedenia sa<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen cele ce urmeaz\u0103 este vorba de un jurnal \u0219i ceea ce \u00een\u021beleg c\u0103 \u00eenseamn\u0103 acesta, nu ce vor \u00een\u021belege cititorii, nici ce-au \u00een\u021beles din a\u0219a-zisele jurnale ale scriitorilor plini de minciuni, de evlavie, de cosmetizarea adev\u0103rului, \u201ec\u0103ci respingerea adev\u0103rului c\u0103dere este, c\u0103ci adev\u0103rul este ceea ce este, c\u0103derea a ceea ce este de la adev\u0103r respingere este, de la ceea ce este Dumnezeu nu poate s\u0103 cad\u0103, \u0219i dac\u0103 nu exist\u0103, nu este\u201d, zicea Dionisie Areopagitul. Confesiune, spovedanie, m\u0103rturisire \u2013 aceste cuvinte mari \u0219i pompoase ce preg\u0103tesc, de fapt, testamentul. M-am rugat murdar. Constructorul, enervat de par\u0219ivenia de care d\u0103deam dovad\u0103 \u2013 c\u0103ci Diavolul nu se roag\u0103 dec\u00e2t cu un scop \u2013 mi-a fulgerat inima at\u00e2t de puternic, \u00eenc\u00e2t mi s-a f\u0103cut fric\u0103 pentru cei care m\u0103 iubesc, cu presim\u021birea c\u0103-\u0219i doresc din r\u0103sputeri s\u0103 moar\u0103 \u00eenaintea mea, pentru simplul fapt c\u0103 nu prea am sentimente la pierderea cuiva, ceea ce mi se pare firesc, c\u0103ci Cel ce Pleac\u0103 va deveni Cel ce Te A\u0219teapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><em>ochiul i se mi\u0219c\u0103 sub pleoapa \u00eenchis\u0103 din col\u021bul buzelor trimite r\u00e2uri g\u00e2tului fin se scarpin\u0103 \u00eenchide gura \u0219i mestec\u0103 r\u0103s\u0103ritul a\u021bos \u0219i cald ce se tope\u0219te-n cer<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Am doi sau trei ani, am \u0219trampi ro\u0219ii ce-mi at\u00e2rn\u0103 mult peste labele picioarelor \u0219i pl\u00e2ng \u00eengr\u0103dit de ni\u0219te bare de lemn, \u00eentr-un pat \u00eenalt. O femeie \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een alb \u00eencearc\u0103 s\u0103 m\u0103 lini\u0219teasc\u0103, e\u0219ti ca o feti\u021b\u0103, zice \u2013 sentimentul de convingere absolut\u0103 c\u0103 sunt fat\u0103. Cineva bate la u\u0219\u0103 \u0219i cere socoteal\u0103, probabil mai devreme de amintirea cu \u0219trampii, e iarn\u0103 \u0219i face scandal. Copilul nu ar face a\u0219a ceva, privi\u021bi doar c\u00e2t de mic e, r\u0103spunde mama, c\u0103ci \u00eent\u00e2mplarea o \u0219tiu de la ea \u2013 dup\u0103 ce l-a lini\u0219tit pe taximetrist \u0219i acesta a plecat cer\u00e2ndu-\u0219i scuze, a mers pe balcon \u0219i a descoperit c\u0103 bolovanul ce-l \u021binea peste mur\u0103turi nu mai era. \u0218tiu s\u0103 vorbesc, dar nu scot un sunet. Ei nu \u0219tiu nici m\u0103car dac\u0103 \u00een\u021beleg ce spun ei, vorbesc despre mine \u00een prezen\u021ba mea de parc\u0103 ar fi firesc, de parc\u0103 a\u0219 fi autist, de parc\u0103 am deja patru ani \u0219i sunt surd, incon\u0219tient sau nici nu exist. Ei bine, \u0219tiu s\u0103 pronun\u021b tot ce spun ei, ba chiar le r\u0103spund, \u00een g\u00e2nd \u2013 am puterea de-a nu m\u0103 emo\u021biona dac\u0103 frate-meu cel mare, despre care ei cred c\u0103 e inteligent doar pentru c\u0103 are foarte multe abilit\u0103\u021bi \u00eenc\u0103 de la c\u00e2teva luni, ca o maimu\u021b\u0103 sau un clovn, face remarci jignitoare la adresa mea de fa\u021b\u0103 cu mine. De c\u00e2nd m-am n\u0103scut, m\u0103 prefac c\u0103 dorm, chiar dac\u0103 uneori stau \u00een \u0219ezut pe covor \u0219i-i privesc. Nu vreau dec\u00e2t s\u0103 fiu l\u0103sat \u00een pace cu g\u00e2ndurile mele despre superputeri, ca \u00een visele \u00een care levitez deasupra tuturor, pe strad\u0103, \u0219i \u00eenaintez lent, apoi cobor cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i iar fac un salt prea lung pentru muritorii de r\u00e2nd, uneori cu corpul \u00eentins pe orizontal\u0103, ca eroii la care se \u00eenchin\u0103 un pu\u0219ti plin de via\u021b\u0103 \u0219i speran\u021be. Cel mai mult \u00eemi place s\u0103-i \u00eencarc cu energii negative, pentru c\u0103 m\u0103 sup\u0103r c\u0103 nu m\u0103 trateaz\u0103 de la egal. Ce cap mare are \u0219i uite cum iar a l\u0103sat botul, zice. Ei bine, \u00een acea clip\u0103, capul meu mare se concentreaz\u0103 la oribila stare a familiei, cu efect garantat, cu incidente vulcanice, dar rapide \u0219i nesemnificative, cum ar fi migrena prea micului cap al lui frate-meu sau turbarea temporar\u0103 a lui tata, ori regretul mamei c\u0103 \u00eenc\u0103 e cu el, \u201ec\u0103 te-am luat din mil\u0103, porcu\u2019 dracu\u2019!\u201d. Nu am dec\u00e2t patru ani, s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 abia pe la nou\u0103 voi putea produce adev\u0103rate calamit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p><em>nebuna s-a prostituat ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 gravid\u0103 cu primul client camera sa avea \u0219i mucegai \u0219i gratii pat de fier din pomul de la geam \u00een fiecare zi c\u0103dea c\u00e2te o frunz\u0103 \u0219i prima lapovi\u021b\u0103 d\u0103dea o stra\u0219nic\u0103 dorin\u021b\u0103 de a schimba politica-n spital<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>M-au dus la o clinic\u0103, unde un doctor m-a pus s\u0103 desenez un arbore, s\u0103 interpretez un fluture \u0219i s\u0103 rezolv multe exerci\u021bii de logic\u0103 \u0219i geometrie \u00een spa\u021biu. \u201eSingura problem\u0103 a copilului dumneavoastr\u0103 este c\u0103 are capacit\u0103\u021bi mult peste medie.\u201d S-au bucurat, apoi \u0219i-au amintit c\u0103 eram, totu\u0219i, prea posomor\u00e2t, de\u0219i nu aveau Google pe atunci, \u0219i mi-au dat Haloperidol. Credeau c\u0103 nu v\u0103d c\u00e2nd \u00eel toarn\u0103 \u00een lapte, dar mai mult de at\u00e2t, sperau c\u0103 nu-mi voi aminti niciodat\u0103. \u201eUn b\u0103rbat din Siberia a cerut-o \u00een c\u0103s\u0103torie pe femeia care \u00eel atacase cu un topor. S-au c\u0103s\u0103torit chiar \u00een timpul procesului.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p><em>a auzit un zgomot \u0219i s-a \u00eentors brusc \u00een \u00eentuneric \u00eenc\u00e2t \u00eentunericul i-a accelerat tragedia<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Cred c\u0103 Universul a fost format de Matematician printr-o ecua\u021bie simpl\u0103, prin mul\u021bimea M \u2013 un fractal care seam\u0103n\u0103 cu o c\u0103pu\u0219\u0103 gras\u0103 pe care, din oricare punct, oric\u00e2t ai apropia imaginea, se duce c\u0103tre alte imagini, aparent identice, f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. De aceea ochiul omului iube\u0219te imagini repetitive, pentru a-\u0219i calma retina cu ecua\u021bii redate \u00een culori \u0219i forme geometrice. Calculul obiectelor, muzicii, textelor, imaginilor, g\u00e2ndurilor, sentimentelor, mirosurilor \u2013 simfonia vie\u021bii redat\u0103 de un fractal, cu oricare culori, la alegere \u2013 abilitatea de a modifica viitorul, adic\u0103 de a-l prezice. \u0218i convingerea c\u0103 superputerile nu au niciun secret, dac\u0103 \u0219tii ce fire s\u0103 legi la mansard\u0103 \u2013 o ecua\u021bie simpl\u0103, care se auto-extrapoleaz\u0103 f\u0103r\u0103 oprire. Sunt cu sora maic\u0103-mii, e iarn\u0103, trotuarul ne \u00eendrum\u0103 paralel cu calea ferat\u0103. O feti\u021b\u0103 c\u0103lcat\u0103 de tren are ochii deschi\u0219i, alba\u0219tri \u00eenchis, parc\u0103 m\u0103 prive\u0219te. E \u00eenc\u0103 ro\u0219ie \u00een obraji, are p\u0103rul ro\u0219cat. Cred c\u0103 avem aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103; vreo cinci ani. \u00cemi \u00eenchipui c\u0103 a vrut s\u0103 scape de cineva, adic\u0103 s\u0103 scape de aceast\u0103 lume, de ea. E prima oar\u0103 c\u00e2nd m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc, dac\u0103 dragostea \u00ee\u021bi face fluturi \u00een stomac. Mergi mai repede, la ce te ui\u021bi? La nimic\u2026 (o ferig\u0103 de s\u00e2nge curge ca o umbr\u0103 din col\u021bul gurii pe g\u00e2t).<\/p>\n\n\n\n<p><em>copilul merge de-a bu\u0219ilea pe mas\u0103 \u0219i cade copilul merge \u00een patru labe sub mas\u0103<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Cred c\u0103 am vreo zece ani, visez: cartierul este pustiu. Am strania senza\u021bie c\u0103 nu mai exist\u0103 nimeni. Singurul zgomot r\u0103mas este v\u00e2ntul ce se sparge \u00een col\u021burile de beton ale blocurilor \u00een f\u00e2\u0219ii sub\u021biri \u0219i ascu\u021bite. Ferestrele sunt l\u00e2ncede \u2013 \u00eentunericul din spatele lor este ap\u0103s\u0103tor. Am un atac de panic\u0103 cu g\u00e2ndul c\u0103 acas\u0103 nu mai exist\u0103 nimeni. Urc sc\u0103rile \u00eentunecoase ale blocului \u00een grab\u0103. U\u0219a apartamentului este deschis\u0103 la perete. Se \u00eensereaz\u0103, luminile sunt stinse. \u00cenc\u0103 mai pot distinge. \u00cenaintez pe lungul culoar \u00een timp ce fotografiez cu privirea camerele pustii de-o parte \u0219i de alta, \u00een c\u0103utarea alor mei. Culoarul cote\u0219te spre baie. \u00cen cap\u0103tul ei, a\u0219ezat pe marginea c\u0103zii, e diavolul \u2013 b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r, cu barb\u0103 scurt\u0103, slab, cu ochii negri \u00een totalitate, brunet. Sunt \u00eempietrit \u0219i nu pot scoate niciun sunet, parc\u0103 cuprins de o vraj\u0103. Am senza\u021bia c\u0103ldurii \u0219i fericirii absolute. El vorbe\u0219te \u00eentr-o limb\u0103 care nu seam\u0103n\u0103 cu nimic din ce am auzit vreodat\u0103, dar, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleg, simt cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, ca \u0219i cum limba vorbit\u0103 de diavol nu con\u021bine litere, ci st\u0103ri pe care i le induci interlocutorului printr-un fel de m\u00e2r\u00e2it sau limba \u00eentoars\u0103 pe litere, nu pe silabe.<\/p>\n\n\n\n<p><em>v\u00e2ntul \u00eencearc\u0103 s\u0103 rostogoleasc\u0103 o frunz\u0103 uscat\u0103 pe care o desprinde firav de trotuar apoi o las\u0103 la loc cu neputin\u021ba cu care un p\u0103rinte prive\u0219te locul de joac\u0103 pustiu<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen general, sunt foarte ab\u0103tut \u0219i \u00eeng\u00e2ndurat; c\u00e2nd eram mic, la marginea ora\u0219ului a avut loc un accident \u2013 un tip \u0219i prietenii s\u0103i, \u00eentr-o Dacia, au lovit un st\u00e2lp \u0219i el a s\u0103rit prin parbriz o sut\u0103 de metri. Poli\u021bistul a\u0219tepta alt echipaj, era singur. M-a strigat s\u0103 vin, s\u0103-l ajut cu trasarea locului. L-am ajutat \u0219i l-am \u00eentrebat ce este sub p\u0103tur\u0103 \u2013 a fost stupefiat c\u0103 nu-mi d\u0103dusem seama: e mort, copile, e \u0219oferul ma\u0219inii! Pot s\u0103 ridic p\u0103tura s\u0103 m\u0103 uit? Da, dar s\u0103 o pui cum era: gura c\u0103scat\u0103, fa\u021ba lunguia\u021b\u0103, blond, cu p\u0103rul scurt, probabil \u00eenv\u0103\u021bat de mic s\u0103-\u0219i dea p\u0103rul pe spate. O gaur\u0103 \u00een dreptul maxilarului, dreptunghiular\u0103, de parc\u0103 o bar\u0103 \u00eei retezase jum\u0103tate de cap. Merg la ma\u0219in\u0103, un pu\u0219ti e teaf\u0103r pe bancheta din spate, cel din dreapta e strivit \u00een buc\u0103\u021bi de bord. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?! Nimic, vine Ion de \u00eendat\u0103 \u0219i mergem acas\u0103. Deci el a\u0219tepta \u0219oferul s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la ma\u0219in\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i continue drumul. \u00cei tremur\u0103 m\u00e2inile \u0219i genunchii. Dac\u0103 era femeie, o s\u0103rutam, la c\u00e2t de tragic\u0103 e situa\u021bia.<\/p>\n\n\n\n<p><em>cel ce pl\u00e2nge nedreptatea celorlal\u021bi e cel ce-ar vrea ca lumea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 nedreptatea sa cel ce d\u0103ruie\u0219te \u00eentinde m\u00e2na cu care d\u0103 ca cer\u0219etorul care cere<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>(fragment de roman)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fragment de roman de Dan Ciupureanu<\/p>\n","protected":false},"author":349,"featured_media":11279,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[2234,2206,47],"coauthors":[2233],"class_list":["post-11280","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-dan-ciupureanu","tag-nr-4-5-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/09\/dan-ciupureanu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11280","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/349"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11280"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11280\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11281,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11280\/revisions\/11281"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11279"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11280"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11280"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11280"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11280"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}