{"id":11184,"date":"2024-08-15T18:32:03","date_gmt":"2024-08-15T15:32:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11184"},"modified":"2024-08-15T18:38:43","modified_gmt":"2024-08-15T15:38:43","slug":"jon-fosse-si-virtutile-limbajului-tacerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11184","title":{"rendered":"Jon Fosse \u0219i virtu\u021bile limbajului t\u0103cerii"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Jon Fosse \u2013 Numele cel\u0103lalt. Septologie I-II<\/em>, traducere din norvegian\u0103 de Ovio Olaru, Editura Pandora M, Colec\u021bia Anansi. World Fiction<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Un roman \u00eentr-o fraz\u0103 \u2013 nu tocmai ofertant pentru cititorul de azi, obi\u0219nuit cu formul\u0103ri concise, punctate intens \u2013 este o \u00eentreprindere at\u00e2t de dificil\u0103 \u00eenc\u00e2t este justificat\u0103 oarecum doar de subiectul scrierii pe care ne-o propune norvegianul Jon Fosse \u00een volumul Numele cel\u0103lalt<\/em>, autor premiat cu Nobel-ul pentru literatur\u0103 \u00een 2023: un nesf\u00e2r\u0219it vis care evolueaz\u0103, asemeni aurorei boreale, \u00een perdele multicolore de lumin\u0103 intens\u0103, n\u0103scut\u0103 \u00een \u0219i din \u00eentuneric.<\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 a fi vreo noutate \u2013 dup\u0103 cehul Bohumil Hrabal (Lec\u021bii de dans pentru v\u00e2rstnici \u0219i avansa\u021bi<\/em>, 1964) dar \u0219i, mai recent, rom\u00e2nul Andrei Cr\u0103ciun, cu a sa Aleea Zorilor<\/em>, proza ne\u00eengr\u0103dit\u0103 de semnele de punctua\u021bie se vrea, potrivit autorului, a fi una care s\u0103 eviden\u021bieze \u201elimbajul t\u0103cerii\u201d: \u201e\u00eencerc s\u0103 dau cuvinte vorbirii t\u0103cute (…) \u00een proza mea, \u00een spatele limbajului scris exist\u0103 un limbaj al t\u0103cerii, iar dac\u0103 vreau s\u0103 scriu literatur\u0103 bun\u0103, trebuie s\u0103 fie exprimat \u0219i acesta, ca o expresie scris\u0103 a unui prezent prelungit<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Noima subtitlului, \u201eSeptologia I-II\u201d, este deslu\u0219it\u0103 de autor, care promite \u00eenc\u0103 cinci p\u0103r\u021bi ale aceleea\u0219i pove\u0219ti, unite \u00eentre ele de un fir comun. Care s\u0103 fie povestea care conecteaz\u0103 primele dou\u0103 p\u0103r\u021bi \u0219i le va lega pe toate \u0219apte? Nu avem de a face cu o poveste \u00een sensul clasic ci cu un lung \u0219ir de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, \u00eempletite \u00eentre personaje care se vor dovedi a fi multiple fa\u021bete ale unuia singur. Iar titlul, Numele Cel\u0103lalt<\/em> este forma abreviat\u0103 a motto-ului ales al c\u0103r\u021bii, un citat din Apocalipsa: \u201e\u0218i-i voi da o piatr\u0103 alb\u0103; \u0219i pe piatra aceea este scris un nume nou pe care nu-l \u0219tie nimeni dec\u00e2t acela care-l prime\u0219te<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Personaje concentrice<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Formula de redactare f\u0103r\u0103 multe semne de punctua\u021bie, mai pu\u021bin atractiv\u0103 prin prisma obiceiurilor de lectur\u0103 ale majorit\u0103\u021bii cititorilor, poate duce cu g\u00e2ndul la linia sub\u021bire dintre normal \u0219i anormal, dintre s\u0103n\u0103tate clinic\u0103 \u0219i patologic (repetitivitatea unor idei, evenimente minore descrise p\u00e2n\u0103 la obsesie, \u00een\u0219iruirea unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri lipsite de importan\u021b\u0103 \u00een cele mai mici am\u0103nunte, aparent redundante \u0219i ele: cum se \u00eencal\u021b\u0103 \u0219i se \u00eencheie la \u0219ireturi sau cum pr\u0103je\u0219te ou\u0103le cu costi\u021b\u0103). Toate acestea pot obosi cititorul. Iar lipsa punctului, cartea fiind de la prima \u0219i p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103 o singur\u0103 fraz\u0103, pune sare pe ran\u0103. Doar c\u0103, \u00eenaint\u00e2nd \u00een text, \u00eentr-o lectur\u0103 sprijinit\u0103 de minime cuno\u0219tin\u021be de filosofie, se dovede\u0219te c\u0103 nu este nici pe departe a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

Vom deslu\u0219i \u00een cele din urm\u0103, b\u0103nuind pe alocuri puternice accente autobiografice, c\u0103 autorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 degeaba nara\u021biunea ciudat\u0103, totul fiind scris la persoana I singular.<\/p>\n\n\n\n

Personajul principal al acestor prime dou\u0103 p\u0103r\u021bi, botezat Asle, este un pictor de geniu care tr\u0103ie\u0219te singur \u00eentr-un sat, oarecum izolat de lumea civilizat\u0103. Totul se petrece aparent \u00een dou\u0103 zile \u0219i este \u00een leg\u0103tur\u0103 cu drumurile pe care acest Asle, care este \u0219i povestitorul, le face \u0219i reface \u00eentre satul Dylgja, \u00een care locuie\u0219te \u0219i un ora\u0219 apropiat, Bergen. Spun aparent fiindc\u0103 aceste c\u0103l\u0103torii sunt mai degrab\u0103 drumuri l\u0103untrice \u00eenspre c\u0103utarea sinelui, dinspre exteriorul lumesc spre interiorul spiritual.<\/p>\n\n\n\n

Celelalte personaje, cu care Asle \u2013 naratorul va intra \u00een contact pe parcursul acestor aparente drumuri, sunt un alt pictor, pe care \u00eel cheam\u0103 tot Asle dar locuie\u0219te \u00een ora\u0219, vecinul Asleik \u0219i Guro, o femeie care are foarte multe tablouri de ale lui Asle, dar \u0219i Ales, so\u021bia lui decedat\u0103. Nara\u021biunea \u00eens\u0103 capteaz\u0103 \u0219i risipe\u0219te \u0219i alte personaje plasate \u00een penumbr\u0103, care apar \u0219i dispar ca ni\u0219te fantome. Iar pentru a marca lipsa lor de importan\u021b\u0103 autorul nu le d\u0103 nume, ele sunt Omul bun la toate, Sora, Mama, Tat\u0103l, Brutarul etc.<\/p>\n\n\n\n

Alias-urile, anagramele evidente \u0219i micile subterfugii nu sunt \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, ele vor \u00eent\u0103ri b\u0103nuiala c\u0103 avem de a face cu un singur personaj real, din mintea c\u0103ruia izvor\u0103sc toate faptele \u0219i vorbele descrise \u00een roman.<\/p>\n\n\n\n

Apropierea de onirism<\/strong><\/p>\n\n\n\n

M\u0103 despart de scriitorii \u0219i criticii care au analizat Numele cel\u0103lalt<\/em> \u0219i au spus c\u0103 romanul lui Fosse urm\u0103re\u0219te \u00een paralel via\u021ba a doi b\u0103rba\u021bi (Asle, pictorul narator, un v\u0103duv care tr\u0103ie\u0219te singur, av\u00e2nd doar ajutorul vecinului Asleik \u0219i Asle, cel\u0103lalt pictor, un alcoolic bolnav, divor\u021bat de mai multe ori \u0219i av\u00e2nd trei copii de care s-a \u00eenstr\u0103inat) \u0219i despre \u00eent\u00e2lnirea dintre cei doi.<\/p>\n\n\n\n

Eu cred c\u0103 toate personajele sunt p\u0103r\u021bi dintr-o realitate virtual\u0103 a povestitorului.<\/p>\n\n\n\n

Asle \u2013 pictorul alcoolic, Asleik \u0219i Guro sunt doar proiec\u021bii imaginare ale lui Asle \u2013 pictorul narator. Personajele exist\u0103 numai \u00een imagina\u021bia lui. Dar pentru el for\u021ba proiec\u021biilor este at\u00e2t de puternic\u0103, at\u00e2t de captivant\u0103, de nest\u0103p\u00e2nit \u0219i de vie \u00eenc\u00e2t \u00eel fac prizonier al propriilor pove\u0219ti care ajung s\u0103 \u00eei par\u0103 reale. Fosse \u021bese cu m\u0103iestrie pentru personajul s\u0103u o realitate virtual\u0103 iar acest procedeu \u00eel apropie de curentul oniric din literatur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Un curent viguros, reprezentat \u0219i \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 de c\u0103tre grupul str\u00e2ns \u00een jurul poetului Leonid Dimov \u0219i str\u0103lucit teoretizat de c\u0103tre prozatorul Dumitru \u021aepeneag, care scria \u00een 1968: \u201ePentru literatura oniric\u0103, a\u0219a cum o concep eu, visul nu este surs\u0103 \u0219i nici obiect de studiu; visul este un criteriu. Deosebirea este fundamental\u0103: eu nu povestesc un vis al meu sau al altcuiva ci \u00eencerc s\u0103 construiesc o realitate analoag\u0103 visului<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i aici, \u00een Numele cel\u0103lalt<\/em>, dac\u0103 admitem c\u0103 avem de a face cu un singur personaj \u0219i c\u0103 toate celelalte sunt doar proiec\u021bii \u00een imaginarul personajului narator, construc\u021bia c\u0103r\u021bii trimite c\u0103tre abilitatea de a construi o realitate virtual\u0103, oniric\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Singura realitate palpabil\u0103 \u00een romanul lui Fosse este sentimentul de \u00eensingurare a lui Asle \u2013 pictorul povestitor. O singur\u0103tate deplin\u0103, f\u0103r\u0103 fisuri, care nu permite niciunei fiin\u021be reale s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een ea. O singur\u0103tate care duce de cele mai multe ori la depresie, marcat\u0103 de autor \u0219i prin ninsoarea continu\u0103, la o b\u0103t\u0103lie surd\u0103 \u00eentre a tr\u0103i (a se vedea proiec\u021bia \u00een care Asle \u2013 narator vrea s\u0103 \u00eel salveze pe Asle \u2013 alcoolic) \u0219i a muri (dorin\u021ba lui Asle \u2013 alcoolicul de a disp\u0103rea cu barca pe mare), \u00eentre a continua s\u0103 existe \u0219i s\u0103 creeze sau a se sinucide. De altfel, cred c\u0103 nici m\u0103car Ales (so\u021bia lui Asle \u2013 pictorul narator) nu a existat dec\u00e2t \u00een propriul lui imaginar. Iar Asleik, vecinul amabil cu care mai st\u0103 de vorb\u0103, cu at\u00e2t mai mult.<\/p>\n\n\n\n

Jocul cu anagramele<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Sunt o mul\u021bime de am\u0103nunte care m-au condus \u00eenspre concluzia c\u0103 \u00een romanul lui Jon Fosse nu exist\u0103 dec\u00e2t un personaj real (Asle \u2013 naratorul), restul fiind proiec\u021bii imaginare ale acestuia: <\/p>\n\n\n\n

            – Cei doi pictori au acela\u0219i nume, se \u00eembrac\u0103 identic, au aceea\u0219i conforma\u021bie, acela\u0219i p\u0103r, sunt de aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103, poart\u0103 aceea\u0219i geant\u0103 de culoare maro (o culoare care pare s\u0103-l obsedeze pe Fosse: geanta celor doi Asle este maro, casa din Bergen \u2013 unde a locuit Asle \u2013 naratorul o vreme este maro, combinezonul de iarn\u0103 a lui Asleik e maro).<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd autorul ne d\u0103 \u0219i o cheie: la pagina 14, Asle \u2013 narator poveste\u0219te c\u0103 pe scaunul din dreapta lui obi\u0219nuia s\u0103 stea \u0219i \u201esora mea Alida\u201d de\u0219i, pe parcursul romanului, Alida apare ca sora celuilalt Asle \u2013 pictorul alcoolic;<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Blocul unde locuie\u0219te Asle \u2013 alcoolic este blocul unde, spune Asle \u2013 narator, a locuit \u00eenainte de\u00a0 a se muta \u00een Dylgja iar blocul \u201ee chiar l\u00e2ng\u0103 mare\u201d (pagina 15), la fel cum e \u0219i casa din Dylgja (\u201e\u0219i privind \u00eentr-un punct fix spre Marea Sygne\u201d (pagina 14).<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – c\u00e2inele Brage poate c\u0103 exist\u0103 sau poate c\u0103 este doar dorin\u021ba lui Asle \u2013 narator de a avea un c\u00e2ine: \u201e\u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 ar trebui s\u0103-mi iau un c\u00e2ine (…)\u00a0 dar Asle are deja un c\u00e2ine, a avut dintotdeauna un c\u00e2ine\u201d \u2013 pagina 24 (cuv\u00e2ntul \u201edar\u201d \u00eei leag\u0103 pe cei doi Asle \u00eentr-unul singur)<\/p>\n\n\n\n

            – Ales, numele ales de autor pentru so\u021bia lui Asle \u2013 narator, este o anagram\u0103 din Asle, o ordonare altfel a acelora\u0219i litere.<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Asleik, numele ales de autor pentru vecinul lui Asle \u2013 narator, este format tot din Asle, la care Fosse a ad\u0103ugat sufixul \u201eik\u201d. Nu \u0219tiu dac\u0103 \u00een limba norvegian\u0103 are sau nu vreun sens acest \u201eik\u201d, dar partea comun\u0103 de \u201eAsle\u201d din \u201eAsleik\u201d m\u0103 determin\u0103 s\u0103 cred c\u0103 nici vecinul nu este real, e tot o proiec\u021bie a min\u021bii \u00eensinguratului Asle \u2013 narator.<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Guro, pesonajul care apare \u00een via\u021ba ambilor Asle, dar, \u00eentr-un fel nel\u0103murit, \u0219i \u00een via\u021ba lui Asleik, e un alt nume ales cu mare grij\u0103 de autor. \u00cen limba norvegian\u0103, numele de Guro \u00eenseamn\u0103 \u201eInspirat\u0103 de Dumnezeu; \u00cen\u021belepciune\u201d. Numai c\u0103 Guro s-a prezentat mai \u00eent\u00e2i cu numele de Silje (care \u00eenseamn\u0103 \u201eManechin\u201d \u00een limba norvegian\u0103; a\u0219 spune, eu, cu sensul de femeie u\u0219oar\u0103). Semnifica\u021biile numelor Guro\/Silje sunt, din punct de vedere al religiei catolice, antagonice, femeia imaginat\u0103 de Asle \u2013 narator este un \u00eentreg alc\u0103tuit din bine \u0219i r\u0103u, din lumin\u0103 \u0219i \u00eentuneric.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

            – Revenirea obsesiv\u0103 a lui Asle \u2013 narator la tabloul cu cele dou\u0103 linii, ce reprezint\u0103 o cruce (s\u0103-l p\u0103streze sau s\u0103-l v\u00e2nd\u0103, dac\u0103 e terminat sau neterminat, dac\u0103 se vede lumina din \u00eentunericul tabloului) reprezint\u0103 chinul unui \u00eensingurat care balanseaz\u0103 \u00een fiecare clip\u0103 \u00eentre a tr\u0103i sau a muri, dorin\u021ba de a tr\u0103i \u00eentruchip\u00e2ndu-se \u00een Asle \u2013 narator iar cea de a muri \u00een Asle \u2013 alcoolic (a c\u0103rui singur\u0103 dorin\u021b\u0103 e s\u0103 dispar\u0103 \u00een mare, restul fiind \u201eo distan\u021b\u0103 goal\u0103, prezen\u021b\u0103 goal\u0103, pentru c\u0103 nimic nu e gol, dar cu toate astea e gol acolo \u00een \u00eentunecimile lui<\/em>\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Disiparea \u00een realitatea virtual\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Prin realitatea virtual\u0103 pe care Fosse o construie\u0219te \u00een mintea lui Asle \u2013 narator, textul trimite la ve\u0219nica lupt\u0103 dintre bine \u0219i r\u0103u, la oscila\u021biile dintre lumin\u0103 \u0219i \u00eentuneric. O descriere aproape haotic\u0103 a unor st\u0103ri care alterneaz\u0103 \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte, \u00eentre credin\u021b\u0103 \u0219i necredin\u021b\u0103, \u00eentre dorin\u021ba de social \u0219i realitatea unui antisocial.<\/p>\n\n\n\n

Via\u021ba t\u0103cut\u0103 a oamenilor \u00eensingura\u021bi, ciudat\u0103 pentru ceilal\u021bi, plin\u0103 de durere pentru ei, strivit\u0103 \u00eentre dorin\u021ba de a fi \u00eentre semeni \u0219i fuga de ei, retragerea \u00een sine \u0219i blocarea formelor de comunicare cu exteriorul, sunt expresiile prin care Fosse alege s\u0103 dea glas unei t\u0103ceri care se umple de conversa\u021bii virtuale \u0219i analize pline de miez, toate \u00een acela\u0219i registru.<\/p>\n\n\n\n

De pe pozi\u021bia unui \u00eensingurat, care \u00ee\u0219i dezvolt\u0103 abilit\u0103\u021bile de a sta de vorb\u0103 (virtual pentru noi, real pentru Asle) cu o alt\u0103 versiune a lui (Asle \u2013 alcoolic, o variant\u0103 rea \u0219i cu g\u00e2nduri de sinucidere), care \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 are un vecin (Asleik) ce \u00eel ajut\u0103 \u0219i, de\u0219i este un simplu cioban, \u00eei \u00een\u021belege picturile precum un expert, c\u0103 face cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu o femeie care cuprinde \u00een ea \u0219i binele \u0219i r\u0103ul biblic (Silje\/Guro), cine \u00eel opre\u0219te pe Asle \u2013 narator s\u0103 \u00ee\u0219i aduc\u0103 aminte (ca \u0219i cum nu doar realitatea palpabil\u0103 produce amintiri ci \u0219i cea virtual\u0103, oniric\u0103) de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cu Ales \u0219i el mai t\u00e2n\u0103r iar amintirile s\u0103 \u00eei par\u0103 uneori reale\u00a0 (pagina 126: \u201e(…) \u0219i nu pot \u00eenc\u0103 s\u0103-mi dau seama dac\u0103 ceea ce am v\u0103zut ast\u0103zi la locul de joac\u0103 a fost real sau a fost doar o \u00eenchipuire…\u201d)? Nimeni, este lumea perfect\u0103 a unui om singur, o lume pe care o poate construi a\u0219a cum \u00ee\u0219i dore\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

Dar, dac\u0103 lumea virtual\u0103 a lui Asle este perfect\u0103, ne-am putea \u00eentreba de ce imaginara Ales, so\u021bia \u00eendr\u0103gostit\u0103 de pictor \u0219i pe care el o iube\u0219te, este moart\u0103, de ce nu a ales autorul s\u0103 o \u00eentruchipeze vie, a\u0219a cum sunt celelalte personaje imaginare. Nu se putea altfel. O Ales vie (chiar dac\u0103 doar o proiec\u021bie \u00een mintea lui Asle) ar fi ruinat toat\u0103 construc\u021bia romanului \u00eentruc\u00e2t singur\u0103tatea nu poate sta al\u0103turi de fericire – chiar dac\u0103 imaginar\u0103. Nu pot coexista. Un prizonier al singur\u0103t\u0103\u021bii nu poate privi fericirea dec\u00e2t la timpul trecut, la acel \u201ear fi putut s\u0103 fie\u201d, la timpul prezent, al lui \u201eeste\u201d nu poate exista dec\u00e2t durerea, depresia, moartea.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

Cu acest roman, Jon Fosse este un oniric (curent \u00een vog\u0103 \u00een anii form\u0103rii sale intelectuale) \u00eent\u00e2rziat, aterizat \u00een plin post-modernism.<\/p>\n\n\n\n

Toate proiec\u021biile lui Asle \u2013 narator nu sunt dec\u00e2t alte-ego-uri, laturi ale aceleea\u0219i personalit\u0103\u021bi complexe, care evadeaz\u0103 prin intermediul lor din realitatea palpabil\u0103, din fa\u021ba durerii, din fa\u021ba singur\u0103t\u0103\u021bii, nu reprezint\u0103 altceva dec\u00e2t o fug\u0103, o modalitate de a sc\u0103pa de prizonieratul dintr-o lume meschin\u0103, artificial\u0103, searbad\u0103 \u0219i ignorant\u0103. Fosse ilustreaz\u0103, prin transfigur\u0103rile personajului s\u0103u, diverse forme de \u00eenfruntare a depresiilor din via\u021ba unui artist. O disipare \u00eentr-o realitate virtual\u0103, imaginar\u0103 pentru al\u021bii, at\u00e2t de real\u0103 pentru artist. \u0218i at\u00e2t de necesar\u0103!<\/p>\n\n\n\n

Personajul Asle \u2013 narator poate fi confundat lesne cu \u00eensu\u0219i autorul. Acest personaj spune c\u0103 \u201eliteratura care \u00eemi place nu e genul de literatur\u0103 care \u00ee\u021bi spune de la \u00eenceput, direct \u0219i f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri, ce e important, ci e cu totul altceva, ceva care se transmite pe t\u0103cute \u00een \u0219i printre propozi\u021bii<\/em>\u201d \u2013 pagina 320, iar aceasta este tocmai \u0219i p\u0103rerea lui Jon Fosse, autorul, reiterat\u0103 \u00een numeroase ocazii.<\/p>\n\n\n\n

Pe urmele lui Merleau-Ponty<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Limbajul t\u0103cerii nu este invocat\/folosit doar de Fosse pentru a da na\u0219tere unei lumi. Aceast\u0103 manier\u0103 de abordare a f\u0103cut obiectul unor lungi dispute \u00een istoria ontologiei umane.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen patru pagini (340 \u2013 343), Fosse dezvolt\u0103, prin intermediul lui Asle \u2013 narator, o adev\u0103rat\u0103 lec\u021bie de filosofie. Pornind de la credin\u021ba religioas\u0103 a acestuia, Jon Fosse ajunge prin intermediul personajului s\u0103u la \u00eentreb\u0103rile existen\u021biale puse de filosofi de-a lungul istoriei umanit\u0103\u021bii:<\/p>\n\n\n\n

\u201e(…) Dumnezeu tr\u0103ie\u0219te \u00een \u00eentuneric, Dumnezeu \u00eens\u0103\u0219i este \u00eentuneric \u0219i acest \u00eentuneric, \u00eentunericul lui Dumnezeu, acest nimic, tocmai acest nimic lumineaz\u0103… majoritatea nu o v\u0103d (<\/em>lumina, n.m.), chiar dac\u0103 o v\u0103d, de fapt, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie c\u0103 o v\u0103d, sunt absolut sigur de asta, c\u0103 v\u0103d lumina, doar c\u0103 nu \u0219tiu c\u0103 ceea ce v\u0103d este de fapt un \u00eentuneric luminos… \u0219i toate lucrurile vizibile sunt de fapt vizibile<\/em> (…) dar lucrurile valoroase, lucrurile care eman\u0103 lumin\u0103 \u00een \u00eentuneric, ele reprezint\u0103 ceea ce este invizibil \u00een lumea vizibil\u0103<\/em> (…) fiindc\u0103 \u00een ceea ce moare exist\u0103 un rest invizibil care nu moare<\/em> (…) invizibilul e comun tuturor lucrurilor care exist\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 existe \u00een sine, nu exist\u0103 \u00een spa\u021biu, nici \u00een timp<\/em> (…) acest lucru invizibil ia fiin\u021b\u0103 numai c\u00e2t omul exist\u0103 \u00een spa\u021biu, c\u00e2t exist\u0103 \u00een timp<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i \u00een deplin acord cu \u0218tefan Manasia (recenzie \u00een revista Tribuna<\/em>), cu Viorica Stav\u0103ru (recenzie pe bookhub.ro) sau cu Ovidiu Nu\u0219felean (recenzie \u00een revista Rom\u00e2nia Literar\u0103<\/em>), privind apropierea lui Jon Fosse de Samuel Beckett, William Faulkner \u0219i James Joyce, cred c\u0103 scrierea lui Jon Fosse a preluat mult \u0219i din ideile lui Friedrich Schelling (sec. XVIII), care prezenta intui\u0163ia intelectual\u0103 ca experien\u0163\u0103 imediat\u0103, vital\u0103 prin excelen\u0163\u0103: \u201eAceast\u0103 intui\u0163ie intelectual\u0103 se produce atunci c\u00e2nd \u00eencet\u0103m s\u0103 fim obiect pentru noi \u00een\u015fine, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd, repliat \u00een sine, Sinele intuitiv devine identic cu ceea ce intuie\u015fte (…) doar opera de art\u0103 reflect\u0103 pentru mine ce nu este reflectat de nimic altceva: acel identic absolut care \u00een eul \u00eensu\u015fi s-a scindat deja<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dar, mai ales, \u00eel apropii de filosofia francezului Maurice Merleau-Ponty care publica \u00een 1960 \u201eLimbajul indirect \u0219i vocile t\u0103cerii\u201d iar \u00een 1964 \u201eVizibilul \u0219i invizibilul\u201d. Lec\u021bia de filosofie despre vizibil \u0219i invizibil, din paginile 340-343 ale romanului lui Jon Fosse, \u00eent\u0103resc aceast\u0103 concluzie.<\/p>\n\n\n\n

Spunea Merleau-Ponty c\u0103 lumea nu este doar o \u00eensumare de obiecte spa\u0163io-temporale ci mai degrab\u0103 un ansamblu de semnifica\u0163ii care trebuie descifrate. O simpl\u0103 iluzie, de vreme ce existen\u0163a lucrului perceput este supus\u0103 \u00eendoielii. Pentru filozoful francez, mare admirator al lui Husserl, imaginea timpului liniar, privit din afar\u0103, este fals\u0103, deoarece ar fi nevoie de un spectator care s\u0103 fie \u00een afara timpului sau \u00eentr-un alt timp. \u201eTimpul exist\u0103 pentru mine<\/em> \u2013 scrie Merleau-Ponty \u2013 numai \u00een m\u0103sura \u00een care m\u0103 aflu \u00een el, m\u0103 descop\u0103r angajat \u00een timp<\/em>\u201c. Cam a\u0219a pare s\u0103 fie \u0219i pentru Jon Fosse, care evadeaz\u0103 \u0219i revine constant din \u0219i \u00een timpul s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

Revela\u021bia din final<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Atunci, este Numele cel\u0103lalt<\/em> o carte mistic\u0103? Da \u0219i nu. Povestitorul este un credincios iar\u00a0 ideea divinit\u0103\u021bii apare, ca un fir ro\u0219u, \u00een paginile romanului. Dar personajul lui Jon Fosse expune \u0219i numeroase \u00eendoieli, \u00eendoieli ce ies din sfera misticului: \u201e (…) de ce trebuiesc copiii boteza\u021bi dac\u0103 oamenii sunt boteza\u021bi \u0219i prin leg\u0103tura cu al\u021bi oameni, o leg\u0103tur\u0103 n\u0103scut\u0103 din \u00een\u021belegere reciproc\u0103?<\/em>\u201d sau \u201e (…) biblia \u0219i liturghia sunt fic\u021biune \u0219i poezie \u0219i imagine, sunt literatur\u0103 \u0219i teatru \u0219i pictur\u0103 \u0219i con\u021bin prin asta un adev\u0103r<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Repetitivitatea p\u00e2n\u0103 la obsesie \u0219i mania detaliului din detaliu duc cu g\u00e2ndul \u0219i la unele proceduri religioase. Ele apar ca o rug\u0103ciune continu\u0103, unde exist\u0103 cuvinte pe care trebuie s\u0103 le spui de mai multe ori pentru a invoca divinul. Ori pentru iertarea p\u0103catului. Sau, mai bine zis, ce crede Asle \u2013 narator c\u0103 este p\u0103catul lui \u0219i pentru care cere iertare.<\/p>\n\n\n\n

Nu pot \u00eencheia, tot \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu p\u0103catul, f\u0103r\u0103 a vorbi despre amintirea care \u00eel b\u00e2ntuie pe Asle \u2013 narator \u00eenainte de a apuca rozariul \u0219i a spune rug\u0103ciuni, despre abuzul sexual la care a fost supus cel\u0103lalt Asle (una \u0219i aceea\u0219i persoan\u0103 \u00een opinia mea \u0219i, ipotetic, autorul \u00eensu\u0219i). Un abuz al Sp\u00e2nului, un personaj malefic din \u00eendep\u0103rtata copil\u0103rie, asupra unui Asle necopt. O \u00eent\u00e2mplare oribil\u0103 pe care, la vremea c\u00e2nd s-a petrecut, copilul nu a perceput-o ca pe un abuz, pe care nu a \u00een\u021beles-o dar care st\u0103 \u0219i ea la baza \u00eensingur\u0103rii, a construirii unei lumi alternative \u0219i a depresiei care \u00eel apropie de sinucidere. Scena abuzului (de altfel \u0219i scenele de dragoste dintre imaginara Ales \u0219i Asle t\u00e2n\u0103r) sunt tratate de Jon Fosse cu at\u00e2ta delicate\u021be lingvistic\u0103, cu un soi de duio\u0219ie narativ\u0103 din care lipsesc cuvintele obscene (cu care ne-a obi\u0219nuit noul val de scriitori), \u00eenc\u00e2t pot fi citite \u0219i de un preadolescent, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie oripilat. <\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 ar fi s\u0103 \u00eendemn la lectur\u0103, a\u0219 spune doar c\u0103, a\u0219a cum pe Bacovia nu-l po\u021bi \u00een\u021belege pe deplin dec\u00e2t dac\u0103 e\u0219ti singur \u0219i trist iar afar\u0103 plou\u0103 monoton, nici pe Fosse nu-l po\u021bi \u00een\u021belege dec\u00e2t dac\u0103 reu\u0219e\u0219ti s\u0103 dob\u00e2nde\u0219ti o anume stare, aceea a con\u0219tientiz\u0103rii c\u0103 nimic pe lume nu este definitiv. Sau, a\u0219a cum spune \u00eensu\u0219i autorul, prin intermediul personajului s\u0103u: \u201e(…) \u0219i toat\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 vizibil\u0103, tot trupul ne\u00eensufle\u021bit dispare cu totul, dar fiin\u021ba invizibil\u0103 continu\u0103 s\u0103 existe, de vreme ce nu s-a n\u0103scut niciodat\u0103, nu poate nici muri vreodat\u0103…\u201d.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Lili Cr\u0103ciun<\/p>\n","protected":false},"author":344,"featured_media":11186,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153],"tags":[1796,877,2061,2206],"coauthors":[2220],"class_list":["post-11184","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","tag-cronica-traducerilor","tag-jon-fosse","tag-lili-craciun","tag-nr-4-5-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/08\/Jon-Fosse-Numele-celalalt-I-II.webp","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/344"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11184"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11184\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11194,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11184\/revisions\/11194"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11186"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11184"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}