{"id":11123,"date":"2024-08-05T17:50:12","date_gmt":"2024-08-05T14:50:12","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11123"},"modified":"2024-08-05T17:51:10","modified_gmt":"2024-08-05T14:51:10","slug":"gladivs-crime-la-colosseum-noire-in-antichitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11123","title":{"rendered":"Gladivs, crime<\/i> la Colosseum, noire<\/i> \u00een antichitate"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
D\u0103nu\u021b Ungureanu, Marian Tru\u021b\u0103, Gladivs, Crim\u0103 la Colosseum<\/em>, Crime Scene Press, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Combin\u00e2nd \u00eentr-un mod inedit ambian\u021ba imperiului roman din secolul I, mai precis din timpul domniei \u00eemp\u0103ratului Vespasian, cu o intrig\u0103 detectivist\u0103 abordat\u0103 \u00een manier\u0103 de policier<\/em> modern, romanul Gladius, Crim\u0103 la Colosseum<\/em> (scris \u201eGladivs\u201d, pentru un plus de imersiune \u00een epoc\u0103) al autorilor D\u0103nu\u021b Ungureanu \u0219i Marian Tru\u021b\u0103 urm\u0103re\u0219te via\u021ba unui copil dintr-o familie de negustori a imperiului Roman, care alege o modest\u0103 carier\u0103 militar\u0103. Scris\u0103 sub forma unei confesiuni c\u0103tre mentorul s\u0103u, ac\u021biunea c\u0103r\u021bii cucere\u0219te de la primele pagini tocmai prin naturale\u021be, dar \u0219i prin artificiul interven\u021biilor pe text ale celui c\u0103ruia i se adreseaz\u0103, cei doi scriitori realiz\u00e2nd astfel un soi de plan savant al c\u0103r\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAst\u0103zi, eu \u00eensumi sunt destul de \u00eenaintat \u00een v\u00e2rst\u0103, iar Aemilius Alba trebuie s\u0103 aib\u0103 mai mult de o sut\u0103 de ani. \u00cens\u0103 e la fel de ager la minte ca pe vremea c\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit prima oar\u0103. De aceea l-am \u0219i rugat s\u0103-mi citeasc\u0103 povestea \u0219i s-o \u00eendrepte acolo unde ar fi crezut de cuviin\u021b\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Dar iat\u0103 faptele pe care am decis s\u0103 le redau c\u00e2t mai fidel \u00een acest manuscris.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Numele meu este Marcus Caeso Tullius Gladius \u0219i sunt fiul lui Marcus Tullius Olivus, fermier \u0219i negustor de ulei de m\u0103sline. Port numele tat\u0103lui, dup\u0103 cum bine se poate b\u0103ga de seam\u0103, iar lucrul acesta a st\u00e2rnit \u00een decursul timpului destule confuzii.<\/em><\/p>\n\n\n\n

M-am n\u0103scut la Caieta, \u00een anul 793 ab Urbe condita.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n

De fapt, confuzia de care aminte\u0219te personajul nostru narator se traduce \u00eentr-un nostim leit-motiv, rostit de multe dintre personajele secundare, pe care nu am s\u0103-l divulg, dar care sunt convins c\u0103 va isca z\u00e2mbete.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 ambian\u021ba este cea specific\u0103 unui roman istoric, ac\u021biunea nu difer\u0103 deloc de cea pe care o g\u0103sim \u00een romanele de tip Crime<\/em> sau Noire<\/em>, de unde \u0219i publicarea c\u0103r\u021bii la editura Crime Scene Press, editur\u0103 dedicat\u0103 literaturii poli\u021biste. Avem ca protagonist un militar aflat pe la mijlocul e\u0219alonului, trecut de mijlocul vie\u021bii, f\u0103r\u0103 mari perspective de a avansa \u00een grad, dar care nici nu pare dornic de a o face, a c\u0103rui via\u021b\u0103 nu se \u00eendreapt\u0103 nic\u0103ieri. Descoperim o victim\u0103 a unui aparent accident, pe care protagonistul o g\u0103se\u0219te \u00een condi\u021bii misterioase, apoi ne l\u0103s\u0103m uimi\u021bi de misiunea pe care acesta o prime\u0219te de la so\u021bia unui senator al Romei. Iat\u0103, deci, toate ingredientele unei pove\u0219ti detectiviste clasice: detectivul ratat, clienta bogat\u0103 \u0219i influent\u0103, trupul ne\u00eensufle\u021bit, care ar avea ceva pove\u0219ti de spus. Dac\u0103 mai amintim \u0219i c\u0103 \u00eentre detectiv \u0219i client\u0103 exist\u0103 ceva chimie, (de fapt, chiar istorie) cred c\u0103 imaginea e complet\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ne a\u0219teapt\u0103 o serie palpitant\u0103 de crime \u0219i confrunt\u0103ri, \u00eentrerupt\u0103 de pasaje contemplative \u0219i de reflexii asupra unei vie\u021bi puse \u00een slujba Imperiului. \u0218i tocmai din ac\u021biunea de tip detectivist, plasat\u0103 \u00eentr-un timp impropriu, dar foarte abil exploatat prin creionarea de imagini pitore\u0219ti, descriind timpul \u0219i spa\u021biul Romei antice, povestea \u00ee\u0219i trage savoarea. \u00cens\u0103 elementele secundare au \u0219i ele farmecul lor propriu. Am gustat mai ales atmosfera din c\u00e2rciuma tracului Serdic, am g\u0103sit drept foarte bine alese cele dou\u0103 personaje ajut\u0103toare, medicul \u0219i artistul, care \u00eendeplinesc func\u021biile succesorilor lor moderni, de ale c\u0103ror abilit\u0103\u021bi se folosesc criminali\u0219tii moderni.<\/p>\n\n\n\n

Ac\u021biunea curge frumos, \u00een limitele rigorilor genului poli\u021bist. \u0218i tocmai aceste rigori fac unele implica\u021bii s\u0103 fie previzibile, ceea ce, din p\u0103cate, reduce din suspans. Nu voi spune la ce m\u0103 refer, v\u0103 voi invita s\u0103 descoperi\u021bi \u0219i singuri. \u0218i v\u0103 asigur c\u0103, de\u0219i unele leg\u0103turi v\u0103 vor fi limpezi \u00eenc\u0103 dinainte ca ele s\u0103 fie date \u00een vileag de autori, foarte multe altele v\u0103 vor surprinde.<\/p>\n\n\n\n

Elementele de modernitate, transpuse \u00een antichitate, reprezint\u0103 un alt punct forte al romanului. Drama personajului principal, decep\u021bionat \u00een dragoste, blazat \u00een carier\u0103, be\u021biv \u0219i un pic depresiv, este una actual\u0103. Gladivs este un om al secolului XXI, pe care-l sim\u021bim duc\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2na spre telefonul mobil, pentru a-\u0219i suna \u201efosta\u201d, noaptea, c\u00e2nd se \u00eembat\u0103. Nu are \u00eens\u0103 acel aparat la dispozi\u021bie, a\u0219a c\u0103 tot ce poate face este s\u0103 priveasc\u0103 spre o anumit\u0103 fereastr\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 e sau nu lumin\u0103 acolo.<\/p>\n\n\n\n

\u201eIat\u0103 deci, mi-am zis, c\u0103 nu doar dimine\u021bile pot aduce surprize, ci \u0219i amurgurile. Sim\u021beam c\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 se petreac\u0103 ceva din cale afar\u0103 de interesant.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Am aruncat o privire spre cas\u0103, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 v\u0103d flutur\u00e2nd perdeaua de la fereastra celui de-al doilea etaj. Nici pomeneal\u0103 de a\u0219a ceva.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u2013 S\u0103 mergem, i-am zis sclavului.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u0218i am mers.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n

Din punct de vedere al realiz\u0103rii, de\u0219i per total lectura este una foarte pl\u0103cut\u0103, exist\u0103 c\u00e2teva elemente deranjante. Voi men\u021biona dou\u0103. Primul la care m\u0103 g\u00e2ndesc este alternarea perfectului simplu cu perfectul compus, uneori \u00een aceea\u0219i fraz\u0103. Desigur, nu po\u021bi folosi perfectul simplu la o nara\u021biune la persoana \u00eent\u00e2i, \u00eens\u0103 a-l p\u0103stra pentru ac\u021biunile tuturor celorlalte personaje, mai pu\u021bin ale naratorului, care sunt puse la perfect compus, mi s-a p\u0103rut o decizie p\u0103guboas\u0103, deoarece creeaz\u0103 impresia de ruptur\u0103. Al doilea, \u0219i ultimul de pe list\u0103, este abuzul de cuv\u00e2ntul \u201efire\u0219te\u201d. Dac\u0103 ar fi fost un lucru cunoscut c\u0103 romanii foloseau acest cuv\u00e2nt excesiv, nu a\u0219 fi avut nimic de repro\u0219at, \u00eens\u0103 nu am auzit de a\u0219a ceva. Dac\u0103 m\u0103 \u00een\u0219el, s\u0103-mi fie cu iertare, nu lua\u021bi \u00een considerare acest punct.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, solu\u021bionarea conflictului este una ofertant\u0103, modul \u00een care \u00eensu\u0219i \u00eemp\u0103ratul a fost implicat fiind de efect. Din p\u0103cate, ac\u021biunea \u00een sine r\u0103m\u00e2ne cu destule semne de \u00eentrebare, astfel \u00eenc\u00e2t e nevoie de subterfugiul unei scrisori de adio care s\u0103-i serveasc\u0103 cititorului o parte din cheia conflictului. \u0218i chiar dac\u0103 cititorul deja intuia unele lucruri, iar scrisoarea vine doar s\u0103-i confirme c\u0103 a avut o intui\u021bie corect\u0103, motiva\u021bia care este servit\u0103 mi s-a p\u0103rut for\u021bat introdus\u0103. De\u0219i au existat c\u00e2teva indicii de-a lungul textului, totu\u0219i ele nu conduceau c\u0103tre ceva at\u00e2t de radical.<\/p>\n\n\n\n

\u201eC\u00e2nd am intrat \u00een ora\u0219, g\u00e2ndurile mi se ordonaser\u0103 frumos, ca perlele de lacrimi ale nimfelor \u2013 pe \u0219iragul ie\u0219it din m\u00e2inile unui bijutier b\u0103tr\u00e2n. Pe m\u0103sur\u0103 ce se ad\u0103ugau, observa\u021biile \u0219i detaliile ce-mi umpluser\u0103 ceasurile \u00een ultimele zile, se potriveau \u00eentr-o structur\u0103 incredibil\u0103, ca \u0219i cum acolo le-ar fi fost locul de c\u00e2nd lumea.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n

Situa\u021bia de la finalul volumului r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 pentru un volum secund, deja anun\u021bat, \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 a mai beneficia de efectul alegerii coordonatelor spa\u021bio-temporare \u0219i a personajului anacronic din volumul curent, lucruri care deja ne sunt cunoscute, ca cititori, nu \u0219tiu pe ce ar mai putea miza un acel volum secund pentru a surprinde. S\u0103 a\u0219tept\u0103m \u0219i s\u0103 vedem, a\u0219adar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Alexandru Lamba<\/p>\n","protected":false},"author":93,"featured_media":11124,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[679,106,2206],"coauthors":[1124],"class_list":["post-11123","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-alexandru-lamba","tag-cronica-literara","tag-nr-4-5-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/08\/Gladivs.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11123","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/93"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11123"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11123\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11128,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11123\/revisions\/11128"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11124"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11123"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11123"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11123"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11123"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}