{"id":11105,"date":"2024-08-01T17:47:40","date_gmt":"2024-08-01T14:47:40","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11105"},"modified":"2024-08-01T17:47:47","modified_gmt":"2024-08-01T14:47:47","slug":"lectii-de-respiratie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11105","title":{"rendered":"Lec\u021bii de respira\u021bie"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Ligia Ke\u0219i\u0219ian, Anul tigrului de ap\u0103<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u021ba, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

De la un debut dedicat unui imaginar efervescent, fascinat de scenarii elaborate \u0219i, \u00een general, de gesturi premeditate \u2013 un fantezism organic cu infuzii simbolice \u0219i sugestii senzual-bizantine definea cel mai bine mi\u0219carea textelor de acolo \u2013, cu o scriitur\u0103 baroc\u0103 (mici cutremure<\/em>, Editura Charmides, Bistri\u021ba, 2017), \u00een general \u0219i p\u00e2n\u0103 la tipul de poezie pe care \u00eel practic\u0103 \u00een cel mai recent volum, proiectul poetic al Ligiei Ke\u0219i\u0219ian, \u00een ansamblul lui, \u00eencepe s\u0103 se contureze diferit. Aproape radical, a\u0219 spune, mai ales cu Miss Houdini<\/em> (Editura Charmides, 2019) ca un fel de buffer zone<\/em> \u00eentre ele, adev\u0103ratul turning point<\/em> al poeziei ei aici e de g\u0103sit, \u00een Anul tigrului de ap\u0103<\/em>, ap\u0103rut anul trecut la Casa de Editur\u0103 Max Blecher \u0219i pentru care Ligia Ke\u0219i\u0219ian a primit premiul de T\u00e2n\u0103rul Scriitor al Anului 2023 & o nominalizare la Premiile Observator Cultural, edi\u021bia a XVIII-a.<\/p>\n\n\n\n

E clar, de la bun \u00eenceput, c\u0103 vorbim de o desp\u0103r\u021bire de vizionarismul \u0219i tenta\u021bia inser\u021biilor excesive din poemele mai vechi. Placheta e, s-a spus deja, un \u201eprodus\u201d al maturit\u0103\u021bii, mai ales prin selec\u021bia tematic\u0103 pe care o opereaz\u0103. \u00cen linii mari, din punctul \u0103sta de vedere se poate vorbi de un soi de tensiune biografic\u0103 fin\u0103 de la care se revendic\u0103 aproape exclusiv poemele \u0219i care dinamiteaz\u0103 peste tot arhitectura volumului. Scurte momente retrospective, reactualiz\u0103ri biografice, genealogii sentimentale complicate \u0219i pasaje reflec\u021bie pe marginea \u00eemb\u0103tr\u00e2nirii\/ a devenirii, pe de o parte, \u0219i un triaj atent al mi\u0219c\u0103rilor tectonice mondiale (pandemie, r\u0103zboaie, cutremure etc.), pe de alta \u2013 cam \u00eentre liniile astea se mi\u0219c\u0103 poemele Anului<\/em>…, \u0219i o fac cu mult\u0103 v\u00e2n\u0103, aproape cu o patim\u0103 a memoriei, odat\u0103, dar \u0219i cu-o melancolie difuz\u0103, neagr\u0103, pe de alt\u0103 parte, care acapareaz\u0103 versurile de la un cap\u0103t la altul.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, mai toate, \u0219i \u00een mod deosebit textele dedicate tat\u0103lui (\u00een poemul titular, Anul tigrului de ap\u0103<\/em>)\/ fiului (zona asta de explorare a maternit\u0103\u021bii e, \u00eenc\u0103 odat\u0103, un punct de ruptur\u0103 cu poemele anterioare), cu o trimitere biografic\u0103 explicit\u0103, deci, sunt acaparate de un anume fel grav de a privi lucrurile, a\u0219a cum se cite\u0219te, de exemplu, \u00een poemul Aproape p\u0103s\u0103ri<\/em>: \u201eFiul meu \u00eemi spune \u2013 acum o lun\u0103 \u00eemi era fric\u0103 de pandemie\/ acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni m\u0103 temeam de cutremur \u0219i ast\u0103zi\/ de r\u0103zboi\/\/ Iar c\u00eend m\u0103 g\u00eendesc acum la sculptura japonez\u0103\/ cu chip de strigoaic\u0103 \u0219i corp de g\u0103in\u0103 nu m\u0103 mai tem\/ era despre femeile care mor \u00een timpul na\u0219terii, femeile\/ p\u0103s\u0103ri\/\/ prive\u0219te-le c\u00eet de curajoase s\u00eent \u2013\/ lupt\u0103 pe front, nasc \u00een bunc\u0103re, se refugiaz\u0103 ca s\u0103 \u00ee\u0219i salveze\/ copiii lor sau pe ai altora \u2013 mama, dar dac\u0103 vine \u0219i la noi\/ r\u0103zboiul?\/\/ \u00cei spun \u2013 fiecare r\u0103zboi e \u0219i r\u0103zboiul nostru\/ dar \u0219tiu un loc nu departe \u00een care ne putem juca\/ de-a v-a\u021bi ascunselea \u00een r\u0103zboi\/ s\u00eent \u0219i eu mic\u0103, nu doar tu.\/\/ Neputincio\u0219i \u00een a aduce pacea \u00een lume\/ dar nu voi l\u0103sa nimic r\u0103u s\u0103 \u021bi se \u00eent\u00eemple\/ s\u00eentem fiin\u021be umane, aproape p\u0103s\u0103ri<\/em>.\/\/ O ma\u0219in\u0103 traverseaz\u0103 \u00een vitez\u0103 \u0219oseaua \u0219i ne lumineaz\u0103\u201d. Se poate vorbi, deci, de o supratem\u0103 a extinc\u021biei care traverseaz\u0103 placheta de la A la Z, iar din punctul \u0103sta de vedere, ea poate fi citit\u0103, de fapt, ca un lung poem al dispari\u021biilor (efective \u0219i posibile, personale \u0219i mondiale).<\/p>\n\n\n\n

Ar fi vorba, deci, de o melancolie cu sens universalist, \u00eens\u0103, pentru c\u0103 aproape de fiecare dat\u0103, dincolo de umoarea ei recuperativ\u0103, s\u0103-i zicem, ea e \u00eendreptat\u0103 (\u0219i) spre un studiu ceva mai amplu, al felului \u00een care func\u021bion\u0103m ca oameni la un nivel mai mare, cu b\u0103taie mai larg\u0103, deci, \u0219i chiar cu o doz\u0103 bun\u0103 de reflec\u021bie critic\u0103, care face din Ligia Ke\u0219i\u0219ian un observator excelent al nevrozelor contemporane. Identitate \u2013 memorie \u2013 origini, toate punctele astea de angoas\u0103 din poezia ei converg, \u00een cele din urm\u0103, spre un exerci\u021biu al empatiei pe care poeta \u00eel practic\u0103 cu mult\u0103 generozitate \u0219i, mai ales, \u0219i aici cred c\u0103 e de g\u0103sit for\u021ba textelor \u0103stora, cu o empatie fa\u021b\u0103 de marginal\/ de tot ce (ne) este periferic\/ neajutorat \u0219i asta se vede \u0219i la nivel de construc\u021bie, prin preferin\u021ba clar\u0103 pentru un \u201erepertoriu\u201d \u00eenc\u0103rcat de imagini violente, tari, dure de-a dreptul uneori, pe care poemele le toarn\u0103 la foc continuu, ca \u00eentr-o succesiune cinematic\u0103 a ororilor: \u201e\u00eemi amintesc alunele hribii luminile satului de peste r\u00eeu\/ o fat\u0103 de 15 ani a fost violat\u0103 de trei b\u0103ie\u021bi \u00een lumini\u0219\/\/  \u00eemi amintesc dulcea\u021ba de cire\u0219e amare d\u00eend \u00een clocot\/ o rochie cu flori \u0219i c\u00eeinele lup \u00een pragul u\u0219ii\/\/ tabloul cu violete sub care o femeie a fost lipit\u0103 de perete\/ \u0219i sugrumat\u0103 \u2013 \u00een bra\u021bele ei feti\u021ba \u00een rochie \u00eenflorat\u0103\/\/ \u00ee\u0219i chema c\u00eeinele \u00eemi amintesc z\u0103pada\/ \u0219i bufni\u021bele din pod uruind o pas\u0103re alb\u0103\/ cu g\u00eetul t\u0103iat pe care nu o l\u0103sam s\u0103 moar\u0103\/\/ l\u0103utarii c\u00eentau \u00eentr-o remorc\u0103 l\u00eeng\u0103 f\u00eent\u00eena din pia\u021b\u0103\/ \u00een timp ce casa v\u0103duvei din vale \u00ee\u0219i trimitea fl\u0103c\u0103rile\/ spre stoluri de berze prive\u0219te-i cum danseaz\u0103 […]\u201d, Luminile de peste r\u00eeu<\/em>. Foarte bine g\u00e2ndit\u0103 e toat\u0103 geometria asta dark<\/em> \u00een care-\u0219i antreneaz\u0103 poemele (din nou, un semn de maturizare a practicii poetice), cu o abunden\u021b\u0103 a detaliilor sumbre, care a\u0219ezate \u00eentr-o configura\u021bie str\u0103in\u0103 de excese, atent\u0103, \u00eens\u0103, la nuan\u021be, au un aer mai sobru\/ serios \u0219i o consisten\u021b\u0103 ceva mai grav\u0103.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, \u00een punctul \u0103sta mi se pare c\u0103 se poate vorbi despre o anume voca\u021bie a poetei pentru premonitoriu & semne, pe care o aveau \u0219i textele mai vechi, dar care aici mi se pare c\u0103 se pliaz\u0103 pe o execu\u021bie tehnic\u0103 mult mai sigur\u0103 \u0219i de efect \u0219i care individualizeaz\u0103 volumul \u0103sta \u00een \u00eencercarea lui de a-\u0219i trasa c\u00e2teva linii existen\u021biale esen\u021biale: \u201eexist\u0103 amintiri care se \u00eentorc\/ cu gura plin\u0103\/ de colb \u0219i adiere secetoas\u0103\/ le scr\u00ee\u0219nesc \u00eentre din\u021bi\/ \u00eenchid ochii \u0219i s\u00eent din nou acolo\/ unde n-am fost niciodat\u0103\/ fericit\u0103 dar un pumn de \u021b\u0103r\u00een\u0103\/\/ \u00een treizeci de ani devine\/ o traist\u0103 de zarz\u0103re coapte\/ uit rescriu reinventez\/ memoria \u00eenv\u0103\u021b din nou\/ un alfabet al fructelor\/ zemoase r\u0103m\u00eene fitilul\/ care nu mai lumineaz\u0103\/\/ dar p\u0103streaz\u0103 c\u0103ldura\u201d, Juc\u0103ria lui Da Vinci<\/em>. Nimeni, \u00een poezia contemporan\u0103 mai recent\u0103, nu mai vorbe\u0219te despre geografii intimiste\/ biografice printr-o \u201eexorcizare\u201d aproape terifiant\u0103 a memoriei de tipul celei de aici, care ridic\u0103 am\u0103nuntul colorat-negativ la rang de personal statement<\/em> \u0219i nu oricum, ci asumat \u00eentr-o cartografie personal\u0103 extrem de pictural\u0103. \u00cen orice caz, Anul tigrului e ap\u0103 e<\/em>, prin tot demersul lui de recuperare \u0219i \u201e\u00eembl\u00e2nzire\u201d a trecutului cu viitorul, un volum ambi\u021bios, asta odat\u0103. Apoi, unul care reu\u0219e\u0219te s\u0103 \u00ee\u0219i consolideze o poetic\u0103 oricum solid\u0103, dar care aici prinde r\u0103d\u0103cini mai puternice, at\u00e2t prin deschidere tematic\u0103, c\u00e2t \u0219i prin execu\u021bia ei practic\u0103. \u00cen fine, e \u0219i un volum care vorbe\u0219te f\u0103r\u0103 menajamente \u0219i f\u0103r\u0103 rezerve despre limite \u0219i neputin\u021be, \u0219i mai ales despre cum locuim ceea ce e nelocuibil (vezi poemul Clim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103<\/em>, unul din textele cu cea mai mare \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 emo\u021bional\u0103 din punctul \u0103sta de vedere) \u2013 s\u0103 fie doar at\u00e2t \u0219i tot ar fi suficient ca s\u0103 merite s\u0103 fie citit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":11106,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,2206],"coauthors":[1139],"class_list":["post-11105","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-nr-4-5-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/08\/anul_tigrului_de_apa.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11105","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11105"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11105\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11108,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11105\/revisions\/11108"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11106"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11105"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11105"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11105"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11105"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}