{"id":11074,"date":"2024-07-28T15:46:59","date_gmt":"2024-07-28T12:46:59","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11074"},"modified":"2024-07-28T16:04:39","modified_gmt":"2024-07-28T13:04:39","slug":"beethoven-e-inca-neinteles","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11074","title":{"rendered":"Beethoven e \u00eenc\u0103 ne\u00een\u021beles"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
\n

\u201ePentru mine nu sunt mereu acelea\u0219i lucr\u0103ri.\u201d (W. Furtw\u00e4ngler, c\u00e2nd a fost acuzat c\u0103 dirijeaz\u0103 mereu acelea\u0219i lucr\u0103ri, mai ales de Beethoven)<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Eventualul cititor care a mai parcurs aceast\u0103 rubric\u0103 \u00een ultimii aproape 24 de ani s-ar putea \u00eentreba, aproape \u00eendrept\u0103\u021bit: Iar despre Beethoven? Dar de data asta nu e vorba strict despre Beethoven, ci, el fiind un caz mai cunoscut \u0219i studiat, e emblematic pentru starea de fapt a unei mari p\u0103r\u021bi din lumea muzical\u0103. Declan\u0219atorul acestor reflec\u021bii a fost transmiterea recent\u0103 la TVR Cultural a concertului festiv cu Simfonia a IX-a de Beethoven dirijat la Semperoper<\/em> (marea sal\u0103 a Operei de Stat din Dresda) de c\u0103tre Christian Thielemann (n. 1959), cu S\u00e4chsische Staatskapelle Dresden <\/em>(Capela de Stat a Saxoniei) \u0219i av\u00e2ndu-i drept soli\u0219ti vocali pe Camilla Nylund, Christa Mayer, Klaus Florian Vogt \u0219i Georg Zappenfeld.<\/p>\n\n\n\n

Sala are 1.300 de locuri, a\u0219a c\u0103 pe podiumul de concert erau sute de instrumenti\u0219ti \u0219i cori\u0219ti (unii cred c\u0103 dac\u0103 e mult, e neap\u0103rat bun \u0219i grandios). Pentru cei familiariza\u021bi cu practica interpretativ\u0103 din clasicism, asta ar putea p\u0103rea neautentic, \u0219tiindu-se c\u0103 de obicei lucr\u0103rile clasicilor se c\u00e2ntau \u00een s\u0103li mult mai mici \u0219i cu ansambluri pe m\u0103sur\u0103 (sigur c\u0103 nu de fiecare dat\u0103 asta avea loc din considerente artistice, ci financiare, dar \u00eense\u0219i aceste limit\u0103ri \u0219i-au pus amprenta asupra concep\u021biei camerale inclusiv a muzicii orchestrale din clasicism, cum \u00eenc\u0103 mai observa Richard Strauss \u00een prefa\u021ba la \u201eTratatul de instrumenta\u021bie \u0219i orchestra\u021bie\u201d al lui Berlioz). Dar tot din surse contemporane lucr\u0103rilor se \u0219tie c\u0103 atunci c\u00e2nd aveau ocazia, \u00een rare concerte publice excep\u021bionale, clasicii se bucurau s\u0103-\u0219i vad\u0103 lucr\u0103rile cu orchestr\u0103 interpretate \u00een s\u0103li mai mari (dup\u0103 standardele de atunci, adic\u0103 de dimensiuni medii dup\u0103 cele de azi) \u0219i cu ansambluri vocal-instrumentale suplimentate.<\/p>\n\n\n\n

Aici deja putem puncta prima observa\u021bie, \u00eenc\u0103 \u00eenainte ca muzica s\u0103 fi \u00eenceput: astfel de ansambluri-mamut \u0219i s\u0103li enorme nu s-au utilizat de c\u0103tre clasici nici \u00een rarele lor concerte-eveniment. Pot interveni aici \u0219i considerente practice, fiindc\u0103 impactul sonor al unui ansamblu imens \u00eentr-o sal\u0103 imens\u0103 e \u00een mod paradoxal mai slab dec\u00e2t al unui ansamblu mai mic \u00eentr-o sal\u0103 mai mic\u0103 (observa\u021bie f\u0103cut\u0103 deja de Berlioz). \u00cen plus, o sal\u0103 enorm\u0103 are un r\u0103spuns acustic mai greoi dec\u00e2t una mai mic\u0103, deci necesit\u0103 tempo-uri mai lente \u0219i sacrificarea detaliilor de textur\u0103 muzical\u0103 (e ca diferen\u021ba dintre gravur\u0103 \u0219i fresc\u0103). Specificul cameral inclusiv al muzicii orchestrale din clasicism, pe care \u00eel puncta R. Strauss, \u00eenseamn\u0103 nu neap\u0103rat orchestre mai mici \u0219i f\u0103r\u0103 instrumente suplimentare (dintre care unele \u00eenc\u0103 nici nu fuseser\u0103 inventate), ci, mai ales \u00een cazul marilor compozitori, g\u00e2ndire polifonic\u0103, adic\u0103 necesitatea liniilor melodice clare \u00een orchestr\u0103. Evident, cu o orchestr\u0103 de sute de muzicieni, aceast\u0103 claritate nu e posibil\u0103, iar ceea ce r\u0103m\u00e2ne e doar o masivitate s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103 \u0219i improprie clasicismului.<\/p>\n\n\n\n

Dar hai s\u0103 zicem c\u0103, prin minunile ingineriei de sunet de azi, \u0219i o sal\u0103 de 1.300 de locuri poate fi f\u0103cut\u0103 acum s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 o manifestare cu o oarecare muzicalitate a unui ansamblu de sute de oameni. Problema e c\u0103 tot nu putem dep\u0103\u0219i caracterul neautentic al unui astfel de concert, fiindc\u0103 se \u0219tie c\u0103 \u00een clasicism se dubla num\u0103rul sufl\u0103torilor din orchestre c\u00e2nd se c\u00e2nta \u00een s\u0103li mai mari<\/strong> (nu intru \u00een detalii, am mai scris despre asta aici, exist\u0103 studii serioase ale lui Clive Brown, David Benjamin Levy \u0219i ale altor muzicologi contemporani despre s\u0103lile \u0219i orchestrele din Viena lui Beethoven). \u00censeamn\u0103 c\u0103 echilibrul sonor dintre compartimentele orchestrei era cu totul altul \u00een concep\u021bia clasicilor fa\u021b\u0103 de orchestrele noastre dominate de prea multe instrumente cu corzi. Faptul era de mult evident din partiturile \u00eensele, dac\u0103 vedem c\u00e2te elemente tematice esen\u021biale sunt alocate sufl\u0103torilor (\u0219i sunt de multe ori inaudibile \u00een orchestrele moderne din cauza corzilor care le acoper\u0103 \u2013 Berlioz credea c\u0103 acestea fuseser\u0103 deficien\u021be de orchestra\u021bie cauzate de surditatea lui Beethoven, dar deja \u00een vremea lui Berlioz se \u00eenmul\u021biser\u0103 concertele publice, dimensiunile s\u0103lilor cre\u0219teau ca s\u0103 se v\u00e2nd\u0103 mai multe bilete, iar Berlioz \u00eensu\u0219i avea o tendin\u021b\u0103 spre gigantism muzical documentat\u0103 de unele lucr\u0103ri \u0219i scrieri ale lui).<\/p>\n\n\n\n

La prima audi\u021bie absolut\u0103 a Simfoniei a IX-a, Beethoven, care de c\u00e2\u021biva ani nu mai auzea practic nimic, a participat personal la conducerea ansamblului (cum anun\u021ba eufemistic afi\u0219ul, adic\u0103 a dat tempo-urile la \u00eenceputul fiec\u0103rei p\u0103r\u021bi, muzicienii fiind \u00een prealabil avertiza\u021bi s\u0103 se \u021bin\u0103 doar dup\u0103 dirijorul real, Michael Umlauf). Mai interesant e c\u0103 se \u0219tie dimensiunea ansamblului: 90 de cori\u0219ti (inclusiv b\u0103ie\u021bi), 52 instrumente cu corzi (24 de viori prime \u0219i secunde, zece viole, 12 violoncele \u0219i 12 contraba\u0219i) \u0219i sufl\u0103torii dubla\u021bi. Deci \u00eentr-o orchestr\u0103 cu un num\u0103r de corzi comparabil cu una medie sau m\u0103ricic\u0103 de azi, num\u0103rul sufl\u0103torilor era dublat<\/strong>! Evident, nu c\u00e2ntau tot timpul to\u021bi cei patru flau\u021bi, patru oboi, patru clarine\u021bi, patru fago\u021bi etc. (\u00een partitura tip\u0103rit\u0103 sunt c\u00e2te doi), ci pasajele delicate erau atribuite c\u00e2te unui solist (a\u0219a cum a notat \u00eensu\u0219i Beethoven \u00een manuscrisul Simfoniei a IV-a, specific\u00e2nd solo<\/em> \u0219i tutti<\/em> inclusiv la al\u0103muri \u0219i timpani!).<\/p>\n\n\n\n

Deci, la prima audi\u021bie absolut\u0103 a Simfoniei a IX-a, ansamblul num\u0103ra vreo 90 de cori\u0219ti \u0219i vreo 70-80 de muzicieni \u00een orchestr\u0103, iar asta s-a considerat atunci, \u00een capitala imperiului austriac, un eveniment muzical excep\u021bional. \u00cen concertul dirijat de Thielemann la Dresda, efectivul \u0219i sala au fost de c\u00e2teva ori mai mari, dar sufl\u0103torii n-au fost nici m\u0103car dubla\u021bi (cum f\u0103cea chiar \u0219i Karajan, poate din grandilocven\u021b\u0103 m\u0103car, dac\u0103 nu din respect pentru tradi\u021bie \u0219i muzicalitate). Din p\u0103cate, zice-se c\u0103 tot din considerente financiare (ca \u00een vremurile respective), nici ansamblurile contemporane specializate serios \u00een muzica veche nu adopt\u0103 de obicei aceast\u0103 practic\u0103 (nici m\u0103car pentru muzica barocului, la care ponderea sonor\u0103 a oboilor \u0219i fago\u021bilor era \u0219i mai mare).<\/p>\n\n\n\n

Feti\u0219izarea partiturii tip\u0103rite e una dintre tr\u0103s\u0103turile direc\u021biei main stream<\/em> din lumea muzical\u0103 modern\u0103 \u0219i contemporan\u0103, c\u0103reia Thielemann \u00eei apar\u021bine \u00een mod evident. Ce-i drept, dublarea sufl\u0103torilor nu e scris\u0103 \u00een partiturile clasice tip\u0103rite, dar ea era o practic\u0103 documentat\u0103 cert \u00een cazul concertelor excep\u021bionale. N-are rost s\u0103 a\u0219tept\u0103m, deci, de la fanaticii notei tip\u0103rite, nici gradul de improviza\u021bie necesitat, de exemplu, de concertele pentru pian de Mozart (ca s\u0103 nu pomenim barocul, \u00een care importan\u021ba improviza\u021biei e \u0219i mai mare). Sigur c\u0103, din cauza circumstan\u021belor personale, Beethoven devenise din ce \u00een ce mai pu\u021bin pianist \u0219i dirijor, not\u00e2nd cu scrupulozitate c\u00e2t mai multe detalii \u00een partitur\u0103 \u0219i fiind nevoit s\u0103 se desprind\u0103 de practica muzical\u0103 concret\u0103 \u00een favoarea unei atitudini mai abstracte, doar \u00een ipostaza de compozitor (care, la extrem\u0103, avea s\u0103 duc\u0103 la exacerbarea treptat\u0103 a subiectivismului, din romantism p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre).<\/p>\n\n\n\n

Dar atunci de ce nu i se respect\u0103 de c\u0103tre Thielemann \u0219i cei ca el nici indica\u021biile scrise? Trecem peste dimensiunile s\u0103lii \u0219i ale ansamblului (improprii pentru orice muzic\u0103 mai sofisticat\u0103), trecem peste dispropor\u021bia dintre compartimentele orchestrei, trecem peste plasticul \u0219i o\u021belul din construc\u021bia unor instrumente moderne (care astfel pot avea alt\u0103 sonoritate), trecem p\u00e2n\u0103 \u0219i peste modul de emisie \u0219i de articula\u021bie a sunetelor (care erau altfel atunci, dar o sal\u0103 de 1.300 de locuri nu se preteaz\u0103 la claritate \u0219i subtilitate). Putem trece chiar \u0219i peste lentoarea general\u0103 a tempo-urilor adoptate de Thielemann, probabil obligat s\u0103 se adapteze imensit\u0103\u021bii s\u0103lii (de\u0219i interpre\u021bii main stream<\/em> a\u0219a fac \u0219i \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri acustice, inclusiv \u00een \u00eenregistr\u0103ri). Dar nu putem trece peste licen\u021bele interpretative nejustificate ale dirijorului, evident absente din partitur\u0103: lipsa de vlag\u0103 \u0219i mai ales nenum\u0103ra\u021bii ritardando<\/em> emfatici (t\u0103r\u0103g\u0103n\u0103ri, pe rom\u00e2ne\u0219te), care au fragmentat discursul muzical \u0219i, doar aparent paradoxal, au sc\u0103zut impactul muzicii care le urma.<\/p>\n\n\n\n

Indica\u021biile metronomice ale lui Beethoven sunt un subiect controversat inclusiv pentru speciali\u0219ti, de obicei fiind considerate imposibil de rapide (de\u0219i unii interpre\u021bi le-au demonstrat ca fiind perfect posibile). Dar chiar dac\u0103 sc\u0103dem \u00een mod pragmatic cam 10% din valoarea lor (\u021bin\u00e2nd cont de surditatea lui \u0219i de faptul c\u0103 \u00een imagina\u021bia oricui muzica poate suna mai rapid dec\u00e2t permit multe s\u0103li pentru inteligibilitate \u0219i muzicalitate), tot ar r\u0103m\u00e2ne acel caracter \u00eenfl\u0103c\u0103rat, teribil sau, mai ales, pur \u0219i simplu cursiv<\/strong> pe care muzica lui (\u0219i orice muzic\u0103) trebuie s\u0103 \u00eel aib\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Trist e c\u0103 \u0219i dup\u0103 200 de ani, c\u00e2nd praful s-a mai a\u0219ezat, iar muzicologia \u0219i istoria muzicii au devenit din ce \u00een ce mai mult \u0219tiin\u021be, decant\u00e2nd faptele de \u00eenchipuiri, \u00een practica interpretativ\u0103 \u0219i \u00een receptarea unuia dintre cei mai cunoscu\u021bi \u0219i studia\u021bi compozitori tot mai predomin\u0103 o atitudine prea subiectiv\u0103 \u0219i deformatoare, care nu \u021bine cont de faptele demonstrabile prin documente \u0219i muzicalitate. \u201eNu sl\u0103vindu-te pe tine, lustruindu-se pe el\u201d (adic\u0103 pe interpret). Dar adev\u0103rata interpretare \u00eencepe abia dup\u0103 ce strictul necesar, adic\u0103 autenticitatea, a fost respectat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":11075,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,152,2206],"coauthors":[1116],"class_list":["post-11074","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-muzica","tag-nr-4-5-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Thielemann.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11074","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11074"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11074\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11078,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11074\/revisions\/11078"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11075"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11074"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11074"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11074"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11074"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}