{"id":11044,"date":"2024-07-23T13:03:49","date_gmt":"2024-07-23T10:03:49","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11044"},"modified":"2024-07-23T13:03:55","modified_gmt":"2024-07-23T10:03:55","slug":"zile-perfecte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=11044","title":{"rendered":"Zile perfecte"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1024\" height=\"725\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-1024x725.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-11045\" style=\"width:600px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-1024x725.jpg 1024w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-300x212.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-768x544.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-1536x1087.jpg 1536w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-2048x1450.jpg 2048w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-480x340.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 1024px) 100vw, 1024px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\"><em>Perfect Days<\/em> (regia: Wim Wenders, 2023)<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Aprecierea simplit\u0103\u021bii este un dar al naturii umane. Cu perfec\u021biunea, \u00een multiplele sale forme \u0219i \u00een\u021belesuri, este greu de lucrat, de\u0219i cu to\u021bii ne-o dorim, spre ea tindem, cu g\u00e2ndul la ea unii dintre noi \u00ee\u0219i tr\u0103iesc via\u021ba. Banalitatea, experien\u021ba e\u0219ecului, singur\u0103tatea, dispre\u021bul celorlal\u021bi intr\u0103 \u00een ecua\u021bia noului film al lui Wim Wenders, ce red\u0103, \u00eendeob\u0219te, senin\u0103tatea traiului unui umil sp\u0103l\u0103tor de wc-uri din agitatul, geometricul, perfectul Tokyo. Ca un basm contemporan \u00een care apar nu Fe\u021bi-Frumo\u0219i \u0219i Ilene Cos\u00e2nzene ori echivalentele lor nipone, ci oameni a c\u0103ror simplitate este o lec\u021bie de via\u021b\u0103, despre echilibrul fin \u00eentre limpezimea fiec\u0103rei zile \u0219i bucuria de a tr\u0103i deplin cu tine, \u00een care a-\u021bi cultiva singur mica gr\u0103din\u0103 devine un imperativ existen\u021bial \u2013 bonsaii din camera luminat\u0103 corespunz\u0103tor, c\u0103r\u021bile cu care eroul intr\u0103 \u00een dialog \u00eenainte de culcare, baia ritualic\u0103, purificatoare, pr\u00e2nzul frugal luat \u00een gr\u0103dina public\u0103, a\u0219teptarea tihnit\u0103 a unei noi zile de lucru la finalul c\u0103reia tot ce conteaz\u0103 este c\u0103 \u0219i-a f\u0103cut datoria. Sunt apoi micile ie\u0219iri din rutin\u0103, devenite, la r\u00e2ndul lor, forme de salvare, m\u0103rci ale intimit\u0103\u021bii \u0219i ale mul\u021bumirii cu sine. Hirayama \u2013 fiindc\u0103 acesta este numele eroului lui Wenders \u2013 devine un personaj hipnotic, care cur\u0103\u021b\u0103 toalete nu pentru a-\u0219i isp\u0103\u0219i p\u0103cate \u2013 pare educat, cite\u0219te Shakespeare, Patricia Highsmith \u0219i Aya Koda, cur\u0103\u021b\u0103 cu abnega\u021bie mizeriile altora, dar \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te \u0219i timpul s\u0103 completeze cu<em> X<\/em> \u0219i <em>O<\/em> foaia de h\u00e2rtie ascuns\u0103 de vreun copil \u00een col\u021bul oglinzii dintr-o baie public\u0103, are timp s\u0103 priveasc\u0103 spre cer, s\u0103 fac\u0103 fotografii, s\u0103 le developeze, s\u0103 le a\u0219eze \u00een cutii, s\u0103 se plimbe cu bicicleta, g\u0103se\u0219te mereu, chiar \u0219i \u00een clipe de derut\u0103, motiva\u021bia luminoas\u0103 a vie\u021bii. Este respectat de ceilal\u021bi, de\u0219i are o slujb\u0103 at\u00e2t de ne\u00eensemnat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Wim Wenders, al\u0103turi de Rainer Werner Fassbinder \u0219i de Werner Herzog, este considerat unul dintre principalii membri fondatori ai noului val german \u00een cinematografia anilor \u201870. Filmele lui Wenders sunt explozive vizual, gra\u021bie colabor\u0103rii cu Robby M\u00fcller. Printre cele mai cunoscute opere cinematografice ale lui Wenders se num\u0103r\u0103 <em>Lisbon Story<\/em> (1995), continuarea pentru <em>The State of Things<\/em> (1982); thrillerul <em>The End of Violence<\/em> (1997), <em>The Million Dollar Hotel <\/em>(2000), drama <em>Palermo Shooting<\/em> (2008). A regizat documentarele <em>Buena Vista Social Club<\/em> (1999) despre un grup de veterani muzicieni cubanezi, <em>Pina<\/em> (2011), un omagiu adus coregrafei Pina Bausch, <em>The Salt of the Earth<\/em> (2014), un reportaj despre cariera fotojurnalistului Sebasti\u00e3o Salgado \u0219i <em>Pope Francisc: A Man of His Words<\/em> (2018), o ampl\u0103 portretizare despre angajarea social\u0103 a Papei Francisc. \u00cen 2022, Wim Wenders a fost distins de c\u0103tre Asocia\u021bia de Art\u0103 japonez\u0103 cu Praemium Imperiale pentru teatru \u0219i film. De-a lungul timpului, printre laurea\u021bi s-au num\u0103rat Federico Fellini (1990), Akira Kurosawa (1992), Andrzej Wajda (1996), Peter Brook (1997), Jean-Luc Godard (2002), Abbas Kiarostami (2004), Martin Scorsese (2016).<\/p>\n\n\n\n<p>Regizor \u0219i coscenarist (al\u0103turi de Takuma Takasaki), Wim Wenders reconecteaz\u0103, \u00een <em>Perfect Days<\/em>, cea mai recent\u0103 pelicul\u0103 a sa, frumuse\u021bea, prietenia, pacea, tr\u0103ite, toate, sub semnul lui \u201eacum\u201d (<em>ima wa ima<\/em>) \u2013 cuvinte pe care unchiul i le roste\u0219te nepoatei sale fugite, pentru scurt\u0103 vreme, de acas\u0103. Koji Yakusho, c\u00e2\u0219tig\u0103tor al trofeului pentru cel mai bun actor \u00een rolul lui Hirayama, \u00een cadrul Festivalului de film de la Cannes, este expresia bonomiei, a r\u0103bd\u0103rii \u0219i a simplit\u0103\u021bii ca proiect personal.<em> Perfect Days<\/em> a fost propunerea Japoniei pentru cea de-a 96-a edi\u021bie a festivalului de la Cannes.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen fiecare zi, Hirayama \u00ee\u0219i \u00eembrac\u0103 salopeta albastr\u0103, ag\u0103\u021b\u00e2ndu-\u0219i de g\u00e2t prosopul alb. \u00ce\u0219i face datoria cu abnega\u021bie, este punctual, cite\u0219te \u0219i ascult\u0103 muzic\u0103, \u0219tie s\u0103 aprecieze lini\u0219tea \u0219i s\u0103 fac\u0103 din propria singur\u0103tate un adev\u0103rat \u00eenso\u021bitor de drum. \u00cemplinirea dat\u0103 de via\u021ba simpl\u0103, lipsit\u0103 de griji materiale \u0219i de ap\u0103s\u0103ri existen\u021biale, este pus\u0103 pe seama unui minimalism tipic nipon, pe care Wenders \u00eel red\u0103 cu precizie chirurgical\u0103 \u0219i cu o limpezime care te face s\u0103 plute\u0219ti. E\u0219ti \u00een aerul crud al parcurilor mirosind a floare de cire\u0219 sau a iarb\u0103 cosit\u0103, e\u0219ti \u00een pelicula de praf depus\u0103 pe frunza de ar\u021bar sau cedru japonez, e\u0219ti \u00een privirea tandr\u0103 a celui care vede lumea \u00een simplitatea ei. Wenders surprinde, \u00een privirea lini\u0219tit\u0103 a lui Hirayama, \u0219i poten\u021bialitatea e\u0219ecului, pe care \u00eel leag\u0103 inextricabil de insula sa de singur\u0103tate \u2013 nu afl\u0103m nici de ce este singur, de ce tr\u0103ie\u0219te at\u00e2t de modest, cine este sora ce vine noaptea dup\u0103 propria fiic\u0103 ce fugise de acas\u0103, cum de este at\u00e2t de \u00eemp\u0103cat cu alegerile f\u0103cute etc.<\/p>\n\n\n\n<p>Printre particularit\u0103\u021bile filmului lui Wenders, putem men\u021biona dialogurile succinte, replicile scurte, importan\u021ba gesturilor \u0219i a muzicii interioare, abilitatea de observare a lumii, t\u0103cerea care invit\u0103 la reflec\u021bie.<\/p>\n\n\n\n<p>Coloana sonor\u0103 pune \u00een valoare singur\u0103tatea unui b\u0103rbat de aproape 60 de ani, care tr\u0103ie\u0219te senin fiecare zi, accept\u00e2nd netulburat c\u0103 fiecare moment este, \u00een definitiv, darul frumuse\u021bii \u0219i al accept\u0103rii, dar \u0219i o exersare continu\u0103 a \u00een\u021belepciunii. Hirayama ascult\u0103 nu doar Lou Reed, Van Morrison, Patti Smith, ci \u0219i The Rolling Stones, Sanchiko Kanenobu, The Velvet Underground, Nina Simone, The Animals, mediteaz\u0103 la futilitatea vie\u021bii \u0219i se bucur\u0103 de frumuse\u021bea ei lipsit\u0103 de preten\u021bii, pun\u00e2nd mereu \u00een aceast\u0103 ecua\u021bie leg\u0103tura sa cu ceilal\u021bi. Este evident\u0103 desp\u0103r\u021birea de un trecut care r\u0103m\u00e2ne \u00eentr-un plan la care nu avem acces, \u0219i tocmai de aceea bun\u0103tatea eroului lui Wenders ni se pare suprauman\u0103 sau ceea ce, \u00een filosofia budist\u0103, am putea numi \u201ewabi sabi\u201d sau \u201elimita esen\u021bialului\u201d, de la dormitul pe tatami, la austeritatea autoimpus\u0103 a traiului, de la meticulozitatea cu care Hirayama cur\u0103\u021b\u0103 toaletele publice tokiote, la aprecierea strictului necesar \u0219i acceptarea imperfec\u021biunilor ca parte fireasc\u0103 a frumuse\u021bii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cinemascop de Irina-Roxana Georgescu<\/p>\n","protected":false},"author":21,"featured_media":11045,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,62],"tags":[406,142,141,2206,2207],"coauthors":[1223],"class_list":["post-11044","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-cinemascop","tag-arte","tag-cinemascop","tag-irina-roxana-georgescu","tag-nr-4-5-2024","tag-wim-wenders"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Perfect-Days-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11044","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/21"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11044"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11044\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11047,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11044\/revisions\/11047"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11045"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11044"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11044"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11044"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=11044"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}