{"id":10930,"date":"2024-07-08T15:07:59","date_gmt":"2024-07-08T12:07:59","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10930"},"modified":"2024-07-08T15:08:03","modified_gmt":"2024-07-08T12:08:03","slug":"jormungand","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10930","title":{"rendered":"J\u00f6rmungand"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Era deja trecut de ora \u0219ase c\u00e2nd Anton se ridic\u0103 din pat ca s\u0103 \u00eenchid\u0103 g\u0103inile. \u00cei era frig, \u00eel dureau oasele \u0219i resim\u021bea acea sl\u0103biciune a c\u0103rnii pe care o ai \u00eenainte de o r\u0103ceal\u0103 ur\u00e2t\u0103. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 traverseze casa pe \u00eentuneric, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ghiceasc\u0103 contururile obiectelor, s\u0103 aprecieze cu auzul, ca un liliac, limitele spa\u021biului pe care-l st\u0103p\u00e2nea. Era un om profund paranoic, al c\u0103rui cap ca o bobin\u0103 tremura nevrotic. P\u0103rul negru \u00eei era marcat de un estuar argintiu, iar sub nas \u00eei \u00eenflorise o musta\u021b\u0103 sub\u021bire \u0219i ur\u00e2t\u0103, pe care \u0219tia c\u0103 trebuie s\u0103 o rad\u0103 \u00eenainte s\u0103 mearg\u0103 la alimentara de la marginea comunei, acolo unde lucra doamna cu antebra\u021be mari \u0219i rozalii, ca h\u0103lcile de carne pe care le \u00eenvelea cu tandre\u021be \u00een h\u00e2rtie maronie. <\/p>\n\n\n\n

B\u0103rbatul travers\u0103 dormitorul c\u0103lc\u00e2nd pe covorul sc\u0103mo\u0219it, apoi deschise u\u0219a \u0219i ie\u0219i pe hol. C\u00e2nd talpa goal\u0103 atinse gresia, un mic frison \u00eel str\u0103b\u0103tu. T\u0103cerea coridorului \u00eel sperie, \u00eens\u0103, scrut\u00e2nd mozaicul de umbre, se \u00eemb\u0103rb\u0103t\u0103 rapid. \u201eAcolo trebuie s\u0103 fie ferigile\u201d, \u00ee\u0219i \u0219opti, mijind ochii spre a distinge o umbr\u0103 ceva mai \u00eentunecat\u0103 dec\u00e2t restul, de forma unui zgripsor cu aripile \u00eentinse. De undeva de sus, din pod, se auzeau trosnete vagi \u0219i sunete de pa\u0219i mici \u0219i lipicio\u0219i, de parc\u0103 pe podeaua de sc\u00e2ndur\u0103 ar fi mers ni\u0219te diavoli liliputani. Anton \u0219tia \u00eens\u0103 foarte bine c\u0103 \u00een pod nu \u00ee\u0219i aveau cuibul dec\u00e2t pisicile vecinilor, iar g\u00e2ndul \u0103sta \u00eel lini\u0219ti din nou.<\/p>\n\n\n\n

Deschiz\u00e2nd u\u0219a grea, metalic\u0103, de la intrare, auzi greierii amu\u021bind brusc, de parc\u0103 i-ar fi surprins recit\u00e2nd un imn p\u0103g\u00e2n. \u00centreaga curte d\u0103dea impresia c\u0103 ar fi ru\u0219inat\u0103 de prezen\u021ba lui, \u00eens\u0103 nu sp\u0103sit\u0103, ci mai degrab\u0103 indignat\u0103 de \u00eentrerupere. De\u0219i b\u0103tea v\u00e2ntul, ramurile nucilor uria\u0219i din fa\u021ba casei refuzau s\u0103 se mi\u0219te, nucii p\u0103reau sculpta\u021bi, dou\u0103 coloane la intrarea \u00eentr-un templu incendiat demult. Anton \u00ee\u0219i v\u00e2r\u00ee picioarele \u00een ghetele ude \u0219i \u00eencepu s\u0103 coboare treptele. C\u00e2nd era copil, fratele lui mai mare, Iuliu, \u00ee\u0219i sp\u0103rsese capul c\u0103lc\u00e2nd str\u00e2mb pe cea de-a treia treapt\u0103, astfel c\u0103 Anton privea mereu instinctiv \u00een jos c\u00e2nd p\u0103\u0219ea pe ea.<\/p>\n\n\n\n

La vreo sut\u0103 de metri de u\u0219\u0103 se aflau por\u021bile, iar dincolo de ele se \u00eentindea silueta p\u0103durii negre de brad, \u00een fa\u021ba c\u0103reia z\u0103cea vechea cale ferat\u0103. Anton nu-\u0219i amintea c\u00e2nd v\u0103zuse ultima oar\u0103 trenul trec\u00e2nd, \u00eens\u0103 auzea deseori, c\u00e2nd se sp\u0103la pe din\u021bi, c\u00e2nd m\u00e2nca de unul singur \u00een sufragerie, balans\u00e2nd o tav\u0103 de aluminiu pe genunchi, ba chiar \u0219i diminea\u021ba, la prima or\u0103, c\u00e2nd se masturba \u00een du\u0219, t\u00e2nguielile unei locomotive. Poate c\u0103 nu se mai z\u0103rea ca \u00eenainte din cauza umbrei \u0218arpelui, poate c\u0103 trecea la ore c\u00e2nd era el ocupat, sau poate c\u0103 pur \u0219i simplu nu-l mai interesa \u00eendeajuns. <\/p>\n\n\n\n

Anton era extraordinar de singur, iar singur\u0103tatea \u00eel aducea uneori p\u00e2n\u0103 \u00een pragul furiei. C\u00e2ndva luase una dintre g\u0103ini \u00een cas\u0103, o hr\u0103nise a\u0219a cum se hr\u0103nea pe el \u00eensu\u0219i, cur\u0103\u021base dup\u0103 ea \u0219i o l\u0103sase s\u0103 doarm\u0103 pe rafturile bibliotecii goale, pe care le umpluse cu perne \u0219i p\u0103turi. G\u0103ina \u00eens\u0103 t\u0103cea m\u00e2lc, nu p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 opinii cu privire la \u0219tirile politice care-i erau citite din Retrospectiva Na\u021bional\u0103 \u0219i nici nu ar\u0103ta vreun fel de recuno\u0219tin\u021b\u0103 pentru felul \u00een care era tratat\u0103. De multe ori, Anton o ducea la subra\u021b pe teras\u0103, ca s\u0103-i arate felul barbar \u00een care tr\u0103iau suratele ei, jumulite, murdare \u0219i \u00eens\u00e2ngerate, \u0219i chinul de care, mul\u021bumit\u0103 generozit\u0103\u021bii lui, o scutise.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o sear\u0103 de toamn\u0103, Anton \u00eei sucise g\u00e2tul. Nu \u00eel enervase g\u0103ina \u00eens\u0103\u0219i, \u0219i nici nu inten\u021bionase s-o m\u0103n\u00e2nce, pur \u0219i simplu decisese c\u0103 nu vrea s-o mai vad\u0103 mi\u0219c\u00e2ndu-se at\u00e2t de mult. Sim\u021bise c\u0103-i e greu s\u0103 o priveasc\u0103 cum trebuie, iar a o prinde pentru a o m\u00e2ng\u00e2ia era o adev\u0103rat\u0103 durere de cap. Continuase s\u0103 o \u021bin\u0103 drept companion, dar c\u00e2nd trupul animalului \u00eencepuse s\u0103 putrezeasc\u0103 \u0219i s\u0103 put\u0103, se mul\u021bumise s\u0103 p\u0103streze c\u0103p\u0103\u021b\u00e2na, penele \u0219i creasta. Aruncase \u00een curte corpul mutilat al g\u0103inii, printre celelalte, care ciugulir\u0103 curioase pielea de pe burta surorii lor p\u00e2n\u0103 d\u0103dur\u0103 de m\u0103runtaie. El cur\u0103\u021b\u0103 capul p\u00e2n\u0103 la craniul g\u0103lbui, \u00eel a\u0219ez\u0103 pe un pat de pene ro\u0219cate, deasupra unei perne din bibliotec\u0103, iar creasta o b\u0103g\u0103 \u00eentr-un borcan cu o\u021bet, pe care-l \u021binea \u00een lada patului. \u201eCum te mai sim\u021bi, Victoria?\u201d \u00eeng\u00e2nase uneori privindu-i r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele, acesta fiind numele v\u00e2nz\u0103toarei de la alimentar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

P\u0103\u0219ind pe pietri\u0219, Anton trecu pe l\u00e2ng\u0103 vechea f\u00e2nt\u00e2n\u0103 de ciment, pe l\u00e2ng\u0103 merii scunzi, care f\u0103ceau ni\u0219te fructe mici \u0219i acre, \u0219i ajunse \u00een sf\u00e2r\u0219it la poarta de lemn care d\u0103dea c\u0103tre cote\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Mul\u021bi nu \u0219tiu c\u0103 motivul pentru care g\u0103inile s\u0103lbatice, p\u0103unii sau fazanii se urc\u0103 \u00een copaci \u00eenainte de venirea serii \u0219i dorm pe crengi \u021bine de autoconservare. La c\u0103derea \u00eentunericului, aceste p\u0103s\u0103ri \u00eencremenesc. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acest lucru deoarece au o vedere foarte slab\u0103, iar prin mi\u0219care \u00ee\u0219i pot tr\u0103da, \u00een fa\u021ba pr\u0103d\u0103torilor nocturni, prezen\u021ba, a\u0219a c\u0103 au dezvoltat acest mecanism evolu\u021bionar de a r\u0103m\u00e2ne nemi\u0219cate pe parcursul orelor periculoase. <\/p>\n\n\n\n

De c\u00e2nd ap\u0103ruse \u0218arpele, soarele nu st\u0103tea pe cer mai mult de 8 ore, astfel c\u0103 Anton trebuia s\u0103-\u0219i hr\u0103neasc\u0103 animalele cu pipeta, diminea\u021ba \u0219i seara, c\u00e2nd erau cuprinse de be\u021bia beznei. Ast\u0103zi \u00eens\u0103 nu avea chef. R\u0103m\u0103seser\u0103 \u0219ase, una mai ur\u00e2t\u0103 \u0219i mai nenorocit\u0103 dec\u00e2t alta. Le avea de vreo trei ani \u0219i jum\u0103tate, deci \u00eencepuser\u0103 s\u0103 cam \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103. F\u0103ceau ou\u0103, dar lui Anton nu-i pl\u0103ceau, a\u0219a c\u0103 ori le sp\u0103rgea \u0219i le d\u0103dea tot g\u0103inilor, ori le azv\u00e2rlea f\u0103r\u0103 menajamente \u00een hele\u0219teul din spatele casei, auzea b\u00e2ld\u00e2b\u00e2c \u0219i z\u00e2mbea. Cote\u021bele erau jegoase, podeaua fiind \u00eengro\u0219at\u0103 cu nenum\u0103rate straturi de g\u0103ina\u021b uscat. Anton nu le cur\u0103\u021ba niciodat\u0103, avea nasul prea sensibil, dar se tot g\u00e2ndea s\u0103 angajeze pe cineva. Arunca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te un pumn de var, pentru dezinfectare, chiar dac\u0103 \u0219tia c\u0103 nu rezolv\u0103 nimic.<\/p>\n\n\n\n

P\u0103s\u0103rile \u0219edeau \u00een fa\u021ba u\u0219ilor \u00eenchise, privind \u00een gol \u0219i sc\u00e2ncind absente. Anton le-ar fi putut deschide cote\u021bele din timp, ca s\u0103 le dea ocazia s\u0103 intre singure la culcare, \u00eens\u0103 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 simt\u0103 trupu\u0219oarele lor calde \u00een m\u00e2inile lui. Lipsa de proteste, g\u00e2turile flasce, corpurile moi ca ni\u0219te \u0219osete. Le apuc\u0103 pe r\u00e2nd \u0219i le azv\u00e2rli \u00een c\u0103m\u0103ru\u021bele lor, smulg\u00e2nd c\u00e2te un cotcod\u0103cit panicat de la unele dintre ele. Cu lehamite, adun\u0103 \u00een c\u0103u\u0219ul palmelor o movili\u021b\u0103 de g\u0103ina\u021b \u0219i \u0219i-o turn\u0103 \u00een buzunar, apoi tr\u00e2nti u\u0219ile \u0219i le sprijini cu c\u00e2te o coad\u0103 de m\u0103tur\u0103. Doar nu voia s\u0103 intre dihorii. \u00centr-un final, f\u0103cu st\u00e2nga-mprejur, \u021bin\u00e2ndu-se de nas.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u201eDaliedul e tare frumos \u00een perioada asta a anului\u201d, \u00eei scrisese Marcus, vechiul s\u0103u prieten plecat la munc\u0103 \u00een \u021aara de Jos. \u201eAici, c\u00e2t e toamna de lung\u0103, plou\u0103 cu ulei \u00een fiecare diminea\u021b\u0103. B\u0103tr\u00e2nele din blocul meu \u00ee\u0219i aga\u021b\u0103 g\u0103le\u021bile de plastic sub ferestre \u00eenainte s\u0103 se culce, c\u00e2nd papagalii amu\u021besc \u0219i se ascund \u00een fosele septice, iar a doua zi trec uleiul printr-o sit\u0103 foarte fin\u0103, ca s\u0103 elimine mu\u0219tele \u0219i fluturii, apoi pr\u0103jesc ou\u0103 \u00een el.\u201d<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd erau liceeni, Anton \u0219i Marcus \u00ee\u0219i petreceau zilele de vacan\u021b\u0103 pe buza de beton a lacului Bruk, prinz\u00e2nd gu\u0219teri \u0219i retez\u00e2ndu-le cozile cu cu\u021bitul, privind apoi cum cioturile de carne se zv\u00e2rcoleau de unele singure, cuprinse de o groaz\u0103 surd\u0103. Lacul luase locul unui vechi cartier negustoresc al Capitalei, pe care un anume pre\u0219edinte, la un moment dat, alesese s\u0103-l rad\u0103 de pe hart\u0103. Dou\u0103 r\u00e2uri mari traversau ora\u0219ul, iar c\u00e2nd se l\u0103sa furtuna, albiile lor se umflau cu furie, vomit\u00e2nd toren\u021bi negri pe bulevarde. Lacul era de acumulare, conceput pentru a \u021bine sub control inunda\u021biile, \u00eens\u0103 peste vechiul Skotol o astfel de furtun\u0103 nu venea dec\u00e2t o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori pe an, pe la mijlocul lui iunie, c\u00e2nd bilele de grindin\u0103 z\u0103ng\u0103neau pe \u021biglele acoperi\u0219urilor. \u021aara Verde avea veri nu foarte fierbin\u021bi \u0219i ierni nu foarte geroase, prim\u0103veri nu foarte mocirloase \u0219i toamne nu foarte ploioase. Tocmai acest climat neobi\u0219nuit de pl\u0103cut era ceea ce aducea majoritatea vizitatorilor \u00een \u021bar\u0103. Veneau atana\u0219ii din Atanasia, \u021bara unde oamenii tr\u0103iau \u00een galerii subterane, feri\u021bi de ploile de foc, blejii din Blagonia, unde aerul este at\u00e2t de rarefiat \u00eenc\u00e2t nu-\u021bi po\u021bi da jos masca de oxigen nici m\u0103car \u00een propriul dormitor, sau cei din \u021aara de Sus, unde femeile poart\u0103 m\u0103\u0219ti din blan\u0103 de c\u00e2ine s\u0103lbatic pentru ca pielea s\u0103 nu le crape de la frig. Altminteri, \u021aara Verde se dovedea a fi destul de banal\u0103. Nu era nici pe departe la fel de bogat\u0103 sau de influent\u0103 ca luminoasa \u021aar\u0103 de Jos, cu p\u0103durile ei \u00eenflorite, p\u0103s\u0103rile exotice \u0219i fluturii curcubeieni.<\/p>\n\n\n\n

Marcus absolvise \u0218coala Militar\u0103 de Pilotaj din Skotol, fusese apoi trimis la o unitate din Brebik \u0219i participase la c\u00e2teva misiuni \u00een cadrul unor conflicte minore de pe c\u00e2teva insuli\u021be al c\u0103ror nume nu le \u0219tie mai nimeni. La v\u00e2rsta de dou\u0103zeci \u0219i opt de ani, fusese invitat la ambasada \u021a\u0103rii Verzi din \u021aara de Jos, unde ajunse un birocrat m\u0103runt \u0219i nefericit.<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u021ai-a\u0219 pl\u0103ti un bilet de avion, dac\u0103 m-ai l\u0103sa\u201d, continua e-mailul. \u201eTe-a\u0219 aduce aici \u0219i a\u0219 merge cu tine la plaj\u0103. N-ai fost niciodat\u0103 la mare, nu-i a\u0219a? Alb ca br\u00e2nza trebuie c\u0103 e\u0219ti, a\u0219a cum te-am l\u0103sat, \u0219i mizerabil\u0103 via\u021b\u0103 trebuie s\u0103 duci, zgribulitule, \u00een cocioaba ta, cu g\u0103inile tale, \u00eentr-un loc pe care nu l-ai putea iubi nici dac\u0103 ai \u00eencerca. \u0218i singurel, singur-cuc! \u0218tii ce gagici au \u0103\u0219tia, Toni? Maronii \u0219i f\u0103r\u0103 niciun fir de p\u0103r, nici la subra\u021b, nici \u00eentre picioare. Dai jos hainele de pe ele \u0219i te sim\u021bi de parc\u0103 dezbraci un ou de ciocolat\u0103. Bordeluri la fiecare col\u021b, \u0219i \u00eenc\u0103 bordeluri cinstite! Vino la mine, Anton, \u0219i p\u00e2n\u0103-o s\u0103 pleci nu vei dormi singur nici m\u0103car o singur\u0103 noapte. Doar spune da \u0219i-\u021bi trimit imediat banii. \u021ai-o promite Marcus.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u201eDu-te dracului, nesim\u021bitule\u201d, \u0219uier\u0103 Anton printre din\u021bi, \u00eenainte s\u0103 tr\u00e2nteasc\u0103 capacul laptopului. Vechea pendul\u0103 tic\u0103ia indiferent\u0103, iar umbrele ramurilor, proiectate prin ferestre, tatuau tapetul din jurul ei. Cur\u00e2nd urma s\u0103 fie bezn\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Trupul \u0218arpelui \u00eencepea la doar vreo 40 de kilometri \u00een vest, a\u0219a c\u0103 soarele disp\u0103rea de cealalt\u0103 parte a spin\u0103rii sale cu mult \u00eenainte de apus. Dup\u0103 apari\u021bia reptilei, \u021aara Verde, asemenea celorlalte state pe care monstrul le traversa, se v\u0103zuse nevoit\u0103 s\u0103 se despart\u0103 \u00een dou\u0103 segmente administrative. Spinarea \u0218arpelui era de zeci de ori mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t orice construc\u021bie sau creast\u0103 montan\u0103, ating\u00e2nd vreo \u0219aizeci de kilometri \u00een \u00een\u0103l\u021bime, iar corpul era de vreo \u0219apte ori mai lat dec\u00e2t \u00eentrega Capital\u0103, m\u0103sur\u00e2nd cam optzeci de kilometri \u00een punctul culminant al circumferin\u021bei lui. Niciun vehicul terestru nu ar fi putut traversa un astfel de obstacol, \u0219i nici cel mai priceput alpinist n-ar fi putut escalada solzii perla\u021bi \u0219i lucio\u0219i, fiecare de m\u0103rimea domului aplatizat al unei catedrale bizantine, ai acestei creaturi. Forajul \u00een carnea bestiei d\u0103duse gre\u0219, iar armele conven\u021bionale se dovedeau a fi cu totul inutile. Tuneluri subterane \u00eencepuser\u0103 s\u0103 fie construite, dar urma s\u0103 mai dureze c\u00e2teva decenii p\u00e2n\u0103 la finalizarea lor, c\u0103ldura letal\u0103 de sub burta \u0218arpelui f\u0103c\u00e2nd munca f\u0103r\u0103 echipament special imposibil\u0103. Cei din vest nu vedeau soarele r\u0103s\u0103rind, pe c\u00e2nd cei din est nu-l vedeau apun\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

\u201eSold\u0103\u021bel de plumb\u201d, a r\u00e2s batjocoritor Anton, f\u0103c\u00e2nd ture nervoase prin sufragerie \u0219i aranj\u00e2ndu-\u0219i bibelourile de pe noptier\u0103 \u0219i de pe pervaz. Avea un soi de colec\u021bie de cupluri de omule\u021bi din lemn negru, cu fese bombate, care p\u0103reau s\u0103 se afle \u00een diverse pozi\u021bii de copula\u021bie. \u00cei fuseser\u0103 trimi\u0219i tocmai de Marcus \u0219i erau ciopli\u021bi manual de localnicii din \u021aara de Jos. O glum\u0103 t\u00e2mpit\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 ajuns la marginea de sud a Continentului, \u0218arpele se afunda \u00een Marea Cald\u0103, ocolind u\u0219or statul insular. Ei, cei de Jos, vedeau soarele c\u00e2t era ziua de lung\u0103. \u00cel vedeau ie\u0219ind din mare \u0219i re\u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een culcu\u0219ul s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

Daliedul, capitala din sud, era \u00eenecat\u0103 de vopsea \u0219i de pene colorate, de pietre pre\u021bioase \u0219i condimente nemaiauzite, de ecrane uria\u0219e fixate pe fe\u021bele zg\u00e2rie-norilor \u0219i de e\u0219arfe de m\u0103tase at\u00e2rnate la uscat.<\/p>\n\n\n\n

Aici \u00eens\u0103, \u00een \u021bara lui Anton, nu exista dec\u00e2t verdele \u00eentunecat al p\u0103durilor de brad, maroniul \u0219ters al pov\u00e2rni\u0219urilor st\u00e2ncoase \u0219i luciul de filde\u0219 al \u0218arpelui.<\/p>\n\n\n\n

Scotocind \u00eentr-un sertar al noptierei, Anton scoase un teanc de plicuri frumoase, de culoare ro\u0219ie, cu margini aurii. \u00ce\u0219i afund\u0103 palma \u00een buzunarul hanoracului \u0219i scoase c\u00e2t de mult putu din g\u0103ina\u021bul cu var pe care \u00eel adunase \u0219i-l v\u0103rs\u0103 \u00eentr-unul dintre plicuri, c\u0103ruia \u00eei linse apoi banda lipicioas\u0103 \u0219i \u00eel sigil\u0103, pe urm\u0103 lu\u0103 stiloul pe care \u00eel purta ag\u0103\u021bat de gulerul tricoului \u0219i, chicotind satisf\u0103cut, scrise pe spatele lui urm\u0103toarele r\u00e2nduri: DESTINATAR: MARCUS BORG; STRADA LIDA 12; DALIED 85082; REGATUL M\u0102RII CALDE. EXPEDITOR: ANTON MIHAIL DROBAK; CALEA TRENULUI 2; RAIONUL SKOTOL 37520; REPUBLICA VERDE.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 te-ai urca la bordul unei cor\u0103bii de pe coasta Atanasiei \u0219i ai naviga f\u0103r\u0103 \u021bint\u0103 spre vest, ai z\u0103ri \u00een toate direc\u021biile mici arhipelaguri g\u0103lbui, insule cu plaje de sare. \u00cen aceast\u0103 spuzeal\u0103 de p\u0103m\u00e2nt care \u00eemp\u00e2nze\u0219te oceanul precum pistruii obrazul unei sco\u021bience, fiecare insul\u0103 poart\u0103 un nume, \u00eens\u0103, \u00een afar\u0103 de geografii de carier\u0103, pu\u021bini sunt cei care ar putea s\u0103 rosteasc\u0103 mai mult de dou\u0103-trei. Pe aceste insuli\u021be locuiesc oameni aparent mai pu\u021bin civiliza\u021bi dec\u00e2t cei de pe Continent, tr\u0103ind f\u0103r\u0103 televizor, radio sau internet, \u00eens\u0103 buni cunosc\u0103tori ai armelor de foc, ai luminii electrice, ai canaliz\u0103rilor eficiente \u0219i ai medicamentelor moderne. Diploma\u021bi din \u021aara de Jos \u0219i din Atanasia au c\u0103l\u0103torit p\u00e2n\u0103 acolo \u0219i au \u00eencercat s\u0103 conving\u0103 aceste popula\u021bii s\u0103 se al\u0103ture lumii deschise, \u00eens\u0103, de\u0219i pa\u0219nici \u0219i genero\u0219i, ei au refuzat fiecare ofert\u0103 cu vehemen\u021b\u0103. \u00cen aceste insule nu sunt regi sau pre\u0219edin\u021bi, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een \u021aara de Sus, unde regele \u0219i regina conduc separat, din cele dou\u0103 capitale, R\u014dmman \u0219i W\u014dkin, ci mai degrab\u0103 domne\u0219te legea, iar legea le \u00eemparte societatea \u00een ceea ce ei numesc \u201ecaste\u201d, straturi valorice care separ\u0103 plebea de elit\u0103. Cei mai de jos, gunoierii, groparii \u0219i cei care lucreaz\u0103 \u00een tenebrele sistemului de canalizare, trebuie s\u0103 se \u00eembrace \u00een negru, iar pe m\u0103sur\u0103 ce spectrul se apropie de culmea social\u0103, format\u0103 din magistra\u021bi, senatori, comandan\u021bi militari\u2026, hainele sunt tot mai deschise la culoare, p\u00e2n\u0103 la cele care sclipesc de-un alb imaculat.<\/p>\n\n\n\n

Printr-un sistem similar erau marcate \u0219i str\u0103zile din Skotol, capitala \u021a\u0103rii Verzi, unde Anton \u00ee\u0219i petrecuse copil\u0103ria. Centrul Capitalei, dominat de marmura alb\u0103 a statuilor eroice, era str\u0103juit constant de jandarmi \u0219i str\u0103lucea ca s\u00e2mburele abia smuls dintr-o piersic\u0103 zemoas\u0103. Str\u0103zile erau cur\u0103\u021bate zilnic de muncitori \u00een veste portocalii, \u00een timp ce alpini\u0219ti utilitari se zb\u00e2n\u021buiau ca ni\u0219te marionete pe fa\u021badele cl\u0103dirilor, lustruind ferestrele \u00eenalte. Acesta era sectorul avoca\u021bilor, hotelierilor, contabililor, medicilor, patronilor de restaurante \u0219i, desigur, al politicienilor, duc\u00e2ndu-\u0219i zilele \u00een acele cl\u0103diri translucide, ca de cle\u0219tar.<\/p>\n\n\n\n

Dincolo de Pia\u021ba Central\u0103 Krunivskol, unde se aflau Palatul Mini\u0219trilor, Gr\u0103dina de Marmur\u0103 \u0219i Filarmonica din Skotol, se trecea \u00een sec\u021biunea medie a capitalei, acel inel de cartiere destinat ocupa\u021biilor banale, frizeri \u0219i farmaci\u0219ti, profesori \u0219i tipografi. Aici str\u0103zile se cur\u0103\u021bau rar, fiind mai mereu acoperite de crengi rostogolite de v\u00e2nt din cur\u021bile blocurilor \u0219i de pietri\u0219. Cl\u0103dirile erau posace, din ciment, nu neap\u0103rat murdare, cu acoperi\u0219 de \u021bigl\u0103. Gokol era cel mai mare dintre cartiere, situat \u00een nord. Urmau, \u00een sensul acelor de ceasornic, Koklam, Aleksandronik, Calea Preziden\u021bial\u0103, Eroii Codrilor \u0219i Albia Iknei.<\/p>\n\n\n\n

La marginea ora\u0219ului se g\u0103sea o vast\u0103 zon\u0103 industrial\u0103, unde fumul uzinelor \u00eennegrea pere\u021bii cl\u0103dirilor \u0219i l\u0103sa pe asfalt un strat de funingine gros de o unghie. Acesta era cartierul muncitorilor, al instalatorilor \u0219i al mecanicilor, al celor care lucrau la salubrizare sau \u00een cimitir. Blocurile erau scunde \u0219i degradate, cu ferestre decupate rudimentar \u00een betonul pere\u021bilor, cu femei at\u00e2rn\u00e2nd chilo\u021bi \u0219i tricouri de z\u0103brelele de la geam. Aproape la fel de comune cum erau alimentarele erau \u0219i service-urile auto \u0219i vulcaniz\u0103rile, iar g\u0103inile, ra\u021bele, c\u00e2inii \u0219i porcii se plimbau liber, m\u00e2njindu-se cu cenu\u0219\u0103. \u0218i aceast\u0103 zon\u0103 era \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een c\u00e2teva cartiere, de\u0219i locuitorii nu f\u0103ceau mare diferen\u021b\u0103 \u00eentre ele. \u00cen nord exista T\u00e2rgul Sticlarilor, acolo unde se vindeau gresie, font\u0103, cauciucuri, linoleum, parchet \u0219i, desigur, sticl\u0103. Urmau, tot \u00een sensul acelor de ceasornic, Dealul C\u0103rbunarilor, George Khliko, P\u0103durea Neagr\u0103 \u0219i Antiaeriana. La intersec\u021bia dintre P\u0103durea Neagr\u0103 \u0219i Albia Iknei se afla Lacul Bruk, iar imediat dup\u0103 Antiaerian\u0103 \u00eencepeau p\u0103durile de brad care se \u00eentindeau p\u00e2n\u0103 la casa lui Anton, flanc\u00e2nd calea ferat\u0103, termin\u00e2ndu-se tocmai la burta \u0218arpelui.<\/p>\n\n\n\n

Anton era deci b\u0103\u0219tina\u0219 al celei de-a treia zone, n\u0103scut \u0219i crescut \u00een P\u0103durea Neagr\u0103, mai exact printre p\u0103s\u0103ri scurm\u0103toare \u0219i mucuri de \u021bigar\u0103. Fusese crescut de tat\u0103l s\u0103u \u0219i se bucurase de compania a patru fra\u021bi, el fiind al doilea n\u0103scut.<\/p>\n\n\n\n

Marcus era b\u0103iatul unui muncitor la fabrica de sticl\u0103, un anume Spiridon, proletar stereotip, alcoolic, agresiv \u0219i infidel, care \u00eens\u0103 se implicase \u00een via\u021ba b\u0103iatului suficient c\u00e2t s\u0103-l dea la \u0219coal\u0103. Mama lui era o doamn\u0103 m\u0103runt\u0103, cu p\u0103r scurt \u0219i c\u00e2rlion\u021bat, care-\u0219i petrecea zilele \u00een abur \u0219i acreal\u0103, preg\u0103tind m\u00e2ncare pentru copiii dintr-un centru de plasament din zon\u0103.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd plecase \u00een misiune \u00eentr-o insul\u0103 din nord, Marcus \u00eei promisese tat\u0103lui s\u0103u c\u0103 n-o s\u0103 moar\u0103. Aparatul cu care zbura fusese lovit \u00een aripa st\u00e2ng\u0103 de un avion de v\u00e2n\u0103toare inamic, se pr\u0103bu\u0219ise, \u00eens\u0103 Marcus se alesese cu doar c\u00e2teva zg\u00e2rieturi. \u00cen aceea\u0219i zi, acas\u0103, taic\u0103-su murea de ciroz\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-l convins c\u0103 se pr\u0103p\u0103dise inten\u021bionat \u00een locul lui, salv\u00e2ndu-i via\u021ba. De atunci, r\u0103m\u0103sese captivul unui soi de spiritualism care lui Anton i se p\u0103rea aberant. Se \u00eenchina la un altar improvizat ce-l \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a pe tat\u0103l s\u0103u \u0219i, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 comunice cu el, angaja tot soiul de escroci costisitori din cartierul curvelor din Dalied.<\/p>\n\n\n\n

Se \u00eemprieteniser\u0103 la liceu, un liceu mediocru, cu nume de sf\u00e2nt, din Calea Preziden\u021bial\u0103. Se sim\u021bir\u0103 solidari din pricina originilor comune. Marcus era un b\u0103iat bine f\u0103cut, cu un g\u00e2t gros \u0219i pulpe voluminoase, cu p\u0103rul blond, tuns scurt, \u0219i ochii brun-verzui, \u00eengu\u0219ti \u0219i ironici. \u00cenv\u0103\u021ba bine, spre deosebire de Anton, \u0219i era carismatic. Fetele \u00eel pl\u0103ceau, a\u0219a c\u0103 \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tigase rapid o reputa\u021bie de fornicator, fiind deseori prins de profesori ori de oamenii de serviciu cu vreo feti\u0219can\u0103, uneori mult prea t\u00e2n\u0103r\u0103, \u00een toaletele liceului. Anton, pe de alt\u0103 parte, r\u0103m\u0103sese costeliv \u0219i ur\u00e2t ca un vultur ple\u0219uv, suferind de misandrie. \u00ce\u0219i pierduse virginitatea abia la 27 de ani, c\u00e2nd Marcus, proasp\u0103t \u00eentors din Nord, \u00eel luase cu el la un bordel ascuns din T\u00e2rgul Sticlarilor, unde fusese imediat capturat de o doamn\u0103 gu\u0219at\u0103, mult mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t el, \u0219i \u00eentins pe o canapea jerpelit\u0103 mirosind a urin\u0103 \u0219i-a pisici. Gr\u0103sana s-a leg\u0103nat ridicol deasupra lui, sufoc\u00e2ndu-l. Marcus continua s\u0103 r\u00e2d\u0103 de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u0219i amintea, \u00eens\u0103 Anton nu schi\u021ba niciodat\u0103 vreun z\u00e2mbet.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u00ce\u0219i dorea s\u0103-i omoare pe to\u021bi, \u0219i de bun\u0103 seam\u0103 c-ar fi f\u0103cut-o dac\u0103 nu i-ar fi fost at\u00e2t de fric\u0103, pentru c\u0103 Anton, pe c\u00e2t de nenorocit \u0219i de singur era, pe at\u00e2t de mult \u00eei pl\u0103cea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u00cei pl\u0103cea cum se sim\u021bea covorul sub t\u0103lpi, cum miroseau mur\u0103turile \u0219i s\u0103 striveasc\u0103 mu\u0219tele cu pliciul, ca apoi s\u0103 cure\u021be din nou geamurile m\u00e2njite cu hemolimf\u0103 \u0219i creier. \u00cenc\u0103 \u00eel mai bucurau lucruri pe lume. \u00cenc\u0103 \u00eei mai aduceau satisfac\u021bie orgasmele \u0219i \u00eenc\u0103 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. \u00cen \u021aara Verde, crima era pedepsit\u0103 cu glon\u021bul, iar asta nu-i prea convenea. Ar fi vrut s\u0103 plece la Dalied \u0219i s\u0103-i bage un cu\u021bit \u00een beregat\u0103 lui Marcus, dar nici asta nu se putea, c\u0103ci acolo te a\u0219tepta scaunul electric. Poate c\u0103 \u00eenchisoarea l-ar fi cur\u0103\u021bat de singur\u0103tate, \u00eens\u0103 Anton nu era omul care s\u0103 capete satisfac\u021bie din crimele mondene, din jafuri \u0219i distrugeri inutile.<\/p>\n\n\n\n

\u00ce\u0219i dorea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o societate ordonat\u0103, s\u0103 nu murd\u0103reasc\u0103 \u00een jurul lui \u0219i s\u0103 nu deranjeze pe nimeni, dar \u00een acela\u0219i timp \u00eei ura pe to\u021bi cu ardoare. \u00cei ura, c\u0103ci le era at\u00e2t de mil\u0103 de el, dar n-ar fi ap\u0103rut la u\u0219a lui cu o sticl\u0103 de coniac sau poate cu o carte, s\u0103 stea pe canapeaua lui \u0219i s\u0103-l \u00eentrebe cum \u00eei mai e via\u021ba, s\u0103 discute despre politic\u0103 sau s\u0103 povesteasc\u0103 ce-au m\u00e2ncat c-o zi \u00een urm\u0103. To\u021bi erau interesa\u021bi de un singur lucru, s\u0103 afle de ce e a\u0219a cum e, de ce nu iese la suprafa\u021b\u0103, dac\u0103 tat\u0103l lui \u00eel b\u0103tea, dac\u0103 fusese abuzat sexual c\u00e2nd era mic, \u0219i de ce nu voia s\u0103 mearg\u0103 la terapie, de parc\u0103 ar fi fost un animal de circ.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAuzi aici, Victoria \u2013 morm\u0103i el, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een sufragerie cu un ziar la subra\u021b \u2013, \u00een contextul ostilit\u0103\u021bilor cresc\u00e2nde dintre Regatul Buavilor \u0219i falsa Republic\u0103 Strindic\u0103, pre\u0219edintele Republicii Verzi, excelen\u021ba sa Gabriel Rukon, a admis trecerea avioanelor cargo cu muni\u021bie \u0219i provizii ale Regatului M\u0103rii Calde pe deasupra teritoriului nostru, acest act demonstr\u00e2nd sprijinul pentru cauza \u021a\u0103rii de Sus, pentru siguran\u021ba \u0219i integritatea poporului buav, precum \u0219i a tuturor teritoriilor pe care el le st\u0103p\u00e2ne\u0219te.\u201d<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Regatul Buavilor era cel\u0103lalt nume al \u021a\u0103rii de Sus, compus dintr-o constela\u021bie de insule \u0219i peninsule din nordul extrem al Continentului. Pe c\u00e2teva dintre aceste insule, mai exact pe cele vestice, tr\u0103ia o minoritate etnic\u0103 mult mai veche, purt\u00e2nd numele de strinzi, care-\u0219i doreau independen\u021b\u0103 na\u021bional\u0103 \u0219i alungarea celor pe care-i considerau coloni\u0219ti. Ace\u0219tia purtaser\u0103 trei r\u0103zboaie \u00eempotriva buavilor \u00een trecut \u0219i le pierduser\u0103 pe toate. \u00cen cel mai recent, cu vreo 20 de ani \u00een urm\u0103, luptase \u0219i Marcus, fiind sta\u021bionat la R\u0113<\/em>la, o insuli\u021b\u0103 obscur\u0103 pe care strinzii \u0219i-o doreau drept capital\u0103. Economia buavilor se baza \u00een general pe comer\u021b maritim \u0219i turism, \u00eens\u0103 de c\u00e2nd ap\u0103ruse \u0218arpele, spintec\u00e2nd oceanul \u00een dou\u0103, navigarea spre porturile vestice din Atanasia devenise imposibil\u0103, iar \u021aara de Sus suferea, suferin\u021b\u0103 pe care rebelii strinzi abia a\u0219teptau s\u0103 o fructifice, iar acum \u00ee\u0219i ascu\u021beau entuziasma\u021bi cu\u021bitele, mai preg\u0103ti\u021bi ca oric\u00e2nd pentru r\u0103zboi. \u0218i ce r\u0103zboi puteau s\u0103 i\u0219te ace\u0219ti b\u0103\u0219tina\u0219i nesp\u0103la\u021bi, lipsi\u021bi de tancuri \u0219i de lansatoare de rachete, din camionete, ma\u0219ini de teren \u0219i tiruri pe care le modificaser\u0103 cu ciocanul \u0219i lampa de sudur\u0103, \u0219i pe care le vopsiser\u0103 \u00een brun, cenu\u0219iu, negru \u0219i alb, pentru a se contopi cu nuan\u021bele tundrei. Lipsindu-le protec\u021bia antiaerian\u0103, se ascundeau \u00een tuneluri subterane, sub \u0219coli, spitale \u0219i cl\u0103diri civile, pentru a se proteja de bombardamentele buavilor, care ezitau s\u0103-i ucid\u0103 pe cei f\u0103r\u0103 vin\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Era adev\u0103rat c\u0103 buavii se extinseser\u0103 mult dincolo de grani\u021bele cuvenite, care se opreau \u00een urm\u0103 cu dou\u0103 secole la buza M\u0103rii Reci. \u00cencercaser\u0103 s\u0103 convie\u021buiasc\u0103 pa\u0219nic cu cei pe care-i ocupaser\u0103, \u00eens\u0103, cu timpul, ura insularilor la adresa celor care veniser\u0103 s\u0103-i st\u0103p\u00e2neasc\u0103 \u0219i s\u0103-i judece pe propriul lor p\u0103m\u00e2nt culminase cu sus\u021binerea unor mili\u021bii teroriste care s\u0103-i conduc\u0103 spre eliberare. Strinzii erau cruzi \u0219i nu se temeau de moarte, iar raidurile lor din urm\u0103 cu cinci-\u0219ase secole asupra cet\u0103\u021bilor buave, c\u00e2nd cele dou\u0103 civiliza\u021bii intraser\u0103 pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 \u00een conflict, erau legendare. <\/p>\n\n\n\n

\u201eNiciodat\u0103 \u00eenaintea acelor zile \u2013 scrisese B\u014dri D\u014dnnam, un faimos cronicar buav care tr\u0103ise \u00een urm\u0103 cu vreo trei sute de ani \u2013 nu trecuse \u021bara buavilor printr-o asemenea fric\u0103. Strinzii debarcau din cor\u0103biile lor \u00een toiul nop\u021bii, pe \u021b\u0103rmuri st\u00e2ncoase n\u0103p\u0103dite de arbu\u0219ti, \u0219i nu aprindeau niciodat\u0103 f\u0103clii p\u00e2n\u0103 nu ajungeau \u00een toiul luptei. \u00cenaintau prin p\u0103durile de pin la fel de u\u0219or precum felinele, f\u0103r\u0103 s\u0103 mi\u0219te vreo piatr\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 calce pe vreo ramur\u0103 uscat\u0103. \u00cen loc s\u0103 lupte uni\u021bi, um\u0103r la um\u0103r, cum luptau ai no\u0219tri, strinzii se \u00eempr\u0103\u0219tiau \u00een grupuri mai mici care atacau din mai multe direc\u021bii, lu\u00e2nd prin surprindere straja cet\u0103\u021bilor, iar odat\u0103 ajun\u0219i \u00een interior, incendiau hangarele cu cereale, grajdurile, \u021barcurile \u0219i cote\u021bele p\u0103s\u0103rilor, aruncau tor\u021be pe acoperi\u0219urile de lemn c\u0103ptu\u0219ite cu f\u00e2n, iar orice b\u0103rbat, femeie, copil sau c\u00e2ine le ap\u0103rea \u00een cale era trecut prin sabie. Spun sabie, c\u0103ci a\u0219a e vorba, altminteri strinzii luptau cu topoare cu m\u00e2nere de os. Uria\u0219i, cu ochi \u00eengu\u0219ti \u0219i alba\u0219tri, poart\u0103 b\u0103rbi s\u0103lbatice \u0219i zb\u00e2rlite, aurii \u0219i ro\u0219cate, care vestesc fl\u0103c\u0103rile pe care le aduc \u00een s\u00e2n.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Afilierile ideologice ale lui Marcus erau ambigue \u0219i pe deplin ira\u021bionale. Nu se urcase \u00een carlinga acelui aparat de lupt\u0103 m\u00e2nat de con\u0219tiin\u021ba sincerului democrat, ci mai degrab\u0103 de dorin\u021ba de afirmare. Nu c\u00e2\u0219tigase glorie \u00een ceruri, c\u0103ci nu dobor\u00e2se vreun avion, \u00eens\u0103 se-ntorsese acas\u0103 cu un m\u0103nunchi de istorisiri pe care \u00ee\u0219i permitea s\u0103 le repete la infinit. F\u0103cuse parte dintr-un deta\u0219ament al for\u021belor aliate, deci fusese coleg cu militari din Atanasia, \u021aara de Jos \u0219i Blegonia, \u0219i \u00eenv\u0103\u021base c\u00e2te ceva din limbile lor, lucru care-l ajutase s\u0103 se adapteze mai u\u0219or \u00een str\u0103in\u0103tate. N-ar fi putut s\u0103-\u021bi spun\u0103 mare lucru despre strinzi, de\u0219i la plecare se angajase s\u0103-i zdrobeasc\u0103. Nici despre buavi nu \u0219tia mai nimic, c\u0103ci nu \u00eenv\u0103\u021base la geografie despre \u021aara de Sus altceva \u00een afar\u0103 de c\u00e2teva generalit\u0103\u021bi. <\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd Anton \u0219i Marcus erau mici, se mai vorbea la Skotol despre regina buavilor, Bal\u0113dii, despre care se spunea c\u0103-\u0219i \u00een\u0219elase so\u021bul cu un actora\u0219 de telenovele pe care-l decorase. Furios, Dim\u014dj, regele, urcase beat la bordul unei nave de r\u0103zboi, \u00een ciuda protestelor mini\u0219trilor s\u0103i, \u0219i-i d\u0103duse ocol insulei so\u021biei sale, ordon\u00e2nd marinarilor s\u0103 trag\u0103 salve de tun, golind pahar dup\u0103 pahar de whiskey \u0219i rup\u00e2ndu-\u0219i c\u0103ma\u0219a de pl\u00e2ns. Adev\u0103rul e c\u0103, \u00een \u021aara de Sus, regele \u0219i regina erau cununa\u021bi mai mult onorific, din moment ce \u00ee\u0219i petreceau vie\u021bile separat, singura lor responsabilitate fiind asigurarea unui urma\u0219 la tron, urma\u0219 care avea s\u0103 petreac\u0103 pe fiecare dintre cele dou\u0103 insule c\u00e2te o jum\u0103tate de an, \u00eencerc\u00e2nd astfel s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een contact cu ambii p\u0103rin\u021bi. Totu\u0219i, era \u00een continuare tabu \u00een ochii maselor ca unul dintre cei doi monarhi s\u0103 se implice \u00een rela\u021bii extraconjugale, \u00eentruc\u00e2t \u00eel insulta astfel pe B\u014drrl, zeul familiei \u0219i al fertilit\u0103\u021bii \u00een tradi\u021bia buavilor, reprezentat, la intrarea \u00een spitale, l\u0103ca\u0219uri de cult \u0219i \u0219coli, ca o creatur\u0103 cu buze groase, s\u00e2ni l\u0103sa\u021bi \u0219i burt\u0103 de gravid\u0103, purt\u00e2nd \u00eens\u0103 \u00eentre picioare un falus gros c\u00e2t un trunchi de copac, lipit de abdomenul proeminent.<\/p>\n\n\n\n

Dim\u014dj se stinsese la doar cincizeci \u0219i doi de ani din cauza unui cancer testicular, iar frumoasa Bal\u0113dii \u00eei \u00eendeplinise atribu\u021biile vreme de patru luni, timp \u00een care, singurul lor fiu, Dim\u014dj al II-lea, zis Dimi, fusese preg\u0103tit de istorici, politologi, preo\u021bi \u0219i fo\u0219ti mini\u0219tri pentru preluarea tronului de la R\u014dmman. T\u00e2n\u0103rul Dimi ar\u0103tase un tact, o bl\u00e2nde\u021be \u0219i o inteligen\u021b\u0103 foarte rare printre regii buavilor, astfel \u00eenc\u00e2t accederea sa la tron fusese s\u0103rb\u0103torit\u0103 \u00een strad\u0103 at\u00e2t de buavii care-l admiraser\u0103 pe vechiul rege, c\u00e2t \u0219i de cei care-i r\u0103m\u0103seser\u0103 loiali reginei. Tabloidele \u00eel prezentau pe Dimi drept un suveran cult, un b\u0103iat care c\u00e2nta la chitara electric\u0103, care-i citea pe clasicii buavi continentali, dar care se ar\u0103ta interesat \u0219i de nout\u0103\u021bile scrise de z\u0103naticii insulari, care scria el \u00eensu\u0219i poezii \u0219i care putea fi g\u0103sit uneori \u00een cinematografe \u00eempreun\u0103 cu g\u0103rzile de corp, bucur\u00e2ndu-se de filme de ac\u021biune, science-fiction \u0219i chiar comedii adolescentine. Pe internet, la televizor \u0219i la radio, vestea venirii la putere a lui Dim\u014dj al II-lea se r\u0103sp\u00e2ndea vesel de-a lungul \u0219i de-a latul regatului, \u00eens\u0103 aerul s\u0103rb\u0103toresc a fost curmat la o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 \u00eencoronare, c\u00e2nd, \u00een timpul primului s\u0103u discurs \u00een fa\u021ba poporului, t\u00e2n\u0103rul rege a fost \u00eempu\u0219cat \u00een gur\u0103 de o surdomut\u0103 din mul\u021bime. <\/p>\n\n\n\n

Neav\u00e2nd al\u021bi mo\u0219tenitori direc\u021bi, regina l-a propus drept nou conduc\u0103tor pe amantul-actor, pe Ammani G\u014dm, scandaliz\u00e2nd senatul buav, mini\u0219trii \u0219i poporul. B\u0103nuind c\u0103 asasinarea lui Dimi fusese pl\u0103nuit\u0103 de Bal\u0113dii \u00eens\u0103\u0219i, care se temea c\u0103 urma s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103 pe tronul de la W\u014dkin de viitoarea so\u021bie a t\u00e2n\u0103rului suveran, oamenii s-au revoltat \u00eempotriva noului cuplu regal, ie\u0219ind cu zecile de mii pe str\u0103zile marilor ora\u0219e pentru a-\u0219i striga indignarea.<\/p>\n\n\n\n

Percep\u00e2nd haosul instaurat \u00een societatea buav\u0103 ca o excelent\u0103 oportunitate de a-\u0219i pune \u00een aplicare planurile, strinzii au lansat o serie de atentate teroriste la R\u014dmman, declan\u0219\u00e2nd astfel R\u0103zboiul de Cinci Ani, cel \u00een care luptase \u0219i Marcus. Buavii, ajuta\u021bi de cei din \u021aara de Jos \u0219i de atana\u0219i, au repurtat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o victorie \u00e0 la Pirus, bombard\u00e2ndu-\u0219i propriile insule, cu scopul de a scoate terori\u0219tii din vizuini. Doisprezece mii de buavi \u0219i-au pierdut vie\u021bile, laolalt\u0103 cu dou\u0103 sute \u0219i ceva de str\u0103ini din \u021b\u0103ri aliate \u0219i \u00eenc\u0103 vreo dou\u0103zeci de mii de strinzi. Harta Continentului n-a suferit \u00eens\u0103 modific\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Anton visa rar, iar lucrul \u0103sta \u00eel mul\u021bumea, c\u0103ci viziunile din somnul lui erau \u00eengrozitoare. Aluneca \u00een odihn\u0103 a\u0219a cum ar fi vrut s\u0103 alunece \u00een moarte, sper\u00e2nd la un abis cald \u0219i primitor. De obicei, dorin\u021ba i se \u00eendeplinea, \u00eens\u0103 uneori se g\u0103sea de cealalt\u0103 parte a con\u0219tientului, \u00een ora\u0219e-port pustii, pline de cl\u0103diri \u00een ruine, ca ni\u0219te mu\u0219uroaie p\u0103r\u0103site, \u00eenconjurate de p\u00e2lcuri de mandarini \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-se pe pov\u00e2rni\u0219uri nisipoase. Era \u00eentotdeauna foarte frig, iar discul soarelui \u00eenc\u0103 nu se ridica deasupra st\u00e2ncilor de la orizont, de\u0219i cerul c\u0103p\u0103ta culoare. V\u00e2ntul \u0219uiera cu furie, strecur\u00e2ndu-se printre catargele vaselor de pescuit ruginite, a\u0219tept\u00e2nd de eoni la cap\u0103tul pontoanelor de ciment. Nu visa niciodat\u0103 oameni, de\u0219i \u0219i-ar fi dorit, \u0219i avea sentimentul bizar c\u0103 nici n-ar avea ce c\u0103uta o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 \u00eentr-o lume precum cea din capul lui. Parc\u0103 uitase ce e acela un om, uitase tr\u0103s\u0103turile fe\u021belor p\u0103rin\u021bilor s\u0103i, uitase ce face ca un b\u0103rbat s\u0103 fie puternic \u0219i ce face ca o femeie s\u0103 fie frumoas\u0103, uitase tot ce \u0219tiuse vreodat\u0103, asta dac\u0103 \u0219tiuse ceva despre ceilal\u021bi. Iar despre el \u00eensu\u0219i ce s\u0103 \u0219tie?! \u00ce\u0219i privea \u00eenfrico\u0219at m\u00e2inile albe, cu degete lungi, ca de pianist, \u0219i nu-i venea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 le poate mi\u0219ca la comand\u0103. Se sim\u021bea doar \u00eemp\u0103turit \u00een acea carne str\u0103in\u0103, nicidecum st\u0103p\u00e2n asupra ei, ori una cu ea, \u0219i se \u00eentreba, deseori, dac\u0103 fusese vreodat\u0103 cineva. Nu sim\u021bea c\u0103 ar putea fi protagonistul vie\u021bii sale, un erou \u00eentr-o lume nebun\u0103, c\u0103ci nu-\u0219i prea sesiza propria existen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Uneori visa \u0219i lucruri pe care le voia. O ma\u0219in\u0103 de sp\u0103lat vase, de exemplu, din moment ce detergentul \u00eei f\u0103cea pielea de pe degete s\u0103 crape. \u00ce\u0219i dorea femei, dar \u00eei era greu s\u0103 le contureze \u00een minte, a\u0219a c\u0103 visa doar ni\u0219te siluete diforme dans\u00e2nd ame\u021bitor pe plaje, sute de mii, la unison, schimb\u00e2ndu-\u0219i forma ca ni\u0219te himere. Umbre monstruoase \u00eembibate \u00een lumina purpurie a zorilor, amintind de picturile lui \u200bBeksi\u0144ski. Ce vise luminoase trebuie s\u0103 fi avut Marcus la finalul zilelor sale scurte \u00eentr-un glob de sticl\u0103 cu pe\u0219ti\u0219ori tropicali!<\/p>\n\n\n\n

Ar fi vrut s-o viseze pe Victoria, dar \u00eei sc\u0103pa \u0219i figura ei. Prefera, a\u0219adar, s\u0103 a\u0219tepte pe \u021b\u0103rm, sprijinit de marginile de beton, privind cum plumbul se r\u0103suce\u0219te halucinant \u00een v\u0103zduh.<\/p>\n\n\n\n

Singura vacan\u021b\u0103 a familiei sale peste grani\u021be fusese un voiaj de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 pe coasta de sud a Atanasiei, \u00eentr-un ora\u0219 numit Iv, care se asem\u0103na u\u0219or cu peisajul co\u0219marurilor sale. M\u00e2ncase mandarine pe marginea Oceanului de Vest, dezbr\u0103cat, cu picioarele gr\u0103su\u021be g\u00e2dilate de spum\u0103. Tat\u0103l \u0219i fratele lui cel mare se \u00eemb\u0103iau undeva mai \u00een larg, unde lui \u00eei era fric\u0103 s\u0103 se aventureze.<\/p>\n\n\n\n

Pap\u00e1 Drobak era un om atletic \u0219i, de\u0219i s\u0103rac lipit p\u0103m\u00e2ntului, m\u00e2ndru. Avea \u00eenc\u0103 to\u021bi din\u021bii, din\u021bi lungi \u0219i sub\u021biri, \u0219i str\u0103lucea ca un delfin, lipsindu-i cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire p\u0103rul. \u00cenota cu mi\u0219c\u0103ri largi \u0219i iu\u021bi, \u00eenvolbur\u00e2nd apa de parc\u0103 ar fi fost o barc\u0103 cu motor. Fiii s\u0103i \u00eei sem\u0103nau la trup, dar chipul \u0219i-l luaser\u0103 de la mama lor, o sl\u0103b\u0103noag\u0103 cu ten m\u0103sliniu, cu p\u0103r brunet \u0219i must\u0103cioar\u0103 sub\u021bire, care murise de leucemie c\u00e2nd Iuliu avea cincisprezece ani, iar Anton abia patru.<\/p>\n\n\n\n

Nimic nu prezisese c\u0103 avea s\u0103 devin\u0103 un om r\u0103u, \u00eentruc\u00e2t avusese parte de o copil\u0103rie fericit\u0103. Nu dusese lipsa mamei, de care oricum nu-\u0219i amintea, iar s\u0103r\u0103cia nu-l marcase mai mult dec\u00e2t pe fra\u021bii s\u0103i. Ba chiar se sim\u021bea recunosc\u0103tor c\u0103 nu crescuse \u00een confort, c\u0103 sim\u021bise frigul, c\u0103 fusese b\u0103tut de c\u00e2teva ori \u0219i c\u0103 nu i se f\u0103cea grea\u021b\u0103 c\u00e2nd cur\u0103\u021ba viermii din str\u0103chinile p\u0103s\u0103rilor, a\u0219a cum li s-ar fi f\u0103cut celor din burta ora\u0219ului. Dup\u0103 p\u0103rerea lui, tr\u0103ise a\u0219a cum trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 un b\u0103iat. Crescuse independent, de\u0219i nu singur, \u0219i se supusese inten\u021bionat durerii de multe ori. Muncise, se luptase \u0219i suferise, dar \u00eentotdeauna din proprie ini\u021biativ\u0103. Via\u021ba nu-i for\u021base m\u00e2na, poate ca o recompens\u0103 pentru premisa trist\u0103 pe care i-o \u00eenm\u00e2nase.<\/p>\n\n\n\n

Pap\u00e1 Drobak \u00ee\u0219i protejase fiii \u00eentotdeauna. Nu l-ai fi putut prinde r\u0103stindu-se la vreunul dintre ei, nici m\u0103car la n\u0103r\u0103va\u0219ul Anton. Fusese \u00eentotdeauna \u00een\u021beleg\u0103tor \u0219i generos, iar un asemenea tat\u0103 z\u0103misle\u0219te rareori fii r\u0103i. La urma urmelor, cine ar fi putut spune c\u0103 Anton era r\u0103u? Poate doar profesorii lui, cei exaspera\u021bi de refuzul s\u0103u de a memora numele insuli\u021belor din Marea Cald\u0103, flora \u0219i fauna \u021a\u0103rii de Jos, numele tuturor pre\u0219edin\u021bilor secolului \u0219i sonetele clasicilor continentali. De altfel, lumea \u00eel considera politicos \u0219i la locul lui, de\u0219i distant, \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat \u0219i lipsit de motiva\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Anton lucra la salubrizarea ora\u0219ului \u0219i primise sarcina deloc pl\u0103cut\u0103 de a aduna cu un soi de furc\u0103 cu doi din\u021bi peturile \u0219i pungile \u00eempr\u0103\u0219tiate pe centura Skotolului, pe care apoi le \u00eendesa \u00een saci, ceea ce \u00eensemna c\u0103 petrecea multe ore pe marginea \u0219oselei, umpl\u00e2ndu-se de noroi \u0219i \u00eendur\u00e2nd furia insectelor. La finalul zilei, \u00eenainte de a se \u00eendrepta spre cas\u0103, trecea pe la alimentara Victoriei. Mergea p\u00e2n\u0103 \u00een fundul magazinului, lua sticla de doi litri de socat\u0103 \u0219i o a\u0219eza cu grij\u0103 pe tejghea. Pl\u0103tea \u00eentotdeauna cash, de\u0219i avea card, ca s\u0103 poat\u0103 atinge \u00een treac\u0103t degetele femeii, c\u00e2nd primea restul. A\u0219tepta bonul, \u0219i o mai m\u00e2ng\u00e2ia o dat\u0103 aproape imperceptibil. V\u00e2nz\u0103toarea era o doamn\u0103 solid\u0103, cu buzele rujate cu vi\u0219iniu \u00eenchis, cu spr\u00e2ncene desenate cu creionul, cu fruntea \u00eenalt\u0103 \u0219i ochii u\u0219or exoftalmici. Anton \u00eens\u0103 o g\u0103sea nespus de frumoas\u0103, chiar dac\u0103 ea \u00eel ignora complet. Ajungea acas\u0103 toropit, r\u00e2njind t\u00e2mp cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi. Hr\u0103nea g\u0103inile, apoi le \u00eenchidea, verifica dac\u0103 a primit ceva \u00een c\u0103su\u021ba po\u0219tal\u0103, m\u00e2nca dou\u0103 sau trei felii de p\u00e2ine cu unt \u0219i miere, bea un pahar de socat\u0103 \u0219i se ascundea \u00een b\u00e2rlogul s\u0103u, ferment\u00e2nd \u00een \u00eentuneric.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen periplurile sale pe centura Skotolului, Anton descoperise o moned\u0103 de cupru cu efigia lui Gangan-Bal, un \u00eenalt jude care-i condusese c\u00e2ndva pe c\u0103l\u0103re\u021bii bleji dincolo de locul de unde izvor\u0103\u0219te Ikna \u0219i care fondase o mic\u0103 a\u0219ezare, acum disp\u0103rut\u0103 sub burta fierbinte a \u0218arpelui. Mii de r\u0103zboinici se perindaser\u0103 prin acea zon\u0103 cu mult timp \u00een urm\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t descoperirile ca aceasta erau at\u00e2t de comune, \u00eenc\u00e2t la amanet nu i se oferise pentru moned\u0103 mai mult dec\u00e2t valoarea unui bax de bere. Anton preferase s\u0103-\u0219i p\u0103streze descoperirea \u0219i o \u00eendesase \u00een buzun\u0103ra\u0219ul pentru carduri al portofelului, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 i-o arate \u00eentr-o zi Victoriei.<\/p>\n\n\n\n

Ani \u00eentregi a\u0219teptase un pretext pentru a intra \u00een vorb\u0103 cu femeia, \u00eens\u0103 momentul nu se ar\u0103tase niciodat\u0103 prielnic. Dac\u0103 mai era cineva la cas\u0103 \u00een spatele lui, \u0219i de obicei a\u0219a st\u0103teau lucrurile, t\u0103cea m\u00e2lc, \u00eentruc\u00e2t era \u00eempotriva firii sale s\u0103 iroseasc\u0103 timpul celorlal\u021bi. Alteori limba lui pur \u0219i simplu refuza s\u0103 se mi\u0219te, iar \u00eenfrico\u0219\u0103torul Gangan-Bal \u00eel privea ironic prin plasticul transparent al buzun\u0103ra\u0219ului c\u00e2nd deschidea portofelul s\u0103 pl\u0103teasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

La un moment dat, un taxi opri \u00een fa\u021ba por\u021bii lui Anton \u00een creierii nop\u021bii, f\u0103c\u00e2nd c\u00e2inii vecinilor s\u0103 latre isteric. De la volan cobor\u00ee un b\u0103rbat corpolent, cu p\u0103r rar \u0219i o musta\u021b\u0103 de mors\u0103 care-i acoperea \u00een totalitate gura. Omul \u00ee\u0219i s\u0103lt\u0103 bra\u021bul peste poart\u0103, trase z\u0103vorul \u0219i intr\u0103 \u00een curte. Travers\u0103 lent distan\u021ba p\u00e2n\u0103 la u\u0219a metalic\u0103, l\u0103s\u00e2nd urme de noroi pe sc\u0103ri \u0219i ezit\u00e2nd timp de o secund\u0103 la a treia treapt\u0103, apoi ap\u0103s\u0103 insistent butonul soneriei. Iuliu \u00ee\u0219i cuno\u0219tea bine fratele, a\u0219a c\u0103 venise \u00eenarmat cu r\u0103bdare \u0219i cu o sticl\u0103 de rom. Dup\u0103 vreo cinci minute, u\u0219a se deschise cu un sc\u00e2r\u021b\u00e2it prelung, iar silueta sub\u021bire a lui Anton se ivi \u00een prag. Niciun bec nu era aprins \u00een cas\u0103, iar chipul s\u0103u v\u00e2n\u0103t era luminat doar de felinarele din strad\u0103. Lui Iuliu, Anton \u00eei p\u0103ru mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t \u00ee\u0219i amintea, mai b\u0103tr\u00e2n chiar dec\u00e2t el. Barba \u00eei disp\u0103ruse, dezvelind o b\u0103rbie ascu\u021bit\u0103, iar ochii \u00eei erau ad\u00e2nci\u021bi \u00een orbite ca dou\u0103 bile de biliard \u00een g\u0103urile lor. Nu p\u0103rea entuziasmat, dar nici sup\u0103rat. Au r\u0103mas astfel secunde bune, studiindu-se \u00een t\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ce vrei de la mine? \u00eentreb\u0103 \u00eentr-un final Anton, dep\u0103\u0219ind impasul.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Asta-i bun\u0103, r\u0103spunse Iuliu, proptindu-se cu palma de tocul u\u0219ii, semn c\u0103 nu avea de g\u00e2nd s\u0103 fie refuzat. Trebuie s\u0103 vreau ceva de la tine ca s\u0103 te v\u0103d?!<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Asta e regula pe aici, morm\u0103i fratele mai mic. \u00cen ultimul an fusese vizitat numai de colectorii de taxe, de un v\u00e2nz\u0103tor ambulant \u0219i, o singur\u0103 dat\u0103, de doi dintre fra\u021bi, care \u00eel rugaser\u0103 s\u0103-i lase s\u0103 fac\u0103 un gr\u0103tar \u00een curtea lui, aduc\u00e2ndu-\u0219i nevestele cu ei.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Nu mai fii al dracului, Anton! a r\u0103bufnit Iuliu, \u00eemping\u00e2ndu-\u0219i c\u0103p\u0103\u021b\u00e2na \u00een cr\u0103p\u0103tura u\u0219ii. Pap\u00e1 e bolnav, \u0219tiai?!<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tia. Nu mai primise ve\u0219ti de la el de ani buni, c\u0103ci pap\u00e1 Drobak era un analfabet func\u021bional, precum majoritatea fo\u0219tilor lui colegi de la fabrica de cherestea, \u0219i nu putea s\u0103 dea de cap Internetului. Anton auzise totu\u0219i de la Isaac \u0219i Robert, fra\u021bii cu gr\u0103tarul, c\u0103 tat\u0103l lor fusese dus de Iuliu la un azil din Eroii Codrilor. Omul nu-\u0219i pierduse \u00eenc\u0103 luciditatea, de\u0219i se apropia de v\u00e2rsta de nou\u0103zeci de ani, \u00eens\u0103 nu mai putea avea grij\u0103 de el \u00eensu\u0219i. Iuliu, care locuise vreme de \u0219ase ani cu b\u0103tr\u00e2nul, reu\u0219ea cu greu s\u0103 achite taxa de la azil, dar nu cerea nim\u0103nui ajutorul. Din acest motiv, niciunuia dintre fra\u021bi, de\u0219i c\u00e2rcota\u0219i, nu-i venea s\u0103-l vorbeasc\u0103 de r\u0103u pe acest taximetrist, un om cu totul modest, care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se dovedise a fi cel mai puternic dintre ei. P\u00e2n\u0103 \u0219i lui Anton, care se considera o victim\u0103 autentic\u0103, \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 s\u0103-\u0219i renege rudele, i-ar fi fost ru\u0219ine s\u0103-i \u00eenchid\u0103 u\u0219a \u00een nas. Pe deasupra, \u00ee\u0219i iubea tat\u0103l. Iubea amintirea bra\u021belor puternice plesnind apa, iubea chiar \u0219i sfor\u0103itul care r\u0103suna c\u00e2ndva noapte de noapte \u00een co\u0219melia \u00een care Anton crescuse, semn c\u0103 b\u0103rbatul se \u00eentorsese \u00een sf\u00e2r\u0219it de la munc\u0103 \u0219i se pr\u0103bu\u0219ise pe saltea.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Las\u0103-m\u0103 s\u0103 intru, Toni, a morm\u0103it Iuliu, realiz\u00e2nd c\u0103 nu fusese cazul s\u0103 se r\u0103steasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Anton \u00eel privea absent, de parc\u0103 \u00eencerca s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 ceva important. \u00ce\u0219i r\u0103sese musta\u021ba de dragul Victoriei, iar buza de iepure \u00eei era acum evident\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Las\u0103-m\u0103 s\u0103 intru, a insistat omul, ridic\u00e2nd sticla astfel \u00eenc\u00e2t fratele lui s\u0103 o vad\u0103. Uite, \u021bi-am adus ni\u0219te rom. Hai s\u0103 vorbim. Te rog!<\/p>\n\n\n\n

Greierii au continuat s\u0103 \u021b\u00e2r\u00e2ie. Conversa\u021bia nu-i privea \u0219i nu voiau s\u0103 dea impresia c\u0103 trag cu urechea.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 A\u0219teapt\u0103 o clip\u0103. Trebuie s\u0103 rezolv ceva, a r\u0103spuns Anton \u0219i s-a retras \u00een bezna din cas\u0103, l\u0103s\u00e2nd u\u0219a \u00eentredeschis\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Era deja trecut de ora \u0219ase c\u00e2nd Anton se ridic\u0103 din pat ca s\u0103 \u00eenchid\u0103 g\u0103inile. \u00cei era frig, \u00eel dureau oasele \u0219i resim\u021bea acea sl\u0103biciune a c\u0103rnii pe care o ai \u00eenainte de o r\u0103ceal\u0103 ur\u00e2t\u0103. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 traverseze casa pe \u00eentuneric, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ghiceasc\u0103 contururile obiectelor, s\u0103 aprecieze cu auzul, ca un liliac, limitele spa\u021biului pe care-l st\u0103p\u00e2nea. Era un om profund paranoic, al c\u0103rui cap ca o bobin\u0103 tremura nevrotic. P\u0103rul negru \u00eei era marcat de un estuar argintiu, iar sub nas \u00eei \u00eenflorise o musta\u021b\u0103 sub\u021bire \u0219i ur\u00e2t\u0103, pe care \u0219tia c\u0103 trebuie s\u0103 o<\/p>\n","protected":false},"author":277,"featured_media":10932,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[118,29],"tags":[412,1871,2145,47],"coauthors":[1869],"class_list":["post-10930","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-debut","category-fictiune","tag-debut","tag-m-szorenyi-2","tag-nr-2-3-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/07\/Premiul-Familia-la-Reteaua-Lit-2024.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10930","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/277"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10930"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10930\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10934,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10930\/revisions\/10934"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10932"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10930"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10930"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10930"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10930"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}