{"id":10808,"date":"2024-06-21T12:39:37","date_gmt":"2024-06-21T09:39:37","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10808"},"modified":"2024-06-21T12:39:43","modified_gmt":"2024-06-21T09:39:43","slug":"memoriile-ralucai-nagy-sau-dincolo-de-partajul-dintre-fictiune-si-non-fictiune","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10808","title":{"rendered":"Memoriile Raluc\u0103i Nagy sau dincolo de partajul dintre fic\u021biune \u0219i non-fic\u021biune"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Raluca Nagy, Despre memoriile femeii \u0219i al\u021bi dragoni<\/em>, Editura Nemira, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

O carte aparte, al treilea volum semnat de Raluca Nagy, publicat la Nemira \u00een 2023 \u00een colec\u021bia de n\u02bcautor<\/em>, coordonat\u0103 de Eli B\u0103dic\u0103, Despre memoriile femeii \u0219i al\u021bi dragoni <\/em>(subintitulat Cum s\u0103-\u021bi retr\u0103ie\u0219ti copil\u0103ria dup\u0103 30 de ani<\/em>) vorbe\u0219te despre puterea scrisului de a vindeca, de a \u201erezolva\u201d pove\u0219ti de via\u021b\u0103 ne\u00eencheiate \u0219i de a dep\u0103\u0219i travaliul de doliu. Bun\u0103oar\u0103, aici, doliul dup\u0103 o \u021bar\u0103, le mal du pays<\/em>. Romanul radiografiaz\u0103 cei aproape doi ani pe care naratoarea i-a petrecut \u00eenainte \u0219i \u00een timpul pandemiei de Covid \u00een Vietnam, un paradis tr\u0103it ca o copil\u0103rie etern\u0103, de care s-a ata\u0219at \u00eentr-o a\u0219a de mare m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t desp\u0103r\u021birea de el, de spa\u021biul \u00een care rena\u0219te copilul cantonat \u00een via\u021ba de adult, cap\u0103t\u0103 propor\u021bii biblice.<\/p>\n\n\n\n

Stilul (aproape) epistolar, c\u0103ci textul este adresat unui anume Dragon (a c\u0103rui identitate o afl\u0103m abia la final \u0219i pe care n-am de g\u00e2nd s\u0103 o divulg aici), \u0219i o acuitate a analizei deopotriv\u0103 antropologic\u0103 \u0219i literar\u0103 sunt tr\u0103s\u0103turi puse de Raluca Nagy \u00een slujba interog\u0103rii unor rela\u021bii prea pu\u021bin problematizate \u00een spa\u021biul cultural\/literar de la noi. Este vorba, mai \u00eent\u00e2i, de o rela\u021bie care face parte dintr-o dezbatere actual\u0103, dar f\u0103r\u0103 cap \u0219i coad\u0103, a\u0219 zice eu, \u0219i anume cea dintre fic\u021biune versus non-fic\u021biune, specii a c\u0103ror grani\u021b\u0103 e greu de estimat \u00een contextul unei literaturi contemporane din ce \u00een ce mai ata\u0219at\u0103 de realia. \u00cencadrabil\u0103, dac\u0103 \u021binem totu\u0219i seama de aceast\u0103 clasificare, \u00een categoria non-fic\u021biune, al\u0103turi de, printre altele, F\u0103r\u0103 instruc\u021biuni de folosire<\/em> de Ioana Burtea (Nemira, 2023), Despre memoriile femeii \u0219i al\u021bi dragoni<\/em> pare s\u0103-\u0219i regleze conturile la nivel metadiscursiv at\u00e2t cu propriul statut, c\u00e2t \u0219i cu fic\u021biunea ca stare diferit\u0103 de agregare a scriiturii. \u00centrebarea la care ne invit\u0103 Raluca Nagy s\u0103 medit\u0103m, \u00een fond, nu e c\u00e2t reziduu de literatur\u0103 mai r\u0103m\u00e2ne \u00een text dup\u0103 nega\u021bia din numele categoriei cu pricina, ci c\u00e2t din via\u021ba noastr\u0103 sensibil\u0103 poate fi cuprins\u0103 retrospectiv \u00eentr-o form\u0103 coerent\u0103 de scriitur\u0103, indiferent de statutul politic \u0219i institu\u021bional al grani\u021bei dintre fic\u021biune \u0219i non-fic\u021biune.<\/p>\n\n\n\n

Cartea ocole\u0219te, spune naratoarea, redarea primilor ani de via\u021b\u0103, pentru c\u0103 orice ar spune despre ei \u201ear fi ori pur\u0103 fic\u021biune, ori ceva ce ai putea g\u0103si din abunden\u021b\u0103 altundeva \u2013 \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 sau alte literaturi\u201d. De aceea, nara\u021biunea merge \u00eenspre zone a c\u0103ror tr\u0103iri \u0219i afecte pot fi redate cu ajutorul jurnalelor \u0219i a textelor publicate de-a lungul anilor, construind o specie care \u00een bibliografia anglo-saxon\u0103 recent\u0103 poart\u0103 denumirea de life writing<\/em>: \u201eCeea ce pot s\u0103-\u021bi spun sigur, \u00eens\u0103, Dragon, este c\u0103 \u00een demersul de fa\u021b\u0103 m\u0103 auto-documentez. Mi se pare cel mai bun mod de a evita, pe c\u00e2t e omene\u0219te posibil, s\u0103 te scufunzi at\u00e2t \u00een melancolie, c\u00e2t \u0219i \u00een nostalgie.\u201d Conceptul de life writing <\/em>e folosit atunci c\u00e2nd \u00eentr-o nara\u021biune de via\u021b\u0103 conlucreaz\u0103 genuri ale c\u0103ror grani\u021be sunt blurate: (auto-)biografia, fic\u021biunea autobiografic\u0103, memoir-ul etc.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAutobiografia altfel\u201d pe care o propune Annie Ernaux, de pild\u0103, \u00een Fotojurnalul<\/em> tradus de M\u0103d\u0103lina Ghiu (Pandora, 2022), poate fi cuprins\u0103 \u00een formula life writing<\/em>, prin aceea c\u0103 aduce \u00eempreun\u0103 fragmente aleatorii de jurnal \u0219i fotografii din diverse etape ale vie\u021bii. Ea d\u0103 seama nu numai de f\u00e2\u0219ii de via\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103, dar \u0219i de modul \u00een care eul nostru, identitatea noastr\u0103 psiho-social\u0103 ajunge s\u0103 fie compus(\u0103) din nara\u021biunile pe care le construim despre noi printr-o memorie individual\u0103 \u0219i social\u0103 \u00een acela\u0219i timp, pe care o producem \u0219i o punem \u00een circula\u021bie \u00een chiar actul scrierii.<\/p>\n\n\n\n

Spre deosebire de formula barthesian\u0103 a lui Annie Ernaux, care las\u0103 toat\u0103 povara reconstituirii fragmentelor de via\u021b\u0103 \u00een m\u00e2na cititorului, cea a Raluc\u0103i Nagy nu \u021bine de decriptare \u0219i de reconstituirea sensului unei vie\u021bi, ci e una cu detent\u0103 metatextual\u0103 \u0219i se distinge prin originalitate. Autoarea lui Teo de la 16 la 18 <\/em>(Nemira, 2021) \u00ee\u0219i propune s\u0103 spun\u0103 o poveste care nu s-a mai spus, una nu despre copil\u0103rie, ci despre cum s\u0103 te (re)constitui ca adult prin unda fragil\u0103 a memoriei copilului de odinioar\u0103. Nu e vorba de o ambi\u021bie nici de jurnal, nici de memoir, ci una pe care a\u0219 plasa-o la \u00eentret\u0103ierea drumurilor dintre fic\u021biune \u0219i non-, sau, mai degrab\u0103, meta-fic\u021biune. Tocmai de aceea life writing<\/em> e o specie care \u00eei face mai mult\u0103 dreptate c\u0103r\u021bii, fiind o \u00eencadrare care permite existen\u021ba unei grani\u021be permeabile \u00eentre cele dou\u0103 specii care comand\u0103 ast\u0103zi dispozi\u021bia c\u0103r\u021bilor din orice libr\u0103rie. Include memoir-ul, prin accentul care cade pe un segment particular de via\u021b\u0103, \u0219i anume cei doi ani petrecu\u021bi de naratoare \u00een Vietnam, dar permite \u0219i inven\u021bia formal\u0103: de situare \u00een c\u00e2mpul literaturii universale, de relatare a pove\u0219tii dintr-o perspectiv\u0103 nou\u0103 \u0219i chiar de interogare a statutului nara\u021biunii, a pove\u0219tii \u00een sine.<\/p>\n\n\n\n

\n

Spre deosebire de formula barthesian\u0103 a lui Annie Ernaux, care las\u0103 toat\u0103 povara reconstituirii fragmentelor de via\u021b\u0103 \u00een m\u00e2na cititorului, cea a Raluc\u0103i Nagy nu \u021bine de decriptare \u0219i de reconstituirea sensului unei vie\u021bi, ci e una cu detent\u0103 metatextual\u0103 \u0219i se distinge prin originalitate.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

O astfel de formul\u0103 permite parcurgerea \u00een ambele sensuri a drumului dus-\u00eentors dintre maturitate \u0219i copil\u0103rie \u0219i totodat\u0103 de cartografiere a acestei rela\u021bii. Nagy urm\u0103re\u0219te modul \u00een care identitatea noastr\u0103 e construit\u0103 de suma nara\u021biunilor pe care le spunem despre noi de-a lungul vie\u021bii \u0219i felul \u00een care nara\u021biunile acestea se compun, descompun \u0219i recompun plec\u00e2nd de la senza\u021bii, afecte, tr\u0103iri derivate din copil\u0103rie, niciodat\u0103 clar sau complet conturate. A\u0219 spune c\u0103 Despre memoriile femeii \u0219i al\u021bi dragoni<\/em> nu ne vorbe\u0219te numai despre sentimentul pe care-l ofer\u0103 con\u0219tiin\u021ba (re)constituirii copilului l\u0103untric, latent, dup\u0103 30 de ani, a\u0219a cum indic\u0103 \u0219i subtitlul, dar \u0219i despre cum copil\u0103ria poate fi reciclat\u0103 \u0219i retr\u0103it\u0103, prin felurite reconfigur\u0103ri ale raportului dintre memorie, percep\u021bie \u0219i con\u0219tiin\u021b\u0103 social\u0103 \u00een orice etap\u0103 a vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Copil\u0103ria, pentru Raluca Nagy, comparativ cu al\u021bi autori rom\u00e2ni ca, de exemplu, Dan Lungu sau Florina Ilis, nu poate fi redat\u0103 niciodat\u0103 ca un tot cursiv, fluent. Copil\u0103ria poate fi recompus\u0103 doar din resturi, din fragmente suprapuse sau alteori amestecate de impresii \u2013 ale noastre sau ale celorlal\u021bi. Tocmai de aceea, nu exist\u0103 o form\u0103 legitim\u0103, pare s\u0103 spun\u0103 naratoarea, prin care copil\u0103ria s\u0103 poat\u0103 fi reconstruit\u0103 ca \u00eentreg. Ea poate fi surprins\u0103 la fel \u0219i \u00een fic\u021biune, \u00eentr-o pendulare de tipul eu, acum \u2013 eu, atunci (cum apare, de exemplu, la Mircea Pric\u0103jan, \u00een Murmur,<\/em> un roman excelent publicat la Humanitas \u00een 2023), dar \u0219i \u00een non-fic\u021biune, \u00een jurnale, memorii, prin mecanisme similare. Ceea ce aduce Raluca Nagy \u00een plus fa\u021b\u0103 de proza rom\u00e2neasc\u0103 care reconstituie copil\u0103ria sub comunism (m\u0103 g\u00e2ndesc aici la Dan Lungu, Filip Florian, Florina Ilis, Simona Popescu, T.O. Bobe etc.) e o reflexivitate, a c\u0103rei expresie este desigur ajutat\u0103 de profesia de antropolog a autoarei, una \u00een care contextul, pe de o parte, \u0219i textul ca produc\u021bie a unui eu care scrie locuiesc sub acela\u0219i acoperi\u0219. Avem, astfel, un metadiscurs despre copil\u0103rie: ce r\u0103m\u00e2ne, ce se depune pe pere\u021bii camerei noastre interioare din prima etap\u0103 a vie\u021bii \u0219i cum poate fi acest precipitat recuperat reflexiv, odat\u0103 p\u0103truns \u00een structura emo\u021bional\u0103 a adultului.<\/p>\n\n\n\n

Revenim de fiecare dat\u0103 la un stadiu infantil al vie\u021bii, arat\u0103 \u0219i ne spune naratoarea, nu neap\u0103rat prin st\u0103p\u00e2nirea unui nivel elementar al unei limbi noi, a\u0219a cum ne sugereaz\u0103 didactica de specialitate, de\u0219i \u0219i acesta are o contribu\u021bie, ci, mai degrab\u0103, printr-o ne\u00een\u021belegere a realului, o neputin\u021b\u0103 de a discerne realul de imaginar, care vine \u201edin registrul de acces la cunoa\u0219tere sau, mai bine zis, la transmiterea cunoa\u0219terii\u201d. \u00centr-o lume care e guvernat\u0103 de logica accesului rapid \u0219i imediat la informa\u021bie, copil\u0103ria, pare s\u0103 ne spun\u0103 cartea Raluc\u0103i Nagy, e singura etap\u0103 \u00een care cunoa\u0219terea nu poate fi dob\u00e2ndit\u0103 altfel dec\u00e2t prin experien\u021b\u0103, prin contactul nemijlocit \u0219i direct cu ceea ce Max Blecher nume\u0219te \u201ebizara aventur\u0103 de a fi om.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Recuper\u0103m apoi copil\u0103ria printr-o inteligen\u021b\u0103 senzorial\u0103 \u2013 olfactiv\u0103, gustativ\u0103, sonor\u0103 \u0219i vizual\u0103 \u2013 care se dezvolt\u0103 \u00een primii ani de via\u021b\u0103 \u0219i care continu\u0103 s\u0103 ne \u00eenso\u021beasc\u0103 \u0219i s\u0103 ne b\u00e2ntuie de-a lungul existen\u021bei cotidiene \u00een via\u021ba de adult. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, cele mai multe flashbackuri <\/em>cu copil\u0103ria din M\u0103n\u0103\u0219turul anilor \u201980 provin din sfera sim\u021burilor: \u201eAm f\u0103cut des drumul cu trenul, patru ore de la Ga(ra) Saigon la Ga)ra Phan Thi\u1ebft. Universul feroviar era \u0219i el, \u00een cele mai mici detalii, p\u00e2n\u0103 la cel olfactiv, un salt cu 30 de ani \u00een urm\u0103, fix \u00een copil\u0103ria mea cu Glasul ro\u021bilor de tren. Viteza nu prea mare, opririle dese \u00een c\u00e2mp, hurduc\u0103iala. O or\u0103 lua numai s\u0103 ie\u0219im din ora\u0219, \u0219i mi-o petreceam uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00eenm\u0103rmurit\u0103 la barierele de cale ferat\u0103, \u00een\u021besate de scutere care a\u0219teptau s\u0103 poat\u0103 trece.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Saltul cu 30 de ani \u00een urm\u0103 e datorat unui alt personaj al Memoriilor femeii<\/em>, \u0219i anume comunismul, un element cheie pentru construirea unei rute memoriale dus-\u00eentors Saigon-M\u0103n\u0103\u0219tur. \u201eOdat\u0103 cu trecerea peste Tropic, noteaz\u0103 naratoarea, mentalul s-a mutat de la tr\u0103itul \u00een prezent, aici \u0219i acum, la presiunea necru\u021b\u0103toare a viitorului, a planific\u0103rii, o chestie care te \u021bine mereu pe punctul de a fi dep\u0103\u0219it de situa\u021bie\u201d. Logica productivismului, a timpului personal \u0219i public care trebuie valorificat cu orice pre\u021b \u00een fiecare clip\u0103 \u021bine de o logic\u0103 neoliberal\u0103. \u0218ederea \u00een Vietnam \u00eenseamn\u0103 abandonarea m\u0103tcii neoliberale, a individualismului consumist, \u0219i intrarea \u00eentr-o lume dominat\u0103 de legea, comunist\u0103, a unei vie\u021bi tr\u0103ite \u00eempreun\u0103, orientat\u0103 \u00eenspre un viitor colectiv. \u00cen Vietnam, naratoarea reu\u0219e\u0219te s\u0103 abandoneze cultul satisfacerii nevoilor, al unei vie\u021bi \u00een care nimic nu e destul, predat de neoliberalism pentru a diversifica produc\u021bia. Curentul electric care se ia din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, absen\u021ba apei calde par s\u0103 fac\u0103 parte dintr-un peisaj al firescului, al cotidianului, tot a\u0219a cum f\u0103ceau parte \u0219i din scenariul copil\u0103riei sub comunism Dar copil\u0103ria, spune naratoarea, e un timp al plinului, care are oroare de vid; copilul nu simte presiunea ideologiei pentru c\u0103 nu \u0219i-o poate reprezenta. Tocmai de aceea, copil\u0103ria sub comunism e una care nu poate fi niciodat\u0103 reprodus\u0103, reg\u00e2ndit\u0103, recompus\u0103 altfel dec\u00e2t ca recul al adultului, sensibil \u0219i critic la adresa ideologiei.<\/p>\n\n\n\n

Ultima rela\u021bie despre care vreau s\u0103 vorbesc, \u0219i care apare cu pregnan\u021b\u0103 de-a lungul c\u0103r\u021bii, e cea dintre ceea ce numim \u201eeu\u201d \u0219i o dinamic\u0103 a lumii pentru care casa, ora\u0219ul, locurile \u0219i lucrurile din cotidian au ele \u00eensele o via\u021b\u0103 sensibil\u0103, independent\u0103 de \u0219i ireductibil\u0103 la a noastr\u0103. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la Japonia \u0219i Vietnam, naratoarea \u00eentre\u021bine o rela\u021bie de dragoste cu locurile \u00een care ajunge, mai \u00eent\u00e2i cu Bucure\u0219tiul, apoi cu Bruxelles-ul (nu \u0219tim, \u00een schimb, cum se raporteaz\u0103 la Leeds; dar poate, afl\u0103m \u00een urm\u0103toarea carte…), odat\u0103 cu accesarea lumii asiatice, \u00eens\u0103, pare c\u0103 iubirea e \u00eentre\u021binut\u0103 prin \u0219i devine sinonim\u0103 cu emo\u021bia confuziei \u0219i a surprizei constante. Ca s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i \u00een Japonia, \u0219i apoi \u00een Vietnam, naratoarea a trebuit s\u0103 uite \u201etot ce \u0219tia\u201d, s\u0103 intre \u00eentr-un \u201emod tabula rasa\u201d \u0219i s\u0103 revin\u0103 deci la primii pa\u0219i ai copilului care descoper\u0103 lumea, asum\u00e2ndu-\u0219i noua realitate, noua stare ca pe un ceva ce, spunea ea la un moment dat, te spulber\u0103 discret<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Vietnamul, a\u0219a cum e el v\u0103zut, sim\u021bit \u0219i tr\u0103it de Raluca Nagy, cap\u0103t\u0103 fiin\u021b\u0103, devine o for\u021b\u0103 activ\u0103, un spa\u021biu, un mediu sub ale c\u0103rui auspicii timpul, mintea, corpul, vocea sunt r\u0103sturnate \u0219i remodelate. Noul fus orar, ie\u0219irea din logica european\u0103 a anotimpurilor, umiditatea permanent\u0103, soarele dogoritor de diminea\u021ba p\u00e2n\u0103 dup\u0103-masa fac ca mintea \u0219i corpul s\u0103-\u0219i creeze noi obiceiuri \u0219i s\u0103 \u00eenve\u021be noi comportamente. De la trezire la 5:00-6:00, la purtarea pelerinelor cu m\u00e2neci care acoper\u0103 degetele sau a unor piese vestimentare asem\u0103n\u0103toare pijamalelor cu care intr\u0103 \u00een apa m\u0103rii (numai) dup\u0103 ora 16:00, pentru a proteja trupul de bacteriile \u201ecare mi\u0219un\u0103 \u00eensutit\u201d \u0219i de a ajuta astfel imunitatea european\u0103 mult prea slab\u0103 pentru a le face fa\u021b\u0103, toate sunt lec\u021bii \u00een regim de form\u0103 de via\u021b\u0103 care vorbesc \u0219i despre for\u021ba pe care un anumit mediu o exercit\u0103 asupra constitu\u021biei noastre fizice \u0219i mentale. Redau un fragment: \u201eRevenind tot la ap\u0103, dar la pelicula permanent\u0103 \u00een care \u00eemi sim\u021beam \u00eenvelit corpul, senza\u021bia a r\u0103mas mult\u0103 vreme aceea\u0219i ca atunci c\u00e2nd am ie\u0219it \u00eent\u00e2ia oar\u0103 din aeroportul saigonez: c\u0103 am intrat \u00eentr-o ser\u0103 de gr\u0103din\u0103 botanic\u0103 \u0219i-am r\u0103mas \u00eencuiat\u0103 acolo din gre\u0219eal\u0103 de personal. Felul \u00een care reac\u021biona trupul meu la c\u0103ldura umed\u0103 a fost uneori \u0219ocant \u2013 \u0219i nu mai f\u0103cusem astfel de descoperiri uluitoare despre el, da, din copil\u0103rie. Nici nu era nevoie de lucruri a\u0219a de dramatice, gen arsur\u0103 sau infec\u021bie urinar\u0103. M\u0103 uimea faptul c\u0103 ie\u0219eam din du\u0219 \u0219i mai transpiram o dat\u0103, imediat dup\u0103; m\u0103 \u0219tergeam cu prosopul \u0219i \u00een c\u00e2teva secunde aveam pelicula de ap\u0103 la loc, pe \u00eentregul corp. \u0218i era du\u0219 f\u0103cut la 6:00 sau la sf\u00e2r\u0219itul zilei, \u00eenainte de a m\u0103 b\u0103ga \u00een pat, deci pe o relativ\u0103 \u00abr\u0103coare\u00bb\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Statutul de scriitoare \u0219i de antropoloag\u0103 al autoarei este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 rar, cel pu\u021bin la noi. M-a\u0219 bucura ca specia aceasta de life writing <\/em>s\u0103 prolifereze \u00een c\u00e2mpul literaturii rom\u00e2ne \u0219i ca reflexivitatea Raluc\u0103i Nagy s\u0103 inspire genera\u021biile ce stau s\u0103 vin\u0103. S\u0103 cite\u0219ti o carte at\u00e2t pentru rela\u021bia pe care un antropolog ajunge s\u0103 o \u00eentre\u021bin\u0103 cu spa\u021biul de adop\u021bie, dar \u0219i pentru textura material\u0103  a referin\u021belor, mi se pare next level<\/em> \u00een materie de literatur\u0103, dincolo de partajul fic\u021biune vs. non-fic\u021biune. De aceea, nu pot dec\u00e2t s\u0103 sper c\u0103 Raluca Nagy va continua s\u0103 ne inspire \u0219i s\u0103 ne provoace \u00een continuare s\u0103 descoperim \u0219i s\u0103 explor\u0103m al\u0103turi de ea astfel de lumi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Amalia Cotoi<\/p>\n","protected":false},"author":276,"featured_media":10809,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1863,106,2145],"coauthors":[1864],"class_list":["post-10808","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-amalia-cotoi","tag-cronica-literara","tag-nr-2-3-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/06\/Raluca-Nagy.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10808","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/276"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10808"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10808\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10810,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10808\/revisions\/10810"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10809"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10808"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10808"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10808"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10808"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}