{"id":10672,"date":"2024-06-06T12:21:20","date_gmt":"2024-06-06T09:21:20","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10672"},"modified":"2024-06-06T12:21:30","modified_gmt":"2024-06-06T09:21:30","slug":"dialogul-ca-prietenie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10672","title":{"rendered":"Dialogul ca prietenie"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Nici scriitorii propriu-zi\u0219i nu pun at\u00eeta miz\u0103 existen\u021bial\u0103 pe literatur\u0103 c\u00eet\u0103 pune Sanda Cordo\u0219, criticul cu cea mai generoas\u0103 inim\u0103 de la Lucian Raicu \u00eencoace. At\u00eet de generoas\u0103 \u00eenc\u00eet dac\u0103 e nevoit\u0103 s\u0103 anun\u021be un verdict negativ sufer\u0103 ea mai mult dec\u00eet autorul c\u0103ruia i-l d\u0103ruie\u0219te. \u0218i nici nu se poate spune c\u0103 ea \u201ed\u0103\u201d verdicte, \u00eentruc\u00eet o face cu at\u00eeta gra\u021bie \u0219i elegan\u021b\u0103, cu at\u00eeta compasiune \u0219i cu at\u00eeta protocol de \u00eembl\u00eenzire, \u00eenc\u00eet, de fapt, le \u201ed\u0103ruie\u0219te\u201d. Dup\u0103 cum era de a\u0219teptat de la doi scriitori, literatura \u0219i rostul ei general, dar mai ales rostul ei \u00een vie\u021bile lor, e tema care survine prima \u00een acest dialog \u2013 \u0218ansa de a privi pe fereastr\u0103<\/em>, Editura Avalon, Cluj, 2023 \u2013 pe care Ovidiu Pecican \u00eel define\u0219te drept \u201eun colocviu colegial \u0219i amical f\u0103r\u0103 program prealabil\u201d \u0219i-n care cei doi c\u0103l\u0103toresc spontan \u201ede la o tem\u0103 la alta\u201d. Dialogul s-a \u00eentins pe nu mai mai pu\u021bin de \u0219ase ani (2017-2023) \u0219i-i cu siguran\u021b\u0103 meritul lui Ovidiu c\u0103 el a ajuns la un fel de cap\u0103t (de\u0219i mai putea continua). M\u0103 \u0219i mir de tenacitatea afectuoas\u0103 a lui Ovidiu, c\u0103ci un dialog \u00eentre cei doi p\u0103rea greu de potrivit la caracterele lor opuse: Ovidiu e o uzin\u0103 \u00een frenezie (zice c-a publicat 62 de c\u0103r\u021bi p\u00een\u0103 la v\u00eersta de 60 de ani!), un polihistor care exerseaz\u0103 \u00een toate speciile scrisului (\u0219i nu doar literar, fiind \u201ela baz\u0103\u201d istoric), de nu \u00een toate speciile artei (mai pu\u021bin, probabil, \u00een coregrafie), \u00een vreme ce Sanda e un personaj de reverie, la care lentoarea ceremonialic\u0103 se vede \u0219i-n lectur\u0103, \u0219i-n scris \u0219i-n povestit. Dac-ar fi fost dup\u0103 ea, probabil \u0219i-ar fi ales o via\u021b\u0103 de vis\u0103toare. Dar cum-necum, au scos-o la cap\u0103t, \u00eentr-un schimb de confesiuni, dar \u0219i de eseuri pe teme de interes reciproc. E un dialog emo\u021bionant prin sinceritate, prin pasiunea confesiv\u0103, dar \u0219i unul substan\u021bial prin nivelul de reflec\u021bie \u0219i prin asumarea personal\u0103 a acesteia. Am\u00eendoi \u00ee\u0219i asum\u0103 riscul de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri esen\u021biale, verificate \u0219i prin lecturi, dar mai cu seam\u0103 prin propria experien\u021b\u0103, cu exuberan\u021bele, dar mai ales cu traumele lor \u0219i cu suferin\u021bele\/bolile \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite. \u00ce\u0219i pun \u00eentreb\u0103rile la modul cel mai inocent, risc\u00eend p\u00een\u0103 la patetism cu aerul lor candid, brutal \u0219i radical. Pe c\u00eet de emo\u021bionant \u0219i substan\u021bial, dialogul e, nu mai pu\u021bin, f\u0103cut din taclale de farmec \u2013 e ceea ce am\u00eendoi nici nu puteau evita.  <\/p>\n\n\n\n

De\u0219i \u021bintuit\u0103 acas\u0103 de boal\u0103 (sau poate cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet…), Sanda continu\u0103 cultul literaturii dovedit deja prin c\u0103r\u021bile ei \u0219i e tot mai convins\u0103 de impactul existen\u021bial al acesteia. Literatura a r\u0103mas pentru ea \u201eun \u00eenso\u021bitor privilegiat\u201d care \u2013 cel pu\u021bin \u00een cazul capodoperelor \u2013 \u201ene ofer\u0103 ad\u0103post\u201d. Desigur, nu orice fel de literatur\u0103, ci doar cea care produce \u201eperplexitate existen\u021bial\u0103 \u0219i zguduire l\u0103untric\u0103\u201d, aceea \u00een care \u201ese afl\u0103 o concentra\u021bie a vie\u021bii care provoac\u0103 o zguduire, o cutremurare, o bulversare interioar\u0103\u201d. \u201eFunc\u021bia existen\u021bial\u0103\u201d a literaturii e criteriul decisiv pentru Sanda \u0219i \u00een baza lui \u201ec\u0103r\u021bile au fost \u0219i continu\u0103 s\u0103 fie cruciale\u201d \u00een propria existen\u021b\u0103. \u00centr-at\u00eet de ad\u00eenc p\u0103trund ele \u00een via\u021ba Sandei \u00eenc\u00eet p\u00een\u0103 \u0219i cauzele propriei boli le-a identificat \u00een c\u0103r\u021bi \u2013 \u201ecauzele suflete\u0219ti\u201d, se-n\u021belege \u2013, nu \u00een spusele doctorilor. Dar \u0219i ea d\u0103 literaturii tot ce are de vreme ce simpla lectur\u0103 e o \u201epredare\u201d de sine: \u201em\u0103 predau c\u0103r\u021bii citite\u201d, zice Sanda. Se pred\u0103 \u0219i c\u00eend se preg\u0103te\u0219te pentru o opera\u021bie critic\u0103 ori exegetic\u0103, revenindu-\u0219i \u201eabia c\u00eend scriu\u201d. Dar \u0219i atunci cu inima \u00eenc\u0103 palpit\u00eend afectiv \u0219i str\u0103duindu-se s\u0103 fac\u0103 din critic\u0103 \u201eun act de comprehensiune a literaturii\u201d \u0219i comport\u00eendu-se \u201eca o cititoare care scrie\u201d. Chiar \u0219i opera\u021bia de evaluare \u2013 care nu poate fi, totu\u0219i, eludat\u0103 \u2013 este, pentru Sanda, \u201eparte a ata\u0219amentului, nu a m\u0103celului\u201d. A\u0219a c\u0103 respinge critica f\u0103cut\u0103 cu \u201ebisturiul \u0219i scalpelul\u201d propuse de Ovidiu. Iar dac\u0103 e musai s\u0103 uzeze de unul dintre ele, se \u201e\u00eentristeaz\u0103\u201d \u0219i n-are nici o satisfac\u021bie de pe urma unei \u201ejudec\u0103\u021bi aspre\u201d. Cu siguran\u021b\u0103, Sanda \u0219i-ar dori ca to\u021bi scriitorii s\u0103 fie produc\u0103tori de capodopere.<\/p>\n\n\n\n

Critica nu e \u00eens\u0103 o meserie de satisfac\u021bii \u0219i orice critic ajunge, c\u00eet poate el de repede, la \u201egustul de cenu\u0219\u0103\u201d al z\u0103d\u0103rniciei \u0219i inutilit\u0103\u021bii, nu trebuie neap\u0103rat s\u0103 se plimbe, ca Lovinescu, pe sub \u201eprocura\u021biile Vene\u021biei\u201d. \u0218i Sanda ajunge s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u201eaceast\u0103 experien\u021b\u0103 a nimicniciei\u201d, v\u0103z\u00eend c\u0103 numele ei aproape s-a volatilizat din pomenirile \u0219i pomelnicele literare. \u201eE pu\u021bin \u00eenfrico\u0219\u0103tor \u2013 zice ea \u2013 s\u0103 vezi numele t\u0103u \u0219ters de peste tot\u201d \u2013 mai ales c\u00eend e vorba de at\u00eeta devo\u021biune \u0219i competen\u021b\u0103 cum a etalat ea. Dar nu e vorba doar de m\u00eehnirea personal\u0103 venit\u0103 pe urma z\u0103d\u0103rniciei critice, ci mai degrab\u0103 de o dram\u0103 a literaturii ca institu\u021bie educativ\u0103. Snoava povestit\u0103 de Sanda, \u00een care pre\u0219edintele unei comisii ARACIS se declar\u0103 mul\u021bumit dac\u0103 profesorul a v\u0103zut doar filmul dup\u0103 Ultima noapte de dragoste, \u00eent\u00eeia noapte de r\u0103zboi, <\/em>f\u0103r\u0103 a mai citi \u0219i romanul, e mult mai relevant\u0103 pentru soarta \u0219colar\u0103 a literaturii. La urma urmei, cu toat\u0103 sup\u0103rarea, pre\u0219edintele are dreptatea lui. Nu ne-a spus oare Pierre Bayard, cu at\u00eeta inteligen\u021b\u0103 sclipitoare, cum s\u0103 vorbim despre o carte f\u0103r\u0103 a o citi? <\/em>\u0218i nu are David Lodge un personaj, titularul catedrei Shakespeare, care se laud\u0103 la un concurs de mari c\u0103r\u021bi necitite c\u0103 el n-a citit Hamlet<\/em>, ci a v\u0103zut doar filmul? S\u00eent, a\u0219adar, preceden\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Cele mai tulbur\u0103toare pagini ale dialogului, at\u00eet de sensibile \u00eenc\u00eet e o ofens\u0103 orice comentariu despre ele, s\u00eent cele dedicate \u201erela\u021biei\u201d celor doi \u201ecu durerea\u201d, de care ambii au parte din plin (Ovidiu pare doar a fi trecut prin ea, Sanda pare dedicat\u0103 ei definitiv). Am\u00eendoi \u00ee\u0219i pun problema suferin\u021bei personale ca semn al destinului \u0219i am\u00eendoi \u00eencearc\u0103 s\u0103 identifice motivele pentru care au fost ale\u0219i pentru aceast\u0103 experien\u021b\u0103. Ambii o v\u0103d, la modul religios, ca pe o pedeaps\u0103 pentru o vin\u0103 pe care nu \u0219i-o \u0219tiu, dar pe care se str\u0103duiesc s-o descopere. Suferin\u021ba are nevoie de un sens, la am\u00eendoi, \u0219i ea trebuie \u00eencadrat\u0103 \u00eentr-un sistem de pedepse aplicate de contabilii divini pentru vinov\u0103\u021bii aflate doar \u00een catastiful de sus. Ovidiu se vede \u201elovit indirect\u201d prin suferin\u021ba unei persoane apropiate, care-l \u201esubmineaz\u0103 \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 de nepus \u00een cuvinte\u201d. Suferin\u021ba celuilalt devine o vin\u0103 proprie pentru c\u0103 n-ai cum s-o alini. A\u0219a cum zicea prietenul Anei Blandiana, lituanul Imants Ziedonis, \u201eCea mai cumplit\u0103-i durerea str\u0103in\u0103.\/ Pe-a ta o mai \u00eenduri \u2013 nu-i prima oar\u0103…\u201d. Introspec\u021bia pe care \u0219i-o face Sanda pentru a c\u0103uta ra\u021biunile destinale ale propriei dureri e o pagin\u0103 mai dureroas\u0103 dec\u00eet o ran\u0103 activ\u0103. \u00cen c\u0103utarea vinov\u0103\u021biilor face un exerci\u021biu de-a binelea dostoievskian, reconstituind un catalog minu\u021bios al posibilelor culpe. \u201eNu m-am iubit\u201d, e una dintre acestea, \u0219i, drept consecin\u021b\u0103 \u201esunt (am fost) o neiubit\u0103\u201d. Analiza efectelor durerii, care scoate la iveal\u0103 partea \u201enoroioas\u0103\u201d a omului, transcende ecua\u021bia teologic\u0103 \u00een care e pus\u0103 suferin\u021ba. Sanda nici nu se pretinde \u00eens\u0103 abilitat\u0103 \u00een teologia suferin\u021bei (oricum, nici unul dintre ei nu ajunge la valorificarea ei ca \u201eprob\u0103\u201d, ci doar ca \u201epedeaps\u0103\u201d) \u0219i-\u0219i face p\u0103cate chiar \u0219i c\u00eend e modest\u0103 \u0219i crede c\u0103 Dumnezeu are \u0219i altceva de f\u0103cut \u201edec\u00eet s\u0103 se uite (s\u0103 asculte) la mine\u201d. Excesul acesta de modestie \u0219i umilin\u021b\u0103 e \u00eens\u0103 un p\u0103cat \u00eempotriva spiritului, c\u0103ci pune \u00een dubiu dou\u0103 atribute definitorii ale divinit\u0103\u021bii: atotputernicia \u0219i atotprezen\u021ba. Dar am\u00eendoi interlocutorii se str\u0103duiesc tot mereu s\u0103 \u021bin\u0103 un ton senin al conversa\u021biei \u0219i s\u0103 nu se lase prin\u0219i \u00een capcana autocomp\u0103timirii.<\/p>\n\n\n\n

Pagini de \u00eenalt\u0103 temperatur\u0103 afectiv\u0103 dedic\u0103 fiecare prietenilor \u2013 \u0219i profesorilor \u2013 care s-au dus din aceast\u0103 lume, f\u0103c\u00eendu-le fiec\u0103ruia din \u201eechipa cu care trecem prin lume\u201d c\u00eete un portret efervescent. Nu lipsesc din partitura colocviului amintirile, comune sau nu, pu\u021bine din copil\u0103ria \u0219i adolescen\u021ba fiec\u0103ruia, mai multe din etapa de la \u201eEchinox\u201d \u0219i din perioada de dup\u0103 \u201890. Soarta Clujului \u0219i a Rom\u00e2niei au \u0219i ele parte de reflec\u021bii acute, mai optimiste la Ovidiu \u2013 care crede c\u0103 trecem printr-un nou \u201epa\u0219optism\u201d, doar c\u0103 acum mai handicapat \u2013, mai amare la Sanda, pentru care Rom\u00e2nia e \u201eo \u021bar\u0103 \u00eenc\u0103 t\u00een\u0103r\u0103 […] \u0219i foarte obosit\u0103\u201d, \u201eo \u021bar\u0103 f\u0103r\u0103 orizont \u0219i f\u0103r\u0103 proiecte\u201d. Trec\u00eend de la una la alta, Sanda \u0219i Ovidiu au purtat un dialog pasionant, de euforie a ideilor \u0219i de empatie confesiv\u0103. O carte \u00eenc\u00eent\u0103toare, de verv\u0103 \u0219i durere deopotriv\u0103. Dar greu de citit \u2013 \u0219i cu inim\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 inim\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Carnete critice de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10673,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376,52],"tags":[82,375,2145],"coauthors":[1120],"class_list":["post-10672","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","category-rubrici","tag-al-cistelecan","tag-carnete-critice","tag-nr-2-3-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/06\/Sanda.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10672","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10672"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10672\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10675,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10672\/revisions\/10675"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10673"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10672"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10672"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10672"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10672"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}