{"id":10660,"date":"2024-06-04T12:33:54","date_gmt":"2024-06-04T09:33:54","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10660"},"modified":"2024-06-04T12:34:03","modified_gmt":"2024-06-04T09:34:03","slug":"tipatul-si-pustiul-de-sine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10660","title":{"rendered":"\u021aip\u0103tul \u0219i pustiul de sine"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Roger Scruton, Sufletul lumii<\/em>, Humanitas, 2023 (274 pag.). Traducere din englez\u0103 de Andreea E\u0219anu<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Sufletul lumii<\/em> nu face excep\u021bie. \u0218i cartea de fa\u021b\u0103 exceleaz\u0103 prin profunzime \u0219i mai ales prin ata\u0219amentul autorului fa\u021b\u0103 de proiectul s\u0103u spiritual. Ca \u0219i atunci c\u00e2nd se refer\u0103 la art\u0103, la educa\u021bie, la sexualitate sau la politic\u0103, \u0219i de data aceasta, c\u00e2nd abordeaz\u0103 chestiunea rela\u021biei dintre om \u0219i Dumnezeu, Roger Scruton impresioneaz\u0103 prin capacitatea de a-\u0219i pune g\u00e2ndurile \u00eentr-un tablou sau pe o scen\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t cititorul s\u0103 fie p\u0103rta\u0219ul unui spectacol prin care g\u00e2ndul \u00ee\u0219i pune singur la \u00eencercare limitele. Nu o face \u00eentr-un orizont al op\u021biunilor oarbe, ci, a\u0219a cum spuneam, dovede\u0219te un anume ata\u0219ament, o asumare doctrinar\u0103 explicit\u0103 \u2013 cea conservatoare (cei ce doresc s\u0103 se dumireasc\u0103 \u00eentru totul, sunt invita\u021bi s\u0103 citeasc\u0103 Foloasele pesimismului \u0219i pericolul falsei speran\u021be<\/em>, Humanitas, 2022).<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 ar fi s\u0103 indic\u0103m un punct de pornire pentru Sufletul lumii<\/em>, atunci acesta ar putea fi g\u0103sit \u00een partea final\u0103 a unei fraze mai lungi care aduce \u00een discu\u021bie consecin\u021bele ipotezei c\u0103 lumea noastr\u0103 vie (Lebenswelt<\/em>) s-ar putea dispensa de tot ceea ce constituie transcendentalul, inclusiv ideea de Dumnezeu \u0219i cea de credin\u021b\u0103. \u00cen aceast\u0103 situa\u021bie, spune Roger Scruton, dac\u0103 teoria evolu\u021bionist\u0103, a adapt\u0103rii omului la mediu \u0219i la necesit\u0103\u021bile obiective ale traiului cotidian, ar constitui singura miz\u0103 a umanului \u0219i a fundamentelor generative ale omenirii, ei bine, \u00eentr-o asemenea \u00eemprejurare, noi, cu to\u021bii, \u201enu suntem cu adev\u0103rat acas\u0103<\/em>\u201d. Tot ceea ce \u00eentreprinde filosoful englez este epopeicul efort de-a ajunge, de-a identifica acel loc, acel ceva ce ne face s\u0103 ne sim\u021bim acas\u0103. Dar efortul acesta nu este nimic altceva dec\u00e2t ambi\u021bia unui erudit conservator (ca mentalitate) de-a reinstala \u00eentr-o lume secularizat\u0103 posibilitatea asum\u0103rii lui Dumnezeu, nu ca existen\u021b\u0103 neap\u0103rat, ci m\u0103car ca un ecou t\u00e2rziu (dar \u00eenc\u0103 nu tardiv) al tradi\u021biilor, miturilor fondatoare \u0219i tr\u0103irilor conectate intim la transcendent. Trebuie s\u0103 admitem c\u0103 tentativa cu pricina este una st\u00e2njenitoare, delicat\u0103, poate, \u00eentr-un context al fulminan\u021bei scientiste, al \u00eencrederii absolute \u00een tehnologism \u0219i al \u00eemprejur\u0103rii \u00een care fericirea ar fi posibil\u0103 ast\u0103zi doar ca trai lesnicios, sedat de confortul oferit cu generozitate de puzderia device<\/em>-urilor. Percep\u021bia public\u0103 este aceea c\u0103 Dumnezeu a ajuns un \u201econcept\u201d fastidios, cu totul dep\u0103\u0219it, ba chiar sup\u0103r\u0103tor, \u00een contrasens cu str\u0103daniile noastre aureolate de izb\u00e2nzile \u0219tiin\u021bei \u0219i cutezan\u021bele cercet\u0103rilor multidisciplinare. A-l iubi, insist\u0103 autorul, \u201e\u00eenseamn\u0103 s\u0103 iube\u0219ti o absen\u021b\u0103, iar aceast\u0103 absen\u021b\u0103 ne devine prezent\u0103 \u00een Cristos, persoana a c\u0103rei fiin\u021b\u0103 este \u0219i o negare de sine<\/em>\u201d (p. 101-102). \u00cen Parabolele lui Isus<\/em>, Andrei Ple\u0219u propune ceva similar atunci c\u00e2nd evoc\u0103 impacien\u021ba creaturii de a-\u0219i \u00eent\u00e2lni Creatorul: \u201eDumnezeu este <\/em>absen\u021ba care devine prezen\u021b\u0103 prin a\u0219teptarea ta. \/…\/ Prin a\u0219teptare, e\u0219ti, \u00eentr-un anumit sens, creatorul Creatorului t\u0103u<\/em>\u201d. <\/p>\n\n\n\n

Sfid\u00e2nd trendul, Sufletul lumii<\/em> propune o lectur\u0103 celui dispus s\u0103 adaste \u00een zona demult abandonat\u0103 a spiritului religios, spirit condamnat cu totul la rizibil \u0219i amendat copios de elitele ce definesc credin\u021ba drept un paseism retardat. Cei ce clameaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la r\u0103gu\u0219ire \u201eVoi progresul \u0219i nimic alt dec\u00e2t progresul<\/em>\u201d nu are rost s\u0103-\u0219i iroseasc\u0103 timpul citind o carte ce li se va p\u0103rea plictisitoare, chiar indigest\u0103. C\u0103ci lumea lui Roger Scruton este una ce refuz\u0103 reduc\u021bionismul pozitivist, \u00een acord cu care tot ce exist\u0103 este vizibil \u0219i strict natural, c\u0103 nimic nu ne dep\u0103\u0219e\u0219te capacitatea de analiz\u0103 \u0219i de punere \u00een schem\u0103 logic\u0103. Dimpotriv\u0103, tr\u0103im \u00een lume \u00eentr-o modalitate ce dep\u0103\u0219e\u0219te capacitatea explicativ\u0103 a \u0219tiin\u021bei. R\u0103m\u00e2ne un rest. Ceva nu poate \u0219i m\u0103surat \u0219i cartografiat, iar acel ceva este perceput c\u00e2t se poate de subtil de c\u0103tre eseist, printr-o trimitere la o pictur\u0103 celebr\u0103 \u2013 z\u00e2mbetul Monei Lisa nu poate fi descifrat prin analiza chimic\u0103 a pigmen\u021bilor utiliza\u021bi de artist, ci st\u0103ruie doar \u00een percep\u021bia aproape extaziat\u0103 a privitorului, drept pentru care realitatea lumii tr\u0103ite \u00ee\u0219i are originea \u00een substan\u021ba aparent\u0103 \u0219i-n simulacrul z\u00e2mbetului femeii de pe p\u00e2nz\u0103, ce nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 ne intrige. E limpede, f\u0103r\u0103 pigmen\u021bi, z\u00e2mbetul nu ar fi fost cu putin\u021b\u0103 s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la noi, dar f\u0103r\u0103 capacitatea noastr\u0103 de-a ne l\u0103sa sedu\u0219i de frumuse\u021be \u0219i de mister, utilizarea acelui pigment ar fi fost cu totul zadarnic\u0103. Concluzia vine firesc \u201ePentru c\u0103 suntem subiec\u021bi, lumea se uit\u0103 \u00eenapoi la noi cu o privire \u00eentreb\u0103toare, iar noi r\u0103spundem organiz\u00e2nd-o \u0219i conceptualiz\u00e2nd-o \u00een alte moduri dec\u00e2t cele promovate de \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>\u201d (p. 183).<\/p>\n\n\n\n

\n

O anumit\u0103 limpezime a ideilor expuse, arta argument\u0103rii \u0219i \u00eenl\u0103n\u021buirea g\u00e2ndurilor \u00eentr-o ram\u0103 speculativ\u0103 capabil\u0103 s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia, mai precis s\u0103 nu st\u00e2rneasc\u0103 un eventual c\u0103scat, sunt toate ingrediente ce dau un specific acestei c\u0103r\u021bi, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a ie\u0219i din tiparul g\u00e2nditorului \u0219i profesorului, at\u00e2t de bine cunoscut \u0219i verificat cu asupra de m\u0103sur\u0103, un veritabil brand livresc, o marc\u0103 \u00eenregistrat\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Nu suntem \u00een fa\u021ba unui gest stupid, anume acela de a respinge \u0219tiin\u021ba, de a dezavua civiliza\u021bia, de a propune revenirea la o lume de dinainte de tehnologie. Roger Scruton nu are astfel de porniri, ci e perfect con\u0219tient de mizele vremurilor noastre. Numai c\u0103 nu e dispus s\u0103 se opreasc\u0103 acolo unde \u0219tiin\u021ba ne duce cu temeritate \u0219i-o neasemuit\u0103 vanitate. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, capitolul final (\u00cen c\u0103utarea lui Dumnezeu<\/em>) readuce discu\u021bia acolo unde a \u00eenceput, preciz\u00e2nd c\u0103 avem \u00een fa\u021b\u0103 o carte despre \u201esubiec\u021bii con\u0219tien\u021bi de sine \u0219i de lumea lor<\/em>\u201d, adic\u0103 o lume aflat\u0103 \u201e\u00een spatele negocierilor noastre zilnice<\/em>\u201d, nestrivit\u0103 de banalitate \u0219i de acel derizoriu care d\u0103 sens de\u0219ert\u0103ciunii, neresemnat\u0103 de starea sa de obiectualitate, ci mereu r\u0103zvr\u0103tit\u0103 \u00een numele unei subiectivit\u0103\u021bi ce se caut\u0103, prob\u00e2ndu-\u0219i mereu tenta\u021bia spre sacru, spre absolutul aflat, spune autorul, \u00eentre crea\u021bie \u0219i distrugere. Parabolic, lumea vizat\u0103, cea care conteaz\u0103 cu adev\u0103rat, nu este aceea a contractelor<\/em>, a \u00een\u021belegerilor parafate prin lege, ci una a leg\u0103mintelor<\/em>, nu a tranzac\u021biilor<\/em>, ci a jur\u0103mintelor<\/em>. Sugestia este una puternic\u0103, trimi\u021b\u00e2nd spre realit\u0103\u021bile veterotestamentare \u0219i spre rela\u021bia aproape fizic\u0103 dintre Creator \u0219i creatur\u0103, o rela\u021bie prin care sacrul este instituit ca realitate ascuns\u0103, ritualic\u0103, discret\u0103, dar pl\u0103smuitoare de sens pentru via\u021ba altminteri absurd\u0103 a unei fiin\u021be destinat\u0103, inexorabil, mor\u021bii. Prin invocarea riturilor de trecere, a tabuurilor sau a transgresiunilor, a discu\u021biei \u00een jurul no\u021biunii de sacer<\/em> \u0219i prin precizarea \u00eenc\u0103rc\u0103turii magice din actul sacrificial, Roger Scruton \u00eel aduce \u00een orizontul discursului s\u0103u pe Ren\u00e9 Girard (Violen\u021ba \u0219i sacrul<\/em>) \u0219i argumenteaz\u0103 \u00een plus \u00een favoarea a ceva aflat dincolo de cunoa\u0219terea pozitiv\u0103, aceast\u0103 marot\u0103 \u0219i gloriol\u0103 a modernit\u0103\u021bii. De asemenea, apropierea de filosofia lui Lucian Blaga este limpede afi\u0219at\u0103 atunci c\u00e2nd formuleaz\u0103 condi\u021bia de existen\u021b\u0103 a credin\u021bei, c\u00e2t\u0103 vreme aceasta \u201ene \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 tr\u0103im cu mistere, f\u0103r\u0103 a \u00eencerca s\u0103 le elucid\u0103m, pentru c\u0103 elucid\u00e2ndu-le putem ajunge s\u0103 \u0219tergem chipul lumii<\/em>\u201d (p. 250). Un chip c\u00e2t o corol\u0103 de minuni<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Sufletul lumii<\/em> nu este un pariu al autorului cu o tem\u0103 g\u00e2ndit\u0103 pe \u00eendelete, urzit\u0103 exclusiv la masa de scris, iar mai apoi transpus\u0103 \u00een text. Cartea are o istorie prealabil\u0103. Ini\u021bial, Roger Scruton a sus\u021binut, \u00een anul 2011, mai multe conferin\u021be la Facultatea de Studii Teologice a Universit\u0103\u021bii din Cambridge, acestea constituind \u201ematerialul\u201d cuprins \u00eentre copertele volumului de fa\u021b\u0103. De aici, inevitabile urm\u0103ri nu doar stilistice, respectiv o anumit\u0103 not\u0103 de colocvialitate, o structur\u0103 a discursului ce tr\u0103deaz\u0103 oralitatea, ci \u0219i de con\u021binut. Autorul mizeaz\u0103 pe o anume captatio<\/em>, pe seducerea unei audien\u021be, \u00eenainte de seducerea eventualului cititor. O anumit\u0103 limpezime a ideilor expuse, arta argument\u0103rii \u0219i \u00eenl\u0103n\u021buirea g\u00e2ndurilor \u00eentr-o ram\u0103 speculativ\u0103 capabil\u0103 s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia, mai precis s\u0103 nu st\u00e2rneasc\u0103 un eventual c\u0103scat, sunt toate ingrediente ce dau un specific acestei c\u0103r\u021bi, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a ie\u0219i din tiparul g\u00e2nditorului \u0219i profesorului, at\u00e2t de bine cunoscut \u0219i verificat cu asupra de m\u0103sur\u0103, un veritabil brand livresc, o marc\u0103 \u00eenregistrat\u0103. Intarsiile ce induc sugestia oralit\u0103\u021bii nu atenueaz\u0103 tensiunea reflexiv\u0103 a expunerii, nu superficializeaz\u0103 abordarea unei teme cu care s-au confruntat cele mai luminate min\u021bi din toate timpurile \u2013 lumea \u0219i componenta ei divin\u0103, omul \u0219i transcendentul, posibilitatea de existen\u021b\u0103 a lui Dumnezeu dincolo de lumea ce nu \u00eel con\u021bine \u0219i de timpul ce nu \u00eel cuprinde. \u00cen plus, filosoful englez are de \u00eenfruntat \u0219i inactualitatea unui subiect aruncat de mult\u0103 vreme la co\u0219ul cu de\u0219euri al preocup\u0103rilor preaomene\u0219ti. Dup\u0103 spusa lui Nietzsche, omenirea \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te cu exultan\u021b\u0103 decaden\u021ba<\/em>. A g\u00e2ndi la ideea de Dumnezeu, chiar nu mai renteaz\u0103 deloc! Lumea nu mai pare s\u0103 aib\u0103 un suflet, pentru c\u0103 nu i-ar mai folosi la ceva. Alte cele ne muncesc g\u00e2ndurile \u0219i inten\u021biile…<\/p>\n\n\n\n

Pornit \u00een cercet\u0103rile sale, evident, f\u0103r\u0103 a sconta pe rezultate menit\u0103 s\u0103-l readuc\u0103 pe Dumnezeu \u00een orizontul preocup\u0103rilor noastre, eseistul propune un ghid referen\u021bial. Astfel, unul dintre conceptele utilizate este cel de inten\u021bionalitate<\/em>, recoltat din filosofia lui Brentano, mai apoi reformulat ca inten\u021bionalitate extins\u0103<\/em>, adic\u0103 desf\u0103\u0219urat la scara vie\u021bii umane ca rela\u021bie dintre Eu \u0219i Tu, fundamental\u0103 \u00een tentativa de a descifra misterul existen\u021bei de tip uman, un mister \u00een care poate fi detectat\u0103 prezen\u021ba ca absen\u021b\u0103 a divinului. Un alt concept este cel de dualism cognitiv<\/em> (raportul explica\u021bie-\u00een\u021belegere), practic \u00een jurul acestuia desf\u0103\u0219ur\u00e2ndu-se \u00eentregul expozeu conotat de g\u00e2ndul incomensurabilit\u0103\u021bii. \u0218tiin\u021ba, biologismul evolutiv, teoria adapta\u021bionist\u0103 sunt toate aspecte care explic\u0103 lumea noastr\u0103, dar nu o pot epuiza \u0219i nu-i pot da o \u00een\u021belegere plauzibil\u0103 dec\u00e2t accept\u00e2nd ideea transcendentului. Doar apel\u00e2nd la transcendent se poate \u00eemplini o doctrin\u0103 coerent\u0103 privind umanitatea, altfel totul r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la nivelul unor semnifica\u021bii ce nu mai apuc\u0103 s\u0103 coaguleze un sens. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, saltul de la individ la persoan\u0103 \u0219i elaborarea unei filosofii cu iz personalist<\/em>, ce ni-i poate aduce \u00een memorie pe Nikolai Berdiaev sau pe Emmanuel Mounier, completeaz\u0103 tabloul conceptual. Persoana este cea care are atributele maximale ale fiin\u021bei: \u201eLumea uman\u0103, ordonat\u0103 de con\u0219tientizarea la persoana \u00eent\u00e2i, iese din ordinea naturii, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd incomensurabil\u0103 \u00een raport cu ea<\/em>\u201d (p. 108). Chipul persoanei este locul \u00een care \u201esinele \u0219i carnea se contopesc<\/em>\u201d, iar z\u00e2mbetul, s\u0103rutul, privirea, poate \u0219i lacrima, dau sens deplin unei perspective umane ce nu se consum\u0103 \u00een reduc\u021bionismul teoriilor evolu\u021bioniste. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, fraza final\u0103 \u00eenchide un discurs fa\u021b\u0103 de care po\u021bi fi sceptic, dar pe care nu-l po\u021bi sfida: \u201eVia\u021ba \u00een rug\u0103ciune ne salveaz\u0103 de la c\u0103dere \u0219i ne preg\u0103te\u0219te pentru o moarte pe care o putem \u00een\u021belege ca r\u0103scump\u0103rare, pentru c\u0103 ne une\u0219te cu sufletul lumii<\/em>\u201d (p. 266). E limpede c\u0103 sun\u0103 ca un \u021bip\u0103t \u00een pustiu. \u00cen pustiul din noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":10661,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,2145],"coauthors":[1201],"class_list":["post-10660","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-2-3-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/06\/Scruton.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10660","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10660"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10660\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10662,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10660\/revisions\/10662"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10661"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10660"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10660"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10660"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10660"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}