{"id":10584,"date":"2024-05-30T13:42:46","date_gmt":"2024-05-30T10:42:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10584"},"modified":"2024-05-30T17:20:46","modified_gmt":"2024-05-30T14:20:46","slug":"gara-pentru-personaje","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10584","title":{"rendered":"Gar\u0103 pentru personaje"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Asemenea multor alte familii, \u0219i noi ne-am luat obiceiul de a vizita Gara central\u0103 a ora\u0219ului (Oradea) pentru a-l bucura pe Hugo, cel mai t\u00e2n\u0103r membru al casei, at\u00e2t de entuziasmat s\u0103 vad\u0103 cele dou\u0103 locomotive cu abur, anume, Locomotiva 142.044, fabricat\u0103, a\u0219a cum precizeaz\u0103 datele electronice, \u00een 1938 la Re\u0219i\u021ba, cu o \u201eiu\u021beal\u0103 maxim\u0103\u201d de 110 km\/h, respectiv, \u201esora ei mai mic\u0103\u201d, Locomotiva 230.142, fabricat\u0103 la uzinele Malaxa, din Bucure\u0219ti, \u00een 1932, put\u00e2nd atinge viteza maxim\u0103 de 100 km\/h (vezi 2020, Ghid local, Oradea<\/em>); ambele se afl\u0103 \u00een custodia \u201eAsocia\u021biei Prietenii Locomotivelor cu abur, Oradea\u201d, al c\u0103rei scop este, conform surselor publicate, \u201erestaurarea \u0219i \u00eentre\u021binerea locomotivelor cu aburi \u0219i a altor mijloace de transport sau de natur\u0103 tehnic\u0103\u201d. Interesul curio\u0219ilor ca noi este \u0219i pentru trenurile active din gar\u0103, viu colorate, cu un \u0219uierat moderat \u0219i cu, e adev\u0103rat, mai pu\u021bini c\u0103l\u0103tori \u00een zilele de azi, c\u00e2nd exist\u0103 at\u00e2tea alternative la c\u0103l\u0103toria feroviar\u0103 (avionul autocarul, microbuzul, automobilul etc.), dar \u0219i pentru gara \u00een sine, acest \u201ereper al spa\u021biului urban \u0219i al sociabilit\u0103\u021bilor timpurilor moderne\u201d (M\u00e2rza, 2020: 29), care exist\u0103 aproape peste tot, \u00een ora\u0219e, or\u0103\u0219ele, sau mediul rural (haltele). Majoritatea autorilor de romane decid s\u0103 \u00ee\u0219i trimit\u0103 personajele la gar\u0103 pentru a le oferi acestora experien\u021ba unui spa\u021biu care poate deveni un simbol al practicilor locului unde ele evolueaz\u0103 pe parcursul nara\u021biunii \u0219i unde \u00ee\u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219esc condi\u021bia identitar\u0103; este o experien\u021b\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103 de promisiunile \u0219i inten\u021biile unor momente prezente sau viitoare, generate de rolul protagoni\u0219tilor \u00een economia romanului, c\u0103ci gara \u201epoate fi un loc unde \u00eencepe c\u0103l\u0103toria cu trenul sau se ajunge la destina\u021bie\u201d (77).<\/p>\n\n\n\n

Locuri unde se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 un num\u0103r de repere spa\u021biale care marcheaz\u0103 existen\u021ba noastr\u0103 cotidian\u0103. printre ele num\u0103r\u00e2ndu-se domiciliul sau re\u0219edin\u021ba, locul de munc\u0103, strada, vecin\u0103tatea casei, repere fundamentale \u00een cartografierea func\u021bional\u0103 a rutinei de fiecare zi \u0219i \u00een individualizarea unei persoane\/a unui personaj prin asocierea cu un loc \u0219i o activitate caracteristic\u0103 acestuia. Se consider\u0103 c\u0103 \u0219i gara poate fi al\u0103turat\u0103 acestui segment spa\u021bial, de\u0219i nu reprezint\u0103 un loc definitoriu pentru un individ obi\u0219nuit \u0219i nu face parte din rutina sa zilnic\u0103, pentru c\u0103, \u00een accep\u021biunea comun\u0103, ea a devenit un loc simbolic, mai cu seam\u0103 \u00een localit\u0103\u021bile unde nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic \u0219i unde \u201elumea venea la gar\u0103 cu speran\u021ba c\u0103 doar aici se putea \u00eent\u00e2mpla ceva, fiind singurul punct de contact cu posibilul \u0219i imprevizibilul\u201d, gara transform\u00e2ndu-se \u00een \u201elocul de \u00eent\u00e2lnire cu cunoscu\u021bii \u0219i cu universul necunoscut, loc de tangen\u021b\u0103 cu o lume misterioas\u0103\u201d (Botez et al., 1977: 413); este un sentiment \u00eencercat deopotriv\u0103 de personajul Henry James \u00een noua gar\u0103 din Boston care \u201ei se p\u0103rea o celebrare a epocii moderne. Arhitectura era nobil\u0103, iar \u00eentreaga configura\u021bie mustea de bun-sim\u021b: c\u0103l\u0103torii nu erau obliga\u021bi s\u0103 a\u0219tepte \u00een frig \u0219i umezeal\u0103 ca \u00een g\u0103rile mari \u0219i mici din Londra. Aici coborai pe ramp\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een\u0103untrul<\/em> uria\u0219ei construc\u021bii, iar trenul oprea la un peron  \u00eenc\u0103lzit \u0219i bine aerisit\u201d (Simmons, 2015: 584), c\u00e2t \u0219i de t\u00e2n\u0103ra Florence Darrow, \u00een timp ce st\u0103tea pe peronul g\u0103rii Hudson \u0219i se uita cum trenul din care cobor\u00e2se \u201ese \u00eendep\u0103rta cu mai mult\u0103 for\u021b\u0103 \u0219i violen\u021b\u0103 dec\u00e2t \u00ee\u0219i \u00eenchipuise c\u0103 o putea face. \u00cen urma lui se \u00een\u0103l\u021ba un v\u00e2rtej de frunze \u0219i ambalaje de m\u00e2ncare, apoi toate revenir\u0103 la locul lor, parc\u0103 oft\u00e2nd.\u201d (Andrews, 2022: 81)<\/p>\n\n\n\n

Experien\u021ba c\u0103l\u0103toriei cu trenul \u0219i a ambientului feroviar sunt componente ale unor spa\u021bii traversate de povestiri, cel mai adesea descoperite de autori \u0219i reconfigurate pentru personajele lor, astfel \u00eenc\u00e2t aceste nara\u021biuni s\u0103 contribuie pe de o parte, la aproprierea acestui spa\u021biu de c\u0103tre protagoni\u0219tii lor \u0219i, pe de alt\u0103 parte, la ie\u0219irea lor \u201edin simplul raport de dominare a acestuia.\u201d (vezi Mihali, 2001: 164)<\/p>\n\n\n\n

Examin\u00e2nd peisajul feroviar<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Gara, cu prec\u0103dere \u00een ora\u0219ele mari, are o prezen\u021b\u0103 fizic\u0103 deosebit\u0103, impun\u0103toare, complex\u0103, c\u0103ci este perceput\u0103 ca o poart\u0103 de intrare \u00een acel ora\u0219 \u0219i ca o simbolic\u0103 vitrin\u0103 a \u201eproiectului feroviar \u00een con\u0219tiin\u021ba public\u0103\u201d (M\u00e2rza, 2020: 30); ea \u00eenchide o lume ce func\u021bioneaz\u0103 perfect \u00een limitele regulilor ei, numeroase, precise, cel mai adesea uimitoare pentru privitorul\/utilizatorul ei, a\u0219a cum o descoper\u0103 Emmett Watson c\u00e2nd \u00ee\u0219i detaliaz\u0103 c\u0103l\u0103toria clandestin\u0103 de la Lewis, Nebraska, la New York: \u201eLiniile de c\u0103l\u0103tori \u0219i de marf\u0103 erau adiacente, se aflau cu spatele una de cealalt\u0103. A\u0219a c\u0103, de\u0219i terminalele lor se aflau la doar c\u00e2teva sute de metri distan\u021b\u0103, pentru a ajunge de la o intrare la  alta trebuia s\u0103 ocole\u0219ti mai bine de un kilometru (…). \u00cen timp ce sta\u021bia de c\u0103l\u0103tori era doar suficient de mare pentru a g\u0103zdui cele c\u00e2teva sute de c\u0103l\u0103tori care soseau sau plecau \u00eentr-o zi  din acest ora\u0219 (…), sta\u021bia de m\u0103rfuri se \u00eentindea pe o suprafa\u021b\u0103 de cinci acri \u0219i cuprindea o curte de recep\u021bie, o curte de manevr\u0103, cabine, birouri \u0219i zone de \u00eentre\u021binere, dar mai ales, vagoane de marf\u0103. Sute. Rectilinii \u0219i de culoare ruginie, erau aliniate cap la cap, r\u00e2nd dup\u0103 r\u00e2nd, aproape c\u00e2t vedeai cu ochii. \u0218i, indiferent dac\u0103 erau a\u0219ezate pentru a se \u00eendrepta spre est sau vest, spre nord sau sud, \u00eenc\u0103rcate sau goale, erau exact a\u0219a cum ar fi trebuit s\u0103-i spun\u0103 sim\u021bul practic c\u0103 sunt:  anonime \u0219i interschimbabile.\u201d (Towels, 2023:18)<\/p>\n\n\n\n

Orice sta\u021bie feroviar\u0103 poate fi perceput\u0103 ca un spa\u021biu important al socializ\u0103rii \u0219i un reper care personalizeaz\u0103 comunitatea \u0219i institu\u021bia pe care le reprezint\u0103 at\u00e2t prin arhitectura ei, c\u00e2t \u0219i prin atmosfera \u0219i oamenii care \u00eei dau via\u021b\u0103; este unanim acceptat\u0103 ideea c\u0103 \u201etrenul, peronul, gara, peisajul traversat sunt locuri unde se pot face interesante observa\u021bii de ordin cultural, social, etnografic\u201d (M\u00e2rza, 2020: 191), a\u0219a cum face \u0219i Sebastian Dron, \u00eenv\u0103luit de mul\u021bimea de c\u0103l\u0103tori \u0219i ame\u021bit de forfota \u0219i vacarmul g\u0103rii bucure\u0219tene (de Nord) din secolul al XIX-lea, \u00een \u00eencercarea sa de a autentifica\/identifica particularit\u0103\u021bile acestui loc; \u201eDomni \u0219i doamne, elegant \u00eembr\u0103ca\u021bi (…) \u00eencercau s\u0103 nu se ating\u0103 de b\u0103rba\u021bii \u00een sumane purt\u00e2nd paporni\u021be pline ochi cu br\u00e2nz\u0103, funii de ceap\u0103, sl\u0103nin\u0103, de \u021b\u0103r\u0103ncile care \u021bineau \u00een fiecare m\u00e2n\u0103 c\u00e2te dou\u0103-trei ra\u021be mole\u0219ite (…). Ceferi\u0219ti f\u0103ceau semne cu stegule\u021be sau suflau din r\u0103sputeri \u00een fluiere, poli\u021bi\u0219ti alergau transpira\u021bi dup\u0103 vagabonzi (…), hamali se opinteau sub povara unor geamantane burduh\u0103noase, cer\u0219etori se t\u00e2nguiau cu speran\u021ba de a primi c\u00e2\u021biva b\u0103nu\u021bi, flor\u0103rese agitau buchete ofilite (…), v\u00e2nz\u0103tori ambulan\u021bi se strecurau cu t\u0103vi \u00eenc\u0103rcate cu gust\u0103ri de o culoare dubioas\u0103 (…), lustragii b\u0103teau cu dosul periilor \u00een l\u0103di\u021bele lor, ca s\u0103-\u0219i atrag\u0103 clien\u021bii, patrule militare controlau actele unor osta\u0219i pentru a vedea dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r erau \u00een permisie, b\u0103ie\u021bandri se \u00eencurcau \u00een picioarele tuturor strig\u00e2nd titlurile unor ziare abia ie\u0219ite de sub tipar (…), un fla\u0219netar \u00eenv\u00e2rtea \u00een zadar manivela aparatului s\u0103u.\u201d (Arion, 2018: 45)<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, c\u00e2nd un personaj ajunge \u00eentr-o gar\u0103, el este, \u00eentr-un fel, imersat \u00eentr-un mediu bine dimensionat, traversat de oameni \u0219i de pove\u0219tile lor, treptat dezv\u0103luite \u00een perindarea lor prin compartimentele acesteia \u2013 peronul, casa de bilete, sala de a\u0219teptare, restaurantul, chio\u0219cul de ziare \u2013, \u0219i printre cei care apar\u021bin personalului feroviar \u2013 conductor, \u0219ef de gar\u0103, acar etc. \u2013 sau unuia adiacent acestuia \u2013 v\u00e2nz\u0103tori de bilete, hamali, poli\u021bi\u0219ti, func\u021bionari ai po\u0219tei \u0219i v\u0103mii, revizori de pa\u0219apoarte, to\u021bi ace\u0219tia fiind angaja\u021bi \u00een asigurarea func\u021bionalit\u0103\u021bii institu\u021biei \u0219i a serviciilor oferite aici. Protagoni\u0219tii (dar \u0219i cititorii aten\u021bi) realizeaz\u0103, cu destul\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103, c\u0103 orice gar\u0103 este \u201eun loc practicat\u201d care poate produce alte multe \u201espa\u021bii \u00een func\u021bie de uzajul care se d\u0103 elementelor care \u00eel compun\u201d (Mihali, 2001: 83), cum ar fi cel de spa\u021biu comercial sau de divertisment, \u0219i, de asemenea,  c\u0103 orice c\u0103l\u0103torie cu trenul ascunde o lume \u00eentreag\u0103 format\u0103 din peisaje \u0219i oameni, conecta\u021bi prin experien\u021ba feroviar\u0103 aleas\u0103 de autorii lor, a\u0219a cum vor afla fra\u021bii Emmet \u0219i Billy Watson la prima lor aventur\u0103 pe calea ferat\u0103: \u201eC\u00e2nd intraser\u0103 \u00een sta\u021bia de c\u0103l\u0103tori, Billy f\u0103cuse ochi mari, observ\u00e2nd tavanele \u00eenalte \u0219i ghi\u0219eele, cafeneaua, lustruitorul de pantofi \u0219i chio\u0219cul de ziare (…). O mul\u021bime de oameni vin \u0219i pleac\u0103, to\u021bi str\u0103ini.\u201d (Towels, 2023: 183)<\/p>\n\n\n\n

Pentru majoritatea cititorilor, cred, observarea atent\u0103 a unui peisaj feroviar prin persoanele, respectiv, personajele care \u00eel anim\u0103, se transform\u0103 \u00eentr-un moment de reflec\u021bie asupra unei realit\u0103\u021bi fizice dar \u0219i mentale, reprezenta\u021bionale, care este c\u0103l\u0103toria cu trenul, tr\u0103it\u0103 ca \u201eprilej \u0219i timp pentru medita\u021bie \u0219i \u00eenc\u00e2ntare\u201d, c\u0103ci, trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem, trenul \u0219i gara cu p\u0103r\u021bile ei componente, \u201ealimenteaz\u0103 nostalgii \u0219i creeaz\u0103 dorin\u021ba plec\u0103rii \u00een locuri noi, necunoscute\u201d (Botez et al., 1977: 406); trenul \u0219i gara sunt cele ce ne inspir\u0103 \u0219i ne \u00eendeamn\u0103 la concluzii ca cea a lui A.D. Xenopol, men\u021bionat\u0103 \u00een amintirile sale de c\u0103l\u0103torie \u0219i inserat\u0103 \u00een studiul lui Radu M\u00e2rza, anume, \u201e\u0218i oare, ce tablou mai poetic se poate, dec\u00e2t acela ce-l d\u0103 o neagr\u0103 locomotiv\u0103, t\u00e2r\u00e2nd dup\u0103 ea corpul de balaur al trenului, prin cotiturile ascunse ale unui munte?\u201d (M\u00e2rza, 2020: 3).<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Andrews, Alexandra, 2022 (2021), Cine este Maud Dixon?<\/em>, Bucure\u0219ti: NEMIRA.ARMADA (trad. Silviu Genescu)<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Arion, George, 2018, Trimisul special, <\/em>Bucure\u0219ti: Crime Scene Press<\/p>\n\n\n\n

Botez, Const., Urma, Dem., Saizu, Ion, 1977, Epopeea feroviar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103<\/em>,Bucure\u0219ti: Editura Sport-Turism<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Ghid local Oradea<\/em>, 11 martie, 2020, accesat \u00een 29 ianuarie, 2024<\/p>\n\n\n\n

M\u00e2rza, Radu, 2020, C\u0103l\u0103tori rom\u00e2ni privind pe fereastra trenului. O \u00eencercare de istorie cultural\u0103<\/em>, Ia\u0219i:Polirom<\/p>\n\n\n\n

Mihali, Ciprian, 2001, Inventarea spa\u021biului. Arhitecturi ale experien\u021bei cotidiene<\/em>,Bucure\u0219ti: Paideia<\/p>\n\n\n\n

Simmons, Dan, 2015, A cincea cup\u0103<\/em>,Bucure\u0219ti: Nemira (trad. Ruxandra Toma)<\/p>\n\n\n\n

Towels, Amor, 2023 (2021), Autostrada Lincoln<\/em>, Bucure\u0219ti: Nemira (trad. Mina Decu)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Save as… de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":10587,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2145,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-10584","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-2-3-2024","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/05\/gara.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10584","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10584"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10584\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10597,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10584\/revisions\/10597"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10587"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10584"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10584"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10584"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10584"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}