{"id":10576,"date":"2024-05-30T09:55:07","date_gmt":"2024-05-30T06:55:07","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10576"},"modified":"2024-05-30T09:55:13","modified_gmt":"2024-05-30T06:55:13","slug":"filmul-despre-celibidache","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10576","title":{"rendered":"Filmul despre Celibidache"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Povestea dirijorului \u0219i compozitorului rom\u00e2n Sergiu Celibidache (1912-1996), \u201edin Moldova natal\u0103 p\u00e2n\u0103 la Filarmonica din Berlin\u201d, e transpus\u0103 \u00een viitorul film The Yellow Tie<\/em> (\u201eCravata galben\u0103\u201d). \u00cen iunie 2023 au avut loc film\u0103ri \u00een Sala Palatului din Bucure\u0219ti, reconstituind un concert al lui \u201eCeli\u201d, al c\u0103rui rol (la b\u0103tr\u00e2ne\u021be) e interpretat \u00een film de John Malkovich (din distribu\u021bia anglo-american\u0103 mai fac parte actori ca Sean Bean \u0219i Miranda Richardson, iar rolul lui Celibidache t\u00e2n\u0103r e interpretat de Ben Schnetzer). Regia \u00eei apar\u021bine lui Serge Ioan Celebidachi (a\u0219a \u00ee\u0219i scrie acesta numele, cum era corect \u00een familie), care e fiul celebrului dirijor \u0219i a scris \u0219i scenariul acestui film \u00een colaborare cu James Olivier.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 aici, toate bune. Subiectul e foarte ofertant, nu numai pentru rom\u00e2ni, fiindc\u0103 Sergiu Celibidache a fost o vedet\u0103 a podiumurilor de concert interna\u021bionale, care s-a remarcat nu numai prin interpret\u0103rile lui, ci \u0219i prin ideile \u0219i principiile enun\u021bate \u0219i argumentate \u00een interviurile \u0219i c\u0103r\u021bile lui idiosincratice, uneori controversate, \u0219i mai ales prin extremele lui rezerve fa\u021b\u0103 de \u00eenregistrarea concertelor lui. Unii \u00eel aduleaz\u0103 \u0219i azi, \u00een timp ce al\u021bii \u00eel \u00eenfiereaz\u0103 ca pe o relicv\u0103 din epoca desuet\u0103 a dirijorului tiran. Probabil c\u0103 adev\u0103rul e pe la mijloc \u0219i, evident, nu ne putem pronun\u021ba \u00eenc\u0103, filmul fiind de-abia \u00een produc\u021bie, dar poate c\u0103 tonul s\u0103u va fi encomiastic, av\u00e2nd \u00een vedere implicarea fiului Serge. S\u0103 sper\u0103m c\u0103, dincolo de u\u0219oara obsesie emo\u021bional\u0103 a cineastului Celebidachi cu tat\u0103l lui, Celibidache (explicabil\u0103 \u00eentruc\u00e2tva), acest film va fi totu\u0219i cel pu\u021bin la fel de bun ca excelentul documentar Le jardin de Celibidache<\/em> (\u201eGr\u0103dina lui Celibidache\u201d) (1997) \u0219i ca Octav<\/em> (2017), \u00een care Marcel Iure\u0219 e f\u0103cut s\u0103 semene chiar fizic cu b\u0103tr\u00e2nul dirijor.<\/p>\n\n\n\n

Acum, dincolo de eventualul val de m\u00e2ndrie local\u0103, s\u0103 ne lu\u0103m o doz\u0103 de discern\u0103m\u00e2nt preventiv p\u00e2n\u0103 va fi terminat \u0219i lansat filmul. \u00cen primul r\u00e2nd, un film, fie el \u0219i biografic, nu este, nu poate fi \u0219i nici nu trebuie s\u0103 fie neap\u0103rat o surs\u0103 bibliografic\u0103 precis\u0103 \u0219i complet\u0103, de\u0219i unii se uit\u0103 la Amadeus<\/em> \u0219i cred c\u0103 exact a\u0219a era Mozart, ca actorul Tom Hulce din film, \u0219i c\u0103 rostea replicile scrise de dramaturgul Peter Schaffer a\u0219a cum le voia regizorul Milo\u0161 Forman. Un film e, \u00een cazurile fericite, o oper\u0103 de art\u0103 \u00een sine, care eventual porne\u0219te de la premisa unui personaj puternic din realitate. \u00cen al doilea r\u00e2nd, Celibidache e important nu fiindc\u0103 era rom\u00e2n. Biografia lui real\u0103 se poate parcurge din diferite surse \u0219i pare fabuloas\u0103 azi, \u00eent\u00e2i cu studiile lui la Bucure\u0219ti, Paris \u0219i Berlin (unde i-au scris \u00eent\u00e2i din gre\u0219eal\u0103 numele \u00een forma cu care a ajuns mai apoi cunoscut \u00een lume).<\/p>\n\n\n\n

\n

Un film e, \u00een cazurile fericite, o oper\u0103 de art\u0103 \u00een sine, care eventual porne\u0219te de la premisa unui personaj puternic din realitate.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Tot la Berlin \u0219i-a dat doctoratul (\u00een Josquin, marele compozitor franco-flamand din Rena\u0219tere) \u0219i a trecut la buddhismul zen, care i-a influen\u021bat \u00een mare m\u0103sur\u0103 atitudinile fa\u021b\u0103 de art\u0103 \u0219i fa\u021b\u0103 de via\u021b\u0103. De exemplu, el spunea: \u201eF\u0103r\u0103 zen, n-a\u0219 fi cunoscut straniul principiu conform c\u0103ruia \u00eenceputul este \u0219i sf\u00e2r\u0219it. Muzica nu este altceva dec\u00e2t materializarea acestui principiu.\u201d Foarte interesant \u0219i profund, dar, \u00een treac\u0103t fie zis, \u201eMa fin est mon commencement<\/em>\u201d (\u201eSf\u00e2r\u0219itul meu este \u00eenceputul meu\u201d) e un rondo faimos al lui Guillaume de Machaut (cca. 1300-1377). Evident, latura mistic\u0103 a lui Celibidache \u0219i faptul c\u0103 era \u201etransfug\u201d \u00een Occident au cauzat trecerea lui sub t\u0103cere de c\u0103tre regimul comunist p\u00e2n\u0103 \u00een 1990. Iar interviul lui brutal de direct de dup\u0103 concertul lui post-revolu\u021bionar de la Bucure\u0219ti, c\u00e2nd \u0219i-a spus direct p\u0103rerea despre o anume nulitate din via\u021ba muzical\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 de atunci, nu l-a f\u0103cut mult mai agreabil, de\u0219i unii muzicieni r\u00e2deau mai mult sau mai pu\u021bin servil \u00een timp ce asistau la respectivul interviu.<\/p>\n\n\n\n

Primul eveniment notabil din cadrul carierei lui Celibidache a fost ocuparea \u00een 1945 a pozi\u021biei de prim-dirijor al Filarmonicii din Berlin (Berlinul Occidental, bine\u00een\u021beles). Ceea ce mul\u021bi nu \u0219tiu e c\u0103 numirea lui s-a datorat \u0219i unui concurs de \u00eemprejur\u0103ri tragice: \u00een contextul \u201edenazific\u0103rii\u201d Germaniei ocupate, dirijorul Leo Borchard, care era agreat de ocupan\u021bi, tocmai fusese \u00eempu\u0219cat accidental de santinelele americane de la un punct de control rutier \u0219i nu se g\u0103sea nici un dirijor \u201everificat\u201d. Dar Celibidache a insistat \u00een mod generos s\u0103 fie repus \u00een acea func\u021bie Wilhelm Furtw\u00e4ngler, a c\u0103rui \u201eepurare\u201d fusese unul dintre cele mai ru\u0219inoase abuzuri din istoria culturii, \u0219i a dirijat alternativ Filarmonica din Berlin \u00eempreun\u0103 cu acest idol al s\u0103u p\u00e2n\u0103 \u00een 1952. Ulterior, Celibidache a dirijat orchestre importante din Stockholm, Stuttgart, Paris \u0219i Londra, iar apogeul carierei lui e func\u021bia de director muzical al Filarmonicii din M\u00fcnchen, unde a devenit legendar. Activitatea lui pedagogic\u0103 s-a derulat mai ales la Hochschule f\u00fcr Musik din Mainz (Germania) \u0219i la Curtis Institute din Philadelphia (SUA), iar la cursurile de m\u0103iestrie deseori nu percepea taxe.<\/p>\n\n\n\n

Personalitatea lui, cel pu\u021bin a\u0219a cum reiese din interviuri \u0219i repeti\u021biile filmate, era un amestec de senten\u021biozitate, umor \u0219i sclipiri de profunzime real\u0103. Repeti\u021biile lui erau foarte lungi \u0219i el le vorbea mult orchestran\u021bilor pentru a le sugera viziunea interpretativ\u0103 pe care o dorea, ceea ce pe unii \u00eei agasa. Era foarte exigent \u0219i de multe ori \u00ee\u0219i trata muzicienii din orchestr\u0103 ca pe instrumente (de\u0219i teoretic le pretindea s\u0103 se coreleze \u00eentre ei \u0219i s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 lucrarea \u00een ansamblu), fiind \u00eentr-adev\u0103r unul dintre ultimii exponen\u021bi ai dirijorului-tiran, care-\u0219i impune voin\u021ba f\u0103r\u0103 drept de apel. De exemplu, el a fost acuzat de discriminare \u0219i sexism \u0219i a fost dat \u00een judecat\u0103 de trombonista american\u0103 Abbie Conant, c\u0103reia el considera c\u0103 \u00eei lipseau for\u021ba \u0219i empatia emo\u021bional\u0103 pentru a fi prim-trombonist al Filarmonicii din M\u00fcnchen, a\u0219a c\u0103 ea fusese pl\u0103tit\u0103 mai pu\u021bin dec\u00e2t colegii ei b\u0103rba\u021bi (fiind trombon 2 sau 3, conform ordinelor dirijorului). Procesul a durat 12 ani, iar Celibidache n-a fost citat ca s\u0103 dea declara\u021bii \u0219i \u00een final l-a pierdut.<\/p>\n\n\n\n

Interpretul Celibidache avea o viziune profund\u0103 asupra muzicii, dar care uneori era prea profund\u0103, dac\u0103 se poate spune astfel, adic\u0103 era pseudo-filosofic\u0103 \u0219i nu mai avea prea multe tangen\u021be cu realitatea, cum vom detalia mai jos. Ceea ce l-a distins fa\u021b\u0103 de al\u021bi muzicieni interpre\u021bi a fost refuzul de a face \u00eenregistr\u0103ri oficiale, fiindc\u0103 el considera c\u0103 muzica la conserv\u0103 nu poate resuscita momentul unic al concertului, mai ales \u00een alt\u0103 incint\u0103 acustic\u0103. Dimpotriv\u0103, el urm\u0103rea s\u0103 creeze condi\u021biile pentru ca \u00een cadrul concertului s\u0103 se nasc\u0103 o experien\u021b\u0103 transcendent\u0103 \u0219i unic\u0103 pentru ascult\u0103tori, idee str\u00e2ns legat\u0103 de conceptul de experien\u021b\u0103 unic\u0103 (ichi-go ichi-e<\/em>) din buddhismul zen japonez. \u00centr-un interviu formidabil de dup\u0103 un concert, care poate fi vizionat pe YouTube, el spunea, printre altele, c\u0103 un concert reu\u0219it e cel care genereaz\u0103 \u00een ascult\u0103tor percep\u021bia nu doar c\u0103 a fost ceva frumos sau emo\u021bionant, ci adev\u0103rat…<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, din p\u0103cate, tempo-urile lui, mai ales pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eemb\u0103tr\u00e2nea, sunt foarte lente, de multe ori prea lente, falsific\u00e2nd astfel mesajul compozitorului (mai ales Bruckner poate suna foarte pompos astfel, ceea ce a contribuit la concep\u021bia fals\u0103 ce \u00eenc\u0103 mai predomin\u0103 \u00een lumea muzical\u0103 asupra acestui mare compozitor, ca \u0219i cum acesta ar fi fost un fel de dinozaur greoi \u0219i misticoid de pe alt\u0103 planet\u0103, f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu ceea ce-l \u00eenconjura, fiindc\u0103 simfoniile lui erau mai pu\u021bin cunoscute dec\u00e2t cele ale lui Mozart sau Beethoven \u0219i lumea credea c\u0103 a\u0219a trebuie s\u0103 sune acestea). Celibidache sus\u021binea c\u0103 tempo-ul trebuie corelat cu incinta acustic\u0103 \u00een care are loc concertul (ceea ce e corect), dar \u0219i c\u0103 lentoarea permite complexit\u0103\u021bii lucr\u0103rii \u0219i mai ales \u201eepifenomenelor\u201d din orchestr\u0103 s\u0103 fie reliefate audibil. E foarte straniu ca un important muzician interpret s\u0103 considere muzica orchestral\u0103 aproape ca pe un ecor\u0219eu \u00een care orice detaliu trebuie s\u0103 fie perceptibil, \u00een timp ce \u00een realitate unele dintre acestea doar contribuie la textura \u0219i sonoritatea general\u0103 a pasajelor respective. \u00cen plus, pe l\u00e2ng\u0103 corelarea cu caracteristicile acustice ale s\u0103lii, extrem de importante sunt propor\u021biile interne ale orchestrei (adic\u0103 num\u0103rul de sufl\u0103tori, al\u0103muri, corzi etc.), conform practicii din epoca \u00een care a fost compus\u0103 lucrarea.<\/p>\n\n\n\n

Din p\u0103cate, pentru a-\u0219i sus\u021bine teoria, Celibidache ignora aceste fapte, ca \u0219i multe nota\u021bii din manuscrisele compozitorilor, care contribuie la stilurile respectivilor. Fiind at\u00e2t de plin de el \u00eensu\u0219i de multe ori, nu e deloc de a\u0219teptat ca el s\u0103 fi preluat ceva din descoperirile curentului de interpretare corect\u0103 a muzicii vechi, care se n\u0103\u0219tea \u00een jurul lui la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, pe baze documentare \u0219i pragmatice. Unii mai cred \u0219i acum c\u0103 artistul e o f\u0103ptur\u0103 total diferit\u0103 \u0219i subiectiv\u0103, a\u0219a c\u0103 \u201eviziunea interpretativ\u0103\u201d e a lui \u0219i doar a lui, opera de art\u0103 devenind astfel doar un pretext, ceea ce e fals, desigur (vorba altui dirijor: \u201eVoi \u00eel dirija\u021bi pe Beethoven \u00een stilul vostru, eu \u00eel dirijez \u00een stilul lui\u201d). Apropo de Beethoven: contemporanii lui relateaz\u0103 c\u0103 prima \u00eentrebare pe care o formula c\u00e2nd afla de un concert cu o lucrare de-a lui era: \u201eCum au fost tempo-urile?\u201d Deci el punea mare pre\u021b pe tempo-ul corect, conform cu caracterul lucr\u0103rii, fiind prima condi\u021bie necesar\u0103 (nu \u0219i suficient\u0103, bine\u00een\u021beles) pentru o interpretare demn\u0103. Dimpotriv\u0103, Celibidache spunea c\u0103 tempo-ul e irelevant pentru judecarea unei interpret\u0103ri. Din p\u0103cate, acest subiectivism exacerbat nu mai are nimic \u00een comun cu realitatea muzicii respective.<\/p>\n\n\n\n

\u00centrebare retoric\u0103: oare aceste lumini \u0219i umbre subtile vor fi redate sau sugerate cumva \u00een filmul The Yellow Tie<\/em>? Probabil c\u0103 nu toate, dar nici n-ar trebui s\u0103 a\u0219tept\u0103m asta, ci s\u0103 vizion\u0103m filmul ca pe un film. Deci, care va fi ideea acestuia? Personajul Celibidache sau chiar o idee? Fiindc\u0103 Amadeus<\/em>, care e poate cel mai bun film conex cu lumea muzicii clasice, nu e despre Mozart, ci despre geniu \u0219i talent.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Povestea dirijorului \u0219i compozitorului rom\u00e2n Sergiu Celibidache (1912-1996), \u201edin Moldova natal\u0103 p\u00e2n\u0103 la Filarmonica din Berlin\u201d, e transpus\u0103 \u00een viitorul film The Yellow Tie (\u201eCravata galben\u0103\u201d). \u00cen iunie 2023 au avut loc film\u0103ri \u00een Sala Palatului din Bucure\u0219ti, reconstituind un concert al lui \u201eCeli\u201d, al c\u0103rui rol (la b\u0103tr\u00e2ne\u021be) e interpretat \u00een film de John Malkovich (din distribu\u021bia anglo-american\u0103 mai fac parte actori ca Sean Bean \u0219i Miranda Richardson, iar rolul lui Celibidache t\u00e2n\u0103r e interpretat de Ben Schnetzer). Regia \u00eei apar\u021bine lui Serge Ioan Celebidachi (a\u0219a \u00ee\u0219i scrie acesta numele, cum era corect \u00een familie), care e fiul celebrului<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":10577,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,152,2145],"coauthors":[1116],"class_list":["post-10576","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-muzica","tag-nr-2-3-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/05\/celibidache.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10576","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10576"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10576\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10579,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10576\/revisions\/10579"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10577"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10576"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10576"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10576"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10576"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}