{"id":10407,"date":"2024-05-09T20:54:21","date_gmt":"2024-05-09T17:54:21","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10407"},"modified":"2024-05-13T17:33:21","modified_gmt":"2024-05-13T14:33:21","slug":"simt-mai-mult-ca-oricand-nevoia-sa-sting-totul-si-sa-ma-ascund-in-cotlonul-care-e-pur-si-simplu-viata-mea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10407","title":{"rendered":"\u201eSimt mai mult ca oric\u00e2nd nevoia s\u0103 sting totul \u0219i s\u0103 m\u0103 ascund \u00een cotlonul care e pur \u0219i simplu via\u021ba mea\u201d"},"content":{"rendered":"\n

Dan-Liviu Boeriu:<\/em><\/strong> Drag\u0103 Veronica, au trecut 11 ani de la <\/em>Ro\u0219u, ro\u0219u, catifea(Casa de pariuri literare), o colec\u021bie de micro-nuvele care-\u0219i propunea s\u0103 recupereze un trecut \u00eentunecat \u0219i sumbru (\u0219i anume cotidianul \u00een comunismul t\u00e2rziu rom\u00e2nesc). Spuneai acolo, \u00een mod indirect, c\u0103 trebuie uneori s\u0103 \u00een\u0103l\u021b\u0103m \u201eciobul de amintire spre cer\u201d, pentru a nu l\u0103sa \u00een uitare contururile vie\u021bilor noastre trecute. Te-a\u0219 \u00eentreba, pe de alt\u0103 parte, c\u00e2t\u0103 e miza etic\u0103 \u0219i c\u00e2t\u0103 e miza estetic\u0103 a literaturii \u0103steia. Ea pare uneori s\u0103 se scrie nu neap\u0103rat dintr-un impuls pur auctorial, ci mai ales dintr-o dorin\u021b\u0103 de reviriment moral. Te preocup\u0103 vreodat\u0103 s\u0103 produci \u00een mintea cititorului \u0219i un astfel de impact, pe l\u00e2ng\u0103 acela pur stilistic?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Veronica D. Niculescu<\/strong>:<\/strong> Drag\u0103 Dan, \u00ee\u021bi mul\u021bumesc \u00eenainte de toate pentru ocazia de-a m\u0103 \u00eent\u00e2lni pentru prima oar\u0103 cu cititorii revistei Familia<\/em>. Punctul de la care plec\u0103m \u00een discu\u021bie e unul interesant \u0219i-\u021bi mul\u021bumesc c\u0103 \u00ee\u021bi aminte\u0219ti de povestirile mele de atunci. \u201eMiz\u0103\u201d e un cuv\u00e2nt frumos, aproape la fel de frumos ca \u0219i \u201emuz\u0103\u201d, de\u0219i par a\u0219ezate la capetele opuse ale balansoarului. \u00cens\u0103 trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 nu cred prea mult nici \u00een una, nici \u00een alta. Ca autor al unei pove\u0219ti, nu stau s\u0103 separ apele, laboratorul func\u021bioneaz\u0103 altfel. Atunci c\u00e2nd m\u0103 a\u0219ez s\u0103 scriu nu m\u0103 g\u00e2ndesc la niciun fel de miz\u0103, nici etic\u0103, nici estetic\u0103. Tot ce \u00eemi trebuie este o poveste de care s\u0103 m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc, pe care s\u0103 am nevoie s\u0103 o spun. \u0218i apoi s\u0103 o spun c\u00e2t mai bine, \u00een modul cel mai potrivit. Din aceast\u0103 nevoie intim\u0103 \u00eemi iau energia, acolo e unicul sens. Iar \u00eendr\u0103gostirea e \u00eenrudit\u0103 mai degrab\u0103 cu nebunia, cu saltul \u00een gol. \u00centr-o prim\u0103 instan\u021b\u0103, \u00een camera mea, dincoace de u\u0219a \u00eenchis\u0103, sau \u00een plimb\u0103rile \u00een care caut un fir, construiesc o structur\u0103, sunt doar eu cu povestea, niciun cititor \u2013 nu exist\u0103 g\u00e2ndul la niciun alt om. E o bucurie pur personal\u0103 c\u00e2nd scriu, e o lume \u00een care m\u0103 mut cu totul, tr\u0103iesc cu toat\u0103 via\u021ba mea acolo, manevr\u00e2nd personaje, st\u0103ri, fapte.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd vorbesc de acel ciob \u00een\u0103l\u021bat la cer, vorbesc de un ciob de amintire \u00eenconjurat de uitare, ciob care poate fi impulsul pentru o nou\u0103 aventur\u0103. \u00cen cazul povestirilor plasate \u00een comunism, majoritatea a\u0219a au pornit: de la un ciob de \u00eent\u00e2mplare de demult, de la o fr\u00e2ntur\u0103 de adev\u0103r. Dar \u00een jur ce era? Cum fusese? Mai \u0219tiu detalii? Nu mai \u0219tiu. Pentru c\u0103 uit, pentru c\u0103 uit\u0103m. Am privit \u00eendeaproape \u00een acel ciob, acea buc\u0103\u021bic\u0103 de \u00eent\u00e2mplare pe atunci banal\u0103, acum de ne\u00eenchipuit, \u0219i am reconstruit \u00eemprejur. Alteori am pornit de la zero, imagin\u00e2nd absolut tot.<\/p>\n\n\n\n

\n

Stilul m\u0103 preocup\u0103 \u00eentotdeauna, este esen\u021bial \u0219i are str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu povestea pe care o spun: povestea dicteaz\u0103 stilul.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Stilul m\u0103 preocup\u0103 \u00eentotdeauna, este esen\u021bial \u0219i are str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu povestea pe care o spun: povestea dicteaz\u0103 stilul. De aceea c\u0103r\u021bile mele sunt at\u00e2t de diferite \u00eentre ele. De aceea c\u0103r\u021bile unor autori pe care-i iubim sunt at\u00e2t de diferite \u00eentre ele. Miza aceea, despre care sigur c\u0103 ai dreptate s\u0103 aminte\u0219ti, exist\u0103, da, \u00eens\u0103 am impresia c\u0103 se na\u0219te odat\u0103 cu textul, nu \u0219tiu exact \u00een ce moment, fiindc\u0103 nu urm\u0103resc asta, ar fi \u0219i cumva nociv, dar da, apare undeva pe traseu, mai ales \u00een cazul acestor c\u0103r\u021bi despre via\u021ba copiilor \u0219i-a adul\u021bilor \u00een comunism. Ceea ce eu \u00eencep din simpla mea nevoie personal\u0103 de recuperare, de reconstruire, \u201efiindc\u0103 altfel uit\u201d, devine abia apoi, dup\u0103 publicare, \u201efiindc\u0103 altfel uit\u0103m<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce e personal devine \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 colectiv. Cred c\u0103 a\u0219a se explic\u0103, de exemplu, reac\u021biile cititorilor \u0219i la Ro\u0219u, ro\u0219u, catifea<\/em>, dar \u0219i, mai nou, la To\u021bi copiii libr\u0103resei<\/em>. Dar nu m\u0103 g\u00e2ndesc niciodat\u0103 la cititor c\u00e2nd scriu. Ultimul volum de proz\u0103 scurt\u0103, Quilt<\/em>, reune\u0219te ni\u0219te povestiri adunate \u00een decurs de \u0219apte ani, iar primele, cele mai vechi, sunt scrise cu aceast\u0103 libertate total\u0103, a omului care spune ce are de spus f\u0103r\u0103 inten\u021bia de a publica. E minunat\u0103 senza\u021bia. De aceea \u00eemi place s\u0103 numesc cartea asta \u201eDeclara\u021bia mea de independen\u021b\u0103\u201d, fiindc\u0103 am spus \u00een sf\u00e2r\u0219it, am rev\u0103rsat \u00een deplin\u0103 libertate lucruri care nu se l\u0103sau spuse \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.:<\/em><\/strong> Cum ai descoperit nevoia aceasta de independen\u021b\u0103 despre care vorbe\u0219ti?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> Eu vin dinspre jurnalism, scrisul meu de literatur\u0103 a venit dup\u0103 mul\u021bi ani de scris la ziare \u0219i reviste \u0219i de corectat textele altora. \u00cen primii ani, tot ce mi-am dorit a fost s\u0103 scriu o literatur\u0103 totalmente opus\u0103 scrisului la ziare \u2013 acel scris care-\u0219i trage seva dur\u0103 din realitate, atent la respectarea adev\u0103rului, la fapte \u0219i date concrete, \u0219i care adesea e condimentat cu ceva senza\u021bional, chiar vandabil. Am respins, la primele mele texte literare, \u0219i realitatea, \u0219i picanteriile. Am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at fantezia. Imagina\u021bia a fost zeul scrisului meu. \u00cen timp, \u00eens\u0103, cam de pe la Ro\u0219u, ro\u0219u, catifea<\/em>, am \u00een\u021beles c\u0103 st\u0103m pe o pivni\u021b\u0103 de aur: trecutul nostru. Experien\u021bele noastre de via\u021b\u0103. Care, iat\u0103, pot fi dintr-o epoc\u0103 apus\u0103, inimaginabil\u0103 azi. Am \u00eenceput s\u0103 sap acolo \u0219i s\u0103 scot la iveal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i citind ni\u0219te texte \u2013 jurnalistice sau literare \u2013 scrise de oameni mai tineri, \u0219i v\u0103z\u00e2nd c\u00e2t de fals este reconstruit totul, chiar \u0219i de oameni cu doar zece ani mai tineri dec\u00e2t mine (fals pe care cei \u0219i mai tineri nu-l sesizeaz\u0103), mi s-a trezit dorin\u021ba asta, de-a scrie despre cum a fost, c\u00e2t \u00eenc\u0103 mai tr\u0103iesc, c\u00e2t \u00eenc\u0103 \u00eemi amintesc. \u0218i mi-am dorit s\u0103 fac asta scriind literatur\u0103, imagin\u00e2nd \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, personaje, dar c\u00e2t mai realist cu putin\u021b\u0103. Asta am f\u0103cut \u00een roman, \u00een To\u021bi copiii libr\u0103resei<\/em>. Iat\u0103, am ajuns de fapt la o miz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i \u00eenc\u0103 ceva: cu c\u00e2t mai mult v\u0103d c\u0103r\u021bi despre \u201e\u00eengrozitorii\u201d sau \u201eteribilii ani \u201990\u201d, intrigat\u0103 de eticheta asta pus\u0103 anilor de dup\u0103 Revolu\u021bie, cu at\u00e2t mai mult \u00eemi doresc s\u0103 scriu despre anii \u201980. Pentru genera\u021bia mea \u0219i a p\u0103rin\u021bilor mei, pentru majoritatea rom\u00e2nilor, anii \u201990 au \u00eensemnat salvare. Nu doar speran\u021b\u0103, dar ie\u0219irea din s\u0103r\u0103cia lucie, foame \u0219i bezn\u0103. Au fost ani de derut\u0103 anii \u201990, da, dar nici pe departe \u00eengrozitori, compar\u00e2nd cu ce-a fost \u00eenainte. E p\u0103cat s\u0103 uit\u0103m.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.: <\/em><\/strong>To\u021bi copiii libr\u0103resei, <\/em>dac\u0103 tot vorbim despre acest roman ap\u0103rut \u00een 2020, este un uimitor exemplu al felului t\u0103u de a \u00eembina scriitura cea mai rafinat\u0103 cu o realitate ostil\u0103, pe care doar literatura pare s-o mai poat\u0103 salva. Exist\u0103 \u00een carte pagini de o luminozitate incredibil\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103 tabloul concret pe care \u00eel descriu acestea e de o ur\u00e2\u021benie proverbial\u0103. Personajele tale, deseori solitare \u0219i \u00eenchise \u00een propria lor neputin\u021b\u0103, g\u0103sesc bucuria simpl\u0103 \u00een cele mai banale evenimente din jurul lor. E, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o form\u0103 m\u0103runt\u0103 de eroism, crescut\u0103 \u00een continuarea unui optimism palid, dar constant. Curiozitatea mea e legat\u0103 tocmai de rela\u021bia ta cu genul acesta de personaj: te hr\u0103ne\u0219ti din speran\u021bele eroilor t\u0103i, ca-ntr-un dans \u00een care naratorul \u0219i personajul se ajut\u0103 reciproc?<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> Eroismul de care vorbe\u0219ti tu cred c\u0103 este eroismul firului de iarb\u0103 care cre\u0219te \u00een condi\u021bii dintre cele mai vitrege. Care supravie\u021buie\u0219te, pur \u0219i simplu. Da, To\u021bi copiii libr\u0103resei<\/em> e o carte a contrastelor. E \u00eentunericul vremurilor \u0219i e lumina celor mai frumoase v\u00e2rste. Sunt greut\u0103\u021bile timpurilor \u0219i e frumuse\u021bea zilelor oamenilor, acolo unde e de g\u0103sit frumuse\u021be \u2013 \u00een \u00eendr\u0103gostire, \u00een natur\u0103, \u00een culoarea \u0219i mirosul unor rechizite, \u00een lectura unor c\u0103r\u021bi \u0219i a\u0219a mai departe. E via\u021ba de zi cu zi acolo, \u00eentr-un cartier dintr-un ora\u0219 care putea fi \u0219i altul, nu doar Pite\u0219tiul. E ceea ce am tr\u0103it, chiar dac\u0103 personajul principal din carte e mai mare cu ni\u0219te ani dec\u00e2t mine (\u00eemi trebuia o femeie de o v\u00e2rst\u0103 mai mare ca mine, ca s\u0103 treac\u0103 prin ce trece ea \u00een carte). E cruntul an 1983 \u0219i e \u00eendr\u0103gostirea.<\/p>\n\n\n\n

Mi-am dorit s\u0103 scriu o poveste de dragoste. Am ezitat, a durat mult c\u0103utarea subiectului, a fost ceva \u00eennebunitor, chiar sim\u021beam c\u0103-mi pierd min\u021bile pe la \u00eenceputul lui 2019, \u00eenv\u00e2rtindu-m\u0103 pe uscat, tot d\u00e2nd roat\u0103 c\u0103r\u021bii pe care s\u0103 \u00eencep s\u0103 o scriu\u2026 Era un s\u00e2mbure pe care-l tot plimbam pe str\u0103zi. Ce era s\u00e2mburele \u0103sta care m\u0103 s\u00e2c\u00e2ia, dar nu se l\u0103sa prins? \u0218i deodat\u0103 mi-am dat seama, trebuia s\u0103 fie o poveste de dragoste plasat\u0103 \u00een cei mai crun\u021bi ani, c\u00e2nd dragostea venea la pachet cu amenin\u021barea mor\u021bii. Am \u00eenzestrat-o pe Silvia Albu cu multe dintre tr\u0103s\u0103turile mele, cu multe dintre spaimele mele de mai t\u00e2rziu, firea ei este apropiat\u0103 de-a mea, vocea ei este vocea mea, i-am \u00eemprumutat \u0219i din doliul meu acoperit cu un pulover roz \u00een s\u00e2mbetele anului 2019, c\u00e2nd m\u0103 duceam la ni\u0219te ateliere de scriere creativ\u0103 pentru copii, \u0219i nu doar c\u0103 m-am hr\u0103nit din tr\u0103irile ei, dar am tr\u0103it odat\u0103 cu ea tot ce tr\u0103ie\u0219te ea acolo.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 mut cu totul \u00een cartea pe care o scriu, alt\u0103 realitate nu mai exist\u0103. La fel am tr\u0103it \u0219i cu fiecare copila\u0219 care vine \u00een libr\u0103ria ei din poveste, din cartierul Craiovei din Pite\u0219ti, \u0219i la fel cu ceasornicarul, cu m\u0103celarul, cu toate personajele de acolo. Am folosit decorul copil\u0103riei mele, \u00een detalii precise, \u0219i-am plasat acolo aceast\u0103 poveste imaginar\u0103, dar \u00eentru totul posibil\u0103. M-am plimbat iar\u0103\u0219i \u00een ora\u0219ul meu natal, prin locuri care nu mai exist\u0103, m-am \u00eendr\u0103gostit, am fost foarte t\u00e2n\u0103r\u0103, speriat\u0103, extrem de nesigur\u0103, fericit\u0103 \u0219i iar speriat\u0103, r\u0103mas\u0103 pe buza pr\u0103pastiei, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 ce s\u0103 fac mai departe: aici via\u021ba se termin\u0103 sau poate c\u0103 abia st\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103? Aici am vrut s\u0103 ajung.<\/p>\n\n\n\n

E cartea la care \u021bin cel mai mult din tot ce am scris, am pus mult din mine acolo \u0219i se pare c\u0103 mul\u021bi cititori au reg\u0103sit parte din trecutul lor \u00een poveste. E iar\u0103\u0219i un exemplu despre cum tu scrii ceva foarte personal, foarte particular, care apoi devine ca prin farmec al altora. Asta e magia literaturii: dintr-un gest \u00een fond egoist se na\u0219te un dar.<\/p>\n\n\n\n

Am mai vrut ceva cu cartea asta a contrastelor, pentru care m-am documentat mult (pentru re\u00eemprosp\u0103tare), dar pentru care am \u0219i folosit mult din experien\u021ba personal\u0103. S\u0103 \u0219terg din griul proverbial al anilor \u201980. Acest gri e doar un cli\u0219eu rostogolit, cred eu, din cauza imaginilor alb-negru care se p\u0103streaz\u0103. Anii \u201980 au fost ani plini de culoare \u0219i aici, \u00een biata noastr\u0103 \u021b\u0103ri\u0219oar\u0103. Purtam cercei uria\u0219i, colora\u021bi, de la tarabele de pe Lipscani \u2013 acum n-a\u0219 mai purta a\u0219a ceva nici moart\u0103 \u2013, hainele noastre erau tot neru\u0219inat de colorate, croite dup\u0103 tipare din Burda, din cupoane de stof\u0103 turcoaz, roz sau vernil, era poate \u0219i asta un fel de compensa\u021bie la nuan\u021bele terne dimprejur, ale blocurilor, ale hainelor mai grosolane din magazine, era moda de afar\u0103 pe care o copiam \u0219i noi aici. Iarba de la marginea ora\u0219ului era verde \u0219i cerul \u0219i natura aveau acelea\u0219i culori ca acum \u0219i erau destule motive de bucurie \u0219i-n anii aceia, crun\u021bi din nenum\u0103rate motive. Timpurile erau \u00eentunecate, v\u00e2rstele noastre erau luminoase. Eram firi\u0219oare de iarb\u0103 supravie\u021buind \u00een condi\u021bii extreme. De aceea nota final\u0103, cu titlul \u201eCrunte vremuri minunate\u201d. Pentru o vreme, mi s-a p\u0103rut un posibil titlu al c\u0103r\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.:<\/em><\/strong> E\u0219ti una dintre cele mai discrete scriitoare de la noi. Apari destul de rar \u00een public, exist\u0103 perioade lungi \u00een care alegi cu bun\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 retragerea (dezactiv\u00e2ndu-\u021bi, de exemplu, contul de Facebook). Are scriitorul nevoie de recluziune pentru a se \u201eaduna\u201d \u00een scopul de a se d\u0103rui ulterior, prin c\u0103r\u021bile lui, cititorilor? Sau care e natura acestei \u00eentoarceri c\u0103tre sine, \u00een cazul t\u0103u? Recompunerea? Lini\u0219tea de dinaintea crea\u021biei? Odihna?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> E nevoia de retragere pur omeneasc\u0103 din v\u00e2ltoarea care mi se pare mai sufocant\u0103 ca oric\u00e2nd. Nu cred c\u0103 are leg\u0103tur\u0103 neap\u0103rat cu scrisul. Cred c\u0103 orice om are nevoie de lini\u0219te, de timp petrecut \u00een solitudine, cred c\u0103 e pur \u0219i simplu s\u0103n\u0103tos s\u0103 \u00eenchizi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd zgomotul \u0219i s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti normal (eu \u00eenc\u0103 simt c\u0103 normal \u00eenseamn\u0103 ca \u00eenainte, adic\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fii permanent conectat la fel \u0219i fel de re\u021bele sau aplica\u021bii). Da, simt mai mult ca oric\u00e2nd nevoia s\u0103 sting totul \u0219i s\u0103 m\u0103 ascund \u00een cotlonul care e pur \u0219i simplu via\u021ba mea. Au fost perioade c\u00e2nd n-am putut face asta \u0219i-am sim\u021bit la modul cel mai concret cum suf\u0103r din cauza prezen\u021bei online \u2013 eram acolo, de\u0219i \u00eemi doream s\u0103 nu fiu. Alteori e \u00een regul\u0103 \u0219i risipirea asta. Am un blog \u0219i un cont de Facebook unde \u021bin leg\u0103tura cu oameni pe care altfel nu i-a\u0219 cunoa\u0219te. At\u00e2t. Exist\u0103 \u00eens\u0103 lucruri pe care refuz s\u0103 le fac, am decis cu ani \u00een urm\u0103 c\u0103 exist\u0103 o limit\u0103 \u0219i \u00eemi \u021bin promisiunea fa\u021b\u0103 de mine. Nu merg la emisiuni de televiziune. Nu particip la interven\u021bii online, prin Zoom sau a\u0219a ceva. Evit c\u00e2t se poate evenimentele transmise online. Indiferent ce mi s-ar spune c\u0103 pierd prin absen\u021b\u0103. Tot a\u0219a, nu am WhatsApp \u2013 nu \u0219tiu nici m\u0103car cum arat\u0103 interfa\u021ba. Nu folosesc niciun fel de camer\u0103 video, nici m\u0103car pentru discu\u021bii cu familia. Nu folosesc niciodat\u0103 telefonul pus pe difuzor \u2013 mi se pare o b\u0103d\u0103r\u0103nie \u00eengrozitoare. Toate astea sunt surse de poluare a vie\u021bilor noastre, nu vreau s\u0103 fiu p\u0103rta\u0219\u0103 la a\u0219a ceva. E greu s\u0103 explici de ce cuiva care e conectat pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte la toate astea, care le poart\u0103 lipite de corp, ca pe-un apendice modern. Nici nu \u00eencerc s\u0103 deschid gura. Le evit \u0219i gata.<\/p>\n\n\n\n

Mai e ceva. Sunt un om singur. Prezen\u021ba online ne minte, ne minte c\u0103 suntem \u00eenconjura\u021bi de oameni, iar uneori trebuie s\u0103 revii cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt. Rote\u0219ti butonul, stingi sutele de voci care vorbesc simultan, revii \u00een realitate: iat\u0103, e lini\u0219te, e\u0219ti singur. \u0218i, ce minune, \u00ee\u021bi auzi iar voci\u0219oara. Pentru scris e neap\u0103rat nevoie de asta. Dar \u0219i c\u00e2nd traduc, eficien\u021ba mea e mult mai bun\u0103 c\u00e2nd am \u201ere\u021beaua\u201d \u00eenchis\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

Emil Brumaru a fost omul c\u0103ruia i-a p\u0103sat cel mai mult pe lumea asta de scrisul meu, de c\u0103r\u021bile mele. (\u2026) Ne-am jurat s\u0103 nu mai scriem nicio carte \u00eempreun\u0103 cu altcineva. Iar el, p\u00e2n\u0103 a murit, s-a \u021binut de cuv\u00e2nt. Mai trebuie s\u0103-mi respect promisiunea \u0219i eu \u2013 dar \u00een privin\u021ba mea n-am emo\u021bii.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

D.-L.B.:<\/em><\/strong> Ai tr\u0103it o frumoas\u0103 prietenie cu Emil Brumaru, cu care ai \u0219i scos o carte (<\/em>Cad castane din castani), de\u0219i \u2013 aparent \u2013 era\u021bi dou\u0103 firi incompatibile: el \u2013 expansiv, de\u0219i ascunz\u00e2nd o mare timiditate, tu \u2013 retractil\u0103, calm\u0103, dar cu o for\u021b\u0103 nemaipomenit\u0103 \u00een scris. Cum s-a legat aceast\u0103 rela\u021bie \u0219i care e lucrul cel mai important pe care l-ai \u00eenv\u0103\u021bat de la Emil Brumaru?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> \u00cen afara unor momente c\u00e2nd \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te c\u00e2te o \u00eensemnare spontan\u0103, izvor\u00e2nd din vreo amintire, mi-e greu s\u0103 vorbesc despre el. Aleg\u00e2nd s\u0103 spun una sau alta, risc s\u0103 prind totul \u00een limitele meschine ale unui cuv\u00e2nt, ale unei fraze. Cum ar fi, iat\u0103, ceea ce-a\u0219 putea spune azi: c\u0103 a fost omul c\u0103ruia i-a p\u0103sat cel mai mult pe lumea asta de scrisul meu, de c\u0103r\u021bile mele. Sau c\u0103 aveam at\u00e2t de multe \u00een comun, dincolo de fa\u021bade, altfel n-ar fi fost at\u00e2\u021bia ani \u00een care-am discutat \u0219i corespondat zilnic. C\u0103 m-am bizuit pe aceast\u0103 prietenie multifa\u021betat\u0103 ani la r\u00e2nd, la fel cum \u0219tiu c\u0103 \u0219i el s-a bizuit (\u201eVera, tu m-ai salvat atunci.\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Ne-am cunoscut \u00een toamna lui 2006, la Colocviile Revistei Transilvania de la Sibiu, unde am\u00e2ndoi eram invita\u021bi de Radu Vancu. Mi-a d\u0103ruit dou\u0103 c\u0103r\u021bi, i-am luat un interviu. Peste c\u00e2teva zile, am \u00eenceput s\u0103 ne scriem. C\u0103deau castane prin ora\u0219, era final de septembrie. \u0218i-am \u021binut-o a\u0219a ani la r\u00e2nd, scriindu-ne zi de zi, citind anumite c\u0103r\u021bi \u00eempreun\u0103, povestindu-ne \u0219i cum a fost vremea, \u0219i dac\u0103 sunt ro\u0219ii zemoase \u00een pia\u021b\u0103, \u0219i ce-am mai tradus, \u0219i ce politicieni detest\u0103m, \u0219i de ce e greu cu interviurile (\u201eAm obosit s\u0103 trebuiasc\u0103 s\u0103 fac pe iste\u021bul.\u201d), iar ultimele mesaje le-am schimbat c\u00e2nd a \u00eemplinit 80 de ani, cu doar c\u00e2teva zile \u00eenainte s\u0103 se sting\u0103. Deja nu mai corespondam intens pe atunci, \u00eens\u0103 \u021bineam leg\u0103tura. \u00cemi spunea mereu c\u0103 niciodat\u0103, de-a lungul vie\u021bii, n-a scris at\u00e2t de mult ca \u00een anii aceia, vreo opt, \u00een care-am fost foarte apropia\u021bi, de\u0219i locuiam la sute de kilometri dep\u0103rtare. Eu, \u00eens\u0103, cel mai mult am scris de c\u00e2nd el nu mai e. Din discu\u021biile noastre s-au n\u0103scut nu una, ci dou\u0103 c\u0103r\u021bi, mai \u00eent\u00e2i Basmul Prin\u021besei Repede-Repede <\/em>(Polirom, 2009)apoi Cad castane din castani<\/em> (Polirom, 2014).Am\u00e2ndou\u0103 ne-au ie\u0219it cu naturale\u021be, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne g\u00e2ndim la asta prea mult, a fost joaca noastr\u0103 serioas\u0103, a\u0219a cum e scrisul mereu, \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu via\u021ba. Chiar via\u021ba! Basmul l-am publicat la un an dup\u0103 ce a fost scris, dialogurile au a\u0219teptat mult mai mult, p\u00e2n\u0103 le-am aranjat sub form\u0103 de carte \u0219i-am decis s\u0103 le public\u0103m. \u021ainea mult la am\u00e2ndou\u0103, dar la basm \u00een mod deosebit, \u0219i \u0219i-a dorit s\u0103-l reedit\u0103m, am avut \u0219i dou\u0103 tentative, din p\u0103cate n-a fost s\u0103 fie, iar ultima oar\u0103 am discutat despre asta la Ia\u0219i, c\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit ultima oar\u0103, cu un an \u0219i un pic \u00eenainte s\u0103 moar\u0103. Voia s\u0103 vad\u0103 republicat\u0103 cartea, cu alte ilustra\u021bii. Suntem am\u00e2ndoi vinova\u021bi c\u0103 n-am reu\u0219it. Restul a fost via\u021b\u0103. Ne-am jurat s\u0103 nu mai scriem nicio carte \u00eempreun\u0103 cu altcineva. Iar el, p\u00e2n\u0103 a murit, s-a \u021binut de cuv\u00e2nt. Mai trebuie s\u0103-mi respect promisiunea \u0219i eu \u2013 dar \u00een privin\u021ba mea n-am emo\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.: <\/em><\/strong>E\u0219ti nu doar o scriitoare important\u0103, ci \u0219i o traduc\u0103toare foarte apreciat\u0103. \u00cen ultima vreme, chiar dac\u0103 editurile au \u00eenceput s\u0103 recunoasc\u0103 meritele celor care aduc \u00een limba rom\u00e2n\u0103 c\u0103r\u021bile autorilor str\u0103ini (au ajuns, cele mai multe dintre ele, s\u0103 anun\u021be pe copert\u0103 \u0219i numele celui\/celei care a tradus volumul), exist\u0103 \u00eenc\u0103 o nep\u0103sare generalizat\u0103 \u00een a-i acorda traduc\u0103torului recuno\u0219tin\u021ba de care ar trebui s\u0103 aib\u0103 parte: nu e chemat la recep\u021biile unde invitat e autorul str\u0103in, nu se men\u021bioneaz\u0103 \u00een interviuri cine i-a tradus romanul etc. Cum crezi c\u0103 s-ar putea rezolva, \u00een beneficiul traduc\u0103torului, genul acesta de neglijen\u021b\u0103? Exist\u0103 vreo solu\u021bie?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> Eu n-am fost niciodat\u0103 dintre cei care consider\u0103 c\u0103 numele traduc\u0103torului trebuie s\u0103 stea pe copert\u0103. Mi se pare foarte potrivit acel loc de pe prima pagin\u0103, e un loc mai mult dec\u00e2t onorabil, e o pagin\u0103 at\u00e2t de frumoas\u0103, aproape poetic\u0103\u2026 Avem numele nostru pe copert\u0103 atunci c\u00e2nd scriem o carte. De un contract bun ai nevoie ca traduc\u0103tor, \u00eenainte de toate. Nu de alte onoruri\u2026 \u0218i de asta am parte c\u00e2nd lucrez cu editura cu care sunt obi\u0219nuit\u0103, Polirom, la fel \u0219i cu \u00eenc\u0103 altele dou\u0103, Art \u0219i Humanitas. \u00cens\u0103 recunosc c\u0103 atunci c\u00e2nd, cu ani \u00een urm\u0103, o carte pentru copii a ap\u0103rut, la o alt\u0103 editur\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 numele traduc\u0103torului trecut nici m\u0103car acolo, \u00een pagin\u0103, am r\u0103spuns cu un \u201enu-i nimic\u201d, dar am \u00eencetat orice colaborare cu acea editur\u0103. Tot a\u0219a, mi s-a \u00eent\u00e2mplat ca o traducere s\u0103 fie reeditat\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fiu anun\u021bat\u0103 \u0219i, deci, f\u0103r\u0103 s\u0103 semn\u0103m contract nou. Am avut parte de ceva incidente\u2026 Sunt obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 lucrez cu edituri unde fiecare om \u00ee\u0219i face treaba pe felia sa \u0219i nu trebuie s\u0103 stai cu grij\u0103 c\u0103 undeva cineva o s\u0103 uite ceva. \u00cens\u0103 ori de c\u00e2te ori am ie\u0219it de pe teritoriul familiar, al editurii cu care lucrez de obicei, mi s-a \u00eent\u00e2mplat c\u00e2te-o ne\u00eent\u00e2mplat\u0103 din asta. De fiecare dat\u0103 mi-a fost foarte ru\u0219ine c\u00e2nd am semnalat neregulile. De fiecare dat\u0103 am sim\u021bit c\u0103 eu sunt vinovat\u0103, fiindc\u0103 le v\u0103d \u0219i le semnalez \u0219i pun bie\u021bii oameni la treab\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu ce ar fi de f\u0103cut. Eu, ca independent, am g\u0103sit ca singur\u0103 solu\u021bie refuzul colabor\u0103rii cu acele edituri. Degeaba \u00ee\u021bi ceri scuze dac\u0103 gre\u0219e\u0219ti iar \u0219i iar. Dar \u0219tiu c\u0103 e o solu\u021bie pur personal\u0103, deci care nu rezolv\u0103 lucrurile. Pentru rezolv\u0103ri mai serioase exist\u0103 asocia\u021bii \u0219i persoane mai implicate, mai energice dec\u00e2t mine. Eu n-am deloc voca\u021bie pentru mi\u0219c\u0103ri colective. Dimpotriv\u0103, ceva din mine le respinge, nu vreau s\u0103 aud de ONG-uri, asocia\u021bii, grupuri \u0219i lupte de orice fel. De asta stau singur\u0103 \u0219i, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een anumite momente, m\u0103 uit la c\u00e2te o neregul\u0103 din asta care m\u0103 r\u0103ne\u0219te \u0219i mai flutur din m\u00e2n\u0103, coco\u021bat\u0103 pe mu\u0219uroiul meu: \u201eHei, n-a\u021bi uitat nimic?\u201d Apoi m\u0103 ascund, ru\u0219inat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.: <\/em><\/strong>La care dintre traducerile tale \u021bii cel mai mult \u0219i de ce? Exist\u0103 \u0219i autori pe care i-ai tradus care s\u0103 nu-\u021bi plac\u0103 deloc, cu a c\u0103ror literatur\u0103 s\u0103 nu fii deloc compatibil\u0103?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> Sunt traducerile din Nabokov \u0219i Beckett, desigur, cele la care \u021bin cel mai mult, fiindc\u0103 atunci am tradus o literatur\u0103 pe care o iubeam, pe care o cuno\u0219team deja, \u0219i din fiecare carte am ie\u0219it \u00eembog\u0103\u021bit\u0103. Sunt traducerile care mi-au \u00eencetinit \u0219i chiar am\u00e2nat scrisul, dar a\u0219 lua-o oric\u00e2nd de la cap\u0103t, exact a\u0219a cum a fost, cu Nabokov, cu Beckett, fiindc\u0103 ei doi r\u0103m\u00e2n scriitorii cei mai dragi mie. \u00cemi pare doar r\u0103u c\u0103 am tradus toate astea la \u00eenceput, acum zece, cincisprezece ani, c\u00e2nd nu prea aveam experien\u021b\u0103. Au fost \u00eens\u0103 cei mai frumo\u0219i ani, c\u00e2nd traduceam exact literatura pe care o iubeam. Pentru asta \u00eei sunt recunosc\u0103toare lui Bogdan-Alexandru St\u0103nescu. Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce-am c\u0103p\u0103tat o brum\u0103 de vizibilitate, am \u00eenceput s\u0103 primesc din diferite p\u0103r\u021bi \u0219i propuneri care nu mi se potriveau deloc; a trebuit s\u0103 refuz mult, ca s\u0103 fac loc din nou \u0219i scrisului meu. C\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 traduc, aveam deja dou\u0103 c\u0103r\u021bi de povestiri scrise. Cu scrisul a \u00eenceput totul \u0219i tot a\u0219a o s\u0103 se termine. A fost un timp c\u00e2nd traducerile nu-mi mai l\u0103sau deloc timp pentru ale mele.<\/p>\n\n\n\n

Da, au fost vreo dou\u0103 c\u0103r\u021bi care nu mi-au pl\u0103cut deloc, am sim\u021bit c\u0103 m-am p\u0103c\u0103lit primindu-le la tradus, am \u00eenaintat \u00een ele cu senza\u021bia limpede c\u0103-mi pierd vremea, c\u0103 nu merit\u0103 \u2013 \u0219i \u0219tiu c\u0103 nu sunt singurul traduc\u0103tor de pe lume care simte asta din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. N-o s\u0103 le dau titlul, n-ar avea niciun rost. Mai bine s\u0103 spun din ce al\u021bi autori am tradus cu pl\u0103cere: Don DeLillo, Lydia Davis, Siri Hustvedt \u0219i minunatul Lewis Carroll.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.:<\/em><\/strong> Cea mai recent\u0103 carte a ta, <\/em>Quilt, cuprinde proz\u0103 scurt\u0103 scris\u0103 de-a lungul mai multor ani. Ceea ce se remarc\u0103 de la bun \u00eenceput aici e relativa omogenitate (cel pu\u021bin stilistic\u0103) a textelor, de\u0219i ele nu au fost g\u00e2ndite ca piese ale aceleia\u0219i c\u0103r\u021bi. Exist\u0103 totu\u0219i \u0219i un fir ro\u0219u tematic care le leag\u0103, iar acesta e frica. O fric\u0103 primar\u0103, deseori ira\u021bional\u0103, care paralizeaz\u0103 ac\u021biunile \u0219i care-i face pe protagoni\u0219ti s\u0103-\u0219i celebreze uneori singur\u0103tatea, transform\u00e2nd-o \u00eentr-o form\u0103 de a contracara ostilitatea egoist\u0103 a celor din jur. E proza scurt\u0103 un gen mai complicat dec\u00e2t romanul, pentru c\u0103 te oblig\u0103 s\u0103 concentrezi pe spa\u021bii mai mici o poveste care trebuie s\u0103 ajung\u0103 intact\u0103 la cititor? Te preocup\u0103 receptarea critic\u0103 a c\u0103r\u021bilor tale?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.: <\/strong>Iat\u0103 o idee la care tresar: frica \u2013 fir ro\u0219u. Nu m-am g\u00e2ndit, dinspre mine se vede curajul. O s\u0103 explic, nu \u00eenainte de-a spune c\u0103 m\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103 de fiecare dat\u0103 s\u0103 observ cum se vede de pe partea cealalt\u0103, a cititorului versat. Sunt, dup\u0103 cum \u0219tii, tot mai rare reac\u021biile de felul acesta, revistele culturale dispar, cronicile sunt tot mai pu\u021bine, paginile de cultur\u0103 ale ziarelor au murit sub ochii no\u0219tri de mult, \u0219i a\u0219a mai departe.<\/p>\n\n\n\n

Despre curaj. La o \u00eent\u00e2lnire cu cititorii, \u00een cadrul unui club de lectur\u0103 foarte interesant, La Taifas, unde se cite\u0219te pe rupte, mi s-a spus asta, c\u0103 e o carte despre curaj. \u0218i doamnele de acolo (sunt femei, \u00een marea majoritate) au explicat \u0219i de ce. Iar explica\u021bia lor se potrivea foarte bine cu motiva\u021bia mea, cu ceea ce explicam la lans\u0103ri, legat de felul \u00een care am scris pove\u0219tile acestea, adunate de-a lungul anilor \u0219i puse deoparte cu sentimentul c\u0103 nu le voi publica. Am abordat teme neatinse \u00eenainte, am f\u0103cut aici ce n-am mai f\u0103cut \u00eenainte. Am spus. M-am apropiat de ran\u0103 \u0219i nu doar c\u0103 m-am uitat bine la ea, dar am atins-o, am deschis \u0219i mai tare. Este, cum ziceam, \u201eDeclara\u021bia mea de independen\u021b\u0103\u201d. Sunt buc\u0103\u021bi de fic\u021biune, da, \u00eens\u0103 prin ele deschid acea pivni\u021b\u0103 de aur pe care ziceam c\u0103 st\u0103m a\u0219eza\u021bi, fiecare dintre noi, \u0219i anume experien\u021ba noastr\u0103 de via\u021b\u0103, \u0219i scot. Scot de acolo, tot scot. A ie\u0219it acest volum problematic, pentru care am tot adunat vreme de \u0219apte ani f\u0103r\u0103 inten\u021bia public\u0103rii. Am scris tezauriz\u00e2nd, bucuroas\u0103 c\u0103 spun, c\u0103 a\u0219ez \u00een cuvinte nespusul. N-a\u0219 fi putut scrie cartea asta la alt\u0103 v\u00e2rst\u0103, nici \u00eenainte de anii \u0103\u0219tia complica\u021bi. La fel cum To\u021bi copiii libr\u0103resei<\/em> n-ar fi putut fi scris\u0103 mai devreme.<\/p>\n\n\n\n

\n

O povestire o mai strecori, o po\u021bi scrie \u00eentr-o zi sau o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, poate fi \u0219i ca poezia, vine de nic\u0103ieri, se las\u0103 prins\u0103 u\u0219or \u0219i se termin\u0103 repede. Nu pune st\u0103p\u00e2nire pe tine ca romanul. Romanul \u00ee\u021bi cere via\u021ba, tr\u0103ie\u0219te cu tine, prin tine, te \u00eenghite cu totul, te vrea doar al lui timp \u00eendelungat; nu e pentru oricine.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

S\u0103 scrii proz\u0103 scurt\u0103 este, bine\u00een\u021beles, mult mai u\u0219or dec\u00e2t s\u0103 scrii un roman. Cine spune altceva ori nu a scris \u0219i roman, ori are ceva de v\u00e2ndut. Scrisul unui roman ia \u0219apte piei de pe tine. Ai o structur\u0103 uria\u0219\u0103, \u00een continu\u0103 cre\u0219tere, de \u021binut cu m\u00e2inile tale deasupra capului. Un pic de neaten\u021bie \u0219i gata, \u00ee\u021bi scap\u0103. Te strive\u0219te. E greu cu romanele. O povestire o mai strecori, o po\u021bi scrie \u00eentr-o zi sau o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, poate fi \u0219i ca poezia, vine de nic\u0103ieri, se las\u0103 prins\u0103 u\u0219or \u0219i se termin\u0103 repede. Nu pune st\u0103p\u00e2nire pe tine ca romanul. Romanul \u00ee\u021bi cere via\u021ba, tr\u0103ie\u0219te cu tine, prin tine, te \u00eenghite cu totul, te vrea doar al lui timp \u00eendelungat; nu e pentru oricine. Povestiri am scris \u00eentotdeauna, \u0219i c\u00e2nd scriam la altceva, oric\u00e2nd se ivea o fereastr\u0103 \u00eentre una sau alta, oric\u00e2nd ap\u0103rea un impuls. Dar am scris \u0219i volume \u00eenchegate, un \u0219nur la care am lucrat intens, de la cap la coad\u0103, aproape ca la romane.<\/p>\n\n\n\n

Despre fric\u0103 \u2013 da, e acolo ceva. O fric\u0103 a personajelor. E mai mult dec\u00e2t fric\u0103. E spaim\u0103. E o spaim\u0103 de cap\u0103t de lume. La fel cum e \u0219i curajul de la cap\u0103t de lume. La fel cum \u0219i singur\u0103tatea personajelor de acolo e una de cap\u0103t de via\u021b\u0103, de cap\u0103t de lume. \u201eO singur\u0103tate care a metastazat\u201d, cum formidabil a formulat Radu Vancu la lansarea de la Bookfest. Am tres\u0103rit, ca la auzul unui mare adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n

Se scrie tot mai pu\u021bin despre c\u0103r\u021bi. Texte adev\u0103rate, c\u0103ci despre asta vorbim. Nu am cum s\u0103 nu compar situa\u021bia cu cea de acum dou\u0103zeci sau chiar zece ani. \u0218i atunci e\u0219ti fericit c\u00e2nd, la o lansare, auzi lucruri importante, vezi c\u0103 a fost citit\u0103 atent \u0219i \u00een\u021beleas\u0103 bine cartea. Radu Vancu, Adela Greceanu, Romulus Bucur sunt oameni care au citit \u0219i-au \u00een\u021beles Quilt<\/em> \u0219i mi-au d\u0103ruit din \u00een\u021belegerea lor, la diferite lans\u0103ri ale c\u0103r\u021bii. Le sunt recunosc\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n

D.-L.B.:<\/em><\/strong> Ai scris \u0219i c\u0103r\u021bi pentru copii. Una dintre ele, <\/em>Gr\u0103dina p\u0103m\u00e2ntean\u0103 a prin\u021besei de Mar\u021bi, a fost foarte apreciat\u0103 la noi \u00een cas\u0103: s-a citit mai multe seri la r\u00e2nd, \u00eenainte de somn, cu aceea\u0219i aten\u021bie din partea fetei mele mai mari. O poveste splendid\u0103 despre lucrurile m\u0103runte (dar esen\u021biale) care ne fac via\u021ba frumoas\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 le observ\u0103m cu adev\u0103rat, \u0219i a c\u0103ror lips\u0103 o sim\u021bim dureros imediat ce ele dispar. C\u00e2t de dificil e s\u0103 creezi av\u00e2nd \u00een minte prototipul cititorului-copil, care e deseori mult mai exigent dec\u00e2t adultul? Cum <\/em>\u0219tii c\u0103 ai scris o carte bun\u0103 pentru copii? Cum testezi aderen\u021ba pove\u0219tii la sensibilitatea celor mai mici?<\/em><\/p>\n\n\n\n

V.D.N.:<\/strong> \u0218tii care-i secretul? E at\u00e2t de simplu \u0219i de banal: eu scriu doar pentru mine. Pentru copii, pentru adul\u021bi, totul, orice: eu scriu \u00eentotdeauna doar pentru mine. Nu exist\u0103 nimeni altcineva pe lume c\u00e2nd scrii o poveste. Dec\u00e2t, cel mult, dac\u0103 e\u0219ti norocos, un destinatar de care e\u0219ti \u00eendr\u0103gostit. Eu nu cunosc niciun alt fel de scris. C\u0103 ai scris o carte bun\u0103 n-ai cum s\u0103 \u0219tii niciodat\u0103, \u00eendoiala e mult mai s\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i e prezent\u0103 aproape f\u0103r\u0103 excep\u021bie; dar la fel de adev\u0103rat e c\u0103 sim\u021bi c\u00e2nd ai pus acolo ceva esen\u021bial, c\u00e2nd ai reu\u0219it s\u0103 spui ceva ce-ai avut neap\u0103rat de spus. Te-a g\u00e2dilat pe spinare s\u0103 spui, ai ars de ner\u0103bdare s\u0103 spui. A\u0219a a fost \u0219i cu prin\u021besa asta de Mar\u021bi. E o povestioar\u0103 foarte simpl\u0103, dar e ceva foarte intim acolo, foarte de-al meu, \u00een detaliul care face ca o gr\u0103din\u0103 de pe P\u0103m\u00e2nt s\u0103 fie irepetabil\u0103. C\u00e2nd v\u0103d c\u00e2t de bine sunt primite aceste c\u0103r\u021bi pentru copii, pe care eu le scriu de fiecare dat\u0103 dintr-o \u00eent\u00e2mplare (\u0219i ele se scriu at\u00e2t de u\u0219or, nu exist\u0103 nori\u0219or mai diafan dec\u00e2t scrisul pentru copii), asta \u00eemi d\u0103 un strop de speran\u021b\u0103. \u0218i astfel m\u0103 \u00eentorc la pove\u0219tile mele mai grele, cele pentru adul\u021bi (era s\u0103 zic \u201ecele cu miz\u0103\u201d).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Veronica D. Niculescu \u00een dialog cu Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":10408,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[50],"tags":[99,132,2077,1654],"coauthors":[1187],"class_list":["post-10407","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-interviu","tag-dan-liviu-boeriu","tag-interviu","tag-nr-1-2024","tag-veronica-d-niculescu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/05\/Veronica-D-Niculescu.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10407","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10407"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10407\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10411,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10407\/revisions\/10411"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10408"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10407"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10407"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10407"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10407"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}