{"id":10299,"date":"2024-04-24T16:56:00","date_gmt":"2024-04-24T13:56:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10299"},"modified":"2024-04-29T19:20:54","modified_gmt":"2024-04-29T16:20:54","slug":"uniunea-scriitorilor-din-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10299","title":{"rendered":"Uniunea scriitorilor din romane"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Cred c\u0103, asemenea oric\u0103rui filolog (alias Cititor profesionist, a\u0219a cum \u00eemi place mie s\u0103 le amintesc studen\u021bilor mei c\u0103 am fi noi!), o re\/\u00eent\u00e2lnire cu scriitori-deveni\u021bi-personaje, centrale sau tranzitorii, \u00eentr-o fic\u021biune istoric\u0103 cu caracter biografic sau \u00eentr-o biografie roman\u021bat\u0103, creeaz\u0103 un context provocator pentru o altfel de interpretare a vie\u021bii acestora, prin descoperirea unui mod nou de a-i rea\u0219eza pe o hart\u0103 istorico-geografic\u0103; acest lucru se poate \u00eent\u00e2mpla doar \u00een func\u021bie de reac\u021bia noastr\u0103 cultural\u0103 la invita\u021bia lor de a comunica cu noi, prin rela\u021bia intim\u0103, particular\u0103, pe care o mediaz\u0103 paginile c\u0103r\u021bilor, cu o at\u00e2t de mare putere transformatoare. Rescrierea (fic\u021bionalizat\u0103, fire\u0219te) a prezen\u021bei unui scriitor (mai cu seam\u0103 dac\u0103 este unul bine cunoscut!) contribuie la asigurarea unui echilibru substan\u021bial oric\u0103rui roman, pentru c\u0103 declan\u0219eaz\u0103 procesul prin care o persoan\u0103, respectiv, un poet sau un prozator \u00een cazul acesta, adic\u0103, un \u201eEU, con\u0219tiin\u021b\u0103, cugetare, discern\u0103m\u00e2nt, deliberare, decizie, [care] percepe \u0219i vehiculeaz\u0103 informa\u021bii, particip\u0103 afectiv la lume, execut\u0103 deciziile luate, are un ideal, ac\u021bioneaz\u0103 \u00een func\u021bie de unele comandamente, se sacrific\u0103 voluntar la nevoie\u201d (Alexandrescu, 1988: 205), devine un comunicator competent al textului, asigur\u00e2nd acurate\u021bea transmiterii de \u201einforma\u021bii, idei, opinii, p\u0103reri, de la un individ sau un grup\u201d (Tran et al., 2003: 11) \u00eenspre cititori. A\u0219adar, prezen\u021ba scriitorilor \u00een perimetrul narativ al unui roman, \u00eenseamn\u0103, pe de o parte, redimensionarea acestora prin transformarea lor \u00een personaje, menite s\u0103 sintetizeze un tablou complet al \u201epoten\u021bialului de activitate, al excesului de energie, al excitabilit\u0103\u021bii – emotivit\u0103\u021bii unui subiect\u201d (Alexandrescu, 1988: 226); pe de alt\u0103 parte, a\u0219ezarea lor inten\u021bionat\u0103 \u00een formula optim\u0103 pentru o rela\u021bionare intrinsec\u0103\/extrinsec\u0103, u\u0219ureaz\u0103 stabilirea unei comunic\u0103ri cu alte personaje \u0219i, cel mai important, cred eu, cu cititorul, prin punerea \u00een comun a unui set de \u201einforma\u021bii, idei, atitudini (…) pentru a le asocia \u0219i raporta \u0219i a stabili leg\u0103turi \u00eentre ele\u201d (Sachelarie et al., 2006: 7), \u00een vederea dezvolt\u0103rii unei rela\u021bii coerente \u00eentre emi\u021b\u0103torul \u0219i receptorul mesajului transmis de un anume personaj pentru care a optat autorul romanului, respectiv, un anume scriitor distribuit <\/em>\u00een textul respectiv.<\/p>\n\n\n\n

Alian\u021be genera\u021bionale<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Teoreticienii privesc comunicarea interuman\u0103 ca un fenomen amplu, bazat \u201epe un ansamblu de procese psihomotorii specific umane\u201d (Sachelarie, 2006: 18), sus\u021binut \u00een special de limbajul utilizatorului, dar \u0219i de mijloacele neverbale sau tehnice (telecomunica\u021bii) pe care acesta le poate introduce \u00een orice comunicare interpersonal\u0103 \u0219i interactiv\u0103, care, se \u0219tie, e determinat\u0103 de, \u0219i poate categoric determina \u201eschimbarea, dezvoltarea, spiritualitatea uman\u0103\u201d (5) prin implica\u021biile de ordin psihologic, comportamental, educa\u021bional, cultural pe care le antreneaz\u0103. C\u00e2nd romancierii reconstituie cotidianul comunica\u021bional al protagoni\u0219tilor lor litera\u021bi selec(ta)\u021bi, ei decid ce aspecte din cariera lor sau care laturi ale caracterului lor pot fi accentuate prin modul specific \u00een care se opereaz\u0103 cu elementele lingvistice \u0219i culturale, expresiv surprins \u00een dialogul cuplului Hemingway-Gellhorn; este o sistematizare a unei conversa\u021bii profesionale, consultative, anume, faptul c\u0103 Maria (personajul din Pentru cine bat clopotele<\/em>) \u201eare amestecul t\u0103u [Gellhorn] de  t\u0103rie \u0219i delicate\u021be. \u0218i tot ce scriu despre cum e s\u0103 iube\u0219ti pe cineva. Da, e despre tine. Pot s\u0103 scriu asta doar fiindc\u0103 te am pe tine (…). I-am dat Mariei p\u0103rul t\u0103u (…) ca un lan de gr\u00e2u (…). Ea \u00ee\u021bi apar\u021bine \u0219i \u021bie. Cartea e a noastr\u0103. Suntem noi\u201d (McLain, 2018: 189). Martha Gellhorn introduce o form\u0103 de comunicare mai intim\u0103, folosind codul personal al confesiunii fa\u021b\u0103 de cititori c\u00e2nd c\u0103 admite c\u0103 \u00een via\u021ba ei era \u201edeja destul\u0103 nelini\u0219te \u0219i nesiguran\u021b\u0103 (…). A\u0219a c\u0103 mi-am mutat personajele \u00een Praga, \u00een loc de Madrid \u2013 \u0219i astfel totul p\u0103rea s\u0103 se rezolve. Eroina mea era o jurnalist\u0103 american\u0103 foarte asem\u0103n\u0103toare cu mine, trimis\u0103 s\u0103 scrie despre r\u0103zboi, \u00eens\u0103 ajung\u00e2nd s\u0103 se \u00eendr\u0103gosteasc\u0103 f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103 de un b\u0103rbat pe care n-ar fi trebuit cu nici un chip s\u0103 \u0219i-l doreasc\u0103, dar \u0219i-l dorea. Asta, e sigur, era o poveste  pe care o cuno\u0219team\u201d (190).<\/p>\n\n\n\n

Merg\u00e2nd pe urmele aceleia\u0219i genera\u021bii, a neadapta\u021bilor (The Lost Generation<\/em>) \u00eentr-o alt\u0103 secven\u021b\u0103 de istorie literar\u0103 textualizat\u0103, cititorul poate opta pentru o invita\u021bie la Paris, la libr\u0103ria Shakespeare and Company a americancei Sylvia Beach, o libr\u0103rie transformat\u0103 \u00eentr-un adev\u0103rat spa\u021biu al comunic\u0103rii prin  faptul c\u0103 devine locul preferat de \u00eent\u00e2lnire al aceluia\u0219i Hemingway, cu congenerii s\u0103i, printre care Ezra Pound, remarcat prin \u00eendem\u00e2narea sa domestic\u0103 \u2013 \u201ea reparat c\u00e2teva dintre scaunele \u00een suferin\u021b\u0103 pe care se a\u0219az\u0103 clien\u021bii. Mul\u021bumit\u0103 lui Ezra, la Shakespeare and Company nu se mai clatin\u0103 nimic\u201d (Maher, 2023: 82); mai  apoi, James Joyce, de regul\u0103 ocupant al bibliotecii, a\u0219ezat, \u201eextraordinar de calm, \u00eentr-un scaun de lemn\u201d (80), so\u021bii F. Scott \u0219i Zelda Fitzgerald, el, gata mereu de ceart\u0103 cu Ernest \u201ede la orice: c\u0103r\u021bi, baruri, ora\u0219e din Vestul Mijlociu\u201d (204), drept pentru care \u201eErnest \u00eei considera pe so\u021bii Fitzgerald r\u0103zg\u00e2ia\u021bi \u0219i superficiali\u201d (205), \u0219i uneori, Ford Madox Ford, \u201ede obicei at\u00e2t de enervant\u201d (225), popul\u00e2nd locul devenit astfel renumit \u00een Montparnasse-ul acelor ani, \u0219i ajuns legendar \u00een timp. Modelele lor de comunicare profesional\u0103 sau personal\u0103, surprinse \u00een diferite romane, justific\u0103 oarecum ideea c\u0103 literatura \u0219i litera\u021bii pot crea un spa\u021biu virtual \u00een care \u201erealul \u0219i imaginarul se \u00eent\u00e2lnesc \u0219i se \u00eempletesc at\u00e2t de str\u00e2ns, \u00eenc\u00e2t nu mai pot fi separate f\u0103r\u0103 riscul de a desfiin\u021ba terenul pe care se produce simbioza: a le separa \u00eenseamn\u0103 a-i refuza literaturii propria ei natur\u0103, \u00eensu\u0219i statutul ei\u201d (Anghelescu, 2008: 203).<\/p>\n\n\n\n

Semnale c\u0103tre cititori<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

\u00cen configura\u021bia comunic\u0103rii interpersonale (scriitorii no\u0219tri din romane \u00eentre ei) sau de mas\u0103 (scriitorii din romane \u0219i cititorii acelor romane), exist\u0103 o suit\u0103 de elemente importante care faciliteaz\u0103 acest proces dialogal, anume, semnalul, adic\u0103 \u201eorice element purt\u0103tor de informa\u021bie, produs \u00een mod deliberat de cineva care se a\u0219teapt\u0103 ca acesta s\u0103 fie \u00een\u021beles ca atare\u201d (Tran et al., 2003: 24), apoi mesajul, reprezent\u00e2nd \u201eun semnal sau ansamblu de semnale transmise \u00een cursul unui act de comunicare\u201d (25), \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, codificarea, \u201eopera\u021biunea care face s\u0103 corespund\u0103 unei semnifica\u021bii anumite semnale\u201d (25); sunt elemente identificabile \u00een conversa\u021bia dintre Salman Rushdie \u0219i Saul Bellow, bun\u0103oar\u0103, c\u00e2nd acesta din urm\u0103 m\u0103rturise\u0219te, vorbind \u00een numele tuturor scriitorilor, c\u0103, \u00een zilele noastre, ei nu au \u201e\u00eendatoriri\u201d, ci doar \u201easpira\u021bii\u201d, argument\u00e2nd c\u0103 \u201e\u00een 1986 \u00eenc\u0103 mai p\u0103rea firesc ca scriitorii s\u0103 pretind\u0103 c\u0103 s\u00eent, dup\u0103 cum spusese Shelley, \u2018legiuitorii nerecunoscu\u021bi ai lumii\u2019, s\u0103 cread\u0103 c\u0103 arta literaturii poate contrabalansa puterea \u0219i s\u0103 vad\u0103 \u00een literatur\u0103 o for\u021b\u0103 m\u0103rea\u021b\u0103, transna\u021bional\u0103 \u0219i transcultural\u0103 care (…) ar putea deschide \u0219i mai mult universul. Peste dou\u0103zeci de ani, \u00eentr-o lume idiotizat\u0103 \u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103, va fi mult mai greu s\u0103 atribui asemenea roluri exaltate unor bi\u021bi  f\u0103uritori de texte. Mai greu, dar, poate, la fel de necesar\u201d (Anton, 2012: 93).<\/p>\n\n\n\n

Semnifica\u021bia mesajului este completat\u0103 \u00een mod curent de comunicarea non-verbal\u0103, fie de natur\u0103 kinetic\u0103 \u2013 expresia fe\u021bei, gesturi, pozi\u021bia \u0219i mi\u0219carea corpului, fie de natur\u0103 proxemic\u0103 \u2013 limbajul spa\u021biului, interpretat \u201e\u00een func\u021bie de m\u0103rime, grad de intimitate, \u00een\u0103l\u021bime, apropiere\/dep\u0103rtare, \u00een\u0103untru\/\u00een afar\u0103\u201d (Tran et al., 2003: 77); semnele comportamentale emise c\u0103tre receptor\/cititor au un caracter natural, firesc, a\u0219a cum apar \u00een contextualizarea momentului de relaxare a lui Joyce \u00een libr\u0103ria Shakespeare and Company, \u00een zona ei de \u00eemprumut: \u201eJoyce era \u00een bibliotec\u0103, extraordinar de calm, \u00eentr-un scaun de lemn. St\u0103tea cu lungile lui picioare \u00eencruci\u0219ate, \u0219i cu m\u00e2inile mari at\u00e2rn\u00e2ndu-i din bra\u021bele rezemate de sp\u0103tar (…), cu degetele acelea lungi,. Dou\u0103 dintre ele \u00eempodobite cu inele, la ambele m\u00e2ini. Capul avea forma aproape perfect\u0103 a unui ou, \u0219i el se uita pe fereastr\u0103 la un copac stufos \u00een care ciripeau doi sticle\u021bi, de parc\u0103 \u00een ei se ascundea  sensul vie\u021bii\u201d (Maher, 2023: 80).  <\/p>\n\n\n\n

Jocul teritoriilor \u0219i modul de a percepe spa\u021biul \u00een diferite culturi, respectiv \u201eefectele simbolice ale organiz\u0103rii spa\u021biale, distan\u021bele fizice ale comunic\u0103rii\u201d (Tran et al., 2003 :77) constituie \u00eempreun\u0103 un motiv de cunoa\u0219tere \u0219i identificare, reg\u0103sit \u00een descrierea re\u0219edin\u021bei pariziene a Getrudei Stein, aflat\u0103 \u201e\u00eentr-o cl\u0103dire f\u0103r\u0103 preten\u021bii din epoca Haussmann (…); interiorul apartamentului lui Stein transforma apartamentul \u00eentr-un adev\u0103rat Versailles boem. Salonul ei avea o calitate dubl\u0103 unic\u0103: de la \u00een\u0103l\u021bimea b\u0103rbiei  musafirului p\u00e2n\u0103 la parchet era o \u00eenc\u0103pere zugr\u0103vit\u0103 \u00een culori \u00eenchise, populat\u0103 de obiecte de anticariat, menite s\u0103 ancoreze zborul operelor de art\u0103. Deasupra capetelor,  pe pere\u021bii albi ce se av\u00e2ntau \u00een sus erau ag\u0103\u021bate tablouri care, \u00eentr-o zi, aveau s\u0103 triumfe \u00een cele mai importante muzee ale lumii; era suficient s\u0103 te ghidezi dup\u0103  traiectoria carierei lui Picasso\u201d (Maher, 2023: 98-9).<\/p>\n\n\n\n

Privit din perspectiva intimit\u0103\u021bii pe care o poate genera \u00eentre scriitorii din c\u0103r\u021bi, respectiv, dintre ei \u0219i cititorii curio\u0219i ai acestora (nu doar filologi!), fenomenul comunic\u0103rii, pe care autorii \u00eel exploreaz\u0103 din mai multe perspective, are o contribu\u021bie consistent\u0103 \u00een economia oric\u0103rui roman, prin complementaritatea \u0219i contextualitatea func\u021bionale pe care le asigur\u0103 \u00een rela\u021biile inten\u021bionat stabilite \u0219i prin aportul de expresivitate \u0219i unicitate adus \u00eentregii structuri narative.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
    \n
  • Alexandrescu, Ion, 1988, Persoan\u0103, personalitate, personaj, <\/em>Ia\u015fi: Editura Junimea, Colec\u0163ia Humanitas-40<\/li>\n\n\n\n
  • Anghelescu, Mircea, 2008, Mistific\u021biuni. Falsuri, farse, apocrife, pasti\u0219e, pseudonime \u0219i alte mistifica\u021bii \u00een literatur\u0103,<\/em> Bucure\u0219ti: Editura Compania<\/li>\n\n\n\n
  • Anton, Joseph, 2012, Salman Rushdie, <\/em>Ia\u0219i: Editura Polirom (trad. Dana Cr\u0103ciun)<\/li>\n\n\n\n
  • Maher, Kerri, 2023 (2022), Libr\u0103reasa din Paris, <\/em>Bucure\u0219ti: Editura Humanitas Fiction (trad. Rodica \u0218tefan)<\/li>\n\n\n\n
  • McLain, Paula, 2019 (2018), Hemingway \u0219i cu mine, <\/em>Bucure\u0219ti: Editura Humanitas Fiction (trad. Veronica D. Niculescu)<\/li>\n\n\n\n
  • Sachelarie, Octavian Mihail, Petrescu, Victor, 2006, Sociologia comunic\u0103rii, <\/em>Pite\u0219ti: Editura Paralela 42<\/li>\n\n\n\n
  • Tran, Vasile, St\u0103nciugelu, Irina, 2003, Teoria comunic\u0103rii, <\/em>Bucure\u0219ti: comunicare.ro<\/li>\n<\/ul>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Save as… de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":10302,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2077,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-10299","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-1-2024","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/04\/joyce.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10299"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10299\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10344,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10299\/revisions\/10344"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10302"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10299"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}