{"id":10282,"date":"2024-04-23T15:39:46","date_gmt":"2024-04-23T12:39:46","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10282"},"modified":"2024-04-23T15:40:42","modified_gmt":"2024-04-23T12:40:42","slug":"prezentul-etern-al-naratiunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10282","title":{"rendered":"Prezentul etern al Nara\u021biunii"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Liviu Diamandi, Neptun 83<\/em>, Editura Polirom, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dup\u0103 prima lectur\u0103, Neptun 83<\/em> (Polirom, 2023), pare a fi o carte pe care Diamandi a construit-o \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t trebuie s\u0103 o mai cite\u0219ti cel pu\u021bin o dat\u0103. Mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 primesc cartea \u00eentr-o cutie aurit\u0103 care s\u0103 aib\u0103 un mecanism de desfacere secret. E fascinant\u0103 \u0219i enigmatic\u0103. Un manifest literar camuflat sub o poveste poli\u021bist\u0103 cu fantome \u2013 fantomele fiind Nichita, F\u0103nu\u0219 Neagu, Nina Cassian, Cezar Iv\u0103nescu, Dinescu, Ioan Alexandru, Grigore Gheba etc \u0219i poeta disp\u0103rut\u0103 \u2013 Margo Haumann, personaje situate \u00een la fel de fantomaticele Neptun \u0219i Limanu, \u00een \u201983, num\u0103r prim \u0219i anul mor\u021bii lui Nichita. Formula narativ\u0103 m-a dus cu g\u00e2ndul la Henry James, la O coard\u0103 prea \u00eentins\u0103<\/em> \u0219i Desenul din covor<\/em>. Diamandi reu\u0219e\u0219te cumva s\u0103-\u0219i suspende textul \u00eentre un fals realism \u0219i o fic\u021biune bizar\u0103 \u0219i simbolic\u0103, \u00ee\u021bi las\u0103 indicii, dar nu \u00ee\u021bi spune unde s\u0103 te ui\u021bi dup\u0103 ele. Cartea se termin\u0103 cu o cea\u021b\u0103 dens\u0103 \u00een care te pierzi treptat p\u00e2n\u0103 dispari odat\u0103 cu personajele. Nu are o structur\u0103 anume (de\u0219i are una, dar e doar de form\u0103, ca la James, este o m\u0103rturie a altcuiva), pentru c\u0103 autorul\/autoarea\/autorii nu crede\/cred \u00een structur\u0103 sau crede\/cred c\u0103 orice structur\u0103 ascunde un fals. \u00cen lumea noastr\u0103, numai mili\u021bienii \u0219i Conan Doyle pot face \u201eordine\u201d. \u0218i uneori matematicienii \u2013 \u201eMili\u021bianul trebuie s\u0103 men\u021bin\u0103 ordinea. Nu e deloc u\u0219or s\u0103 men\u021bii ordinea \u00een fa\u021ba asaltului continuu al haosului. Ordinea trebuie p\u0103strat\u0103\u201d; \u201eConan Doyle e dumnezeul lumii lui Sherlock Holmes \u0219i are grij\u0103 s\u0103 potriveasc\u0103 faptele a\u0219a cum trebuie\u201c. Fire\u0219te c\u0103 \u201epresupunerile lui se adeveresc din moment ce lumea lui e o fic\u021biune. Bine\u00een\u021beles c\u0103 autorul construie\u0219te povestea \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t solu\u021biile propuse de Sherlock s\u0103 fie corecte (…)\u201d \u2013 afirm\u0103 Verescu, \u00eentr-un dialog cu detectivul-mili\u021bian Dima, care realizeaz\u0103 ulterior c\u0103 \u00een realitate exist\u0103 doar o al\u0103turare de fapte c\u0103rora numai mintea noastr\u0103 le d\u0103 sens: \u201eLeg\u0103turile ascunse descoperite de Sherlock Holmes sunt adev\u0103rate doar pentru c\u0103 sunt f\u0103cute s\u0103 fie adev\u0103rate. \u00cen lumea lui au fost incluse, din construc\u021bie, leg\u0103turi ascunse. \u00cen realitate, \u00een lumea noastr\u0103, nu exist\u0103 a\u0219a ceva. Faptul c\u0103 te afli aici nu spune nimic despre cum ai ajuns aici. Un set de fapte poate fi la fel de bine s\u0103 fie cercetat de la \u00eenceput, de la mijloc sau de la sf\u00e2r\u0219it (…)\u201d. La fel \u0219i Gheba crede c\u0103 a atribui matematicii capacitatea de a reda scheletul realit\u0103\u021bii nu este dec\u00e2t misticism scientist \u2013 \u201eA \u00eentreba \u00abDe ce este corect acest mod de calcul?\u00bb, zice el, e un nonsens. Orice mod de calcul acceptat \u00een matematic\u0103 a fost acceptat pentru c\u0103 s-a convenit asupra faptului c\u0103 rezultatul la care conduce este cel considerat corect. Toate adev\u0103rurile matematicii sunt tautologii\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Romanul (dac\u0103 pot s\u0103-i spun a\u0219a) te plimb\u0103 pe o plaj\u0103 \u0219i te bag\u0103 \u00een ape ciudate (de ex: pot femeile s\u0103 scrie ceva cu limbajul deja dat? de ce a c\u0103p\u0103tat \u00een literatur\u0103\/pictur\u0103 erotism imaginea femeii care se sinucide? de ce n-a prins Freud la marxi\u0219ti? care sunt limitele cunoa\u0219terii? Etc.). Tot la prima lectur\u0103 pare o carte despre mister (care \u00ee\u021bi induce o mic\u0103 paranoia \u0219i o stare de nelini\u0219te specifice demersului dialectic pe care se sprijin\u0103 cartea) \u0219i despre necesitatea unui nou limbaj creator.<\/p>\n\n\n\n

Naratoarea (care \u00ee\u0219i aminte\u0219te, prin hipnoz\u0103, de o experien\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103 la 16 ani, \u00een timp ce se afla cu p\u0103rin\u021bii la Vila scriitorilor din Neptun) se afl\u0103 la intersec\u021bia vocilor<\/em> pe care le consemneaz\u0103 \u0219i le reproduce, prelungindu-le ecoul \u00eenspre dou\u0103 zone\/perspective: idealismul \u0219i materialismul epistemologic. Pe de o parte, prin intermediul unor personaje-scriitori-matematicieni-fizicieni-detectivi, cartea avanseaz\u0103 \u0219i sus\u021bine, de pe o pozi\u021bie idealist\u0103, romantic\u0103, dar \u0219i critic\u0103, ideea c\u0103 \u00een\u021belegerea Crea\u021biei este posibil\u0103 dac\u0103 \u0219tim s\u0103 fim observatori aten\u021bi \u0219i impar\u021biali ai adev\u0103rurilor revelate \u00een\/prin crea\u021biile umane artistice \u0219i \u0219tiin\u021bifice (reunite) ca portaluri\/indicii. Analiz\u00e2nd indiciile, adic\u0103 aceste crea\u021bii, \u0219i privindu-le ca manifest\u0103ri ale lui dincolo<\/em> \u00een dincoace<\/em>, ale sacrului \u00een profan, avem acces spre cunoa\u0219tere. Totodat\u0103, nu trebuie urm\u0103rit\u0103 structura \u00een sine a operei (naratoarea cite\u0219te Anna Karenina<\/em> pe s\u0103rite, urm\u00e2nd o alt\u0103 ordine a episoadelor, nu cea impus\u0103 de Tolstoi, pe care o refuz\u0103, gener\u00e2nd astfel o alt\u0103 perspectiv\u0103 de lectur\u0103), ci ceea ce reflect\u0103 ea despre Crea\u021bie. Opera ca inven\u021bie a min\u021bii umane (care-i d\u0103 coeren\u021b\u0103 \u0219i o modeleaz\u0103 dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea sa) este doar util\u0103, se calific\u0103 \u00eens\u0103 ca fiind superioar\u0103 doar crea\u021bia ca descoperire\/revelare a misterului. Numai aceea reprezint\u0103 jocul secund, mai pur<\/em>, numai aceea dezv\u0103luie, poate o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori la un veac, secretele Crea\u021biei. Arta \u0219i matematica sunt uneltele cu care omul \u00ee\u0219i croie\u0219te drumul spre o cunoa\u0219tere complet\u0103, totalizatoare, dar sunt doar unelte, nu scopuri \u00een sine. Teorema<\/em> este cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, poesis<\/em> este crea\u021bie. A\u0219adar prin ele, prin specto<\/em> (privire-perspectiv\u0103-spectacol) \u0219i prin speculum<\/em> (oglind\u0103), omul ar putea reface unitatea cosmogonic\u0103 a universului. Cam ceea ce zicea Sebastian despre Barbu care, prin poezia lui, \u201evoia s\u0103 reduc\u0103 la o unitate, la un echilibru \u0219i la un \u00eenceput aceast\u0103 larg\u0103 lume pe care ochiul nostru omenesc o desparte \u0219i o fr\u00e2nge\u201d. Dispozi\u021bie spre care \u00eenclina \u0219i Mallarm\u00e9. Pentru a realiza un sens, \u00een linia filosofiei lui Platon, Descartes sau Leibniz, domeniile \u0219tiin\u021bifice \u0219i cele umaniste trebuie s\u0103 fie complementare (mathesis universalis<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, arta \u0219i \u0219tiin\u021ba oglindesc\/concentreaz\u0103 \u00een sine schimb\u0103rile istorice \u0219i paradigmele culturale ale epocilor. Romanul problematizeaz\u0103, prin alte voci<\/em>, rolul artei \u0219i al \u0219tiin\u021bei \u00een raport cu aceste schimb\u0103ri\/paradigme. Vocile<\/em> se afl\u0103 \u00eens\u0103 \u00een spa\u021bii diferite (la Neptun, la Vila scriitorilor, respectiv la marginea satului Limanu, la Vila oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103\/VOS), \u0219i nu \u00eempreun\u0103<\/em>, a\u0219a cum ar trebui pentru a realiza fuziunea\/sensul.<\/p>\n\n\n\n

Spiritul se poate elibera din temporalitate pe calea \u0219tiin\u021bei \u0219i a artei, dar nu orice crea\u021bie reflect\u0103 Crea\u021bia, lumea ideilor, dup\u0103 Platon. Unii creatori practic\u0103 un joc ter\u021b<\/em>, operele lor sunt copii ale copiei<\/em>, oferind doar reprezent\u0103ri ale umanului, ale lumii fenomenale, suficiente sie\u0219i, cu scop imediat. Gheba \u201es-a convins c\u0103 pentru cei mai mul\u021bi oameni matematica nu poate fi o surs\u0103 de dezvoltare a g\u00e2ndirii. O \u00een\u021belegere logico-filosofic\u0103 a matematicii e complet inutil\u0103 pentru cineva care nu are de g\u00e2nd s\u0103 aprofundeze subiectul la nivel \u00eenalt. O perspectiv\u0103 logico-filosofic\u0103 e mai degrab\u0103 d\u0103un\u0103toare\u201d. Aceste produse culturale nu ne dezv\u0103luie \u00eens\u0103 nimic despre rela\u021bia noastr\u0103 cu transcendentul, ci reflect\u0103 doar contexte \u0219i schimb\u0103ri istorice. Tot \u00een linia filosofiei lui Platon, pu\u021bini sunt cei care practic\u0103 jocul secund<\/em>. Nichita (ai c\u0103rui ochi sunt \u201eca o oglind\u0103 fermecat\u0103\u201d) pare a fi \u201ecel ales\u201d, capabil s\u0103 se derealizeze, s\u0103 scoat\u0103 la iveal\u0103 Ideile, arta lui nefiind doar una contextual\u0103. Tocmai din acast\u0103 cauz\u0103, poetul \u201ese simte str\u0103in uneori de scrisul lui, scrie automat \u0219i se simte h\u0103ituit de a\u0219tept\u0103rile celor din jurul lui, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u021bin\u0103 pasul cu lumea care evolueaz\u0103, devenind din ce \u00een ce mai fals \u00een scris, fals p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor\u201d. Ioan Alexandru st\u0103 \u00een spatele vocii<\/em> religioase care pune Crea\u021bia pe seama lui Dumnezeu: \u201eExist\u0103 totu\u0219i o genealogie a regulilor, o proiec\u021bie a ordinii divine a lumii. Legile lui Dumnezeu, proiectate \u00een om prin reguli morale, \u00een natur\u0103 prin legi naturale. Natura ordonat\u0103 de mintea omului prin legile geometriei. \u0218i luat\u0103 \u00een st\u0103p\u00e2nire prin aplicarea regulilor de reprezentare grafic\u0103, prin proiec\u021bie, adic\u0103 prin imitarea perspectivei divine, adaptat\u0103 la puterile noastre limitate…\u201d. Aceleia\u0219i direc\u021bii mistico-filosofice se circumscriu \u0219i fragmentele \u00een latin\u0103 din Augustin. Notate \u00eentr-un caiet de naratoarea care a \u00eenv\u0103\u021bat latina tocmai pentru a le citi \u00een original, de\u0219i le parcursese (par\u021bial) \u00een francez\u0103, ele vorbesc at\u00e2t despre moartea copil\u0103riei ca etap\u0103, pe care adultul o con\u021bine (\u201eau trecut anii, copil\u0103ria mea este moart\u0103, iar eu sunt viu\u201d), c\u00e2t \u0219i despre un Dumnezeu care con\u021bine cauzele tuturor lucrurilor (aparent) nestatornice, Dumnezeu prin care se reveleaz\u0103 s\u00e2mburele ve\u0219nic al lucrurilor (aparent) schimb\u0103toare\/ira\u021bionale\/vremelnice. Omul se raporteaz\u0103 la divinitate av\u00e2nd o atitudine ambivalent\u0103: chestioneaz\u0103, dar se \u0219i supune\/are \u00eencredere. Pe fir logic, dac\u0103 nimeni\/nimic nu poate r\u0103spunde la \u00eentrebarea \u201eOare am fost altundeva sau altcineva?\u201d (Fuine alicubi aut aliquis?<\/em>), nici p\u0103rin\u021bii, nici experien\u021bele omenirii, nici propria memorie, atunci numai Dumnezeu o poate face.<\/p>\n\n\n\n

Considera\u021biile \u0219i schi\u021bele care vizeaz\u0103 matematica puteau \u00eens\u0103 lipsi din dou\u0103 motive: d\u0103uneaz\u0103 nara\u021biunii (nu \u00een sensul c\u0103 i-a\u0219 repro\u0219a absen\u021ba linearit\u0103\u021bii, pentru c\u0103 o presupun voit\u0103, \u00een acord cu planul ini\u021bial al lui Diamandi, explicat prin recurs la \u201edezordinea\u201d \u00een care pot fi citite \u0219i decriptate faptele\/c\u0103r\u021bile\/operele de art\u0103\/experimentele \u0219tiin\u021bifice) \u0219i explic\u0103 \u00een mult prea multe cuvinte\/desene \u0219i deloc riguros matematic locuri comune \u0219i no\u021biuni de baz\u0103 (de exemplu \u00een nota de subsol \u2013 o sum\u0103 Gauss). De\u0219i glosarea pe baza conceptelor care vizeaz\u0103 analiza matematic\u0103 (cum ar fi seriile numerice) conduce la c\u00e2teva idei, acestea nu \u00ee\u0219i pot g\u0103si un lector-\u021bint\u0103 potrivit. Pentru un cititor specialist \u00een matematic\u0103, ceea ce se teoretizeaz\u0103 este superfluu, iar pentru un nespecialist, no\u021biunile sunt insuficient explicate, iar acesta fie nu \u00een\u021belege nimic, fie nu \u00een\u021belege ce trebuie, iar faptul c\u0103 specula\u021biile sunt puse pe seama unor poe\u021bi, detectivi sau elevi de liceu nu constituie o justificare. \u00cen caz c\u0103 Diamandi a dorit s\u0103-\u0219i cripteze textul, dubl\u00e2nd trimiterile la filosofi, teoreticieni, oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 (Wittgenstein, Kant, Marx, Freud, Lacan, Richter, Adorno, Marcuse) \u0219i paragrafele (netraduse) din latin\u0103 cu serii numerice, ar fi putut totu\u0219i s\u0103 aleag\u0103 exemple mai interesante pentru seriile respective.<\/p>\n\n\n\n

Diamandi nu rateaz\u0103 \u00eens\u0103 \u00een zona feminist-marxizant\u0103, aduc\u00e2nd \u00een prim-plan vocea Ninei Cassian, care detecteaz\u0103 \u00een structura prozei \u201eceva putred\u201d, un mecanism incorect, imoral, un construct burghez infuzat cu o viziune tipic masculin\u0103 asupra nara\u021biunii. De aceea Nina vede necesar\u0103 o revolu\u021bionare a structurilor narative, o emancipare sau cel pu\u021bin o reconsiderare a conven\u021biilor deja existente. Flaubert pare a fi intuit, prin Emma Bovary, criza unui limbaj<\/em>, limitele lui, dar \u0219i absen\u021ba unei nara\u021biuni feminine, prin care Emma s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima t\u00e2njirile \u201edup\u0103 ceva mult mai complex \u0219i mai interesant dec\u00e2t intrigile stereotipe ale romanelor ieftine pe care le cite\u0219te\u201d. Femeile \u00eens\u0103 nu au putut contribui la alc\u0103tuirea acelui limbaj<\/em> c\u00e2t timp acesta era \u00eenc\u0103 \u00een construc\u021bie, a\u0219a \u00eenc\u00e2t Emma nu se poate apuca de scris. Sinuciderea ei este abdicarea femeii \u00een fa\u021ba unei lumi dominate de fantezii\/proiec\u021bii stranii, dubioase, perverse, ale min\u021bilor unor arti\u0219ti b\u0103rba\u021bi care au ajuns p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t au erotizat, de dragul \u201eesteticului\u201d, cadavre de femei sinucise. \u00cen tabloul pictorului englez din perioada victorian\u0103 John Everett Millais (reproducere aflat\u0103 pe coperta c\u0103r\u021bii), p\u0103r\u021bi ale corpului Ofeliei \u00eenecate, degetele, g\u00e2tul, ochii, pieptul \u0219i fa\u021ba sunt expuse, iar buzele deschise tr\u0103deaz\u0103 \u201eun abandon lasciv\u201d. Reunite, elementele redau \u00een mod bolnav senzualitatea \u0219i asociaz\u0103 moartea cu \u201emica moarte\u201d \u2013 orgasm. Personajul Magda (M\u0103d\u0103lina Manole) e convins\u0103 c\u0103 \u201esinuciderea eroinelor e o condamnare, o pedeaps\u0103 aplicat\u0103 de autori, prin puterea pe care le-o d\u0103 pozi\u021bia lor de autori. Femeile adultere trebuie s\u0103 moar\u0103!\u201d. \u201eO femeie atr\u0103g\u0103toare, capabil\u0103 s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 pasiuni, anihilat\u0103 brusc de autor prin procedeul sadic \u0219i perfid al sinuciderii, asta da, satisfac\u021bie estetic\u0103 maxim\u0103!\u201d, adaug\u0103 naratoarea. Liniile de comunicare cu Iubita locotenentului francez<\/em> sunt destul de vizibile.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen proximitatea grupului de la VOS se afl\u0103 pe\u0219tera de la Limanu, care trimite \u00een mod explicit la mitul lui Platon, peste care se suprapun legendele din zon\u0103 legate de pe\u0219ter\u0103, mai ales una cu un speolog care a p\u0103truns \u201eprintr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 secat\u0103 \u0219i s-a \u00eentors prin alt\u0103 parte (…) nebun, a intrat \u00een casa unei babe din sat, b\u0103lm\u0103jind ceva despre un mare secret, despre care nu se poate vorbi\u201d. Nichita crede c\u0103 acolo s-a r\u0103t\u0103cit poeta disp\u0103rut\u0103 \u00een a c\u0103rei c\u0103utare simte nevoia s\u0103 plece, ca \u0219i cum ar pleca \u00een c\u0103utarea unui adev\u0103r care trebuie recuperat, \u201epentru c\u0103 cineva l-a atins pe um\u0103r \u0219i i-a \u0219optit c\u0103 Margo este \u00een pe\u0219tera de la Limanu\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dar ce este o dispari\u021bie \u0219i cui \u00eei pas\u0103 de ea?<\/em> \u2013 pare a se \u00eentreba naratoarea \u0219i, odat\u0103 cu ea, \u0219i ceilal\u021bi, \u00een diferite forme. Este vorba despre dispari\u021bia inocen\u021bei, a copil\u0103riei, a unui adev\u0103r, a unei p\u0103r\u021bi din corp? Depinde de cum te pozi\u021bionezi \u00een raport cu dispari\u021bia \u0219i dac\u0103 te situezi \u00een orizontul misterului\/al tainei sau nu. Pentru fiecare, lucrurile \u00eenseamn\u0103 altceva, de\u0219i ele sunt \u0219i exist\u0103 acolo, indiferent dac\u0103 \u0219i cum ne g\u00e2ndim noi la ele: \u201eUnde este poeta german\u0103 Margo Haumann? Cine o caut\u0103? C\u0103pitanul Dima, care dezbate infinitul \u0219i \u00eemp\u0103r\u021birea la zero pe plaja din fa\u021ba Vilei? Nichita, care fie c\u0103 bea, fie c\u0103 nu bea, moare \u00eencet? Ceilal\u021bi, care nu vor \u0219i ei dec\u00e2t s\u0103 se bucure \u00een tihn\u0103 de un concediu la mare?\u201d. \u00cenchis\u0103 \u00een camera de rezerv\u0103, naratoarea, a c\u0103rei poveste este decredibilizat\u0103 de voci care spun c\u0103 totul se sprijin\u0103 pe informa\u021bii provenite \u201edin surse mai mult dec\u00e2t \u00eendoielnice: un copil, o adolescent\u0103 credul\u0103 \u0219i un adult be\u021biv\u201d, simte c\u0103 nu-i mai este limpede nimic (\u201eM\u0103 a\u0219ez pe marginea patului \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc. \u00cen\u021belegi tu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici? Dincolo de emo\u021bii, repro\u0219uri \u0219i nervi? O \u00eence\u021bo\u0219at\u0103 reprezentare a unor lucruri despre care nu se poate vorbi (…). O ne\u00een\u021belegere \u0219i \u00een acela\u0219i timp o revela\u021bie de care nu te mai po\u021bi ascunde<\/em>\u201d), dar r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i cu intui\u021bia unei experien\u021be unice. La fel \u0219i cititorul care \u00ee\u0219i \u00eencheie (re)lectura cu g\u00e2ndul c\u0103 poate va descoperi ceea ce caut\u0103 \u201edincolo de linia ce\u021bii unde se deschid fante neobi\u0219nuit de limpezi (…) anume pentru ochii no\u0219tri, ca o momeal\u0103\u201d, (re)activ\u00e2nd \u00een el aspira\u021bia profund romantic\u0103 al totalit\u0103\u021bii.  <\/p>\n\n\n\n

Crea\u021bie polifonic\u0103 elaborat\u0103 (care poate fi citit\u0103 pe fundalul prestoului din Vara<\/em> lui Vivaldi), Neptun 83<\/em> e genul acela de text care provoac\u0103 \u0219i o face nu doar \u00een sens detectivistic-literar, ci \u0219i afectiv. E o aventur\u0103 insolit\u0103 \u00eentr-un micro\/macrounivers ale c\u0103rui \u00een\u021belesuri, chiar dac\u0103 scap\u0103, se reconfigureaz\u0103 straniu \u00eentr-o gam\u0103 larg\u0103 de tr\u0103iri \u0219i \u00eentreb\u0103ri, a\u0219a \u00eenc\u00e2t se poate trece peste elitismul textual & mixarea\/reciclarea unor idei mai vechi. Interesant r\u0103m\u00e2ne modul \u00een care toate aceste etape ale umanit\u0103\u021bii\/ale vie\u021bii omului se topesc \u00een prezentul etern al Nara\u021biunii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":10283,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,2077,1575],"coauthors":[1577],"class_list":["post-10282","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-nr-1-2024","tag-oana-paler"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/04\/Neptun-83.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10282","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10282"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10282\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10284,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10282\/revisions\/10284"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10283"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10282"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10282"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10282"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10282"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}