{"id":10266,"date":"2024-04-22T14:30:01","date_gmt":"2024-04-22T11:30:01","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10266"},"modified":"2024-04-22T14:30:08","modified_gmt":"2024-04-22T11:30:08","slug":"craiul-de-curtea-veche","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10266","title":{"rendered":"Craiul de Curtea-Veche"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Omul, ca t\u00e2mplarul: tr\u0103ie\u0219te ce tr\u0103ie\u0219te \u0219i pe urm\u0103 moare. Povestit cu r\u0103utate, \u0103sta-i subiectul romanului Ghepardul<\/em>, al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, \u00een noua traducere a doamnei Gabriela Lungu (editura Humanitas, 2023). \u00centrebarea este: ce caut\u0103 acest articol \u00een revista Familia<\/em>, la rubrica \u201eCarte str\u0103in\u0103\u201d?<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 faptele. Am citit \u0219i eu Ghepardul<\/em> \u00een studen\u021bie, c\u0103 era lectur\u0103 obligatorie, \u0219i-mi amintesc perfect c\u0103 nu mi-a pl\u0103cut deloc. M-a enervat groaznic, la drept vorbind: \u201eFir-a\u021bi ai dracului de bog\u0103ta\u0219i cu falsele voastre probleme! La munc\u0103, b\u0103!\u201d (erau anii 1994 \u2013 1995, c\u00e2nd Rom\u00e2nia beh\u0103ia de foame \u0219i nu existau locuri de munc\u0103… alte vremuri!). Dar \u00een toamna lui 2023 am fost la Parlamentul European de aici din Bruxelles, ca s\u0103 iau un pachet de la un domn \u00een costum. \u00cen pachet era noua traducere a romanului, despre care toat\u0103 lumea vorbea de bine, a\u0219a c\u0103 m-am pus la ambi\u021bie \u0219i l-am mai citit o dat\u0103. N-am \u00een\u021beles nimic, dar parc\u0103 nu m-a mai enervat a\u0219a; m-am uitat pe YouTube la ecranizarea din 1963, cu Claudia Cardinale, Alain Delon \u0219i Burt Lancaster, \u0219i pot spune c\u0103 mi-a cam pl\u0103cut, a\u0219a c-am decis s\u0103 reiau romanul pentru o a treia lectur\u0103, de data asta cu creionu-n m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Principala problem\u0103 a acestei c\u0103r\u021bi, din punctul meu de vedere, e c\u0103-i reputat\u0103 ca \u201ecel mai bun roman italian din toate timpurile\u201d. Ei bine, asta e chiar o problem\u0103! Nimic de zis, Ghepardul<\/em> e o carte mare, dar… cea mai mare? De ce? Ce-l calific\u0103 la acest titlu de glorie? Cel mai bine v\u00e2ndut roman al literaturii italiene? Cel mai cunoscut? Cel mai tradus? Cel mai… ce? Repet: de ce? Care-i \u0219pilul?<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu s\u0103 r\u0103spund la aceast\u0103 \u00eentrebare. Dar mi-a trecut prin minte o compara\u021bie: dac\u0103 \u00eentrebi un rom\u00e2n de meserie (adic\u0103 literat) care este cel mai mare roman al literaturii rom\u00e2ne, vei primi r\u0103spunsul clasic: Craii de Curtea-Veche<\/em>. Dac\u0103 \u00eentrebi un str\u0103in, specialist \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, vei primi un r\u0103spuns cu totul diferit: P\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor<\/em>. Ei bine, pentru ne-italieni, cel mai mare roman italian este Numele trandafirului<\/em>, dar pentru italieni e Ghepardul<\/em>. De ce?<\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 at\u00e2t Ghepardul<\/em> c\u00e2t \u0219i Craii de Curtea-Veche<\/em> sunt romane ale dezvr\u0103jirii. Iat\u0103 ce vreau s\u0103 spun: italienii \u0219i rom\u00e2nii au reu\u0219it foarte t\u00e2rziu s\u0103-\u0219i creeze state na\u021bionale, \u00een urma unor unific\u0103ri succesive care au c\u0103p\u0103tat ulterior statut de mituri na\u021bionale \u2013 iar Garibaldi \u0219i Cuza au fost privi\u021bi (\u0219i preda\u021bi \u00een \u0219coli) ca semizei. Pe l\u00e2ng\u0103 ei, panteoanele au fost completate cu zeci de al\u021bi semizei mai mici, despre care nu s-a vorbit altfel dec\u00e2t de bine: vie\u021bile lor au fost perfecte, inten\u021biile lor au fost nobile \u0219i complet altruiste, iar dragostea lor de patrie a fost invariabil \u201efierbinte\u201d. De Patrie, m\u0103 rog, ca s\u0103 m\u0103 exprim \u0219i eu ca la \u0219coal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Acesta a fost procesul Vr\u0103jirii. E greu s\u0103 f\u0103ure\u0219ti o na\u021biune din aproape nimic, a\u0219a c\u0103 ai nevoie de o poveste frumoas\u0103, sau mai exact spus, de un ansamblu de pove\u0219ti frumoase (\u201e\u00een\u0103l\u021b\u0103toare\u201d) care s\u0103-i fac\u0103 pe oameni pe viseze, iar pe copii s\u0103-i conving\u0103 de realitatea unui cuv\u00e2nt magic, scos din joben: \u201epatrie\u201d. A mers. Genera\u021bii \u00eentregi l-au crezut, au muncit pentru el, s-au b\u0103tut pentru el, au murit pentru el \u0219i au ucis pentru el. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c-au existat \u0219i voci dizidente. Lampedusa \u0219i Caragiale. Ace\u0219ti mari lucizi au dat romane de dezvr\u0103jire, care au enervat mult\u0103 lume (\u0219i pe mine, din p\u0103cate), dar care \u0219i-au c\u00e2\u0219tigat locurile, \u00een cele din urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een Ghepardul<\/em>, de fapt? \u00cen luna mai a anului 1860, Fabrizio Corbera, principe de Salina, se h\u00e2rjone\u0219te cu Bendic\u00f2, mult-iubitul s\u0103u c\u0103\u021bel (un dog ur\u00e2t, foarte obraznic). \u00cen mai 1910, pielea \u00eemp\u0103iat\u0103 a lui Bendic\u00f2 este aruncat\u0103 la gunoi din ordinul principesei Concetta, ultima Salina \u00een via\u021b\u0103 (adic\u0103 ultima Salina care conteaz\u0103, c\u0103 surorile ei sunt proaste). \u00centre 1860 \u0219i 1910, italienii au reu\u0219it s\u0103 se uneasc\u0103 \u00eentr-un stat na\u021bional. Asupra acestei reu\u0219ite \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 Lampedusa privirea critic\u0103: cum s-a f\u0103cut, de fapt, unirea Italiei? Cine a f\u0103cut-o, realmente? Cine a pierdut din aceast\u0103 unire \u0219i cine a c\u00e2\u0219tigat? Eroi au fost artizanii unirii? Escroci, aventurieri, politicieni vero\u0219i sau oameni de afaceri? Sau c\u00e2te pu\u021bin din toate? \u0218i, mai presus de orice: ce s-a ales de oamenii de dinaintea unirii?<\/p>\n\n\n\n

R\u0103spunsul e simplu \u0219i dat \u00een ultimul capitol: praful \u0219i pulberea, asta s-a ales. C\u00e2nd clopo\u021belul Concettei o cheam\u0103 pe servitoare, iat\u0103 ce se-nt\u00e2mpl\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201e- Annetta, spuse, c\u00e2inele \u0103sta e plin de molii \u0219i de praf. Ia-l de aici \u0219i arunc\u0103-l.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen timp ce blana era t\u00e2r\u00e2t\u0103 afar\u0103, ochii de sticl\u0103 o fixau cu umila mustrare a lucrurilor care sunt aruncate, care trebuie anihilate. Dup\u0103 c\u00e2teva minute, ceea ce r\u0103m\u0103sese din Bendic\u00f2 era aruncat \u00eentr-un col\u021b al cur\u021bii, pe unde gunoierul trecea \u00een fiecare zi: \u00een timp ce zbura jos de la fereastr\u0103, forma i se recompuse pentru o clip\u0103: se putu vedea dans\u00e2nd \u00een aer un patruped cu must\u0103\u021bi lungi \u0219i cu laba dreapt\u0103 din fa\u021b\u0103 ridicat\u0103 a blestem. Apoi totul \u00ee\u0219i g\u0103si pacea \u00eentr-o gr\u0103m\u0103joar\u0103 de pulbere livid\u0103\u201d. Mai clar nu se poate: un patruped cu must\u0103\u021bi lungi. Ce s\u0103 fie, ce s\u0103 fie?<\/p>\n\n\n\n

\u0218i iat\u0103-l pe Fabrizio \u00een mai 1860: \u201e\u00centre timp, el, Principele, se ridica: \u0219ocul greut\u0103\u021bii sale de uria\u0219 f\u0103cea s\u0103 tremure pardoseala, iar \u00een ochii s\u0103i deschi\u0219i la culoare se reflect\u0103 pentru o clip\u0103 orgoliul acestei efemere dovezi a propriei \u00eenst\u0103p\u00e2niri asupra fiin\u021belor \u0219i lucrurilor […]. Nu era gras, era doar uria\u0219 \u0219i foarte puternic; capul \u00eei atingea (\u00een casele locuite de muritorii de r\u00e2nd) ciucurele de jos al candelabrelor; putea \u00eendoi cu degetele, ca pe o foaie de h\u00e2rtie, monedele de un ducat, a\u0219a c\u0103 \u00eentre vila Salina \u0219i atelierul unui bijutier era un du-te-vino continuu pentru repararea furculi\u021belor \u0219i lingurilor pe care, la mas\u0103, m\u00e2nia lui \u00een\u0103bu\u0219it\u0103 le \u00eendoia deseori \u00een cerc. Acelea\u0219i degete \u0219tiau, de altfel, s\u0103 fie \u0219i c\u00e2t se poate de delicate c\u00e2nd m\u00e2nuiau \u0219i m\u00e2ng\u00e2iau, \u0219i de asta \u00ee\u0219i amintea, spre regretul ei, Maria Stella, so\u021bia lui; iar \u0219uruburile, inelele \u0219i butoanele \u0219lefuite ale telescoapelor, lunetelor \u0219i \u201ec\u0103ut\u0103toarelor de comete\u201d, de care observatorul privat de deasupra vilei era plin p\u00e2n\u0103 la refuz, r\u0103m\u00e2neau intacte la atingerea lui u\u0219oar\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

A\u021bi \u00een\u021beles personajul: un st\u0103p\u00e2n, din toate punctele de vedere. Dar \u0219i un mare lucid, \u0219i poate numai unuia ca el i se putea pune \u00een gur\u0103 cuv\u00e2ntul \u201eanexare\u201d, atunci c\u00e2nd e vorba de unirea Siciliei cu Italia. \u00cen schimb, povestirea plin\u0103 de am\u0103r\u0103ciune a farsei votului popular (prin care sicilienii aleg \u00een unanimitate absolut\u0103 s\u0103 fie de acord cu unirea), i se datoreaz\u0103 modestului maestru de v\u00e2n\u0103toare Ciccio Tumeo; a votat \u201eNu\u201d la plebiscit, la fel ca mul\u021bi al\u021bi s\u0103raci, dar la num\u0103r\u0103toare a ie\u0219it: voturi \u201eDa\u201d \u2013 toate, voturi \u201eNu\u201d \u2013 zero. Atunci Principele dezleag\u0103 enigma, p\u0103catul originar al unirii: a sugrumat buna-credin\u021b\u0103 a sicilienilor. At\u00e2t c\u00e2t fusese ea…<\/p>\n\n\n\n

Revin la \u00eentrebarea ini\u021bial\u0103: ce caut\u0103 acest articol \u00een Familia<\/em>, la \u201eCarte str\u0103in\u0103\u201d? Pentru c\u0103 nu este nicidecum un roman netradus \u00eenc\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103, ba dimpotriv\u0103! Dac\u0103 e s\u0103 risc un r\u0103spuns la \u00eentrebare, a\u0219 zice c\u0103 spiritul ghepardesc r\u0103m\u00e2ne complet str\u0103in cititorului rom\u00e2n (mie, \u00een orice caz, \u00eemi r\u0103m\u00e2ne), dac\u0103 acest cititor nu g\u0103se\u0219te ceva familiar \u00een Ghepardul<\/em>. Iar eu cred c\u0103 cine cite\u0219te romanul lui Lampedusa av\u00e2nd \u00een minte Craii de Curtea-Veche<\/em>, d\u0103 peste c\u00e2teva coinciden\u021be tulbur\u0103toare, poate nu at\u00e2t literare, c\u00e2t mai ales emo\u021bionale: ca \u0219i rom\u00e2nii, \u0219i italienii sunt dezam\u0103gi\u021bi de statul lor na\u021bional, de felul cum a fost f\u0103cut \u0219i de felul cum func\u021bioneaz\u0103. Poate c\u0103 \u0219i unii, \u0219i al\u021bii \u00ee\u0219i pun \u00eentrebarea directorului Dumitru (Toma Caragiu) din filmul Opera\u021biunea Monstru<\/em> (1976): \u201eUnde-am gre\u0219it?\u201d. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea str\u0103in\u0103 de Mihai Buzea<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":10267,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[550,52],"tags":[551,347,2077],"coauthors":[1249],"class_list":["post-10266","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cartea-straina","category-rubrici","tag-cartea-straina","tag-mihai-buzea","tag-nr-1-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/04\/Ghepardul.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10266","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10266"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10266\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10268,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10266\/revisions\/10268"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10267"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10266"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10266"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10266"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10266"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}