{"id":10250,"date":"2024-04-19T12:45:45","date_gmt":"2024-04-19T09:45:45","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10250"},"modified":"2024-04-22T19:54:10","modified_gmt":"2024-04-22T16:54:10","slug":"niste-cvasi-ecologii-uberemotionale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10250","title":{"rendered":"Ni\u0219te \u201ecvasi-ecologii\u201d \u201euberemo\u021bionale\u201d"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Mircea Andrei Florea, Grija<\/em>, OMG Publishing, Alba Iulia, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Prin Grija<\/em>, volumul care i-a ap\u0103rut anul trecut, Mircea Andrei Florea nu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 cu totul de miza debutului de acum 4 ani din Larvae<\/em> (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2020). Tot o poezie care lucreaz\u0103 prin stilizare glam<\/em>-milenial\u0103, am\u0103nunt cinematografic \u0219i, \u00een general, prin focus pe componenta vizual\u0103 ca strategie de filtrare a st\u0103rilor (mai ales prin selec\u021bia cadrelor naturale surprinse \u00een ce au ele mai s\u0103lbatic \u0219i neprelucrat) e \u0219i aici. \u0102sta e perimetrul cel mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u00een jurul c\u0103ruia se cantoneaz\u0103 poemele \u0219i, la o prim\u0103 \u2013 \u0219i superficial\u0103 \u2013 vedere, s-ar zice c\u0103, de la un volum la altul, proiectul poetic al lui Mircea Andrei Florea nu se schimb\u0103 radical.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, \u00een ciuda preferin\u021bei pentru subiecte postumane, postantropocene, care aparent produc efecte similare \u00een \u00eentreaga lui poezie, se poate observa, chiar dac\u0103 discret, o mutare de accent aici, a\u0219a cum nota \u0219i Cristina Ispas \u00een retrospectiva ei poetic\u0103 recent\u0103, unde numea volumul \u0103sta \u201eo reg\u00e2ndire a rela\u021biei natur\u0103-cultur\u0103 \u0219i o renun\u021bare, \u00een general, la mai vechile binoame ale umanismului\u201d (\u00een primul num\u0103r al Observatorului Cultural<\/em> din 2024). Cred c\u0103, de fapt, reflec\u021bia teoretic\u0103, tendin\u021ba de a studia pe un cadru ceva amplu, cu b\u0103taie mai larg\u0103, \u00een orice caz, una care dep\u0103\u0219e\u0219te o zon\u0103 contemplativ-estetic\u0103 (care la debut \u201eproducea\u201d ni\u0219te \u201epoze\u201d memorabile, nu-i vorb\u0103) spre un soi de existen\u021bialism postuman ceva mai preocupat de devenire, iar din punctul \u0103sta de vedere, refrenul \u201ece suntem\u201d, reluat \u00een c\u00e2teva locuri de-a lungul plachetei, e simptomatic. Schimbarea de viziune se produce, deci, dinspre observa\u021bie spre un discurs poetic ceva mai ancorat \u00een probleme mai palpabile ale genera\u021biei sale, \u0219i nu numai.<\/p>\n\n\n\n

\n

Poezia lui [Mircea Andrei Florea] vorbe\u0219te despre oboseala \u0219i anxiet\u0103\u021bile nu doar proprii, ci \u0219i cele ale genera\u021biei lui, pe care poetul \u0219i le asum\u0103 nu neap\u0103rat ca o criz\u0103, ci mai degrab\u0103 ca un handicap emo\u021bional, o incapacitate de a gestiona anumite momente \u0219i emo\u021bii \u00een fa\u021ba situa\u021biilor care cer o reac\u021bie.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Un discurs pe care Mircea Andrei Florea \u00eel practic\u0103 printr-o poezie cu t\u0103ietur\u0103 minimalist\u0103, plin\u0103 de emo\u021bie \u00eencapsulat\u0103, cu un \u201emindset<\/em> aparte\u201d, cum zice chiar el la un moment dat, \u0219i \u00een care anxietatea vine mai degrab\u0103 din montajul imaginilor, dec\u00e2t din confesivitate propriu-zis\u0103: \u201etravers\u0103m ora\u0219e, de la vie\u021bi mari la vie\u021bi izolate\/ de la blocuri la sate, orbi de lumin\u0103\/ urm\u0103rim am\u00e2ndoi limba de asfalt\/ iluminat\u0103 de far, trosnesc frunze \u0219i crengi\/ le lu\u0103m pasiv pe sub ro\u021bi\/ dozele de bere sar brutal, ca ni\u0219te pe\u0219ti \u00een n\u0103vod\/\/ [\u2026] a\u0219tept\u0103m am\u00e2ndoi ziua\/ s\u0103 ne aduc\u0103 speran\u021b\u0103\/ s\u0103 putem continua\u201d, termic<\/em>. Poemul \u0103sta, care deschide volumul, anticipeaz\u0103 destul de reu\u0219it felul \u00een care se produce mi\u0219carea \u00een Grija<\/em>, dinspre exterior spre vagi zone de analiz\u0103 personal\u0103. E drept, \u00een general, perspectiva biologic\u0103 \u2013 am\u0103nuntul vegetal r\u0103m\u00e2ne, \u0219i aici, un soi de mic\u0103 obsesie, \u0219i odat\u0103 cu Grija<\/em>, Mircea Andrei Florea intr\u0103 de-a dreptul \u00een linia unor poe\u021bi mai tineri preocupa\u021bi \u0219i ei, la r\u00e2ndul lor, de tema eco, indiferent c\u0103-i v\u0103zut\u0103 sau nu drept o surs\u0103 de nelini\u0219te post<\/em> (Mih\u00f3k Tam\u00e1s, Bogdan Tiutiu etc.) \u2013 \u00eengreuneaz\u0103 distilarea inser\u021biei intimiste, o mascheaz\u0103, de fapt.<\/p>\n\n\n\n

Cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 spre jum\u0103tatea plachetei, cam pe aici se pozi\u021bioneaz\u0103 echilibrul de \u201efor\u021be\u201d \u00een poezia asta, \u00eentr-un fel de glorificare a invaziei vegetale v\u0103zut\u0103 \u2013 cu mult\u0103 luciditate, I might add<\/em> \u2013 din perspectiva neputin\u021bei, ori a superficialit\u0103\u021bii umane (\u201especia noastr\u0103, glitter<\/em> \u0219i smog<\/em>\/ debris \u0219i pucioas\u0103, feroce \u0219i teatral\u0103\u201d, specia noastr\u0103<\/em>). Ineditul vine odat\u0103 cu refugiul \u00eentr-un spa\u021biu ceva mai \u00eendep\u0103rtat, nu mai pu\u021bin solar, bachelardian, cu totul nea\u0219teptat pentru tipul \u0103sta de poeme care p\u0103reau c\u0103 nu-\u0219i admit genul \u0103sta de vulnerabilit\u0103\u021bi. Odat\u0103 cu poemul pe la 5-6<\/em>, adic\u0103, are loc un soi de scurtcircuitare a plachetei; aici e nodul de maxim\u0103 tensiune al poemelor lui Mircea Andrei Florea, \u00een reactualizarea asta biografic\u0103, \u00een rememorarea unui moment esen\u021bial din copil\u0103rie, genul \u0103la de moment definitoriu pentru mai t\u00e2rziu: \u201epe la 5-6 am fost s\u0103 vedem salamandre\/ pe terenul nep\u0103zit al armatei\/ translucide \u0219i sidefii\/ colc\u0103ind \u00een piscine invadate de vegeta\u021bie\/\/ nu puteam urm\u0103ri soarele, ridicam palmele\/ ne vedeam pielea \u0219i carnea gelatinoase\/ \u021binute laolalt\u0103 de un filament sub energia solar\u0103\/\/ \u00een maieuri \u0219i pantaloni scur\u021bi, \u0219osete trase p\u00e2n\u0103 \u00een\/ genunchi\/ st\u0103team \u00een fund \u0219i rumegam \u00eentre degete v\u00e2rfurile\/ p\u00e2rlite de iarb\u0103\/ radiam lapte mamar, aveam o aur\u0103 de copii, oric\u00e2t\/ ne-am fi apropiat de pericol, puterile ne-ar fi\/ ocrotit\/\/ venisem cu borcane la noi, dar c\u00e2nd le-am v\u0103zut\/\/ am \u0219tiut \u2013 n-am fi \u00een stare\/ s\u0103 captur\u0103m salamandre\/\/ ochii de aur, \u00een aurul emis peste solzi\/ ochi migdala\u021bi, \u00een ei verile mor \u0219i renasc\/ extenuate. umbrele salamandrelor a\u0219teptau\/ s\u0103 le apar\u0103 la loc\/ membrele pierdute din corp\/\/ t\u0103cut, u\u0219or de convins, preferam atunci \u2013 \u0219i sincer\/ \u0219i acum, dar tot mai pu\u021bin \u2013 pl\u0103cerea minor\u0103\/ s\u0103 \u00eei privesc\/ prietenii mei\/\/ m\u00e2ndru c\u0103 \u0219i noi ca \u0219i ele ne lipim de ciment\/ l\u0103sam lumina s\u0103 ne p\u0103trund\u0103 prin piei\/ ne ciupeam unul pe altul de pleoape\/ s\u0103 r\u0103m\u00e2nem treji\/\/ \u00abcare-s puterile noastre\u00bb \u00eemi venea s\u0103-i \u00eentreb, poate\/\/ le v\u0103d numai al\u021bii, poate c\u0103 \u00een timp ce dormim\/ plutim la c\u00e2\u021biva centimetri peste cear\u0219af\/ \u0219i nimeni nu vrea s\u0103 ne spun\u0103\/ s\u0103 nu abuz\u0103m de ele pe urm\u0103 \u2013 care\/ \u0219i c\u00e2t de frumoase vie\u021bile noastre\/ ni le imaginam atunci \u00een totalitate\/\/ au fost c\u00e2teva ore de peak\/ \u00een care am transpirat, am \u00eenceput\/ s\u0103 ne b\u0103nuim\/\/ eram mici, dar ne uram\/ deja din nimic\/ am luat-o spre case\u201d. E concentrat\u0103 aici doza maxim\u0103 de emo\u021bie a textelor din Grija<\/em> \u0219i, \u00een general, cam toat\u0103 paleta ei tematic\u0103: fascina\u021bia pentru non-uman\/observa\u021bia elementului natural, dublat\u0103 de premoni\u021bia umanit\u0103\u021bii slabe, \u201estricate\u201d, ambele suprapuse unui regim vizual de austeritate, dar suficient de permeabil, totu\u0219i, \u00eenc\u00e2t s\u0103 lase loc emo\u021biei, fie ea \u0219i difuz\u0103. E, oricum, o distan\u021b\u0103 destul de mare fa\u021b\u0103 de \u201eschi\u021bele\u201d din Larvae<\/em>, a\u0219 zice, c\u0103rora le lipsea o decantare personal\u0103 de tipul celei de mai sus (\u0219i care merge, mai departe, \u0219i spre \u201econspectul\u201d adolescentin, premerg\u0103tor v\u00e2rstei adulte din prezent).<\/p>\n\n\n\n

La fel cum, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, e evident \u0219i c\u0103 tot efortul din Grija<\/em> semnaleaz\u0103 cu destul\u0103 pregnan\u021b\u0103 un \u201epanou clinic\u201d ceva mai general, \u00een r\u00e2ndul c\u0103ruia Mircea Andrei Florea e doar un specimen dintr-un e\u0219antion destul de generos. Altfel spus, poezia lui vorbe\u0219te despre oboseala \u0219i anxiet\u0103\u021bile nu doar proprii, ci \u0219i cele ale genera\u021biei lui, pe care poetul \u0219i le asum\u0103 nu neap\u0103rat ca o criz\u0103, ci mai degrab\u0103 ca un handicap emo\u021bional, o incapacitate de a gestiona anumite momente \u0219i emo\u021bii \u00een fa\u021ba situa\u021biilor care cer o reac\u021bie: \u201esimt izolare\/\/ \u00een aeroport, \u00een hypermarket, \u00een\/ orice loc ce-mi oblig\u0103 o reac\u021bie\/ devin moale \u00een fa\u021ba fotografiilor cu oceane\/\/ supraexpus, uberemo\u021bional\/\/ cu dungi negre, trasate cu markerul peste pleoape\/\/ cu ochii de capr\u0103 \u00een locul ochilor mei de om\/\/ care-s puterile noastre\u201d, simt izolare<\/em>. Textele urm\u0103resc, peste tot, cu fascina\u021bie, traiectoriile discrete ale corpurilor, felul \u00een care se poart\u0103 \u0219i reac\u021bioneaz\u0103 ele prin lume & urma pe care o las\u0103, totul foarte discret, f\u0103r\u0103 ravagii de vreun fel, dar cu con\u0219tiin\u021ba c\u0103 ceva nu func\u021bioneaz\u0103 cum ar trebui (\u201e[\u2026] nu e o criz\u0103, dar ceva exist\u0103, trecem\/ prin zi obosi\u021bi, exager\u0103m orice form\u0103\/ de regenerare\u201d, m\u00e2nc\u0103m paste \u00een buc\u0103t\u0103rie<\/em>). O demonstra\u021bie a anxiet\u0103\u021bii postpandemice in full bloom<\/em>, Grija<\/em> e un \u201eprodus\u201d al vremurilor noastre, cum s-ar zice, unul dintre primele volume care \u00ee\u0219i asum\u0103 toat\u0103 tranzi\u021bia asta postuman\u0103 (care era oricum incert\u0103) ca pe un proiect profund personal, chiar dac\u0103 mi\u0219carea lui re\u021binut\u0103 \u0219i cool<\/em>, \u00een acela\u0219i timp (poate prea cool<\/em>, \u00een c\u00e2teva locuri, dar asta nu stric\u0103 nimic, \u00een ansamblul volumului), o contrazice \u00een direc\u021bia unei (aparente) indiferen\u021be mileniale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":10251,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,2077],"coauthors":[1139],"class_list":["post-10250","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-nr-1-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/04\/2245659382-0.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10250","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10250"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10250\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10252,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10250\/revisions\/10252"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10251"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10250"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10250"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10250"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10250"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}