{"id":10240,"date":"2024-04-18T18:36:04","date_gmt":"2024-04-18T15:36:04","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10240"},"modified":"2024-04-18T18:36:37","modified_gmt":"2024-04-18T15:36:37","slug":"nazuinta-ajungerii-iacasa-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=10240","title":{"rendered":"N\u0103zuin\u021ba ajungerii acas\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Robert D. Kaplan, Adriatica: un concert al civiliza\u021biilor la sf\u00e2r\u0219itul epocii moderne<\/em>, traducere din englez\u0103 de Christian-Radu Chereji, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00cenainte de orice, Robert D. Kaplan ne propune (din nou, dar parc\u0103 mai limpede ca oric\u00e2nd) o dare de seam\u0103 despre c\u0103l\u0103torie. Despre acea c\u0103l\u0103torie ce te define\u0219te exemplar, ce d\u0103 expresie existen\u021bei individuale p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2ta \u00eenc\u00e2t s\u0103 o toarne \u00eentr-un destin. C\u0103l\u0103torii sunt oameni aparte, refuza\u021bi parc\u0103 de confortul odihnitor, dar schilod, al z\u0103bavei \u00eentr-un loc anume, prefer\u00e2nd fie deambul\u0103ri \u00een c\u0103utarea unui sine p\u0103relnic, fie itinerarii bine desenate \u00een trama obsesiilor ce nu pot izb\u0103vi, ci doar a\u021b\u00e2\u021ba. Cartea de fa\u021b\u0103 este plin\u0103 cu reflec\u021bii despre c\u0103l\u0103torie. Lucrul acesta trebuie s\u0103 ne declan\u0219eze alarma; nu dintr-o pricin\u0103 suspect\u0103, ci pentru c\u0103 vine din partea cuiva deprins cu riscurile provocate de luarea lumii-n cap. La un moment dat, undeva, pe Coasta Dalmat\u0103, parc\u0103 pentru a se racorda la propria biografie, aceea a unui ins f\u0103r\u0103 aderen\u021be locative, ci mai degrab\u0103 b\u00e2ntuit de spiritul pelegrinului, evoc\u0103 plecarea de-acas\u0103, cu un bilet de avion doar dus, la 23 de ani, plictisit de-o via\u021b\u0103 de jurnalist oarecare \u0219i dispus la o aventur\u0103 \u00een toat\u0103 regula, pe durata a nou\u0103 ani. Un itinerariu ce l-a format ca om, ca publicist \u0219i istoric, o durat\u0103 cu pu\u021bin doar mai scurt\u0103 dec\u00e2t aceea asumat\u0103 de Ulise, \u00een drumul lui spre Itaca \u0219i mult prea fidela lui consoart\u0103. Fantomele Balcanilor<\/em> este doar un punct livresc al acestui drum de \u00eenceput, repetat apoi, f\u0103r\u0103 sa\u021bietate, p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 pe coasta Adriaticii, de la Rimini, la Corfu. De ce tocmai aici, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 pe tivul vestic al unei peninsule demonizate, \u00eenfierate din cauza unor episoade din istorie de-o cruzime ce le calific\u0103 \u00eentr-un repertoar antologic? O spune con\u0219tient c\u0103 subiectivismul s\u0103u nu-l duce spre eroare, ci spre adev\u0103rul propriu: \u201eDihotomia dintre Occident \u0219i Orient, \u00een mod tradi\u021bional fragil\u0103 pe aceste t\u0103r\u00e2muri mereu \u00eentrep\u0103trunse, este din ce \u00een ce mai slab\u0103: mai degrab\u0103 dec\u00e2t o \u00abciocnire\u00bb, avem parte de un \u00abconcert\u00bb. Catolicismul \u0219i Ortodoxia, Ortodoxia \u0219i Islamul, Roma Apusean\u0103 \u0219i Roma R\u0103s\u0103ritean\u0103, Mediterana \u0219i Balcanii realizeaz\u0103 o fuziune captivant\u0103 la Marea Adriatic\u0103. Toat\u0103 Europa este distilat\u0103 aici, \u00eentr-o geografie care poate fi perceput\u0103 \u0219i, prin urmare, \u00een\u021beleas\u0103. Este globul p\u0103m\u00e2ntesc \u00een miniatur\u0103. \u00centr-adev\u0103r, subtilit\u0103\u021bile civiliza\u021biilor Adriaticii pot fi extinse la nivel mondial\u201d (p. 15). Un fractal, am putea spune, o lume ce reproduce cu fidelitate tr\u0103s\u0103turile intime ale Lumii, mai cu seam\u0103 ale istoriei ei.<\/p>\n\n\n\n

De ce c\u0103l\u0103tore\u0219te Robert D. Kaplan? Nu neap\u0103rat ca s\u0103 \u0219tie, pentru c\u0103 \u0219tie deja de dinainte. Bagajele cu care a pornit la drum, \u00een 2016, sunt pline cu c\u0103r\u021bi \u0219i cu vrafuri de noti\u021be din alte c\u0103r\u021bi. \u0218i unele, \u0219i altele sunt indiciile peremptorii ale unor locuri, fapte \u0219i personaje, ele \u00eel duc spre judec\u0103\u021bile ultime \u0219i tot ele \u00eel pun pe g\u00e2nduri. S-ar putea spune chiar c\u0103 se preg\u0103te\u0219te asiduu, asemenea unui student, pentru un examen, pentru un test. Ceea ce vede \u0219i \u00eent\u00e2lne\u0219te nu face dec\u00e2t s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 \u00eentr-un sens l\u0103muritor, s\u0103 confirme c\u0103 realitatea nu poate niciodat\u0103 \u00eentrece livrescul, nu-l poate sfida \u0219i nu-l poate contrazice. Apoi, Kaplan nu c\u0103l\u0103tore\u0219te nici ca s\u0103 se relaxeze, c\u00e2t\u0103 vreme are oroare de tot ceea ce calific\u0103 un c\u0103l\u0103tor drept turist, mereu gata pentru un selfie<\/em>, pentru o clip\u0103 de uluial\u0103 (constat\u0103 faptul c\u0103 magia c\u0103l\u0103toriilor a disp\u0103rut, din moment ce diferen\u021bele dintre noi, adic\u0103 tocmai condi\u021bia ce st\u0103 la baza c\u0103l\u0103toriei, \u00eencep s\u0103 se aplatizeze, c\u0103ci \u201etr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care to\u021bi suntem \u0219lefui\u021bi de acela\u0219i \u0219mirghel\u201d). Observa\u021biile sale sunt mereu profunde, nota\u021biile nu descriu neap\u0103rat peisaje, de\u0219i are c\u00e2teva tentative deloc ratate, ci fac conexiuni stranii precum aceea despre valurile ce lovesc noaptea zidurile unei cet\u0103\u021bi medievale, singurele \u00een drept s\u0103 evoce cel mai bine timpul, secolele, sau senza\u021bia de-a se afla \u00eentr-o scoic\u0103, tr\u0103ire f\u0103cut\u0103 posibil\u0103 de lini\u0219tea cea mai profund\u0103 ce-l \u00eenv\u0103luie \u0219i-l desfat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

Ceea ce vede \u0219i \u00eent\u00e2lne\u0219te nu face dec\u00e2t s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 \u00eentr-un sens l\u0103muritor, s\u0103 confirme c\u0103 realitatea nu poate niciodat\u0103 \u00eentrece livrescul, nu-l poate sfida \u0219i nu-l poate contrazice.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u0218i, totu\u0219i, de ce c\u0103l\u0103tore\u0219te un analist politic de talia lui Robert D. Kaplan? O spune f\u0103r\u0103 a surprinde cititorul, dimpotriv\u0103, \u00eendrept\u0103\u021bindu-i pe deplin eventualele a\u0219tept\u0103ri: \u201eC\u0103l\u0103toresc pentru a m\u0103 reg\u0103si pe mine \u00eensumi, pentru a fi singur cu contradic\u021biile mele, pentru a \u0219ti \u00een mod tangibil c\u0103 nu sunt cu adev\u0103rat contradic\u021bii, cel pu\u021bin nu pentru mine\u201d (p. 239). C\u00e2teva pagini mai \u00eencolo, merge p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, punct\u00e2nd pe linia g\u00e2nditorilor greci, aduc\u00e2nd \u00een discu\u021bie, la modul implicit, ca o sugestie, chestiunea nostos<\/em>-ului, a ceea ce ne st\u0103 \u00een fiin\u021b\u0103 atunci c\u00e2nd ne reg\u0103sim f\u0103r\u0103 resturi, c\u00e2nd intuim fericirea, \u00eentr-un anume loc f\u0103r\u0103 egal, identificat nu dup\u0103 longitudine \u0219i latitudine, ci dup\u0103 imponderabilele sufletului. Dup\u0103 ce d\u0103 numele unor c\u0103l\u0103tori considera\u021bi de el \u201eadev\u0103ra\u021bi\u201d admite c\u0103 nu se poate ridica la nivelul lor, fiind obligat, cumva, s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 \u2013 \u201ecum altfel a\u0219 putea s\u0103 ajung cu adev\u0103rat acas\u0103?\u201d. O problem\u0103 sensibil\u0103 pentru orice evreu, \u00eencep\u00e2nd cu robia babilonian\u0103, ba chiar \u0219i dup\u0103 emanciparea survenit\u0103 \u00een urm\u0103 cu un veac \u0219i jum\u0103tate. Acas\u0103<\/em> se constituie \u00eentr-o epopee, \u00een ceva aflat \u00eentre blestem (\u201eDe te voi uita, Ierusalime, s\u0103-\u0219i uite dreapta destoinicia ei\u201d, st\u0103 scris \u00een Psalmul 137<\/em>) \u0219i speran\u021b\u0103. Kaplan a locuit o vreme \u00een Israel, ba a f\u0103cut \u0219i un an de armat\u0103, dar consider\u00e2nd Israelul prea \u201eclaustrofobic\u201d, a luat un avion, \u00een 1981, spre Rom\u00e2nia, ca un an mai t\u00e2rziu s\u0103 ajung\u0103 \u00een Grecia. Adic\u0103 tot acas\u0103<\/em>, c\u0103ci aici \u00ee\u0219i va \u00eent\u00e2lni so\u021bia \u0219i va deveni tat\u0103; o Grecie at\u00e2t de admirat\u0103 de scriitori, fie doar dac\u0103 i-am invoca aici pe Byron \u0219i pe Henry Miller, o Grecie idolatrizat\u0103, un loc al misterelor \u0219i fabulosului, al tragicului \u0219i reveriei.<\/p>\n\n\n\n

Ferici\u021bi cei ce c\u0103l\u0103toresc, c\u0103ci ei aduc lumea la superlativul a ceea ce poate oferi. Pentru Robert D. Kaplan, a c\u0103l\u0103tori este sinonim cu un \u201evoiaj al min\u021bii\u201d, cu o \u0219edin\u021b\u0103 de psihanaliz\u0103, chiar, at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u201emigra\u021bia este povestea omenirii\u201d, o poveste pe care o \u00eemp\u0103r\u021bim cu destule specii de animale, doar c\u0103 pentru acestea din urm\u0103 este vorba de un voiaj \u00een siajul instinctului de supravie\u021buire. Ele c\u0103l\u0103toresc strict pe orizontal\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme, \u00een plus, omul c\u0103l\u0103tore\u0219te, insist\u0103 autorul, pe vertical\u0103, de la o idee la alta, tocmai verticalitatea fiind cea care, spune Kaplan vag misterios, dar c\u00e2t se poate de pregnant, ridic\u0103 singur\u0103tatea \u00een planul revela\u021biei. De altfel, insisten\u021ba pe singur\u0103tate sau pe solitudine \u00eengroa\u0219\u0103 suficient de mult credin\u021ba c\u0103 nu po\u021bi c\u0103l\u0103tori altfel dec\u00e2t nutrit de g\u00e2ndul reg\u0103sirii de sine, introvertit, \u00een dialog cu al\u021bii, dar mai ales cu lini\u0219tea din jur: \u201electura serioas\u0103, ca \u0219i c\u0103l\u0103toriile serioase, \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te \u00eendep\u0103rtezi de mul\u021bime, s\u0103 cultivi singur\u0103tatea \u0219i s\u0103 g\u0103se\u0219ti c\u0103r\u021bi \u00een labirinturile t\u0103cute oferite de bibliografii\u201d (p. 200). C\u0103l\u0103torul nostru cap\u0103t\u0103 astfel anvergura unui personaj din romanele lui Umberto Eco.<\/p>\n\n\n\n

\u00centre Rimini \u0219i Corfu, mai bine de doi ani de zile, Robert D. Kaplan a stat de vorb\u0103 cu mult\u0103 lume de tot felul, mai ales cu intelectualii locului, cu istorici sau cu politicieni de toate orient\u0103rile ideologice, unii sus\u021bin\u00e2nd deschis Rusia, al\u021bii Uniunea European\u0103, av\u00e2nd nostalgii \u0219i visuri de resurec\u021bie a fostei Iugoslavii din vremea lui Tito, ori, dimpotriv\u0103, nutrind speran\u021bele ie\u0219irii din traumele catatonice \u0219i din perplexit\u0103\u021bile trecutului. Prefer\u0103 aceste \u00eent\u00e2lniri vii, polemice uneori, \u0219tie s\u0103-l asculte pe cel\u0103lalt, s\u0103-l \u00eencurajeze la un dialog din care are de \u00eenv\u0103\u021bat, cum singur recunoa\u0219te, mai mult dec\u00e2t din \u201eplatitudinile\u201d reuniunilor simandicoase de la Davos. Una dintre acestea este cu liderul muntenegrean Ranko Krivokapi\u0107, acesta av\u00e2nd o judecat\u0103 pertinent\u0103 privind rolul Rusiei \u00een Balcani: \u201eInfluen\u021ba Rusiei \u00een Balcani a fost ca un cu\u021bit \u00een stomacul Imperiului Otoman. Acum, influen\u021ba rus\u0103 \u00een Balcani este ca un cu\u021bit \u00een stomacul Occidentului\u201d. \u00cen ce ne prive\u0219te, ca rom\u00e2ni, judecata cu pricina poate fi apreciat\u0103 la justa ei valoare, ba chiar s\u0103 ne dea fiori \u00een ce prive\u0219te ziua de ast\u0103zi \u0219i mai ales cea de m\u00e2ine. Un alt lider muntenegrean versatil, omul oportunit\u0103\u021bilor \u0219i conjuncturilor, este Milo Djukanovi\u0107, cel ce a glisat la timp dinspre Milo\u0219evici \u0219i Putin, spre Uniunea European\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a fi suficient de credibil c\u0103 nu va face, poate chiar m\u00e2ine, gestul contrar. Toat\u0103 aceast\u0103 lamur\u0103 na\u021bionalist\u0103, fie c\u0103 vine din Croa\u021bia, din Albania sau din Muntenegru, d\u0103 tonul politicii statelor de pe coasta adriatic\u0103, alimentat\u0103 masiv cu in\u0219i versa\u021bi \u00een a pescui \u00een ape tulburi \u0219i a a\u0219tepta la o cotitur\u0103 revan\u0219a, blinda\u021bi cu mituri \u0219i \u00eencr\u00e2ncena\u021bi de carnagii ale unui trecut \u00eendep\u0103rtat sau foarte recent. Pe m\u0103sur\u0103 ce cobor\u00e2m dinspre Rimini \u00eenspre Tirana, constat\u0103m o schimbare treptat\u0103 \u0219i evident\u0103 a decorului. Cea mai sugestiv\u0103 imagine ar fi aceea care ar face o analogie cu schimbarea de gust, precum \u0219i de t\u0103rie, \u00eentre limoncello<\/em>, \u0219libovi\u021b\u0103<\/em> \u0219i rakie<\/em>, puncteaz\u0103 Kaplan. B\u0103uturile cresc \u00een asprime, reflect\u00e2nd fidel profilul psihologic al celor care le consum\u0103 \u0219i f\u0103c\u00e2nd diferen\u021ba de mentalitate, gradual, de la nord \u00eenspre sud. Poate c\u0103 tocmai din acest motiv autorul face referiri la personaje celebre, demult plecate spre alte t\u0103r\u00e2muri, \u00eentr-un efort de a echilibra balan\u021ba. Astfel, este evocat cu infinit\u0103 simpatie James Joyce, cel ce-a tr\u0103it la Trieste, \u00eentr-o cafenea (Stella Polare<\/em>) citindu-i fratelui s\u0103u primele pagini din Portretul artistului la tinere\u021be<\/em>, iar \u00eentr-o alt\u0103 loca\u021bie pred\u00e2ndu-i viitorului amiral Horthy lec\u021bii de limba englez\u0103. Un alt nume celebru este cel al lui Lawrence Durrell, fiind \u00eenc\u00e2ntat s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 pe urmele autorului Cvartetului din Alexandria<\/em>, pe coasta nord-estic\u0103 a Insulei Corfu, \u00eentr-un decor aproape s\u0103lbatic.<\/p>\n\n\n\n

C\u0103l\u0103toria este ie\u0219irea din timpul normativ, intervalul binecuv\u00e2ntat al unui anume r\u0103sf\u0103\u021b, o evadare a sinelui din zona poverilor impuse de via\u021b\u0103. Din acest punct de vedere, am citit cartea lui Robert D. Kaplan cu g\u00e2ndul ag\u0103\u021bat de cele trei c\u0103r\u021bi de c\u0103l\u0103torie ale Sabinei Fati. Este vorba de aceea\u0219i structur\u0103 a discursului: o precis\u0103 \u0219i subtil\u0103 punere \u00een gril\u0103 istoric\u0103, o deschidere spre realitatea prezentului \u0219i locurilor, o fericit\u0103 aducere \u00een prim-plan a oamenilor, iar la urm\u0103, dar deloc marginal, realizarea unor schi\u021be geo-politice \u201edesenate\u201d f\u0103r\u0103 emfaz\u0103, ci cu o acuitate a lucrurilor st\u0103p\u00e2nit\u0103 doar de cei d\u0103rui\u021bi cu harul clarviziunii. Dar, parc\u0103 Sabina Fati are \u00een plus ceva. Cred c\u0103 este vorba despre amprenta feminin\u0103 a observa\u021biei, mai precis, de capriciile \u0219i delicate\u021bea feminit\u0103\u021bii candide, cochete sau astu\u021bioase, dup\u0103 \u00eemprejur\u0103ri \u0219i dispozi\u021bie interioar\u0103. Ea ofer\u0103 portrete de oameni foarte izbutite, pe c\u00e2nd Robert D. Kaplan aproape c\u0103 se epuizeaz\u0103 \u00een evoc\u0103ri livre\u0219ti, mereu ademenit de c\u0103r\u021bile din desag\u0103, \u00eentr-o miz\u0103 a erudi\u021biei ce rateaz\u0103 gestica omului obi\u0219nuit (real). \u00cei une\u0219te, \u00eens\u0103, aceea\u0219i sensibilitate, o amplitudine intelectual\u0103 de invidiat \u0219i-un gust rafinat. Indiscutabil, am\u00e2ndoi se \u00eenscriu \u00een galeria aristocrat\u0103 a c\u0103l\u0103torilor cu talan\u021bi zorn\u0103itori.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i-un g\u00e2nd ni\u021bel sfruntat: Robert D. Kaplan \u0219i Sabina Fati c\u0103l\u0103torind pe acela\u0219i drum, pentru ca apoi s\u0103 citim o singur\u0103 poveste, ca \u0219i c\u00e2nd am asculta o sonat\u0103 de pian la patru m\u00e2ini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":10241,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,2077,1908],"coauthors":[1201],"class_list":["post-10240","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-1-2024","tag-rubrici"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2024\/04\/Kaplan.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10240"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10240\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10243,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10240\/revisions\/10243"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10241"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10240"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=10240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}