{"id":1019,"date":"2021-02-22T23:54:03","date_gmt":"2021-02-22T20:54:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1019"},"modified":"2021-04-17T12:56:12","modified_gmt":"2021-04-17T09:56:12","slug":"orasul-strain","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1019","title":{"rendered":"Ora\u0219ul str\u0103in"},"content":{"rendered":"\n<p>Amsterdamul era plin de culoare \u0219i capricios \u00een pragul toamnei. Vremea se schimba clip\u0103 de clip\u0103, soarele alterna cu ploaia \u00eentr-un ciclu ce se repeta \u00eencontinuu, iar \u0219i iar, precum Ave Maria de-a lungul unui rozariu. Am stat sub un pod, a\u0219tept\u00e2nd ca una dintre scurtele furtuni s\u0103 \u00eenceteze. Pl\u0103nuisem o excursie cu bicicleta prin Amsterdam. Voiam s\u0103 v\u0103d acele faimoase poldere, canale de ap\u0103 care se \u00eencruci\u0219eaz\u0103 pe paji\u0219tile de un verde intens, dominate de morile de v\u00e2nt care \u00ee\u0219i \u00eentind palele precum umerii unor sperietori de pe c\u00e2mp. Ar fi trebuit s\u0103 fie prima mea c\u0103l\u0103torie \u00een noul ora\u0219. Prima experien\u021b\u0103 care inaugura cumva prietenia dintre mine \u0219i acest loc. \u00centr-o \u021bar\u0103 celebr\u0103 pentru arhitectura sa de mare frumuse\u021be, o \u021bar\u0103 unde inten\u021bionam s\u0103 m\u0103 stabilesc pentru o vreme.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cemi g\u0103sisem de lucru \u00een biroul de arhitectur\u0103 SeArch, care era renumit pentru practicile sale inovatoare \u00een domeniul design-ului \u0219i care \u0219i-a inclus acest concept \u00een numele firmei. M\u0103 interesau lucrul cu transmateriale \u0219i elemente de construc\u021bie con\u021bin\u00e2nd hardware, software sau componente electrice. M\u0103 interesau proiectele care exploreaz\u0103 moduri de construc\u021bie netradi\u021bionale. Una dintre cele mai cunoscute crea\u021bii ale acestui birou a fost Villa Vals \u2013 o cas\u0103 de familie din Alpii Elve\u021bieni \u00eencastrat\u0103 \u00een coasta muntelui \u0219i asem\u0103n\u0103toare unui crater de meteorit sau unui satelit luminos care prime\u0219te lumin\u0103 \u00een timpul zilei, iar noaptea o iradiaz\u0103 \u00eenapoi \u00een zonele din apropierea sa. Am avut posibilitatea de a participa la un concurs organizat de acest birou de arhitectur\u0103 pentru design-ul unui nou muzeu a c\u0103rui fa\u021bad\u0103 avea s\u0103 fie format\u0103 din panouri mobile din aluminiu \u0219i plastic, sensibile la c\u0103ldura solar\u0103 \u0219i uman\u0103. Am avut ocazia s\u0103 explorez o nou\u0103 abordare \u00een proiectarea cl\u0103dirilor administrative sau s\u0103 g\u00e2ndesc spa\u021biul interior al unei sinagogi, care se reg\u0103se\u0219te identic \u00een exteriorul cl\u0103dirii. Un proiect mai interesant dec\u00e2t altul \u2013 \u0219i era cu at\u00e2t mai pl\u0103cut cu c\u00e2t clien\u021bii olandezi erau foarte interesa\u021bi de arhitectur\u0103 \u2013 pentru ei era ceva firesc, la fel ca reportajele despre noi ateliere promi\u021b\u0103toare care se difuzau \u00een fiecare sear\u0103 la \u0219tirile principale.<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219adar, aveam un loc de munc\u0103, dar nu \u0219i o locuin\u021b\u0103. Amsterdamul era renumit pentru cererea mare \u0219i oferta disperat de mic\u0103 \u00een domeniul imobiliar. Deocamdat\u0103 mai puteam r\u0103m\u00e2ne c\u00e2teva zile \u00een apartamentul nepoatei lui Rein Geurtsen, arhitect \u0219i urbanist din Delft, care ocazional venea s\u0103 \u021bin\u0103 cursuri la Facultatea de Arhitectur\u0103 din Praga. Era un apartament tipic olandez cu fereastra dinspre strad\u0103 mare c\u00e2t o vitrin\u0103. Nu avea rost s\u0103 tragi perdelele, \u00eentruc\u00e2t aceea era singura surs\u0103 de lumin\u0103 pentru spa\u021biul ad\u00e2nc \u0219i \u00eengust care se cuib\u0103rea de diminea\u021ba p\u00e2n\u0103 seara \u00een puterea semi\u00eentunericului. Am devenit astfel parte a peisajului stradal, a str\u0103zii, de unde c\u0103deau ocazional asupra mea privirile hoinare ale trec\u0103torilor \u00een c\u0103utarea unui stimul vizual oarecare \u00een timpul plimb\u0103rii prin ora\u0219. Era un mediu mult mai prietenos dec\u00e2t camera miniatural\u0103 de la hostel, cu pere\u021bii s\u0103i acoperi\u021bi cu pete de mucegai ca ni\u0219te picturi \u0219i covorul mustind de apa pe care o \u00eemp\u0103r\u021bea bucuros cu \u0219osetele mele. Picturile abstracte de pe pere\u021bi, de care ar fi fost m\u00e2ndru chiar \u0219i Boudn\u00edk, erau rezultatul umezelii omniprezente, de care nu se putea sc\u0103pa \u00een imediata vecin\u0103tate a canalelor.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu se putea sc\u0103pa nici de norii nevrotici care aruncau pe p\u0103m\u00e2nt \u00een fiecare clip\u0103 averse nea\u0219teptate. Am ie\u0219it \u00eentr-o excursie, de c\u00e2teva ori am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 ascund sub c\u00e2te un pod, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ploaia tot m-a prins \u0219i m-a murat p\u00e2n\u0103 la piele. Nu avea rost s\u0103 m\u0103 \u00eentorc, a\u0219a c\u0103 mi-am continuat drumul cu bicicleta printre canale pe care se leg\u0103nau hausbots \u0219i case \u00eenguste din c\u0103r\u0103mid\u0103 tremur\u0103toare, instabile precum ilustra\u021biile dintr-o carte pentru copii. \u00cen timpul uneia dintre multiplele averse, m-am oprit sub strea\u0219ina unui c\u0103min studen\u021besc. \u201eN-ai nevoie de locuin\u021b\u0103?\u201d, m-a \u00eentrebat \u00een englez\u0103 un t\u00e2n\u0103r chiar mai \u00eenainte de a fi apucat s\u0103 privesc \u00een jur \u0219i s\u0103 evaluez cl\u0103direa ca pe un puzzle compact alc\u0103tuit din containere de locuit. \u201eAm\u201d, m\u0103 aud r\u0103spunz\u00e2nd, iar b\u0103iatul deja m\u0103 informeaz\u0103 c\u0103 s-a eliberat un loc aici \u00een c\u0103min \u0219i c\u0103 se caut\u0103 candidatul cel mai potrivit pentru el. \u00cen acest scop se organizase \u00een seara aia \u0219i un party. \u201eVrei s\u0103 vii?\u201d \u201eVoi veni.\u201d \u201eSuper.\u201d \u201ePe cur\u00e2nd.\u201d \u201eAtunci, e super. La \u0219ase, aici\u201d. Uit de c\u0103l\u0103toria pl\u0103nuit\u0103 \u0219i m\u0103 duc s\u0103 m\u0103 schimb pentru a putea reveni aici \u00een c\u00e2teva ore.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u0103minul este un coridor lung \u0219i negru, cu numeroase u\u0219i c\u0103tre fiecare dintre camere. Urmeaz\u0103 o scar\u0103 bogat \u00eempodobit\u0103 cu inscrip\u021bii \u0219i imagini frumos colorate, inundat\u0103 de picturi \u0219i inscrip\u021bii pestri\u021be, realizate cu ajutorul unor spray-uri de care nu ar avea de ce s\u0103-i fie ru\u0219ine niciunui pod \u0219i niciunei bariere \u00eempotriva zgomotului de pe lumea asta. Muzica se aude la intensitate maxim\u0103 \u0219i se simte mirosul de iarb\u0103, de altfel, la fel ca peste tot prin ora\u0219 \u00een apropierea coffeeshop-urilor (care ofer\u0103 \u00een mod legal ha\u0219i\u0219 \u0219i marijuana, doar c\u0103, dintr-un motiv sau altul, au uitat s\u0103 men\u021bioneze asta \u00een titulatura magazinului). T\u00e2n\u0103rul m\u0103 recunoa\u0219te \u0219i m\u0103 ini\u021biaz\u0103 \u00een regulile party-urilor \u00een scopuri imobiliare: fiecare candidat la camera vacant\u0103 trebuie s\u0103 atrag\u0103 c\u00e2t mai mul\u021bi locatari ai stabilimentului, care vor decide pe care dintre noii veni\u021bi \u00eel vor alege pe postul vacant de \u201erezident\u201d. M\u0103 uit \u00een jur, petrecerea este \u00een toi, toat\u0103 lumea \u021bine \u00een m\u00e2n\u0103 c\u00e2te o b\u0103utur\u0103 r\u0103coritoare, cel mai adesea un Heineken (precis nu se compar\u0103 cu berea din Cehia). Candida\u021bii la locul liber din c\u0103min sunt u\u0219or de recunoscut. R\u00e2d mai tare \u0219i vorbesc mult. Fetele cu rujuri ro\u0219ii \u00ee\u0219i \u00eencearc\u0103 norocul la olandezii costelivi, iar b\u0103ie\u021bii zboar\u0103 de la o localnic\u0103 la alta. Exact genul de situa\u021bie dup\u0103 care se dau \u00een v\u00e2nt introverti\u021bii. Timp de o or\u0103 stau st\u00e2njenit\u0103 \u00een picioare, apoi m\u0103 a\u0219ez pe un fotoliu dintr-un col\u021b \u0219i privesc mul\u021bimea care roie\u0219te prin peisajul cu aspect de sfumato, de parc\u0103 m-a\u0219 uita la un tablou de Rembrandt. Dup\u0103 un timp, dispar pe biciclet\u0103 \u0219i nimeni nici m\u0103car nu observ\u0103. C\u00e2nd m\u0103 \u00eentorc la locuin\u021ba temporar\u0103, nu mai plou\u0103 deloc. M\u0103 opresc pe pod, de unde se vede golful maritim. Resturile de lumin\u0103 se rostogolesc plictisite peste orizont \u0219i se scurg \u00een propriile lor reflexii de pe suprafa\u021ba apei. \u00cencep s\u0103 a\u0219tept cu ner\u0103bdare acele poldere ascunse \u00een iarb\u0103 pe care nu le-am v\u0103zut ast\u0103zi. A\u0219tept cu ner\u0103bdare peisajul care, \u00een orizontalitatea sa nesf\u00e2r\u0219it\u0103, mi se arat\u0103 ca pielea fin ridat\u0103 a palmei mele.<\/p>\n\n\n\n<p>Lucrez de diminea\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 seara \u0219i nu am timp s\u0103-mi caut locuin\u021b\u0103. Pe parcursul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii r\u0103spund la zeci de reclame. M\u0103 sun\u0103 numai un irakian negru. M\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu Mohamed pentru prima dat\u0103 la Oosterpark, chiar la marginea p\u0103ienjeni\u0219ului pe care \u00eel reprezint\u0103 sistemul de canale convergente din centrul istoric. M\u0103 duce \u00een apartamentul s\u0103u dintr-o cas\u0103 din c\u0103r\u0103mid\u0103 maroniu-ro\u0219iatic\u0103. Ramele ferestrelor sunt albe, mai exist\u0103 acolo o scar\u0103 \u00eengust\u0103 \u0219i abrupt\u0103 \u0219i un \u00eentuneric specific. M\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103 o femeie simpatic\u0103, poart\u0103 un batic de-abia aruncat pe p\u0103rul de culoare \u00eenchis\u0103 \u0219i are trei copii. Dup\u0103 cum aveam s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu, doi dintre ei erau r\u0103ma\u0219i de la prima so\u021bie a lui Mohamed, care plecase de la el \u0219i fugise \u00een Iran. Nu vreau s\u0103 \u0219tiu de ce. Mohamed \u00eensu\u0219i a venit \u00een Olanda pe post de m\u00e2n\u0103 de munc\u0103 ieftin\u0103 \u0219i deja s-a stabilit aici. \u00cemi arat\u0103 o camer\u0103 goal\u0103 cu o fereastr\u0103 mic\u0103 ce d\u0103 c\u0103tre o curte \u00eentunecat\u0103. \u201eAm camera asta cu fereastr\u0103\u201d, spune el, cu ochii mici str\u0103lucindu-i viclean. Av\u00e2nd \u00een vedere accentul pus pe cuv\u00e2ntul fereastr\u0103, \u00eemi vine \u00een minte c\u0103 acest element de construc\u021bie nu este ceva obi\u0219nuit \u00een centrul Amsterdamului. M\u0103 mut la familia musulman\u0103 chiar \u00een toiul Ramadanului. Ziua postesc cu to\u021bii \u0219i iau cina numai dup\u0103 ce se las\u0103 \u00eentunericul. Sunt invitat\u0103 la una dintre s\u0103rb\u0103torile de noapte. Printre principiile Ramadanului se num\u0103r\u0103 probabil \u0219i ideea c\u0103 oaspe\u021bii \u0219i str\u0103inii nu trebuie s\u0103 fl\u0103m\u00e2nzeasc\u0103. Masa este plin\u0103 cu m\u00e2nc\u0103ruri tipic irakiene, iar la mijloc zace un fel de bulg\u0103re imens, asem\u0103n\u0103tor cu o p\u00e2ine mare \u0219i con\u021bin\u00e2nd o umplutur\u0103. \u201eCe este \u00een\u0103untru?\u201d, \u00eentreb curioas\u0103. \u201eO bomb\u0103!\u201d, vine, spontan\u0103 \u0219i prompt\u0103 ca o \u00eempu\u0219c\u0103tur\u0103, replica lui Mohamed. Iar ochii \u00eei sclipesc de satisfac\u021bie \u00een urma acestei glume at\u00e2t de reu\u0219ite. R\u00e2dem cu to\u021bii. Apoi m\u00e2nc\u0103m, discut\u0103m \u0219i urm\u0103rim la televizor \u0219tirile irakiene pe care nu le \u00een\u021beleg. Dac\u0103 am g\u0103sit \u00een aceast\u0103 \u021bar\u0103 o locuin\u021b\u0103, ea este acest apartament cu reguli specifice unui musulman practicant, listate pe hol, l\u00e2ng\u0103 u\u0219a de la intrare, \u0219i o camer\u0103 a c\u0103rei fereastr\u0103 prin care se vede \u2013 m\u0103car \u00een parte \u2013 cerul ba senin, ba \u00eennorat.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-right\">Traducere din limba ceh\u0103 de <strong>Mircea Dan Du\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><em>Foto: Gaby Jongenelen Fotografie for CELA.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Amsterdamul era plin de culoare \u0219i capricios \u00een pragul toamnei. Vremea se schimba clip\u0103 de clip\u0103, soarele alterna cu ploaia \u00eentr-un ciclu ce se repeta \u00eencontinuu, iar \u0219i iar, precum Ave Maria de-a lungul unui rozariu. Am stat sub un pod, a\u0219tept\u00e2nd ca una dintre scurtele furtuni s\u0103 \u00eenceteze. Pl\u0103nuisem o excursie cu bicicleta prin Amsterdam. Voiam s\u0103 v\u0103d acele faimoase poldere, canale de ap\u0103 care se \u00eencruci\u0219eaz\u0103 pe paji\u0219tile de un verde intens, dominate de morile de v\u00e2nt care \u00ee\u0219i \u00eentind palele precum umerii unor sperietori de pe c\u00e2mp. Ar fi trebuit s\u0103 fie prima mea c\u0103l\u0103torie \u00een noul<\/p>\n","protected":false},"author":24,"featured_media":1021,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29,27],"tags":[158,134,49,157],"coauthors":[],"class_list":["post-1019","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","category-traduceri","tag-anna-beata-hablova","tag-mircea-dan-duta","tag-nr-1-2021","tag-traduceri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/02\/CELA-Anna-Ha\u0301blova\u0301-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1019","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/24"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1019"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1019\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1022,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1019\/revisions\/1022"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1021"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1019"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1019"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1019"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1019"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}