Pe cerul lor de galbeni se vântură nimicul Trăiesc din vorbe goale, lipsiţi de ideal La ei ziua de mâine e-acum doar un vehicul La care te înhamă luându-te drept cal Ascunşi în cazemate îţi cântă în surdină Arhangheli ai dreptăţii cu voci de gramofon Vestind de peste ape a Domnului grădină În care târfă-i Eva, iar Adam bufon Înconjurat de ziduri, închis în cetăţuia În care libertatea e-un cuvânt proscris Te mână doar cu biciul, cu frica şi nevoia Şi-n ochii tăi lumina rămâne doar un vis În timp ce lanţuri grele îţi zornăie la gât Şi-nghiţi mereu cuvinte ce ţin loc de prânzuri Din lipsă de mijloace nu mai poţi decât De ştreangul poeziei cu pana ta să-i spânzuri (1983)
Cele mai recente din „Poezie”
Traduceri de Mihók Tamás
Poeme de Ioana Miron
Poeme de Roxana Ilie
Poeme de Radu Vancu
Poeme de Clyo Mendoza în traducerea lui Marian Mihai
Am citit doar 20 de pagini din cartea apărută anul acesta, 2021, la Ed. Tracus Arte – București – “Cioran, omul incomplet” și am rămas impresionat de acuratețea stilului, bogăția de idei, informaţii, bine structurate, precizia analizei, Biograficului temeinic studiat, care oferă cititorului o cu totul altă viziune asupra operei și înțelegerii omului Cioran…
Felicitări!!!
Mulțumesc pentru aprecieri, Cătălin, și mă bucur că Cioranul meu ți-a trezit interesul. Sper că și restul de 200 de pagini ți se vor părea la fel de interesante. Auguri!